ICCJ. Decizia nr. 3505/2010. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3505/2010
Dosar nr. 6133/1/2010
Şedinţa publică din 7 octombrie 2010
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 09 iulie 2010 (conform ştampilei de pe plic), numita P.K.I. a formulat o contestaţie în anulare împotriva Deciziei penale nr. 4258 din 18 decembrie 2009 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
Prin decizia contestată, au fost admise recursurile declarate de Ministerul Public, partea civilă şi de inculpaţi, a fost casată decizia atacată şi s-a dispus rejudecarea apelurilor de către Curtea de Apel Timişoara.
Conform deciziei contestate, la dezbateri a fost prezentă numita P.K.I., personal, asistată de apărător ales.
În cererea de contestaţie în anulare, numita P.K.I. a invocat toate cazurile prevăzute de art. 385 lit. a), b), c), d), e) din C. proc. pen., fără însă a motiva niciunul dintre aceste cazuri de contestaţie în anulare.
Examinând admisibilitatea în principiu a prezentei contestaţii în anulare, Înalta Curte constată următoarele:
- în art. 386 C. proc. pen. sunt prevăzute 5 cazuri de contestaţie în anulare (expres şi limitativ descrise la lit. a), b), c), d) şi e) ale respectivului text legal);
- numita P.K.I. , în cererea depusă la Înalta Curte, a invocat toate 5 cele cazuri de contestaţie în anulare, ignorând împrejurarea că - în raport cu soluţia dispusă prin decizia atacată - unele dintre ele sunt inaplicabile;
- deşi a invocat toate cele 5 cazuri de contestaţie în anulare, numita P.K.I. nu a adus niciun argument de drept sau de fapt în susţinerea acestora.
Or, simpla invocare a unor texte din materia contestaţiei în anulare (cazuri de contestaţie în anulare), în lipsa unor minime dovezi care să sprijine cererea de contestaţie în anulare, şi care să sugereze măcar aparenţa posibilei incidente a cazului de casare, nu este suficientă pentru depăşirea primei faze a acestei căi extraordinare de atac (admisibilitatea în principiu, astfel cum este reglementată de art. 391 alin. (2) C. proc. pen.).
De asemenea, nu este respectat nici termenul de introducere a contestaţiei în anulare, termen prevăzut de art. 388 C. proc. pen. (după caz, 10 zile de la începerea executării, respectiv 30 de zile de la data pronunţării), fiind de plano exclus cazul de contestaţie prevăzut de art. 386 lit. d) C. proc. pen.
Constatând că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 391 alin. (2) C. proc. pen., în sprijinul contestaţiei în anulare nedepunându-se minime dovezi care să releve eventuala incidenţă a unuia dintre cazurile prevăzute de art. 386 C. proc. pen., Înalta Curte , va respinge ca inadmisibilă contestaţia în anulare.
Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., contestatoarea va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatoarea P.K.I. împotriva Deciziei penale nr. 4258 din 18 decembrie 2009, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în Dosarul nr.1252/30/2005.
Obligă contestatoarea la plata sumei de 300 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1265/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1278/2010. Penal → |
|---|
