ICCJ. Decizia nr. 1317/2010. Penal. Falsul în înscrisuri sub semnătură privată (art. 290 C.p.). Recurs

Comentarii

0

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1317/2010

Dosar nr. 213/57/2008

Şedinţa publică din 7 aprilie 2010

Asupra recursurilor de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 384 din 17 decembrie 2007 pronunţată de Tribunalul Alba, secţia penală, în Dosarul nr. 87/107/2005 a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul I.T. din infracţiunea prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 208, art. 209 alin. (1) lit. a), c), g), i) C. pen. şi alin. (4) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în infracţiunea prev. de art. 221 C. pen.

Prin aceeaşi sentinţă penală, au fost condamnaţi inculpaţii:

1. I.T. (fiul lui D. şi I.) la:

- 10 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 208, art. 209 alin. (1) lit. a), e), g), i) şi alin. (4) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);

- 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);

- 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);

- 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 286 C. pen.;

- 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 287 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);

- 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 287 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);

- 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 208 – art. 209 alin. (1) lit. a), e), g), i) şi alin. (3) C. pen. cu aplicarea art. 42 alin. (2) C. pen.;

- 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiuni prev. de art. 288 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);

- 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 287 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);

- 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 287 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);

- 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 286 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);

- 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);

- 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);

- 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 288 C. pen. cu aplicarea art. 31 alin. (2) C. pen. şi art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

În baza art. 33, art. 34, art. 35 C. pen. s-au contopit pedepsele în pedeapsa cea mai grea, urmând ca, în final, inculpatul să execute 10 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.

S-a menţinut obligaţia de a nu părăsi ţara luată de Tribunalul Alba prin încheierea din 30 mai 2005 în Dosarul penal nr. 2261/2005 (vol. I al Tribunalului Alba).

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsa aplicată durata arestării începând cu 05 septembrie 2003 - 30 mai 2005.

2. I.C. (fiica lui V. şi E.) la:

- 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 288 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe o durată de 2 ani şi 3 luni, ce constituie termen de încercare.

S-a atras atenţia inculpatei asupra prevederilor art. 83 C. pen. şi art. 84 C. pen.

3. B.O.H. (fiul lui G. şi F.) la:

- 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);

- 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);

- 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 208, 209 alin. (1) lit. a), e), g), i) C. pen. şi alin. (3) C. pen.;

- 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 323 C. pen.

În baza art. 33, art. 34 C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare, urmând ca, în final, inculpatul să execute 4 ani închisoare.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsa aplicată durata executată începând cu 25 iulie 2003 - 01 august 2003.

4. C.H.R. (fiul lui V.T. şi M.) la:

- 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 208, art. 209 alin. (1) lit. a), e), g), i) şi alin. (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);

- 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 323 C. pen.;

- 10 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 208, art. 209 alin. (1), lit. a), e), g), i) şi alin. (4) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

În baza art. 33, art. 34, art. 35 s-au contopit pedepsele aplicate, urmând ca, în final, inculpatul să execute pedeapsa de 10 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.

5. L.C. (fiul lui I. şi A.M.) la:

- 6 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), e), g), i) şi alin. (4) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74-76 C. pen. cu înlăturarea art. 37 lit. a) C. pen.;

- 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 208, art. 209 alin. (1), lit. a), e), g), i) alin. (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 74-76 C. pen., cu înlăturarea art. 37 lit. a) C. pen.

S-a constatat că faptele săvârşite de inculpat în prezentul dosar sunt în concurs cu faptele pentru care s-a pronunţat sentinţa penală nr. 434/2003 în Dosar penal nr. 7825/2002 al Judecătoriei Oradea şi cu cele pentru care s-a pronunţat sentinţa penală nr. 2137/2003 în Dosar penal nr. 5476/2003 a Judecătoriei Oradea.

S-au descontopit pedepsele aplicate prin sentinţa penală nr. 1936 din 06 octombrie 2004 a Judecătoriei Oradea în elementele ei componente, astfel:

- 2 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 434/2003 a Judecătoriei Oradea;

- 3 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 2137/2003.

S-a menţinut beneficiul revocării suspendării condiţionate a executării pedepsei a sentinţei penale nr. 285/2001.

În baza art. 33, art. 34, art. 35 C. pen. s-au contopit toate pedepsele, în pedeapsa cea mai grea, urmând ca în final inculpatul să execute 6 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsa aplicată durata executată începând cu 19 iunie 2003 - 23 martie 2005.

S-a constatat că inculpatul L.C. a fost arestat în alta cauză.

6. Ş.N.I. (fiul lui D. şi M.) la:

- 10 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), e), g), i) C. pen. şi alin. (4) C. pen. cu aplicarea alin. (4) C. pen. şi art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

S-a constatat că fapta săvârşită în prezenta cauză este în stare de recidivă postcondamnatorie cu restul de 609 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 689/1999 a Judecătoriei Oradea şi în concurs cu fapta săvârşită în Dosar penal nr. 8297/2003 pronunţată de Judecătoria Arad prin sentinţa penală nr. 1639/2003, prin care s-a aplicat pedeapsa de 6 ani şi 6 luni închisoare.

În baza art. 39 C. pen. s-a revocat restul de 609 zile şis-a contopit cu pedeapsa de 10 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor, urmând ca, în final, inculpatul să execute 10 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.

În baza art. 33, art. 34, art. 35 C. pen. s-a contopit această pedeapsă cu pedeapsa de 6 ani şi 6 luni închisoare, urmând ca în final inculpatul să execute 10 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.

7. S.M.Ş. (fiul lui L. şi E.) la:

- 10 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), e), g), i) C. pen. şi al. 4 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art 37 lit. b) C. pen.

S-a constatat că inculpatul a fost arestat în altă cauză.

S-a constatat că următoarele părţi vătămate/civile au fost despăgubite de societăţile de asigurare:

1. partea vătămată B.A.M., căreia i-a revenit autoturismul sustras;

2. partea vătămată M.M.G., cu suma de 581.255.328 lei ROL de la SC A. SA Oradea, iar autoturismul sustras a fost restituit dobânditorului de bună credinţă M.R., urmând ca inculpaţii C.H.R., B.O.H. şi I.T. să fie obligaţi în solidar la plata către societatea de asigurare a contravalorii despăgubirilor acordate de societatea de asigurare, adică a sumei de 581.255.328 lei ROL.

3. partea civilă P.M., cu suma de 679.471.776 lei ROL de la SC G. SA şi respinge cererea de despăgubire solicitată de partea civilă P.M.

4. partea vătămată H.l., cu suma de 341.970.000 lei ROL de la SC A. SA căreia i-a revenit autoturismul.

5. partea vătămată D.A., cu suma de 740.424.136 lei ROL de la SC A.Ţ. SA, căreia i-a revenit autoturismul sustras.

6. partea vătămată M.M.R., cu suma de 574.259.933 ROL de la SC A. SA Oradea.

7. partea vătămată G.l.I., cu suma de 20.000 euro de la SC A.T. SA şi care, nemaifiind găsit autoturismul, este îndreptăţită la a primi contravaloarea despăgubirilor acordate.

În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 1003 C. civ. a obligat în solidar inculpaţii C.H.R., S.M.Ş., Ş.N.l., L.C. la plata în favoarea acestei societăţi de asigurare a sumei de 20.000 euro.

8. partea vătămată I.A., cu suma de 14.000 euro de la SC A.Ţ. SA.

În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 1003 C. civ. a obligat în solidar inculpaţii C.H.R., S.M.Ş., I.T., B.O.H., L.C. la plata în favoarea SC A.Ţ. SA a sumei de 14.000 euro.

S-au constatat recuperate prin restituirea autoturismelor prejudiciile cauzate următoarelor părţi civile:

- M.R.Ş.;

- H.Ş.;

- G.C., administrator la SC C. SRL.

- T.V.V.

S-a luat act de renunţarea la judecarea acţiunii civile promovate de SC A.L. SA.

În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 1003 C. civ. a obligat în solidar inculpaţii S.M.Ş., Ş.N.I., C.H.R., L.C. şi I.T. la plata în favoarea părţii vătămate D.D.C., a sumei de 260.085.052 lei ROL.

În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 1003 C. civ.e a obligat în solidar inculpaţii Ş.N.I., S.M.Ş. şi L.C. la plata în favoarea părţii civile SC B.M., prin administrator M.I.F. a sumei de 980.000.000 lei ROL, contravaloarea autoturismului sustras şi pentru care utilizatorul SC B.M. SRL nu a fost despăgubit de SC A.L. SA.

În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 1003 C. civ. a obligat în solidar inculpaţii C.H.R., L.C., S.M.Ş., Ş.N.I. la plata în favoarea dobânditorului de bună credinţă M.I., a sumei de 10.000 DOLARI SUA reprezentând preţul plătit acestuia pentru autoturismul sustras de inculpaţi şi s-a respins cererea de despăgubiri reprezentând îmbunătăţiri la autoturism.

În baza aceluiaşi temei juridic, a obligat în solidar inculpaţii C.H.R., Ş.N.I., S.M.Ş., I.T., B.O.H. la plata în favoarea dobânditorului de bună credinţă N.M., a sumei de 17.000 euro, reprezentând preţul autoturismului.

S-au respins ca nedovedite cererile formulate de părţile civile O.N., prin mandatar OG, I.N., I.G., U.S., şi FC U. Craiova.

S-a respins cererea formulată de partea civilă SC B. SA prin administrator B.J.Y., în calitate de utilizator al autoturismului aflat în leasing la SC P.L.R. SA care a fost despăgubită cu suma de 17.436 euro de către SC G.A. SA Bucureşti.

În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 1003 C. civ. s-a respins ca neîntemeiată acţiunea civilă promovată de SC A.T., prin administrator, în calitate de utilizator al maşinii sustrase şi aflate în leasing la SC P.L.R. SA care a fost despăgubită de societatea de asigurări.

S-a constatat că SC P.L.R. a restituit utilizatorului sumele plătite până la momentul furtului.

În baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpatul C.H.R. a următoarelor sume de bani obţinute cu titlul preţ pentru autoturismele furate:

- 5.500 DOLARI SUA pentru V.G.;

- 9.800 DOLARI SUA pentru A.;

- 8.500 DOLARI SUA pentru A.;

- 10.000 DOLARI SUA pentru V.P.;

- 9.000 DOLARI SUA pentru V.P.;

- 8.500 DOLARI SUA pentru V.P.;

- 3.000 DOLARI SUA pentru V.P.

S-a dispus confiscarea de la inculpatul L.C. a următoarelor sume de bani primite de la inculpatul C.H.R.:

- 900 euro,

- 18.000.000 ROL.

S-a dispus anularea celor 3 (trei) chitanţe vamale întocmite în fals de inculpata I.C.

S-a dispus confiscarea corpurilor delicte reprezentând cheile auto cu sigla VW, inscripţia HAAW, butuci, yală portieră, contact auto, pornire, ce însoţeşte dosarul cauzei precum şi a celor 39 ştampile ridicate de la domiciliul inculpatului I.T. şi a maşinii de scris şi a celorlalte bunuri ridicate de la domiciliul inculpatului I.T., cu ocazia percheziţiei domiciliare.

În baza art. 170 C. proc. pen. s-a dispus restabilirea situaţiei anterioare săvârşirii infracţiunii, respectiv anularea documentaţiei falsificate folosite pentru înmatricularea la R.A.R.

În baza art. 191 C. proc. pen. a obligat fiecare dintre inculpaţi la plata în favoarea statului a câte 20.000.000 lei ROL reprezentând: 10.000.000 lei ROL la urmărire penală şi 10.000.000 lei ROL la instanţa de judecată.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut, în esenţă, următoarele:

- Constituiţi într-o asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni, inculpaţii C.H.R., L.C., S.M.Ş. şi Ş.N. au sustras, în perioada 21/22 mai 2000 – 3/4 septembrie 2002, 7 autoturisme de lux în valoare totală de 3.402.482.973 lei (ROL). Furturile au fost comise pe timp de noapte, în locuri publice, prin efracţie şi prin folosirea de chei adevărate sau mincinoase, pe raza municipiului Oradea.

Inculpatul L.C. a participat direct şi nemijlocit la furtul a două autoturisme.

Inculpatul I.T., cunoscând că bunurile provin din săvârşirea unor infracţiuni de furt, a achiziţionat de la inculpatul C.H.R. 7 autoturisme, pe care le-a înmatriculat pe bază de documente falsificate de el şi numitul M., prin folosirea de instrumente oficiale de marcare, ştampile şi formulare oficiale falsificate, care au fost folosite în faţa reprezentanţilor RAR şi SEIP. Inculpata I.C. a întocmit 3 chitanţe vamale falsificate pentru autoturismele furate.

În baza acestor acte puse la dispoziţie, inculpatul B.O.H., funcţionar în cadrul RAR Deva, omiţând să supună autoturismele prezentate pentru omologare de inculpatul I.T., procedurii de autenticitate, pentru a nu fi descoperite seriile de şasiu falsificate, a procedat la eliberarea cărţilor de identitate.

Ulterior autoturismele sustrase au fost revândute unor terţe persoane.

- În perioada 20/21 martie 2002 – 17/18 aprilie 2003, inculpaţii C.H.R., L.C., S.M.Ş. şi Ş.N. au sustras, folosind aceleaşi mijloace arătate mai sus, 6 autoturisme de lux în valoare totală de 6.237.416.118 lei (ROL).

Singur, inculpatul C.H.R. a sustras, la data de 12 noiembrie 2002, un autoturism V.P. în valoare de 260.085.052 lei.

Toate furturile au avut loc pe raza municipiului Timişoara.

Inculpatul I.T., cunoscând că bunurile provin din săvârşirea unor infracţiuni de furt, a achiziţionat de la inculpatul C.H.R. 3 autoturisme pe care le-a înmatriculat pe bază de documente falsificate de el însuşi, prin folosirea de instrumente oficiale de marcare, ştampile şi formulare oficiale falsificate.

Ulterior, aceste autoturisme au fost revândute unor terţe persoane.

Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză: plângerile şi declaraţiile persoanelor vătămate, procese-verbale de percheziţie, rapoarte de constatare tehnico-ştiinţifică, procese-verbale de reconstituire, proces-verbal de verificare, procese-verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate, declaraţiile martorilor şi ale inculpaţilor.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel:

Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba care a criticat hotărârea pentru nelegalitate şi netemeinicie pentru următoarele motive:

1. Deşi sesizarea instanţei s-a realizat prin două rechizitorii, faţă de identitatea subiecţilor care au sustras bunurile, a obiectului juridic şi material, a modului de comitere, instanţa trebuia să constate şi să reflecte în mod unitar prin hotărârea pronunţată ansamblul activităţilor infracţionale.

Or, în mod eronat sustragerile de autoturisme comise de inculpaţii C.H.R. şi L.C., atât de pe raza municipiului Oradea cât şi de pe raza municipiului Timişoara au fost sancţionate în mod separat, în condiţiile concursului de infracţiuni.

S-a apreciat că instanţa trebuia să reţină furturile comise de către fiecare dintre cei doi inculpaţi ca o infracţiune în formă continuată şi să aplice o singură pedeapsă pentru infracţiunea prev. de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), e), g), i) şi alin. (4) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), făcând aplicarea art. 334 C. proc. pen.

De altfel, chiar acest mod unitar de apreciere a activităţii infracţionale a fost în vedere de instanţă prin sancţionarea inculpatului I.T. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) şi i) alin. (4) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), acest inculpat fiind trimis în judecată atât prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor cât şi prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiş.

2. Instanţa, constatând că faptele inculpatul L.C. sunt în concurs cu cele pentru care s-au pronunţat sentinţa penală nr. 434/2003 a Judecătoriei Oradea şi sentinţa penală nr. 2137/2003 a Judecătoriei Oradea, a procedat în mod greşit la contopirea acestora, trebuind să procedeze la contopire în următoarea manieră:

- să descontopească şi să descumuleze pedepsele aplicate prin sentinţele penale nr. 434/2003 şi 2137/2003, avute în vedere cu ocazia soluţionării cererii de contopire a lor prin sentinţa penală nr. 1936/2004.

Pedepsele trebuiau repuse în individualitatea lor, respectiv 2 ani închisoare (s.p. 434/2003), 3 ani închisoare (s.p. 2137/2003) şi 1 an închisoare (s.p. 285/2001). Se impunea apoi aplicarea prevederilor art. 33, 34, 35 şi 36 C. pen. în raport de pedepsele aplicate prin sentinţa de faţă atacată şi pedepsele aplicate prin sentinţele penale nr. 434/2003 şi 2137/2003.

Faţă de sentinţa penală nr. 285/2001 prin care inculpatul L.C. fost condamnat la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiuni prev. de art. 35 alin. (1), (2) din Decretul nr. 328/1966, în condiţiile art. 81 C. pen., inculpatul se află în stare de recidivă postcondamnatorie.

Ca atare, se impune revocarea beneficiului suspendării condiţionate în temeiul art. 83 C. pen. şi adăugarea pedepsei de 1 an închisoare la pedeapsa rezultantă în urma contopirii realizate în modul susmenţionat.

3. Este greşită încadrarea juridică şi nelegală pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată inculpatului B.O.H. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), e), g), i) C. pen. şi alin. (3) C. pen.

În sarcina inculpatului s-a reţinut că a sprijinit activitatea de sustragerea autoturismelor, prin nerespectarea procedurilor de autentificare a seriilor de şasiu, în cazul a 5 din autoturismele sustrase de către ceilalţi inculpaţi.

Prejudiciul depăşind suma de 2 miliarde lei ROL, faptele trebuiau încadrate în prevederile art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) şi i), alin. (4) C. pen., cu art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), limitele speciale ale pedepsei fiind între 10 şi 20 de ani închisoare.

Alin. (3) al art. 209 C. pen. a fost renumerotat, devenind alin. (4), ca urmare a modificărilor şi completărilor aduse C. pen. prin OUG nr. 207/2001 aprobată prin Legea nr. 456/2001.

De asemenea, s-a apreciat că pedepsele aplicate inculpaţilor C.H.R. şi Ş.N.I. sunt nejustificat de reduse în raport de criteriile de individualizare prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)

În concluzie, prin apelul declarat, Parchetul a solicitat desfiinţarea sentinţei atacate, rejudecarea cauzei penale şi pronunţarea unei hotărâri temeinice şi legale în sensul celor arătate.

Inculpatul B.O. a solicitat achitarea pentru toate infracţiunile care au fost reţinute în sarcina sa, în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen.

A învederat că raportat la momentul săvârşirii faptelor, R.A.R. nu deţinea în dotare aparatura necesară verificării autenticităţii seriilor de şasiu. S-a demonstrat cu probele de la dosar că doar urmare expertizării era posibilă verificarea autenticităţii seriilor de şasiu.

A învederat că a avut o atitudine sinceră pe întreg parcursul procesului, fiind nevinovat. A mai arătat că a fost testat cu testul poligraf care a concluzionat că acesta nu a participat la săvârşirea faptelor pentru care este cercetat şi nu a beneficiat de nici un bun.

Inculpatul S.M.Ş. a solicitat achitarea în baza art. 10 lit. c) C. proc. pen.;

A învederat că s-a probat cu actele de la dosar că, la momentul săvârşirii faptelor pentru care este cercetat, se afla în Italia.

Inculpaţii I.C. şi I.T. au solicitat reducerea cuantumului pedepselor aplicate.

Inculpatul C.H.R. a solicitat a se dispune achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

În subsidiar, a solicitat reducerea cuantumului pedepsei spre minimul special prevăzut de lege.

Inculpatul intimat Ş.N.I. a solicitat să se extindă efectele şi cu privire la el în sensul arătat mai sus.

Reprezentantul părţii civile apelante SC A.T. SA Racoviţa, L.E. a solicitat admiterea apelului şi acordarea despăgubirilor integrale solicitate.

Inculpatul apelant L.C. a solicitat să se reducă cuantumul pedepsei aplicate, întrucât el a recunoscut fapta şi a contribuit la prinderea altor inculpaţi.

Curtea de Apel Alba Iulia, prin Decizia penală nr. 105/ A din 10 decembrie 2008, a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba, inculpaţii I.T., B.O.H., C.H.R. şi, în consecinţă:

A desfiinţat sentinţa penală atacată şi, rejudecând cauza:

1. A descontopit pedeapsa de 10 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., aplicată inculpatului I.T., în pedepsele de:

- 10 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. pentru infracţiunea prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 208, art. 209 alin. (1) lit. a), e), g), i) şi alin. (4) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);

- 1 an închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);

- 3 luni închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 291 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);

- 8 luni închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 286 C. pen.;

-3 luni închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 287 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);

- 3 luni închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 287 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);

- 4 ani închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 208, art. 209 lit. a), e), g), i) alin. (4) C. pen. prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 208, art. 209 alin. (1) lit. a), e), g), i) şi alin. (3) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);

- 1 an închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 288 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);

- 3 luni închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 287 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);

- 3 luni închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 287 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);

- 8 luni închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 286 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);

- 3 luni închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);

- 3 luni închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 291 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);

- 6 luni închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 288 C. pen. cu aplic art. 31 alin. (2) C. pen. şi art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

A recalificat cele două infracţiuni de complicitate la infracţiunea de furt calificat prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 208, art. 209 alin. (1) lit. a), e), g), i) şi alin. (4) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) într-o singură infracţiune de complicitate la infracţiunea de furt calificat prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), e), g), i) şi alin. (4) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) pentru care stabileşte pedeapsa la 10 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.

A recalificat cele două infracţiuni prev. de art. 286 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) într-o singură infracţiune prev. de art. 286 C. pen. prin înlăturarea aplicării art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) pentru care stabileşte pedeapsa de 8 luni închisoare.

A recalificat cele două infracţiuni prev. de art. 287 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) într-o singură infracţiune prev. de art. 287 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) pentru care stabileşte pedeapsa la 3 luni închisoare.

A recalificat cele două infracţiuni prev. de art. 287 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) într-o singură infracţiune prev. de art. 287 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) pentru care stabileşte pedeapsa la 3 luni închisoare.

A recalificat cele două infracţiuni prev. de art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) într-o singură infracţiune prev. de art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) pentru care stabileşte pedeapsa de 1 an închisoare.

A recalificat cele două infracţiuni prev. de art. 291 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) într-o singură infracţiune prev. de art. 291 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) pentru care stabileşte pedeapsa de 3 luni închisoare.

În baza art. 33, art. 34 C. pen. a contopit pedepsele de:

- 10 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. pentru complicitate la infracţiunea de furt calificat prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), rap. la art. 208, art. 209 alin. (1) lit. a), e), g), i) şi alin. (4) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);

- 8 luni închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 286 C. pen.;

- 3 luni închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 287 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);

- 3 luni închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 287 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);

- 1 an închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);

- 3 luni închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);

- 3 luni închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 291 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);

- 6 luni închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 288 C. pen. cu aplicarea art. 31 alin. (2) C. pen. şi art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) aplicate inculpatului I.T. în pedeapsa cea mai grea, urmând ca, în final inculpatul să execute pedeapsa de 10 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen.

A menţinut obligaţia inculpatului I.T. de a nu părăsi ţara, luată de Tribunalul Alba prin încheierea din 30 mai 2005 în Dosar penal nr. 2261/2005.

2. A descontopit pedeapsa de 10 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. aplicată inculpatului C.H.R. în pedepsele de:

- 4 ani închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), rap. la art. 208, art. 209 alin. (1) lit. a), e), g), i) şi alin. (3) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);

- 3 ani închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 323 C. pen.;

- 10 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pentru infracţiunea prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 208, art. 209 alin. (1) lit. a), e), g), i) şi alin. (4) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);

A recalificat cele două infracţiuni prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 208, art. 209 alin. (1) lit. a), e), g), i) şi alin. (4) C. pen. într-o singură infracţiune prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 208, art. 209 alin. (1) lit. a), e), g), i) şi alin. (4) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) pentru care stabileşte pedeapsa la 10 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.

În baza art. 33, art. 34 C. pen. a contopit pedepsele de:

- 10 ani închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), rap. la art. 208, art. 209 alin. (1) lit. a), e), g), i) şi alin. (4) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen.;

- 3 ani închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 323 C. pen.; aplicate inculpatului C.H.R. în pedeapsa cea mai grea, urmând ca, în final, inculpatul să execute pedeapsa de 10 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen.

3. A descontopit pedeapsa de 6 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., aplicate inculpatului L.C., în pedepsele de:

- 6 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. pentru infracţiunea prev. de art. 208, 209 alin. (1) lit. a), e), g), i) şi alin. (4) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74, art. 76 C. pen.;

- 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la 208, art. 209 alin. (1) lit. a), e), g), i) C. pen. şi alin. (3) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 74, art. 76 C. pen.;

- 2 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 434/2003 a Judecătoriei Oradea;

- 3 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 2137/2003 a judecătoriei Oradea.

A făcut aplicarea prevederilor art. 37 lit. a) C. pen. privind recidiva postcondamnatorie referitor la cele două infracţiuni pentru care a fost condamnat prin sentinţa atacată.

În baza art. 33, art. 34 C. pen. a contopit toate pedepsele în pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen.

În baza art. 83 C. pen. a revocat suspendarea condiţionată a pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 285/2001 a Judecătoriei Oradea şi a dispus executarea acesteia alături de pedeapsa aplicată, urmând ca, în final, inculpatul Lincar Călin să execute pedeapsa de 7 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen.

4. A descontopit pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată inculpatului B.O.H. în pedepsele de:

- 2 ani închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);

- 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);

- 4 ani închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 208, art. 209 alin. (1) lit. a), e), g), i) şi alin. (3) C. pen.;

- 3 ani închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 323 C. pen.;

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul B.O.H. de sub învinuirea săvârşirii infracţiunilor prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 208, art. 209 alin. (1) lit. a), e), g), i) şi alin. (4) C. pen. şi art. 323 C. pen.

În baza art. 33, art. 34 C. pen. a contopit pedepsele aplicate inculpatului B.O.H. în pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art. 81, art. 82 C. pen. a suspendat condiţionat executarea pedepsei de 2 ani închisoare pe o perioadă de 4 ani, care constituie termen de încercare.

A atras atenţia inculpatului asupra nerespectării dispoziţiilor art. 83 C. pen.

A interzis inculpaţilor exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe durata stabilită de art. 71 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. a suspendat condiţionat executarea pedepselor accesorii prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. aplicate inculpaţilor I.C. şi B.O.H. pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii.

A respins ca nefondate apelurile declarate de inculpaţii L.C., I.C., S.M.Ş. şi partea civilă SC A. SA Sibiu împotriva sentinţei penale nr. 387/2007 a Tribunalului Alba.

L-a obligat pe inculpatul L.C. să plătească statului suma de 1000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400 lei reprezentând onorariul apărătorului numit din oficiu va fi suportată din fondurile M.J.

I-a obligat pe inculpaţii I.C. şi S.M.Ş. să plătească în favoarea statului fiecare câte 600 lei cheltuieli judiciare.

A obligat partea civilă SC A. SA să plătească statului suma de 600 lei cheltuieli judiciare.

Onorariile apărătorilor numiţi din oficiu pentru inculpaţii C.H.R. şi Ş.N.I. în sumă de câte 400 lei vor fi suportate din fondurile M.J.

În termen legal, împotriva acestei decizii penale au declarat recurs inculpaţii B.O.H., L.C., I.T., I.C., S.M.Ş. şi partea civilă SC A. SA.

A. Cu privire la recursurile inculpaţilor B.O.H., L.C., I.T., I.C., S.M.Ş.

1. Recurentul inculpat B.O.H. a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor şi, pe fond, încetarea procesului penal în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., întrucât în cauză s-a împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale.

În legătură cu infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor a susţinut că este discutabilă calitatea de funcţionar a inculpatului.

2. Recurentul inculpat L.C. a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 10, 12 şi 14 C. proc. pen.

Printr-un prim motiv de recurs s-a susţinut că hotărârile pronunţate în cauză sunt lovite de nulitate absolută întrucât nu s-au pronunţat asupra infracţiunii prevăzută de art. 323 C. pen. pentru care inculpatul a fost trimis în judecată.

Nepronunţarea cu privire la această faptă echivalează cu nesoluţionarea cauzei, motiv pentru care s-a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond.

Prin al doilea motiv de recurs se critică faptul că inculpatul a fost condamnat pentru o altă infracţiune decât cea pentru care a fost trimis în judecată; fără să fi intervenit schimbarea încadrării juridice, pentru infracţiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 208 – art. 209 alin. (1), lit. a), e), g), i) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), instanţa a reţinut şi prevederile alin. (3) ale art. 209 C. pen., faptă pentru care legea prevede limite de pedeapsă mai mari.

În sfârşit, prin ultimul motiv de recurs s-a criticat modul de individualizare a pedepselor principale şi accesorii care nu a ţinut seama de poziţia procesuală sinceră a inculpatului şi nici nu a justificat aplicarea dispoziţiilor art. 64 lit. a), b) C. pen. S-a solicitat aplicarea dispoziţiilor art. 86¹ sau art. 81 C. pen.

3. Recurentul inculpat S.M.Ş. a solicitat admiterea recursului şi casarea hotărârilor pronunţate pentru motivele prevăzute de art. 385⁹ pct. 9, 10, 12, 14, 17, 18 C. proc. pen.

S-a susţinut că inculpatul a fost condamnat pentru fapte penale pentru care nu a fost trimis în judecată şi în legătură cu care nu s-a dispus extinderea procesului penal, respectiv infracţiunile de furt calificat descrise la pct. 4 şi 5 din rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor; în final, deşi inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârşirea a şase furturi de autoturisme, el a fost condamnat pentru opt furturi, cu consecinţa obligării lui la despăgubiri civile nedatorate către partea civilă N.M.

S-a mai arătat că deşi inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârşirea în calitate de complice a furturilor, el a fost condamnat ca autor al acestor fapte. Sub acest aspect, s-a susţinut că motivarea soluţiei contrazice dispozitivul hotărârii, iar faptei săvârşite, în raport de probele dosarului, i s-a dat o greşită încadrare juridică.

Printr-un alt motiv de recurs, s-a învederat faptul că la dosar nu există probe certe din care să rezulte vinovăţia inculpatului în ceea ce priveşte faptele deduse judecăţii. Dimpotrivă, în cauză s-au făcut dovezi că în perioada în care s-au săvârşit infracţiunile reţinute în sarcina sa, inculpatul s-a aflat la muncă în Italia.

Se consideră necesar ca probatoriul să fie completat pentru a se stabili o adevărată stare de fapt.

Cu privire la individualizarea pedepsei, s-a susţinut că instanţele nu au respectat proporţionalitatea între faptă şi sancţiune, iar modul de aplicare a pedepsei accesorii nu este motivat în niciun fel.

Pentru toate aceste motive, s-a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Alba, iar în subsidiar, achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

În al doilea subsidiar, a solicitat aplicarea dispoziţiilor art. 86¹ sau art. 81 C. pen.

4. Recurenţii inculpaţi I.T. şi I.C. au solicitat admiterea recursurilor declarate potrivit cazurilor de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 18, 14 C. proc. pen.

În principal, s-a solicitat achitarea inculpaţilor, susţinându-se că instanţa a comis o gravă eroare de fapt pronunţând o hotărâre de condamnare în cazul lor.

În subsidiar, în cazul inculpatului I.T. s-a solicitat reţinerea circumstanţelor atenuante şi reducerea cuantumului pedepsei sub minimul special prevăzut de lege. Pentru inculpata I.C. s-a solicitat sancţionarea sa cu pedeapsa amenzii penale.

Examinând recursurile prin prisma motivelor invocate, cât şi din oficiu, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată următoarele:

1. Cu privire la inculpatul B.O.H.

Faptele reţinute în sarcina inculpatului B.O.H. şi pentru care acesta a fost condamnat în mod just, pe baza probelor administrate, constituie infracţiunile de fals intelectual prev. de art. 289 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi, respectiv, abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de la 6 luni la 5 ani, respectiv de la 6 luni la 3 ani.

Potrivit dispoziţiilor art. 122 lit. d) raportat la art. 124 C. pen., termenul de prescripţie specială care înlătură răspunderea penală oricâte întreruperi ar interveni în condiţiile art. 123 C. pen., este – în cazul în care legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii mai mare de un an, dar care nu depăşeşte 5 ani – de 5 ani la care se adaugă încă jumătate din acest termen, adică 7 ani şi 6 luni.

Cum ultimele acte ale infracţiunilor continuate comise de inculpat sunt săvârşite la 19 februarie 2003, rezultă că termenul prescripţiei speciale se va împlini la 19 august 2010.

În consecinţă, critica formulată de inculpat prin care solicită încetarea procesului penal nu este fondată, răspunderea penală nefiind prescrisă pentru niciuna din infracţiunile comise.

La data săvârşirii acestor fapte, inculpatul B.O.H. îndeplinea funcţia de inginer expert omologări în cadrul R.A.R. Deva, desemnat cu îndeplinirea procedurii certificării autenticităţii, conform art. 13 din Legea nr. 230/2003, procedură în urma căreia dispunea omologarea individuală a autoturismelor (vol. IV urm.pen., filele 242-304).

Încălcându-şi atribuţiile de serviciu care îi reveneau ca angajat al R.A.R. Deva, inculpatul nu a respectat procedura de verificare a autoturismelor, eliberând cărţi de identitate false pentru acestea (CIV), având reprezentarea că sunt sustrase întrucât seriile autovehiculelor erau modificate.

Atât calitatea de funcţionar public a inculpatului B.O.H., în sensul de angajat care exercită retribuit, o însărcinare în serviciul unei unităţi dintre cele la care se referă art. 145 C. pen., cât şi aceea de instituţie care prestează servicii de interes public a R.A.R. sunt pe deplin dovedite, astfel că în cauză se constată a nu fi fondate criticile formulate prin motivele de recurs referitoare la lipsa calităţii active a autorului infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP)

Recursul inculpatului B.O.H. se dovedeşte însă întemeiat în ce priveşte latura civilă a cauzei.

Astfel, inculpatul a fost obligat, în solidar, la plata sumei de 14.000 euro către partea civilă SC A.Ţ. SA reprezentând contravaloarea despăgubirilor achitate de această societate de asigurări părţii vătămate I.A. pentru sustragerea autoturismului proprietatea sa marca V.P., faptă comisă de inculpaţii L.C., C.H.R., S.M.Ş. şi Ş.N.I. în noaptea de 25/26 noiembrie 2002.

Rechizitoriul nr. 127/P/2003 din 9 decembrie 2003 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiş reţine – la poziţia 4, filele 4-6 – faptul că B.O.H. a omologat acest autoturism fără respectarea procedurii certificării autenticităţii, dar nu dispune trimiterea sa în judecată, ci disjungerea cauzei şi trimiterea ei la D.G.C.C.O.A. Bucureşti în vederea stabilirii activităţii sale infracţionale concrete (filele 7 şi 20 verso din rechizitoriu).

Prin rechizitoriul nr. 255/P/2003 din 13 octombrie 2003 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor, inculpatul B.O.H. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 289 cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 246 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 26 raportat la art. 208 – art. 209 alin. (1) lit. a), e), g), i) C. pen., art. 323 C. pen., fiind condamnat numai pentru primele două.

Între actele materiale reţinute ca făcând parte din activitatea infracţională continuată a inculpatului nu se regăseşte însă nimic în legătură cu autoturismul V.P. aparţinând părţii vătămate I.A.

La pct. 8 al rechizitoriului sunt enumerate toate cărţile de identitate ale autovehiculelor falsificate de inculpat, între acestea nefigurând şi cea a autoturismului în speţă (fila 74 dosarul Tribunalului Timiş).

Nefiind trimis în judecată şi nici condamnat pentru săvârşirea vreunei infracţiuni în legătură cu acest autoturism (a se vedea considerentele deciziei penale atacate – fila 17), inculpatul nici nu putea fi obligat, în solidar, la plata despăgubirilor civile.

În consecinţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 385¹⁵ pct. 2 lit. d) C. proc. pen. şi art. 346 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursul declarat de inculpatul B.O.H., va casa Decizia penală atacată şi sentinţa nr. 384 din 17 decembrie 2007 a Tribunalului Alba şi, rejudecând, va înlătura obligarea inculpatului, în solidar, la despăgubiri civile către partea civilă SC A.Ţ. SA în sumă de 14.000 euro.

Celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate referitoare la inculpatul B.O.H. vor fi menţinute.

2. Cu privire la inculpatul L.C.

Este adevărat că inculpatul a fost trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 255/P/2003 din 13 octombrie 2003 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor, printre altele, şi pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 323 C. pen.

Instanţa de fond a omis să dispună condamnarea inculpatului pentru această infracţiune, iar apelul procurorului nu a criticat faptul că instanţa nu s-a pronunţat asupra unei fapte reţinute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare.

Calea de reformare a hotărârii în recurs fiind deschisă exclusiv de către inculpat, Înalta Curte nu poate remedia această greşeală fără a impieta asupra principiului neagravării situaţiei în propria cale de atac prevăzut de art. 385⁴ C. proc. pen.

Faptul că instanţa nu s-a pronunţat asupra tuturor faptelor cu care a fost investită prin rechizitoriu nu atrage nulitatea absolută a hotărârii judecătoreşti, neconstituind o încălcare a dispoziţiilor legale sancţionate în condiţiile art. 197 alin. (2) C. proc. pen.

Aşa fiind, Înalta Curte va respinge criticile formulate în acest sens prin motivele de recurs.

Totodată, Înalta Curte constată că instanţa a reţinut în mod corect că inculpatul a fost trimis în judecată pentru unele dintre infracţiunile comise în calitate de autor, iar printre altele în calitate de complice, dispunând condamnarea sa în consecinţă, fără ca între considerentele şi dispozitivul hotărârii să existe contraziceri sau neclarităţi.

Recursul inculpatului L.C. se dovedeşte însă întemeiat cu privire la greşita încadrare juridică a uneia din infracţiunile reţinute în sarcina acestuia, caz de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 17 C. proc. pen. şi care, influenţând asupra hotărârii în defavoarea inculpatului, va fi luat în considerare din oficiu de Înalta Curte.

Instanţa supremă constată că în mod eronat inculpatul a fost condamnat pentru săvârşirea complicităţii la infracţiunea de furt calificat reţinând şi agravanta prevăzută de alin. (3) al articolului 209 C. pen., text de lege care condamnă furtul privind anumite categorii de bunuri, între care nu se află şi autovehiculele.

Aşa fiind, Înalta Curte, în conformitate cu dispoziţiile art. 385¹⁵ alin. (2) lit. d) C. proc. pen., va admite recursul inculpatului pentru acest caz de casare, va casa hotărârile pronunţate şi, în baza art. 334 C. proc. pen., va dispune schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 208 – art. 209 alin. (1) lit. a), e), g), i) şi alin. (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 37 lit. a) C. pen., art. 74, art. 76 C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 208 – art. 209 alin. (1) lit. a), e), g), i) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 37 lit. a) C. pen., art. 74, art. 76 C. pen., text de lege în baza căruia îl va condamna pe inculpatul L.C. la pedeapsa de 2 ani închisoare.

Această pedeapsă va fi contopită, în conformitate cu dispoziţiile art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., cu pedepsele de 6 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. (aplicată pentru infracţiunea prevăzută de art. 208 – art. 209 alin. (1) lit. a), e), g), i) şi alin. (4) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 37 lit. a) C. pen., art. 74, 76 C. pen.), 2 ani închisoare (aplicată prin sentinţa penală nr. 434/2003 a Judecătoriei Oradea), 3 ani închisoare (aplicată prin sentinţa penală nr. 2137/2003 a Judecătoriei Oradea), inculpatul urmând să execute pedeapsa de 6 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen.

Dispoziţia de revocare a suspendării condiţionate a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 285/2001 a Judecătoriei Oradea va fi menţinută, urmând ca inculpatul să execute, în final, 7 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pe timp de 2 ani.

Celelalte dispoziţii ale hotărârilor referitoare la inculpatul L.C. vor fi menţinute.

Criticile formulate de inculpat prin ultimul motiv de recurs referitoare la individualizarea pedepselor aplicate de inculpat nu vor fi primite, ele fiind nefondate.

Numărul mare al actelor infracţionale săvârşite de inculpat, modalitatea de operare (în grup organizat, în locuri publice, prin efracţie sau cu chei potrivite, asigurând falsificarea actelor de identitate ale autoturismelor şi vânzarea lor), valoarea prejudiciului cauzat, statutul de recidivist al acestuia, au primit riposta juridică necesară şi suficientă prin cuantumul pedepsei stabilite şi modalitatea de executare.

La aplicarea pedepselor, instanţa a avut în vedere contribuţia inculpatului la stabilirea adevărului în cauză, colaborarea sa cu organele de cercetare penală, motiv pentru care a reţinut în favoarea acestuia circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74, art. 76 C. pen. Reducerea pedepselor sub acest cuantum nu este oportună prin prisma necesităţii asigurării scopului coercitiv-educativ al sancţiunii penale, iar aplicarea dispoziţiilor art. 86¹ sau art. 81 C. pen. nu este posibilă prin prisma neîndeplinirii condiţiilor cerute de lege pentru dispunerea acestor modalităţi de executare.

Pedeapsa accesorie a fost just stabilită, în cauză neimpunându-se restrângerea conţinutului ei, întrucât felul şi numărul infracţiunilor comise şi statutul de recidivist al inculpatului nu justifică exercitarea de către acesta a drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.

3. Cu privire la inculpatul S.M.Ş.

Recursul declarat de acest inculpat se dovedeşte a fi întemeiat şi Înalta Curte îl va admite în conformitate cu dispoziţiile art. 385¹⁵ pct. 2 lit. d) C. proc. pen. şi va extinde efectele sale şi cu privire la inculpatul Ş.N.I., potrivit dispoziţiilor art. 385⁷ alin. (1) C. proc. pen., sub aspectul cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen. raportat la art. 346 alin. (3) C. proc. pen.

Înalta Curte constată că prin rechizitoriul nr. 127/P/2003 din 9 decembrie 2003 al Tribunalului Timiş, inculpaţii S.M.Ş. şi Ş.N.I. au fost trimişi în judecată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), e), g), i) şi alin. (4) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) (inculpatul S.M.Ş.), respectiv art. 37 lit. a) C. pen. (inculpatul Ş.N.I.), în sarcina fiecăruia reţinându-se câte 6 acte materiale de furt de autoturisme.

Prin rechizitoriul nr. 255 din 13 octombrie 2003 al Tribunalului Bihor, inculpaţii S.M.Ş. şi Ş.N.I. nu au fost trimişi în judecată; pentru faptele de furt de autoturisme în paguba părţilor vătămate P.M. şi D.A. descrise la pct. 4 şi 5 din rechizitoriu şi în legătură cu care se reţine şi participaţia celor doi inculpaţi sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 26 raportat la art. 208 – art. 209 alin. (1) lit. a), e), g), i) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 323 C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., Parchetul a dispus disjungerea cauzei, iar ulterior, prin ordonanţa din 27 februarie 2007 (filele 432-433 vol.II dosar I.C.C.J.) a dispus scoaterea lor de sub urmărire penală, în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen.

Cu toate acestea, în mod eronat, instanţele de judecată au reţinut în sarcina inculpaţilor S.M.Ş. şi Ş.N.I. şi săvârşirea celor două acte materiale de furt de autovehicule pe care le-au inclus în conţinutul constitutiv al infracţiunii prevăzută de art. 208 alin. (1), 209 alin. (1) lit. a), e), g), i) şi alin. (4) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) (inculpatul S.M.Ş.) şi art. 37 lit. a) C. pen. (inculpatul Ş.N.I.) şi pentru care i-au condamnat la pedepse de câte 10 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.

Înalta Curte constată că reţinerea şi a acestor două acte materiale în conţinutul constitutiv al infracţiunii continuate pentru care au fost condamnaţi inculpaţii nu afectează nici încadrarea juridică dată faptelor şi nici individualizarea pedepselor aplicate şi nu produce consecinţe în sensul admiterii recursului şi modificării acestor instituţii în calea de atac.

Astfel, inculpaţii au participat în mod nemijlocit la furtul celor 6 autovehicule în calitate de autori, contribuţia acestora la sustragerea autoturismelor de lux rezultând din declaraţiile inculpatului L.C., procesele-verbale de reconstituire şi de percheziţii domiciliare efectuate de organele de urmărire penală, declaraţiile părţilor vătămate şi ale martorilor, documentele autovehiculelor.

Valoarea celor 6 autoturisme sustrase în baza aceleiaşi rezoluţiuni infracţionale fiind de 6.237.416.118 lei, în mod corect la încadrarea juridică a faptei s-au reţinut dispoziţiile alin. (4) al art. 209 C. pen. şi art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Având în vedere numărul actelor materiale de furt comise, valoarea prejudiciului cauzat, statutul de recidivişti al inculpaţilor, împrejurarea că aceştia s-au sustras de la urmărirea penală, Înalta Curte constată că pedepsele ce le-au fost aplicate sunt just individualizate şi nu se impune, în considerarea dispoziţiilor art. 72 şi art. 52 C. pen., nici reducerea cuantumului lor şi nici schimbarea modalităţii de executare. Totodată, cu privire la pedepsele accesorii aplicate Înalta Curte constată că interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. este oportună şi necesară în cazul ambilor inculpaţi, în raport de datele personale ale acestora, arătate mai sus.

Cu toate acestea, Înalta Curte constată că eroarea gravă de fapt comisă de instanţe prin reţinerea şi a celor două acte materiale de furt de autovehicule în conţinutul constitutiv al infracţiunilor pentru care au fost condamnaţi inculpaţii S.M.Ş. şi Ş.N.I. a avut consecinţe asupra laturii civile a cauzei. Inculpaţii au fost în mod greşit obligaţi la plata sumei de 17.000 euro către partea civilă N.M.A. (cumpărătorul autoturismului sustras de la partea vătămată D.A.), atâta timp cât nu există temei legal al tragerii lor la răspundere penală.

În consecinţă, Înalta Curte va înlătura dispoziţia de obligare a inculpaţilor S.M.Ş. şi Ş.N.I., în solidar, la despăgubiri civile către partea civilă N.M., în sumă de 17.000 euro.

Celelalte dispoziţii ale hotărârilor cu privire la inculpaţii S.M.Ş. şi Ş.N.I. vor fi menţinute.

Celelalte critici formulate prin motivele de recurs ale inculpatului S.M.Ş. au fost examinate în precedentele consideraţii şi constatându-se a fi nefondate, vor fi înlăturate ca atare.

4. Cu privire la inculpaţii I.T. şi I.C.

Din analiza materialului probator administrat în cauză, Înalta Curte constată că instanţele au reţinut în mod corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor, dând încadrarea juridică corespunzătoare faptelor comise de aceştia.

Toată activitatea de valorificare a autoturismelor furate a fost desfăşurată prin intermediul inculpatului I.T., acesta ocupându-se şi de falsificarea documentelor de înstrăinare a bunurilor (contracte de vânzare-cumpărare, declaraţii vamale, certificate de înmatriculare, etc.).

Falsificarea a trei chitanţe vamale pentru autovehiculele sustrase a fost realizată de inculpata I.C.

În cazul ambilor inculpaţi, expertizele tehnico-ştiinţifice traseologice efectuate în cauză au stabilit falsificarea înscrisurilor de către aceştia.

La dosar se află mai multe copii ale unor mandate on-line prin care inculpatul I.T. îi remitea lui C.H.R. importante sume de bani ce-i reveneau de pe urma maşinilor sustrase de acesta din urmă şi valorificate de primul.

Este de reţinut faptul că inculpatul I.T. vindea autoturismele sustrase sub preţul lor real, dovadă a împrejurării că ştia despre provenienţa lor ilicită. În acelaşi sens, stau mărturie şi convorbirile telefonice dintre inculpaţi, convorbiri înregistrate în baza autorizaţiei Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara (vol. III), precum şi rezultatul percheziţiei domiciliare şi al verificării CD-urilor, dischetelor şi hard-disck-ului ridicate de la domiciliul inculpatului I.T. din care rezultă modalităţile folosite de inculpat pentru falsificarea documentelor autovehiculelor, cărţilor de identitate pentru persoane fizice, sigle şi embleme pentru notarii publici din ţară sau din străinătate, ştampile, firme de intermedieri de vânzări-cumpărări auto, etc. Având în vedere dovezile acestei activităţi infracţionale laborioase şi indispensabile scopului urmărit de toţi participanţii, Înalta Curte constată că în cauză nu există temeiuri de achitare a inculpatului I.T., critica formulată în acest sens prin motivele de recurs fiind nefondată.

Pedepsele aplicate celor doi inculpaţi sunt just individualizate şi necesare reeducării sociale a acestora, neimpunându-se reducerea cuantumului sau a modalităţii de executare. De altfel, din analiza probatoriului cauzei, Înalta Curte nu a identificat date sau împrejurări care să se constituie în circumstanţe atenuante în favoarea inculpaţilor, iar inculpata I.C. a beneficiat de instituţia suspendării condiţionate a executării pedepsei.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 385⁹ pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursurile inculpaţilor I.T. şi I.C. vor fi respinse ca nefondate.

Înalta Curte constată că inculpatul I.T. este arestat în altă cauză.

În baza art. 192 alin. (2) şi art. 189 C. proc. pen., recurenţii inculpaţi I.T. şi I.C. vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariile apărătorului desemnat din oficiu fiind avansat din fondul M.J.

Onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru ceilalţi recurenţi inculpaţi se vor plăti din fondul M.J.

B. Cu privire la recursul părţii civile SC A. SA.

Recurenta parte civilă a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunţate în cauză şi trimiterea cauzei pentru rejudecare la instanţa de fond pentru soluţionarea laturii civile având în vedere faptul că societatea este proprietara maşinii furate.

Examinând recursul prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 10 C. proc. pen., Înalta Curte constată că acesta este fondat pentru următoarele considerente:

SC A. SA cu sediul în Sibiu era deţinătoarea autoturismului marca V.G., cumpărat prin contract de leasing de la SC P.B.

Autoturismul a fost sustras în noaptea de 10/11 ianuarie 2002 de la domiciliul lui B.A.M. din Sibiu, gestionară la SC A. SA, de către inculpatul C.H.R. (rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor nr. 255/P/2003 – poziţia 1).

Organele de cercetare penală au găsit autoturismul furat şi l-au restituit S.G.A. SA România, luând act că proprietarul maşinii – SC P.L.R. – a fost despăgubit de societatea de asigurări şi nu doreşte să reintre în posesia bunului (vol.I dos.urm.pen. - fila 195 şi următoarele).

Prima instanţă a luat act că partea vătămată B.A.M. a fost despăgubită cu suma de 12.699 euro de la SC G. SA căreia i-a revenit autoturismul sustras şi a respins ca neîntemeiată acţiunea civilă promovată de SC A.T. Sibiu, prin administrator, în calitate de utilizator al maşinii sustrase şi aflate în leasing la SC P.L.R. SA care a fost despăgubită de societatea de asigurări.

S-a constatat că SC P.L.R. a restituit utilizatorului sumele plătite până în momentul furtului.

Instanţa de apel a respins ca nefondat apelul declarat de partea civilă SC A. SA Sibiu.

S-a reţinut că autoturismul V.G. sustras la data de 10/11 ianuarie 2002 de la domiciliul părţii vătămate B.A.M. a fost identificat şi predat asiguratorului SC G. SA Oradea, care anterior descoperirii maşinii a despăgubit-o pe partea vătămată cu suma de 12.699 euro.

În aceste condiţii, s-a considerat că partea civilă SC A.T. SA Sibiu are posibilitatea să ceară plata unor despăgubiri de natură contractuală sau delictuală pe calea unei acţiuni civile sau comerciale separate.

Înalta Curte constată că SC A.T. SA Sibiu s-a constituit parte civilă în cadrul procesului penal şi a stat în această calitate pe tot parcursul acestuia. Atâta vreme cât partea civilă a optat pentru soluţionarea pretenţiilor sale pe cale penală, nu este legal ca instanţa să-i stabilească altă cale de judecată pentru recuperarea prejudiciului său.

Latura civilă trebuie soluţionată unitar, ţinând seama de realele calităţi de părţi vătămate şi părţi civile ale persoanelor fizice şi juridice implicate în cauză, de relaţiile juridice dintre acestea şi de pagubele suferite de fiecare în parte.

Restituirea de către organele de cercetare penală a autoturismului furat către societatea de asigurări a constituit o greşeală în raport cu dispoziţiile art. 14 alin. (3) lit. a) C. proc. pen., întrucât SC G.A.R. SA nu avea calitatea de parte vătămată/civilă în cauză.

Pe de altă parte, societatea de asigurări a despăgubit cu suma de 12.699 euro pe asiguratorul SC P.L.R. (vol. I, fila 143 dosar urm. penală), astfel că în mod eronat instanţa a reţinut că ar fi despăgubit-o pe partea vătămată B.A.M.

De altfel, această persoană era numai utilizatorul temporar şi întâmplător al autovehiculului, în calitatea sa de salariat al SC A.T. SA Sibiu, astfel că atribuirea calităţii de parte vătămată A.B.M. şi constatarea greşită a îndestulării acesteia a privat chiar proprietara maşinii SC A.T. SA de soluţionarea cererilor sale.

În sfârşit, instanţa nu s-a pronunţat asupra cererilor părţii civile SC A.T. SA Sibiu cu privire la natura şi cuantumul prejudiciului suferit şi care derivă, astfel cum susţine partea, din imposibilitatea valorificării integrale a contractului de leasing şi plata unor taxe vamale nedatorate.

Constatând că latura civilă nu a fost soluţionată, instanţa de fond nepronunţându-se asupra cererilor părţii civile de natură să-i garanteze acesteia drepturile procesuale, pentru aceste considerente:

Înalta Curte va admite recursul declarat de partea civilă, va casa hotărârile pronunţate şi va trimite cauza Tribunalului Alba pentru rejudecarea acţiunii civile formulate de SC A.T. SA Sibiu.

Văzând dispoziţiile art. 385¹⁵ pct. 2 lit. c), art. 192 alin. (3) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de inculpatul L.I.C. împotriva Deciziei penale nr. 105 din 10 decembrie 2008 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală.

Casează Decizia penală atacată şi sentinţa penală nr. 384 din 17 decembrie 2007 a Tribunalului Alba numai cu privire la încadrarea juridică a complicităţii la infracţiunea de furt calificat.

Înlătură art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. şi repune pedepsele în individualitatea lor, astfel:

- 6 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pentru infracţiunea prevăzută de art. 208, art. 209 alin. (1) lit. a), e), g), i) şi alin. (4) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 37 lit. a) C. pen., art. 74, art. 76 C. pen.;

- 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 208, art. 209 alin. (1) lit. a), e), g), i) şi alin. (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 37 lit. a) C. pen., art. 74, art. 76 C. pen.;

- 2 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 434/2003 a Judecătoriei Oradea;

- 3 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 2137/2003 a Judecătoriei Oradea;

În baza art. 334 C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică din infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 208, art. 209 alin. (1) lit. a), e), g), i) şi alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 37 lit. a) C. pen., art. 74, art. 76 C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 208, art. 209 alin. (1) lit. a), e), g), i) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 37 lit. a) C. pen., art. 74, art. 76 C. pen., text de lege în baza căruia îl condamnă pe inculpatul L.I.C. la pedeapsa de 2 ani închisoare.

Conform art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. contopeşte pedepsele aplicate inculpatului L.I.C., urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a), b) C. pen.

Menţine dispoziţia de revocare a suspendării condiţionate a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 285/2001 a Judecătoriei Oradea, urmând ca inculpatul să execute în final 7 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pe timp de 2 ani.

- Admite recursurile declarate de inculpaţii B.G.O.H. şi S.L.M.Ş. împotriva Deciziei penale nr. 105 din 10 decembrie 2008 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală, şi extinde efectele recursurilor şi cu privire la inculpatul Ş.N.I.

Casează Decizia penală atacată şi sentinţa penală nr. 384 din 17 decembrie 2007 a Tribunalului Alba numai sub aspectul laturii civile, după cum urmează:

- înlătură obligarea inculpatului B.G.O.H., în solidar, la despăgubiri civile către partea civilă SC A.Ţ. SA, în sumă de 14.000 euro;

- înlătură obligarea inculpaţilor S.L.M.Ş. şi Ş.N.I., în solidar, la despăgubiri civile către partea civilă N.M., în sumă de 17.000 euro.

Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.

- Admite recursul declarat de partea civilă SC A. SA împotriva Deciziei penale nr. 105 din 10 decembrie 2008 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală.

Casează Decizia penală atacată şi sentinţa penală nr. 384 din 17 decembrie 2007 a Tribunalului Alba şi trimite cauza la Tribunalul Alba pentru rejudecarea acţiunii civile formulată de această parte civilă.

- Respinge, ca nefondate, recursurile declarate inculpaţii I.D.T. şi I.V.C. împotriva Deciziei penale nr. 105 din 10 decembrie 2008 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală.

Constată că inculpatul I.D.T. este arestat în altă cauză.

Obligă recurenţii inculpaţi I.D.T. şi I.V.C. la câte 600 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariile apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de câte 400 lei, se vor avansa din fondul M.J.L.C.

Onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru recurenţii inculpaţi B.G.O.H., L.I.C. şi S.L.M.Ş., până la prezentarea apărătorilor aleşi, în sumă de câte 100 lei, se vor plăti din fondul M.J.L.C.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 aprilie 2010.

← ICCJ. Decizia nr. 3521/2010. Penal. Lovirile sau vătămările...		ICCJ. Decizia nr. 3523/2010. Penal. Plângere împotriva... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 1220/2010. Penal. Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup (Legea 39/2003 art. 7). Recurs ICCJ. Decizia nr. 1265/2010. Penal ICCJ. Decizia nr. 1278/2010. Penal ICCJ. Decizia nr. 1292/2010. Penal. Contestaţie la executare (art.461 C.p.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 1411/2010. Penal. Luare de mită (art. 254 C.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 1414/2010. Penal ICCJ. Decizia nr. 1425/2010. Penal. Luare de mită (art. 254 C.p.). Contestaţie în anulare - Recurs ICCJ. Decizia nr. 1449/2010. Penal