ICCJ. Decizia nr. 359/2010. Penal

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 359/2010

Dosar nr. 1698/33/200.

Şedinţa publică din 1 februarie 2010

Asupra recursului penal de faţă:

Examinând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin contestaţia înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj, contestatorul T.M. a solicitat lămurirea înţelesului sentinţei penale nr. 115 din 19 decembrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. 2107/33/2007, în conformitate cu dispoziţiile art. 461 lit. c) C. proc. pen.

În motivarea contestaţiei s-a arătat că dosarul nr. 2107/33/2007 al Curţii de Apel Cluj a avut ca obiect plângerea împotriva rezoluţiilor procurorilor de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, adoptate în dosarul nr. 349/P/2007, respectiv rezoluţia din 23 octombrie 2007 în dosarul nr. 349/2007 şi rezoluţia din 21 noiembrie 2007 în dosarul nr. 133/11/2/2007 şi că atât în faza de cercetare penală a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, cât şi în faza de judecată în dosarul nr. 2107/33/2007 al Curţii de Apel Cluj s-a refuzat administrarea probatoriului şi s-a motivat că cercetarea penală în dosarul nr. 2619/2005 al Judecătoriei Dej a fost efectuată deşi acest lucru nu sa realizat.

Prin sentinţa penală nr. 64 din 20 octombrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, în baza art. 461 lit. c) C. proc. pen. s-a respins ca nefondată contestaţia la executare formulată de petiţionarul T.M., împotriva sentinţei penale nr. 115 din 19 decembrie 2007 a Curţii de Apel Cluj, dosar nr. 2107/33/2007.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat petiţionarul să plătească suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că prin sentinţa penală nr. 115 din 19 decembrie 2007 a Curţii de Apel Cluj s-a respins, în baza art. 278/1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., ca nefondată plângerea formulată de petiţionarul T.M. împotriva rezoluţiilor din 23 octombrie 2007 şi 21 noiembrie 2007 date de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj. Hotărârea a rămas definitivă prin Decizia nr. 928 din 13 martie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

S-a reţinut că motivele contestaţiei vizează fondul cauzei, petiţionarul fiind nemulţumit de soluţia de respingere pronunţată de instanţă, iar motivele invocate privind neefectuarea de cercetări penale au fost avute în vedere de instanţă cu ocazia soluţionării plângerii împotriva rezoluţiei procurorului, nefiind posibilă o nouă judecată pe fond pe calea contestaţiei la executare. Atâta vreme cât o hotărâre judecătorească definitivă nu poate fi desfiinţată nici în căile extraordinare de atac, decât în mod excepţional, cu atât mai mult, aceasta nu poate fi modificată în cadrul unei contestaţii la executare.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs contestatorul, criticând-o prin aceea că nu au fost efectuate de cercetări penale de către organul de anchetă în dosarul nr. 2619/2005 al Judecătoriei Dej; sentinţa penală nr. 115 din 19 decembrie 2007 a Curţii de Apel Cluj a fost pronunţată fără a se administra probatoriul solicitat de contestator; obiectul cauzei în dosarul nr. 349/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj a fost stabilit prin Decizia penală nr. 48/R din 9 februarie 1009 pronunţată de Tribunalul Cluj.

Recursul este nefondat.

Potrivit dispoziţiilor art. 461 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. contestaţia contra executării hotărârii penale se poate face când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare.

Din examinarea actelor dosarului se constată că prin contestaţia la executare, contestatorul T.M. a susţinut că nu este lămurit cu privire la executarea sentinţei penale nr. 115 din 19 decembrie 2007 a Curţii de Apel Cluj întrucât în cauză nu au fost administrate probele solicitate şi nu s-a efectuat cercetarea judecătorească.

Or, motivele invocate care au fost avute în vedere la soluţionarea plângerii împotriva rezoluţiei nr. 349/P/2007 din 23 octombrie 2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, confirmată prin rezoluţia nr. 1133/11/2/2007 din 21 noiembrie 2007 a procurorului general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, tind către o nouă judecată pe fond, ceea ce nu este posibil.

În urma examinării sentinţei penale nr. 115 din 19 decembrie 2007 a Curţii de Apel Cluj, definitivă prin Decizia nr. 928 din 13 martie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, se constată că atât în faza de judecată a plângerii formulată împotriva rezoluţiilor din 23 octombrie 2007 şi 21 noiembrie 2007 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, cât şi în faza de recurs, au fost invocate aceleaşi motive, pe care contestatorul îşi întemeiază contestaţia la executare, respectiv neefectuarea cercetării penale în dosarul nr. 2619/2005 al Judecătoriei Dej.

Întrucât contestaţia la executare este o cale extraordinară de atac în cadrul căreia se iau în examinare hotărârile definitive în anumite cazuri expres şi limitativ prevăzute de lege, şi nu o nouă judecată pe fond a cauzei, Înalta Curte constată că hotărârea pronunţată de instanţa de fond este legală şi temeinică, iar recursul declarat de contestator este nefondat, astfel că în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. urmează a fi respins.

În temeiul art. 192 alin. (2) din acelaşi cod va fi obligat recurentul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat recursul declarat de contestatorul T.M. împotriva sentinţei penale nr. 64 din 20 octombrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.

Obligă recurentul contestator la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică azi 1 februarie 2010.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 359/2010. Penal