ICCJ. Decizia nr. 3521/2010. Penal. Lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte (art. 183 C.p.). Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3521/2010
Dosar nr. 1260/97/2010
Şedinţa publică din 8 octombrie 2010
Asupra recursului penal de faţă:
Analizând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 69 din 8 aprilie 2010 Tribunalul Hunedoara, a respins, ca inadmisibilă, cererea formulată de petentul E.I., fiul lui G. şi M., născut la 27 iulie 1969, în com. Aninoasa, jud. Gorj, domiciliat în Petroşani, str. S, jud. Hunedoara, CNP: 000, deţinut în Penitenciarul Bârcea Mare, pentru revizuirea Sentinţei penale nr. 347/2006 a Tribunalului Hunedoara.
A fost obligat petentul la plata sumei de 30 RON, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că prin Adresa nr. xxx, Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara a înaintat instanţei cererea de revizuire formulată de petentul E.I. cu privire la Sentinţa penală nr. 347/2006 a Tribunalului Hunedoara.
În susţinerea cererii de revizuire, condamnatul E.I. a arătat că nu se face vinovat de comiterea faptei pentru care a fost condamnat.
Reţine instanţa de fond că, deşi invocă disp. art. 394 lit. a) C. proc. pen., condamnatul nu a menţionat care sunt faptele noi, apte să producă efecte juridice în sensul celor solicitate de revizuent, iar audierea martorilor D.I., S.C., E.R. şi M.A. nu este admisibilă în condiţiile în care ar conduce la prelungirea probaţiunii.
Reţinând că, în cauză nu este incident nici un caz de revizuire prevăzut de art. 394 C. proc. pen., instanţa de fond a respins ca inadmisibilă, cererea de revizuire.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel condamnatul E.I., solicitând admiterea cererii de revizuire, arătând că poate prezenta probe noi care să conducă la dovedirea nevinovăţiei sale.
Prin Decizia penală nr. 57/A din 17 iunie 2010, Curtea de Apel Alba Iulia a respins ca nefondat, apelul declarat de condamnatul revizuent E.I. împotriva Sentinţei penale nr. 69/2010 pronunţată de Tribunalul Hunedoara în Dosarul nr. 1260/97/2010.
A fost obligat condamnatul revizuent să plătească statului suma de 280 RON, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat în apel, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, va fi avansată din fondurile Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut că soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică, în mod corect fiind respinsă ca inadmisibilă, cererea de revizuire, cât timp nu s-a dovedit incidenţa disp. art. 394 din C. proc. pen.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs condamnatul E.I., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând admiterea cererii de revizuire, motivând că sunt incidente în cauză disp. art. 394 lit. a) şi b) C. proc. pen.
Recursul nu este fondat.
Analizând legalitatea şi temeinicia deciziei recurate sub aspectul motivelor de recurs invocate, conform art. 3851 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că recursul declarat de condamnat nu este fondat, urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce urmează:
Potrivit disp. art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., revizuirea unei hotărâri judecătoreşti penale definitive poate avea loc atunci când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei.
Verificând admisibilitatea în principiu, prima instanţă a apreciat că motivele invocate de revizuent nu reprezintă fapte sau împrejurări necunoscute de instanţă ori care afectează temeinicia hotărârii atacate.
Condamnatul solicită, prin cererea de revizuire adresată instanţei, o prelungire a probatoriului, practic reaudierea unor martori care au fost audiaţi cu ocazia soluţionării în fond a cauzei, situaţie ce face imposibilă incidenţa disp. art. 394 lit. a) C. proc. pen.
Revizuirea reprezintă o cale extraordinară de atac, de înlăturare a erorilor judiciare comise cu privire la faptele reţinute printr-o hotărâre judecătorească definitivă datorită necunoaşterii de către instanţă a unor împrejurări de care depinde adoptarea unei hotărâri conforme cu realitatea.
Cât timp condamnatul nu a fost în măsură să demonstreze în faţa instanţei de fond şi nici în celelalte faze procesuale în ce constau aceste împrejurări, de natură să schimbe hotărârea adoptată în cauză, în mod întemeiat a fost respinsă cererea de revizuire ca inadmisibilă, nici unul din cazurile expres şi limitativ prevăzute de disp. art. 394 C. proc. pen., nefiind incidente în cauză.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte urmează ca în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă ca nefondat, recursul condamnatului.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul E.I. împotriva Deciziei penale nr. 57/A din 17 iunie 2010 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală.
Obligă recurentul revizuent la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 8 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1292/2010. Penal. Contestaţie la executare... | ICCJ. Decizia nr. 1317/2010. Penal. Falsul în înscrisuri sub... → |
|---|
