ICCJ. Decizia nr. 3534/2010. Penal
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3534/2010
Dosar nr. 8100/1/2010
Şedinţa publică din 8 octombrie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin Încheierea nr. 11/MEA din 4 octombrie 2010 a Curţii de Apel Iaşi s-a admis sesizarea procurorului.
În baza disp. art. 90 alin. (8) din Legea nr. 302/2004, modificată şi completată prin Legea nr. 222 din 10 noiembrie 2008 dispune arestarea persoanei solicitate L.B.M., fiica lui R. şi M., născută în Iaşi, cetăţean român, cu domiciliul în Iaşi, str. S.B., judeţul Iaşi, aflată în stare de reţinere, în baza mandatului european de arestare emis la data de 14 septembrie 2010 de Judecătoria Centrală a Sectoarelor din Pesta - judecător Dr. P. Dr. J.A. - Republica Ungaria cu referinţa Dosarului 201B.28135/2010, pe o durată de 20 de zile, cu începere de la 04 octombrie 2010 şi până la 23 octombrie 2010, inclusiv.
S-a reţinut că, prin sesizarea formulată de Judecătoria Centrală a Sectoarelor din Pesta, judecător Dr. P. Dr. J.A., Republica Ungaria, s-a solicitat executarea mandatului european de arestare, cu referinţă la Dosarul nr. 201.B.2813512010, emis pe numele persoanei solicitate L.B.M.
Prin mandatul european de arestare emis la data de 14 septembrie 2010, care concomitent este considerat şi drept mandat naţional de arestare, se solicită arestarea şi predarea persoanei solicitate L.B.M., fiica lui R. şi M., născută în Iaşi, cetăţean român, cu domiciliul în Iaşi, str. S.B., judeţul Iaşi, în scopul efectuării anchetei penale împotriva sa, fiind bănuită de săvârşirea unei infracţiunii de ";trafic de migranţi";, incriminată de Legea numărul IV din anul 1978 privind C. pen. al Republicii Ungaria în art. 218. Durata maximă a pedepsei ce se poate aplica este de 3 ani.
S-a consemnat că mandatul european de arestare emis cuprinde informaţiile prev. de art. 79 din Legea nr. 302/2004, modificată şi completată prin Legea nr. 22412006, şi se referă la una dintre faptele enumerate în art. 85 din aceeaşi lege, respectiv la ";facilitarea intrării şi şederii ilegale";. La data de 04 octombrie 2010 s-a luat împotriva persoanei solicitate L.B.M., măsura reţinerii pe o perioadă de 24 ore, cu începere de la ora 06:15 până la 05 octombrie 2010, ora 06:15, conform ordonanţei nr. 13/2010 emisă de procurorul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi.
În termenul de reţinere, mai precis 04 octombrie 2010, persoana solicitată a fost adusă în faţa Curţii de Apel Iaşi.
Persoana solicitată a fost audiată în faţa Curţii de Apel Iaşi, când i s-a adus la cunoştinţă conţinutul mandatului european de arestare de faţă, conţinutul regulii specialităţii şi efectele acesteia, precum şi posibilitatea de a consimţi la predare către autoritatea judiciară emitentă, punându-i în vedere consecinţele juridice ale consimţământului la predare, şi i s-a luat declaraţie, poziţia acesteia fiind consemnată în scris.
S-a consemnat că în cauză sunt îndeplinite condiţiile impuse de lege, pentru arestarea persoanei solicitate, şi astfel, după cum s-a arătat, în baza disp. art. 90 alin. (8) din Legea nr. 302/2004, modificată şi completată prin Legea nr. 222 din 10 noiembrie 2008 s-a dispus arestarea persoanei solicitate L.B.M., fiica lui R. şi M., născută în Iaşi, cetăţean român, cu domiciliul în Iaşi, str. S.B., Judeţul Iaşi, aflată în stare de reţinere, în baza mandatului european de arestare emis la data de 14 septembrie 2010 de Judecătoria Centrală a Sectoarelor din Pesta - judecător Dr. P. Dr. J.A. - Republica Ungaria cu referinţa Dosarului 201.B.28135/2010, pe o durată de 20 de zile. S-a fixat termen pentru obţinerea unor relaţii suplimentare.
Împotriva hotărârii, în termen legal, s-a exercitat calea de atac a recursului de către persoana solicitată.
Se solicită ca în rejudecare instanţa să respingă solicitarea formulată de către autorităţile judiciare ungare şi să nu pună în executare acest mandat european de arestare, eventual să acorde măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea. Cu privire la necesitatea arestării persoanei solicitate în vederea predării, formulează aceleaşi concluzii de opoziţie, nu prezintă pericol pentru ordinea publică. Persoana solicitată recurentă arată că nu este de acord cu arestarea, nu a făcut nimic, are un copil prematur care se află în spital şi este în momentul de faţă însărcinată.
Instanţa de recurs retine următoarele:
Potrivit art. 1 din Decizia cadru nr. 2002/584/JHA din 13 iunie 2002 a C.U.E şi art. 77 alin. (1) din lege, mandatul european de arestare este o decizie judiciară emisă de autoritatea judiciară competentă a unui stat membru în vederea arestării de către autoritatea judiciară competentă a unui alt stat membru a Uniunii Europene, a persoanei solicitate, în scopul efectuării urmăririi penale, executării unei pedepse privative de libertate sau a unei dispoziţii de detenţie şi statele membre au obligaţia de a-l executa.
Din economia dispoziţiilor din legea specială care reglementează executarea unui mandat european de arestare, rezultă că rolul instanţei române, în această procedură, se rezumă la verificarea condiţiilor de formă ale mandatului, la soluţionarea eventualelor obiecţiuni privind identitatea ridicate de persoana solicitată şi a motivelor de refuz al predării pe care aceasta le poate invoca, astfel încât aspectele legate de existenţa faptelor imputate, respectiv vinovăţia persoanei solicitate, temeinicia măsurii deţinerii provizorii exced analizei impuse de dispoziţiile Legii nr. 302/2004, sens în care s-a pronunţat şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, prin Decizia nr. 581 din 18 februarie 2008.
Pe de altă parte, în măsura în care persoana indicată în mandat nu consimte la predare, invocând nevinovăţia sa, împrejurare ce nu se regăseşte între motivele de neexecutare prevăzute de lege, întrunirea condiţiilor de formă ale mandatului european de arestare apare ca fiind suficientă, la acest moment, pentru privarea de libertate a persoanei solicitate.
Corespunzător dispoziţiei imperative înscrise în art. 90 alin. (8) din lege, instanţa de fond s-a şi conformat acestora dispunând cu deplin temei arestarea persoanei solicitate pe o durată de 20 de zile începând de la 04 octombrie 2010 până la 23 octombrie 2010 inclusiv.
Înlocuirea măsurii preventive a arestului sau aplicarea măsurii prev. de art. 145 C. proc. pen. nu se impune chiar în condiţiile în care recurenta a certificat că se află într-o situaţie specială.
Privarea de libertate a unei persoane este considerată ca fiind legitimă dacă a fost arestată sau deţinută în vederea aducerii sale în faţa autorităţii judiciare competente, atunci când există motive verosimile de a bănui că a săvârşit o infracţiune sau când există motive temeinice de a crede în necesitatea de a-l împiedica să săvârşească o infracţiune sau să fugă după săvârşirea acesteia. Astfel, se recunoaşte dreptul de a reţine o persoană în baza unei suspiciuni rezonabile de a fi comis o infracţiune recunoscută ca atare de legea internă.
Apreciind că în cauză în aceste condiţii s-a procedat la pronunţarea unei hotărâri în deplină legalitate şi temeinicie, recursul de faţă urmează a fi respins ca nefondat pe considerentele art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată L.B.M. împotriva Încheierii nr. 11/MEA din 4 octombrie 2010 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. 662/45/2010.
Obligă recurenta persoană solicitată la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 8 octombrie 2010.
← ICCJ. Decizia nr. 1414/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1425/2010. Penal. Luare de mită (art. 254... → |
---|