ICCJ. Decizia nr. 3530/2010. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3530/2010
Dosar nr. 7649/1/2010
Şedinţa publică din 8 octombrie 2010
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Încheierea din data de 13 septembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, s-a menţinut starea de arest a inculpaţilor F.F., fiul lui M. şi P., arestat în baza mandatului de arestare preventivă din 11 februarie 2010, emis de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, P.M., fiul lui V. şi D., arestat în baza mandatului de arestare preventivă din 17 februarie 2010, emis de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, G.P., fiul lui P. şi L., arestat în baza mandatului de arestare preventivă din 17 februarie 2010, emis de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, P.F., arestat în baza mandatului de arestare preventivă din 23 martie 2010, emis de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, şi G.F., fiul lui A. şi I., arestat în baza mandatului de arestare preventivă din 23 martie 2010, emis de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
S-au respins ca nefondate, cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive.
Onorariul avocatului din oficiu, în sumă de câte 100 RON pentru fiecare dintre inculpaţii P.M., G.P., P.F. şi G.F. se suportă din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Verificând actele şi lucrările dosarului, Curtea a constatat că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpaţilor, respectiv dispoziţiile art. 148 lit. f) C. proc. pen.
Împotriva hotărârii, în termen legal, s-au exercitat recursuri de către patru din cei cinci inculpaţi, cu excepţia inculpatului P.M.
În apărare, cei patru recurenţi inculpaţi au solicitat ca în rejudecare să se dispună cercetarea lor în stare de libertate, pe motiv că nu prezintă pericol pentru ordinea publică şi că se impune eventual aplicarea unei alte măsuri, respectiv cea prevăzută de art. 136 lit. b) sau c) C. proc. pen.
Se mai arată că nu mai subzistă temeiurile ce au determinat luarea măsurii arestului, nu au apărut temeiuri noi ce să justifice măsura, durata rezonabilă a măsurii a fost depăşită, inculpatul F. are o situaţie specială fiind căsătorit şi cu doi minori în întreţinere.
Instanţa de recurs retine următoarele:
Din actele dosarului rezultă că inculpatul F.F., a fost comisar de poliţie judiciară în cadrul B.C.C.O. Bucureşti Serviciul Antidrog - Biroul sector 4 şi a fost cercetat şi trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie din data de 01 aprilie 201, în stare de arest preventiv, sub aspectul complicităţii la infracţiunea de trafic ilicit de droguri de mare risc în formă continuată, prevăzută de art. 26 teza 2 pct. 2 C. pen. raportat la art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În ceea ce îl priveşte pe acest inculpat, se menţin temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a acestuia.
Inculpatul săvârşind infracţiunea de complicitate la infracţiunea de trafic de droguri de mare risc, s-a plasat în interiorul acesteia, ceea ce sporeşte pericolul social al faptei săvârşite, vădind prin aceasta ataşament pentru un grup infracţional organizat. Pe parcursul cercetării judecătoreşti se va putea stabili gradul său de implicare în activitatea infracţională. În alt plan, situaţia specială în care se găseşte acesta, respectiv întreţinător de doi copii, nu poate cântări atât de mult încât să reclame pentru acest stadiu procesual punerea sa în libertate.
Totodată, se constată că sunt trimişi în judecată pentru acelaşi gen de infracţiune, respectiv trafic de droguri de mare risc prevăzut de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi ceilalţi inculpaţi recurenţi, inculpatul G.P. şi cu art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
Din cele două volume de urmărire penală rezultă că activitatea ilicită a acestora a fost monitorizată de organele de poliţie, că a existat chiar un sediu de distribuire a drogurilor, respectiv pe str. V., sector 2.
Reevaluând şi la nivelul recursului condiţiile impuse de dispoziţiile art. 148 lit. f) C. proc. pen., în contextul cauzei, respectiv, începerea cercetării judecătoreşti de către instanţa de fond, fiind relevate aspecte concrete privind fapta cu care a fost sesizată instanţa, se apreciază că se impune în continuare menţinerea stării de arest a celor patru inculpaţi recurenţi, având în vedere temeiurile care o justifică şi care sunt în acord cu textele de lege mai sus-arătate.
Aşadar nu se poate vorbi la acest stadiu procesual că temeiurile ce au determinat arestul ar fi dispărut, sau măcar s-ar fi diluat în aşa măsură încât să se impună înlocuirea măsurii arestului preventiv luată, că ne-am afla în poziţia depăşirii termenului rezonabil de supunere la o astfel de măsură, ci doar că temeiurile subzistă, că inculpaţii prezintă pericol concret pentru ordinea publică, în funcţie de faptele grave imputate, contextul de derulare prezentat.
Având în vedere aceste considerente, se apreciază implicit ca nefondate cererile de revocare şi de înlocuire a măsurii arestării preventive formulate de inculpaţi inclusiv la nivelul recursului.
În consecinţă, toate recursurile de faţă apar ca nefondate în funcţie de cele specificate şi vor fi respinse pe considerentele art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii G.P., P.F., G.F. şi F.F. împotriva încheierii din 13 septembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. 2974/2/2010 (840/2010).
Obligă recurenţii inculpaţi G.P., P.F. şi G.F. la plata sumei de câte 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Obligă recurentul inculpat F.F. la plata sumei de 125 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 25 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 8 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1411/2010. Penal. Luare de mită (art. 254... | ICCJ. Decizia nr. 1414/2010. Penal → |
|---|
