ICCJ. Decizia nr. 2726/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2726/2010
Dosar nr. 7261/110/2009
Şedinţa publică din 21 iulie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 95/D/2010, din data de 17 martie 2010, pronunţată de Tribunalul Bacău în Dosarul nr. 7261/110/2009, în temeiul art. 334 C. proc. pen., s-a admis cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul F.E., prin apărător, din art. 174 - 175 alin. (1) lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. în art. 183 C. pen. cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. şi în consecinţă:
În temeiul art. 183 C. pen., cu art. 73 lit. b) C. pen. raportat art. 74 lit. a), c) C. pen. şi art. 76 alin. (2) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de „loviri cauzatoare de moarte", s-a dispus condamnarea inculpatului F.E., fiul Iui I. şi E., la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare.
În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen. s-a aplicat inculpatului F.E. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a Il-a şi lit. b) C. pen.
În temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a computat din pedeapsă durata executată prin reţinere şi arestare preventivă, în perioada 23 octombrie 2009 la zi.
În temeiul art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut arestarea preventivă a inculpatului.
În temeiul art. 14, 346 C. proc. pen., s-a constatat că părţile vătămate C.M., F.A. şi F.A. nu s-au constituit părţi civile în cauză.
În temeiul art. 109 C. proc. pen., s-a dispus păstrarea mijloacelor materiale de probă ridicate respectiv:
- plicul nr. 1 - depozit subunghial;
- plicul nr. 2 - beţişoare tip exudat faringian cu care s-a tamponat sânge de la victimă;
- plicul nr. 1 - ce conţine recoltor tip exudat faringian cu care au fost tamponate picăturile de culoare brun roşcate cu aspect de sânge găsite pe duşumea în camera din stânga;
- plicul nr. 2 - ce conţine o pereche de şosete ce prezintă pete de culoare brun roşcate cu aspect de sânge găsite sub pat în dormitorul din dreapta;
- plicul nr. 3 - ce conţine recoltor tip exudat faringian cu care au fost tamponate petele de culoare brun roşcate cu aspect de sânge găsite pe scaunul din chiler;
- plicul nr. 4 - ce conţine un cuţit cu mâner din plastic negru găsit în chiler şi aflate la Camera de Corpuri delicte a Tribunalului Bacău.
S-a dispus plata din fondurile M.J.L.C. către Baroul Bacău a sumei de 200 lei cu titlu de onorariu avocat oficiu, pentru avocat S.B.
În temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata sumei de 1.600 de lei către stat, cu titlu de cheltuieli judiciare, sumă în care s-au inclus şi cheltuielile efectuate la urmărirea penală în valoare de 1000 lei, precum şi onorariul pentru asistenţa juridică din oficiu la instanţă.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele:
În fapt, în seara zilei de 21 octombrie 2009, în timp ce se aflau la domiciliul comun, între soţii F.E. şi L. a izbucnit un conflict spontan, pe seama consumului de băuturi alcoolice, dar şi pe baza unor mai vechi neînţelegeri. Victima l-a lovit pe inculpat peste spate cu cleştele de la sobă, iar acesta a pus mâna pe un cuţit de bucătărie şi a înjunghiat-o în zona abdominală, după care s-a culcat.
A doua zi, inculpatul a plecat de la domiciliu fără a-l interesa de soarta soţiei sale, însă aceasta între timp a decedat.
Din concluziile preliminare medico-legale a reieşit că moartea numitei F.L. a intervenit ca urmare a hemoragiei interne şi distrofici hepatice, consecutive unei plăgi penetrante abdominale cu interesare de vase mezenterice.
Potrivit examinării medico-legale de către specialiştii S.M.L. Bacău, a rezultat că moartea numitei F.L. a fost violentă şi că s-a datorat „şocului hemoragie după o plagă penetrantă abdominală cu interesare de vase mezenterice şi mezocolon cu hemoperitoneu consecutiv. Leziunea s-a putut produce prin lovirea victimei în regiunea abdominală cu un obiect înţepător tăios (cuţit). Decesul a survenit la aproximativ 10 - 12 ore de la data agresiunii, sângerarea fiind lentă; victima ar fi putut beneficia de intervenţie chirurgicală, dacă ar fi fost transportată de urgenţă într-un serviciu de specialitate cu posibilitatea de supravieţuire a acesteia".
Instanţa de fond a arătat că situaţia de fapt astfel reţinută a rezultat din probatoriul administrat la urmărirea penală şi cercetarea judecătorească, respectiv, procesul-verbal de cercetare ia fala locului şi planşa foto aferentă, opisul bunurilor şi mijloacelor materiale de probă ridicate, declaraţiile persoanelor vătămate - fiii victimei, raportul medico-legal de necropsie din 24 octombrie 2009 al S.M.L. Bacău, avizat sub nr. 3222 din 19 noiembrie 2009 şi planşa foto aferentă, buletinul de analiză toxicologică a victimei şi concluziile necropsice preliminare; declaraţiile martorilor: P.F., B.T., F.A., B.A., toate coroborate cu declaraţiile inculpatului F.E.
Prima instanţă a mai reţinut că apărătorul inculpatului a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei inculpatului, aşa cum a fost ea prevăzută în rechizitoriu, în infracţiunea de loviri cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., raportat la situaţia de fapt demonstrată pe parcursul cercetării judecătoreşti.
Instanţa, analizând cererea formulată, a admis-o, luând în considerare declaraţiile inculpatului, ale mamei victimei B.A. şi a celorlalţi martori arătaţi mai sus, care au confirmat situaţia de fapt, aceea a unei atmosfere în care victima era o mare consumatoare de alcool şi violentă atunci când ajungea în stare de ebrietate, că şi inculpatul consuma alcool, însă în cantităţi mai moderate. Ei se băteau tot timpul cu orice obiect contondent le cădea la îndemână - „Inculpatul şi nevasta lui se băteau tot timpul, când cu topoarele, când cu cuţitele, când cu sapele, cu ce aveau la îndemână, când erau în stare de ebrietate. Mai mult bea victima şi era şi mai rea ca el", „Dar victima era cu şpriţul", „De-a lungul căsătoriei, amândoi au fost de vină, s-au bătut unul cu altul, Fata mea nu a fost bună de nimic, era hărţăgoasă .numai de taifas era bună, tot timpul a băut", "l-am spus să mergem la spital, ea a refuzat spunând că nu se simte chiar aşa de rău, şi că nu vrea să-l bage pe soţul ei la puşcărie" - filele 51 -54 dosar instanţă.
Prima instanţă, în motivarea schimbării de încadrare juridică, a mai arătat că în sensul celor prezentate mai sus, s-a întâmplat şi în seara de 21 octombrie 2009, când fiind în stare de ebrietate, victima, soţia sa, l-a lovit pe inculpat cu cleştele de scos cărbuni din sobă peste spate, s-au certat, iar inculpatul i-a aplicat o lovitură cu cuţitul în abdomen, după care a ajutat-o să se culce. A doua zi, victima a continuat să bea, pe la vecinele din sat, fără ca să prezintă simptome de boală, însă aceasta a povestit celor cu care s-a întâlnit a doua zi că soţul său „a înţepat-o", iar la sfatul acestora de a merge la medic, ea a refuzat, arătând că nu o doare nimic şi că nu vrea să-l „bage pe soţ la puşcărie". Instanţa de fond a apreciat că în sensul celor de mai sus, se situează şi concluziile raportului medico-legal care arată că „decesul a survenit la aproximativ 10-12 ore de la data agresiunii, sângerarea fiind lentă; victima ar fi putut beneficia de intervenţie chirurgicală, dacă ar fi fost transportată de urgenţă într-un serviciu de specialitate cu posibilitatea de supravieţuire a acesteia".
S-a apreciat că în drept fapta inculpatului F.E. de a înjunghia cu un cuţit aflat la îndemnă pe soţia sa, în urma unei stări de provocare venită din partea victimei, prin agresarea sa cu un cleşte de scos cărbuni, în zona abdomenului, având ca rezultat decesul acesteia, suprapusă cu refuzul victimei de a merge la medic întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de „loviri cauzatoare de moarte", prev. de art. 183 C. pen. cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. pentru aceasta urmează a fi angajată răspunderea penală.
La individualizarea pedepsei au fost avute în vedere criteriile generale prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), iar privitor la persoana şi conduita inculpatului s-a reţinut că nu are copii minori, are 8 clase, stagiul militar satisfăcut, a recunoscut şi regretat fapta şi faţă de lipsa antecedentelor penale, de buna conduită de care a dat dovadă până în prezent în societate, de comportarea sinceră în faţa organelor de urmărire penală şi în faţa instanţei de judecată, tribunalul a reţinut în favoarea acestuia circumstanţe atenuante judiciare, prev. de art. 74 lit. a), c) C. pen. şi a coborât pedeapsa sub limita minimă specială, prin aplicarea art. 76 alin. (2) C. pen.
Cât priveşte latura civilă a cauzei, copiii majori ai inculpatului, respectiv, C.M., F.A., F.A. şi I., au arătat încă din faza de urmărire penală că s-au ocupat de toate cheltuielile de înmormântare şi cele de pomenire pentru mama sa, victima din cauză, dar că nu au nici un fel de pretenţii de la tatăl lor. în consecinţă, în baza art. 14, 346 C. proc. pen., tribunalul a constatat că nu s-au constituit părţi civile în cauză.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău şi inculpatul F.E.
Parchetul a criticat sentinţa primei instanţe, pentru nelegalilate şi netemeinicie. Astfel, s-a susţinut că în mod greşit instanţa de fond a schimbat încadrarea juridică a faptei pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, arătând că atât cuţitul, cât şi zona în care au fost aplicate loviturile, conduc în mod cert la punerea în primejdie a vieţii victimei, nefiind concludentă atitudinea ulterioară de neglijenţă a victimei.
Cât priveşte motivul de netemeinicie, acesta vizează reţinerea nejustificată în favoarea inculpatului, de circumstanţe atenuante prev. de art. 74 lit. a) şi c) C. pen., în condiţiile în care acesta a comis o faptă de un pericol social deosebit de ridicat, iar pedeapsa aplicată, mult sub limita minimă, nu-şi poate atinge scopul de reeducare şi nici nu realizează funcţia de prevenţie generală.
La rândul sau, inculpatul a criticat hotărârea primei instanţe pentru netemeinicie, sub aspectul modalităţii de executare a pedepsei aplicate. S-a susţinut că faţă de împrejurările concrete în care inculpatul a comis fapta, în condiţii de provocare de către victimă, faţă de atitudinea sa sinceră în faţa organelor judiciare, de atitudinea sa corectă până la data prezentului incident, precum şi de lipsa antecedentelor penale, inculpatului i se poate aplica dispoziţiile art. 861 C. pen.
Instanţa de control judiciar, analizând hotărârea Tribunalului Bacău, atât prin prisma motivelor de apel invocate de către Parchet şi inculpat, precum şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, a constatat următoarele:
Instanţa de fond, pe baza probelor administrate atât în faza de urmărire penală, cât şi cu ocazia cercetării judecătoreşti, a reţinut în cauză o situaţie de fapt corectă, respectiv că pe fondul unei stări conflictuale mai vechi, dar şi al unui consum de alcool, între inculpat şi victimă, care erau soţi, a izbucnit un scandal, ce a degenerat iniţial în lovirea inculpatului de către victimă, cu un cleşte de foc, în spate şi ulterior lovirea acesteia din urmă de primul, cu un cuţit în abdomen. De asemenea, s-a mai reţinut că inculpatul, nu s-a mai interesat ulterior de starea victimei, aceasta fiind găsită decedată, în curtea casei, iar potrivit raportului medico-legal de necropsie s-a stabilit că moartea victimei a fost violentă, datorându-se şocului hemoragie după o plagă penetrantă abdominală cu interesare de vase mezenterice, leziunea putând fi produsă cu un obiect înţepător tăios (cuţit).
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău, inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat prevăzut de art. 174 - 175 alin. (1) lit. c) C. pen., cu reţinerea dispoziţiilor art. 73 lit. b) C. pen., însă prima instanţă, la solicitarea apărătorului inculpatului a schimbat această încadrare juridică, în infracţiunea de loviri cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., cu motivarea că din probele administrate în cauză, a existat pe de o parte, o atmosferă permanentă de consum de alcool dublată cu acte de violenţă (în care iniţiatoare părea a fi victima), iar pe de altă parte refuzul acesteia de a fi supusă examinării medicale într-un termen util. S-a mai motivat că declaraţiile martorilor au arătat faptul că şi inculpatul a insistat pe lângă soţia sa să meargă la medic, dar ea nu a vrut cu nici un chip, iar raportul de constatare a susţinut această situaţie, respectiv că ar fi putut fî supusă unei intervenţii chirurgicale în termen util cu posibilitatea supravieţuirii sale, însă, a fost dovedit refuzul victimei de a merge la doctor.
Curtea a considerat că instanţa de fond în mod nejustificat a dispus schimbarea încadrării juridice, apreciind că în cauză inculpatul se face vinovat de comiterea infracţiunii de omor calificat, prev. de art. 174 - 175 lit. c) C. pen., în condiţiile existenţei stării de provocare, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., apreciind întemeiat sub acest aspect, apelul parchetului.
Faţă de cele arătate, s-a admis apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău, s-a desfiinţat sentinţa pronunţată de Tribunalul Bacău, sub aspectul soluţionării laturii penale, a se reţine cauza spre rejudecare, iar pe fond, inculpatul a fost condamnat potrivit încadrării juridice cu care a fost trimis în judecată, respectiv, pentru infracţiunea de omor calificat, prev. de art. 174 - 175, lit. c) C. pen., cu reţinerea dispoziţiilor art. 73 lit. b) C. pen., la pedeapsa principală a închisorii de 10 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 71 alin. (2) C. pen., aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 118 lit. b) C. pen. dispune confiscarea unui cuţit cu mâner din plastic negru, aflat la Camera de corpuri delicte a Tribunalului Bacău.
În baza art. 109 C. proc. pen., dispune păstrarea mijloacelor materiale de probă ridicate şi aflate la Camera de corpuri delicte a Tribunalului Bacău, respectiv:
- plicul nr. 1 - depozit subunghial;
- plicul nr. 2 - beţişoare tip exudat faringian cu care s-a tamponat sânge de la victimă;
- plicul nr. 1 - ce conţine recoltor tip exudat faringian cu care au fost tamponate picăturile de culoare brun roşcate cu aspect de sânge găsite pe duşumea în camera din stânga;
- plicul nr. 2 - ce conţine o pereche de şosete ce prezintă pete de culoare brun roşcate cu aspect de sânge găsite sub pat în dormitorul din dreapta;
- plicul nr. 3 - ce conţine recoltor tip exudat faringian cu care au fost tamponate petele de culoare brun roşcate cu aspect de sânge găsite pe scaunul din chiler.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate în apelul parchetului rămân în sarcina statului.
Pe de altă parte, s-a respins ca nefondat apelul inculpatului.
Inculpatul a criticat hotărârea primei instanţe ca şi a celei din apel pentru netemeinicie. S-a susţinut că faţă de împrejurările concrete în care inculpatul a comis fapta, în condiţii de provocare de către victimă, faţă de atitudinea sa sinceră în faţa organelor judiciare, de atitudinea sa corectă până la data prezentului incident, precum şi de lipsa antecedentelor penale, dar şi lipsa de intenţie în a ucide, inculpatului i se poate aplica dispoziţiile art. 861 C. pen.
Instanţa de recurs reţine că instanţa de fond, pe baza probelor administrate atât în faza de urmărire penală, cât şi cu ocazia cercetării judecătoreşti, a reţinut în cauză o situaţie de fapt corectă, respectiv că pe fondul unei stări conflictuale mai vechi, dar şi al unui consum de alcool, între inculpat şi victimă, care erau soţi, a izbucnit un scandal, ce a degenerat iniţial în lovirea inculpatului de către victimă, cu un cleşte de foc, în spate şi ulterior lovirea acesteia din urmă de primul, cu un cuţit în abdomen. De asemenea, s-a mai reţinut că inculpatul, nu s-a mai interesat ulterior de starea victimei, aceasta fiind găsită decedată, în curtea casei, iar potrivit raportului medico-legal de necropsie s-a stabilit că moartea victimei a fost violentă, datorându-se şocului hemoragie după o plagă penetrantă abdominală cu interesare de vase mezenterice, leziunea putând fi produsă cu un obiect înţepător tăios (cuţit).
Infracţiunea de omor se săvârşeşte cu intenţie directă sau indirectă, după cum inculpatul prevede rezultatul faptei sale şi urmăreşte producerea lui, sau, deşi nu îl urmăreşte, acceptă posibilitatea producerii morţii celui agresat, ca rezultat al acţiunii sale.
Prin urmare, sub aspectul laturii subiective, omorul se deosebeşte de lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte prin aceea că, în cazul acestei din urmă infracţiuni inculpatul acţionează cu intenţia de a lovi sau a vătăma integritatea corporală sau sănătatea victimei, fără să prevadă sau să accepte ca rezultat al faptei, moartea acesteia, care survine cu depăşirea intenţiei sale.
De regulă, în cazul infracţiunilor îndreptate împotriva vieţii, intenţia de a ucide rezultă din materialitatea actelor săvârşite de inculpat, în raport de zona anatomică vizată, obiectul vulnerant folosit şi intensitatea loviturilor.
Referindu-ne la cauza dedusă judecăţii, raportul medico-legal atestă în zona abdomenului, respectiv în cavitatea peritoneală, prezenţă de sânge în cantitate de 0,8-11; mezenterul plagă tăiată cu multiple zone hemoragice în jur; soluţie de continuitate şi la nivelul mezocolului drept, concluzionându-se că leziunea susmenţionată s-a putut produce prin lovirea victimei cu un obiect înţepător tăios.
Aşadar aprecierea Curţii că aplicarea unei asemenea lovituri, de mare intensitate, cu corp contondent (cuţit), asupra unei zone vitale a corpului, având drept consecinţă şocul hemoragie îndreptăţeşte concluzia că inculpatul a avut reprezentarea suprimării vieţii victimei, rezultat faţă de care, chiar dacă nu l-a urmărit, a manifestat indiferenţă, ceea ce înseamnă că l-a acceptat.
Întrucât omorul s-a comis asupra soţiei, la încadrarea juridică a faptei se va reţine şi dispoziţiile art. 175 lit. c) C. pen., conform de fapt situaţiei juridice propuse în actul de sesizare a instanţei.
S-a atestat faptul că între inculpat şi victimă au existat anterior lovirii un conflict, ocazie cu care aceasta din urmă l-a lovit pe inculpat, apărare credibilă şi prin prisma declaraţiilor unor martori, rude foarte apropiate (B.T. - cumnată, B.A. - mama victimei) care au arătat că cei doi soţi se băteau de multe ori în parte, lovindu-se cu ce aveau la îndemână. Împrejurarea de mai sus dovedeşte faptul că inculpatul şi-a lovit soţia, sub impulsul unei puternice tulburări, în sensul dispoziţiilor art. 73 lit. b) C. pen., ce astfel a fost corect reţinută la încadrarea juridică, în apel, cu consecinţele juridice aferente.
Raportat la aspectul esenţial criticat în recurs, vizând pedeapsa aplicată, este de consemnat că la individualizarea judiciară a pedepsei aplicată inculpatului, au fost avute în vedere criterii stabilite prin dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv gradul ridicat de pericol social al faptei comise, împrejurările concrete în care infracţiunea s-a săvârşit, în condiţii de provocare, precum şi persoana inculpatului, care este infractor primar, dar care a avut o atitudine de indiferenţă faţă de soarta victimei, pe care o lovise în abdomen cu cuţitul, neinteresându-se de starea acesteia de sănătate şi neluând măsurile care se impuneau, de acordarea primului ajutor. De altfel, aşa cum rezultă şi din raportul medico-legal de necropsie, dacă victima ar fi fost dusă la spital, avea şanse să supravieţuiască.
În condiţiile în care Curtea a menţinut încadrarea juridică stabilită prin rechizitoriu, aceea de omor calificat, chiar cu reţinerea dispoziţiilor art. 73 lit. b) C. pen., suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, nu mai poate fi pusă în discuţie, nefiind îndeplinită condiţia prevăzută de art. 861 lit. a) C. pen.; ca atare, recursul urmează a fi respins ca nefondat.
Întrucât inculpatul a fost judecat în stare de arest preventiv se va deduce în continuare detenţia inculpatului din 23 octombrie 2009 la zi.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul F.E. împotriva Deciziei penale nr. 58 din 18 mai 2010 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie.
Deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat, durata reţinerii şi arestării preventive de la 23 octombrie 2009, la 21 iulie 2010.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 700 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 iulie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4319/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3347/2010. Penal → |
|---|
