ICCJ. Decizia nr. 3539/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3539/2010
Dosar nr. 3956/113/2009
Şedinţa publică din 11 octombrie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 32 din 09 februarie 2010 a Tribunalului Brăila, s-au dispus următoarele:
În baza art. 197 alin. (1) raportat la alin. (3) teza I C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), a fost condamnat inculpatul A.T. (fiul lui T. şi T., născut în Brăila, cetăţean român, studii 8 clase, cu domiciliul în Brăila, str. U.), la 10 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art 64 lit. a) teza II şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de viol la data de 27 octombrie 2009.
În baza art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), a fost condamnat acelaşi inculpat la 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu la data de 07/08 februarie 2009.
În baza art. 33 - 34 C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a) teza II şi b) C. pen.
I-au fost interzise inculpatului drepturile civile prevăzute de art. 64 lit. a) teza II şi b) C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată, perioada de reţinere şi arest preventiv începând cu data de 28 octombrie 2009 până la zi.
În baza art. 192 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 74 şi 76 C. pen., a fost condamnat inculpatul T.I. (fiul lui T. şi A., născut în Brăila, cetăţean român, studii 8 clase, necăsătorit, fără ocupaţie, fără antecedente penale, domiciliat în Brăila str. S.) la 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu la data de 07/08 februarie 2009.
I-au fost interzise inculpatului drepturile civile prevăzute de art. 64 lit. a) teza II şi b) C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.
În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicată inculpatului T.I. pe durata prevăzută de art. 82 C. pen.
În baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras inculpatului atenţia asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei şi a consecinţelor ce decurg din aceasta.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei principale.
În baza art. 14 şi 346 C. proc. pen. şi art. 998 C. civ., au fost obligaţi inculpaţii în solidar la plata sumei de 2000 RON, despăgubiri către partea civilă C.D.
În baza art. 189 - 191C. proc. pen., a fost obligat inculpatul T.I. la 800 RON cheltuieli judiciare către stat, iar inculpatul A.T. la 2000 RON, cheltuieli judiciare către stat, din care 1200 RON, reprezentând onorarii avocaţi oficiu, urmând a se avansa din fondul M.J.
Pentru a pronunţa această sentinţă, Tribunalul Brăila a reţinut că, la data de 27 octombrie 2009, inculpatul A.T. a acostat pe o stradă din Municipiul Brăila pe partea vătămată I.G.P., despre care ştia că este elevă, minoră în vârstă de 13 - 14 ani şi a condus-o prin ameninţări şi violenţă în locuinţa sa din municipiul Brăila, unde a întreţinut prin constrângere, împotriva voinţei acesteia, un raport sexual normal şi complet, faptă care întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de viol prev. de art. 197 alin. (1) raportat la alin. (3) teza I C. pen. De asemenea, s-a reţinut că în noaptea de 07/08 februarie 2009, aflaţi sub influenţa alcoolului, inculpaţii A.T. şi T.I. au lovit cu corpuri dure şi au distrus tocul uşii şi sistemul de închidere de la locuinţa părţii vătămate C.D. din municipiul Brăila, pătrunzând în casă, fără drept şi fără consimţământul locatarilor, refuzând să părăsească locuinţa la cererea părţii vătămate, faptă care întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de violare de domiciliu prevăzută de art 192 alin. (2) C. pen., avându-se în vedere şi împrejurarea că martora M.M. nu a formulat plângere pentru infracţiunea de distrugere prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen. împotriva niciunei persoane.
La interogatoriile luate, inculpaţii au avut o poziţie parţial sinceră privind recunoaşterea săvârşirii faptelor reţinute în sarcina lor.
În acest sens, inculpatul A.T. a recunoscut că a întreţinut raporturi sexuale cu minora I.G.P., susţinând însă că acest fapt s-a consumat cu acordul părţii vătămate.
Această susţinere a fost însă contrazisă, iar fapta dovedită cu o parte dintre declaraţiile inculpatului, care se coroborează cu declaraţiile părţii vătămate, I.G.P., cu declaraţiile martorilor G.O., M.A. şi S.C., cu procesele-verbale de confruntare a părţii vătămate cu inculpatul şi cu celelalte procese-verbale încheiate de organele de cercetare penală.
Referitor la fapta de violare de domiciliu, inculpaţii au recunoscut săvârşirea acesteia, cu anumite nuanţări în încercarea de a-şi uşura situaţia fiecăruia dintre ei.
Cu privire la aceste aspecte, situaţia de fapt a fost, însă, pe deplin dovedită cu declaraţiile părţii vătămate C.D., care se coroborează cu o parte dintre declaraţiile inculpaţilor, cu declaraţiile martorilor B.D., C.E., I.I., M.A.C. şi M.M., cu procesul-verbal de cercetare la faţa locului şi cu celelalte procese-verbale întocmite de organele de cercetare penală.
Referitor la infracţiunea de distrugere, s-a reţinut că prin rechizitoriu s-a dispus încetarea urmăririi penale pentru lipsa plângerii prealabile a persoanelor vătămate.
Având în vedere că inculpatul A.T. a săvârşit ambele infracţiuni înainte să fi fost condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele, Tribunalul a aplicat şi dispoziţiile art. 33 - 34 C. pen. privind concursul de infracţiuni.
Totodată, faţă de faptul că acelaşi inculpat a mai fost condamnat în Dosarul nr. 3389/2009 al Judecătoriei Brăila, sentinţă rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 569/2005 a Curţii de Apel Galaţi, la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 192 alin. (2) şi art. 217 alin. (1) C. pen., pedeapsă din executarea căreia s-a liberat condiţionat conform Sentinţei penale nr. 693 din 27 martie 2007, rămânând de executat un rest de pedeapsă de 204 zile închisoare, iar faptele deduse judecăţii au fost săvârşite înainte de împlinirea termenului de reabilitare, au fost aplicate şi prevederile art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) privind recidiva post executorie.
Faţă de inculpatul T.I., care a avut o conduită bună înainte de săvârşirea infracţiunii, acesta fiind la primul impact cu legea penală, iar după săvârşirea infracţiunii a avut o poziţie sinceră privind săvârşirea faptei şi o atitudine corectă constând în prezenţa constantă în faţa organelor judiciare, s-au aplicat prevederile art. 74 şi 76 C. pen. privind circumstanţele atenuante, precum şi prevederile art. 81 C. pen. privind suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare prevăzută de art. 82 C. pen.
Având în vedere acordul inculpaţilor privind despăgubirea părţii civile şi principiul disponibilităţii, în baza art. 14 şi 346 C. proc. pen. şi art. 998 C. civ., Tribunalul a obligat inculpaţii în solidar la 2000 RON, despăgubiri către partea civilă C.D.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul A.T., criticând-o pe motive de nelegalitate şi netemeinicie.
Ca motiv de nelegalitate, inculpatul a invocat faptul că nu a constrâns-o pe partea vătămată să întreţină relaţii sexuale, arătând că nu avea cum să facă acest lucru, pentru că de la locul unde s-au întâlnit şi până la el acasă erau 100 m, astfel că nu putea să o ameninţe pe această distanţă.
Hotărârea a fost criticată şi pe motive de netemeinicie, sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate, solicitându-se reducerea acesteia.
Prin Decizia penală nr. 26/A din 5 mai 2010 a Curţii de Apel Galaţi, secţia de minori şi familie, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A.T. (fiul lui T. şi T., născut în Brăila, cetăţean român, studii 8 clase, cu domiciliul în Brăila, str. U., judeţ Brăila, împotriva Sentinţei penale nr. 32 din 09 februarie 2010 a Tribunalului Brăila.
Conform art. 383 alin. (11) cu referire la art. 350 C. proc. pen., a fost menţinută starea de arest a inculpatului A.T.
În baza art. 383 alin. (2) C. proc. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive de la 28 octombrie 2009 la zi, respectiv 05 mai 2010.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, urmând ca suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, să fie avansată din fondurile Ministerului Justiţiei în contul Baroului Galaţi.
Analizând cauza prin prisma motivelor de apel, cât şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, curtea de apel a constatat că hotărârea primei instanţe este legală şi temeinică, reţinând că instanţa de fond a stabilit corect situaţia de fapt, încadrarea juridică a faptei şi vinovăţia inculpatului, pe baza analizei complete a materialului probator administrat în cauză.
Şi în ceea ce priveşte individualizarea pedepselor, s-a constatat că pedepsele aplicate inculpatului sunt just dozate, cu respectarea dispoziţiilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi nu se impune reducerea acestora.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul A.T., fără a indica motivele pe care se întemeiază acesta.
La termenul de judecată din data de 11 octombrie 2010, recurentul inculpat, personal, a învederat instanţei că înţelege să-şi retragă recursul declarat.
Faţă de această situaţie, în temeiul dispoziţiilor art. 3854 alin. (2) raportat la art. 369 alin. (1) C. proc. pen., Înalta Curte va lua act de manifestarea de voinţă a recurentului inculpat, în sensul retragerii recursului promovat.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care se va include şi onorariul apărătorului desemnat din oficiu, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Ia act de retragerea recursului declarat de inculpatul A.T. împotriva Deciziei penale nr. 26/A din 5 mai 2010 a Curţii de Apel Galaţi, secţia de minori şi familie.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1425/2010. Penal. Luare de mită (art. 254... | ICCJ. Decizia nr. 1449/2010. Penal → |
|---|
