ICCJ. Decizia nr. 372/2010. Penal
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 372/2010
Dosar nr. 2005/86/200.
Şedinţa publică din 2 februarie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 197 din 18 iunie 2008 Tribunalul Suceava a dispus, printre alţii, condamnarea inculpatului B.P.M. la 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 321 alin. (1) cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen.; 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 11 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 şi 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 180 alin. (2) cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen.
În baza art. 33 - art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele, urmând ca inculpatul să execute în final 1 an închisoare.
În temeiul art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe termenul de încercare de 3 ani în condiţiile prev. de art. 82, art. 83 şi urm. C. pen.
În temeiul art. 1 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpatului pentru infracţiunea prev. de art. 217 alin. (1) cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen. şi, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen. pentru infracţiunea prev. de art. 20 rap. la 174 alin. (1) , art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.
În sfârşit, s-a respins cererea procurorului de confiscare a cuţitului de la inculpatul B.P.M. şi s-a dispus obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că, în data de 30 decembrie 2006, la barul aparţinând SC P. SRL din comuna Bălcăuţi îşi desfăşura activitatea în calitate de barman, partea vătămată P.I. Partea vătămată H.S., barman angajat al aceluiaşi local, nu era de serviciu în acea seară însă se afla acolo, dintr-un alt interes. In jurul orelor 20:00 - 21:00, la respectivul bar s-a deplasat un grup mai mare de tineri, respectiv martorii P.M., P.G.D., P.F., R.C., precum şi inculpatul M.M.C., inculpatul B.S.S. şi alţii. Datorită consumului mare de băuturi alcoolice şi datorita stării de ebrietate în care au ajuns persoanele sus menţionate au deteriorat câteva sticle de bere din local. In jurul orelor 23,30 victima P.I. s-a deplasat spre masa tinerilor din Dorneşti solicitând acestora să se liniştească pentru că în caz contrar le va solicita să părăsească localul. In acele împrejurări partea vătămată l-a bruscat pe inculpatul M.M., iar martorul P.M. din greşeală cu un ciob de sticlă a produs o plagă tăiată minoră aceluiaşi inculpat.
În jurul orelor 23,50, martorul G.A.D. a luat hotărârea de a părăsi localul şi de a pleca spre domiciliu. Sesizând că martorul urmează să se deplaseze cu autovehiculul unui alt martor, respectiv OGC., inculpatul M.M.C. a părăsit la rândul său localul cu aceeaşi intenţie de a pleca spre casă. Starea avansată de ebrietate în care se afla l-a determinat însă pe inculpatul M.M.C. să adopte hotărârea infracţională de a reveni în Bălcăuţi, împreună cu diverşi prieteni, pentru a se răzbuna pe barmanul care „l-a deranjat" în timp ce consuma băuturi în local. Astfel, după ce din maşină a coborât martorul G.A.D., inculpatul M.M.C. s-a deplasat la casa unde se aflau inculpaţii B.P.M., C.I. şi B.O.Ş., le-a comunicat acestora că anterior a fost bătut într-un local şi are nevoie de sprijinul lor pentru a se răzbuna şi, pentru a fi mai convingător, le-a arătat acestora rana de la mână, afirmând că i-a fost produsă de unul dintre barmani. Cercetările efectuate au demonstrat că cei trei inculpaţi participau la o cumetrie şi aflându-se, de asemenea, într-o stare avansată de ebrietate, au acceptat imediat să se deplaseze în Bălcăuţi pentru a „rezolva" incidentul ivit. Inculpaţii B.P. şi C.I. au plecat înarmaţi fiecare cu câte un cuţit. În momentul în care maşina condusă de către martorul OG a ajuns în dreptul barului din Bălcăuţi, inculpatul B.S.S., aflat atunci în local a sesizat acest lucru şi a ieşit în întâmpinarea prietenilor săi din Dorneşti cu intenţia manifestă de a agresa pe cineva, dar totodată şi de a deteriora bunuri din local, inculpatul C.I.I. (având cuţitul în mână) a spart uşa de acces în local cu piciorul, pătrunzând apoi în interior, urmat de către inculpatul B.P. (înarmat şi el cu un cuţit) şi apoi şi de către inculpaţii B.O.Ş., M.M.C. şi B.S.S. În aceste împrejurări cei aproximativ 30 de consumatori aflaţi în incintă au intrat în panică şi au părăsit incinta barului atât pe uşă cât şi pe ferestre.
Din probele administrate în cauză a rezultat că în interiorul barului inculpaţii B.P.M., C.I.I. şi B.O.Ş. au exercitat acte de violenţă cu pumnii, picioarele, precum şi cu scaune asupra victimei P.I.
Inculpatul B.P.M. sesizând că victima H.S. a sărit în apărarea colegului său, a exercitat violenţe iniţial cu pumnii asupra acestuia, după care cu cuţitul aflat asupra sa, producându-i victimei o plagă tăiată în zona abdominală. În interiorul aceluiaşi local inculpaţii B.P.M., C.I.I., B.O.Ş. şi B.S.S. au spart mai multe sticle conţinând băuturi alcoolice şi totodată în timpul exercitării violenţelor asupra barmanilor au deteriorat alte sticle, pahare şi scrumiere aflate pe tejgheaua barului, în bar şi pe mese.
Sesizând că victima H.S. prezintă plăgi sângerânde, grupul inculpaţilor a încetat actele de agresiune părăsind locul comiterii faptelor.
Victima H.S. a fost condusă la Spitalul municipal Rădăuţi, unde a fost supusă unor intervenţii chirurgicale. Conform concluziilor raportului medico-legal, victima a suferit o plagă penetrantă abdominală cu secţiune de mezocolon şi epiplon, hemiperitoneu, leziuni ce s-au putut produce prin lovire cu corp tăietor, acţionat în sens tăietor-înţepător. S-a apreciat că leziunile provocate necesită pentru vindecare un număr de 25-30 zile de îngrijiri medicale, acestea i-au pus victimei viaţa în primejdie şi doar atitudinea terapeutică corectă şi la timp aplicată i-a salvat viaţa.
Împotriva acestei sentinţe, a formulat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava pentru nelegalitate şi netemeinicie în ce priveşte achitarea inculpatului.
Prin Decizia penală nr. 10 din 8 aprilie 2009 Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a admis apelul Parchetului, a desfiinţat hotărârea şi rejudecând, referitor la inculpatul B.P.M. a dispus condamnare la o pedeapsă rezultată de 7 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi e) C. pen. [cuprinzând şi infracţiunea prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) , art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. şi art. 217 alin. (1) C. pen.].
Inculpatul B.P.M. alături de coinculpaţii în cauză au fost obligaţi în solidar (inculpatul minor alături de părţile responsabile civilmente), la plata sumei de 1063 lei despăgubiri civile părţii civile SC P. SRL Bălcăuţi cât şi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Împotriva acestei hotărâri, inculpatul B.P.M. a formulat recurs, susţinând nevinovăţia şi drept consecinţă, casarea deciziei atacate şi menţinerea hotărârii instanţei de fond ca legală şi temeinică.
Examinând hotărârea atacată sub toate aspectele de drept şi de fapt, conform dispoziţiilor art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată recursul întemeiat, pentru următoarele considerente:
Susţinerile recurentului că nu se face vinovat de săvârşirea infracţiunii pentru care a fost achitat sunt nefondate. Astfel, încă de la primele declaraţii date la urmărirea penală inculpatul recurent recunoaşte că în seara de 30 decembrie 2006 în timp ce împreună cu soţia şi condamnaţii C. şi B. participau la o petrecere, a venit fratele său - cond. M.M. - care l-a anunţat că la discoteca din satul Bălcăuţi a fost bătut.
În aceste împrejurări, inculpatul împreună cu fratele său M.M.C., C.I. şi G.A. au plecat cu autoturismul condus de martorul O.
Din probele administrate în cauză rezultă fără dubiu că sus-numiţii, odată intraţi în bar au executat acte de violenţe cu pumnii şi picioarele precum şi cu scaunele asupra victimei P.I.
Totodată, se confirmă că recurentul sesizând faptul că H.S. a sărit în ajutorul colegului său, iniţial a executat violenţe cu pumnii şi picioarele, ca apoi, cu un cuţit aflat asupra sa, i-a produs o plagă tăiată în zona abdominală, „în bar eu am intrat al doilea având un cuţit în mână (de la O.).... l-am lovit cu pumnul drept, mână în care aveam cuţitul... nu ştiu dacă l-am lovit în abdomen".
De altfel, probele testimoniale care confirmă această situaţie de fapt se coroborează că procesul verbal de cercetare la faţa locului, planşa foto (f.5-6), raportul de constatare medico-legală (f.30 şi fila 56), cu CD-ul conţinând înregistrările efectuate cu aparatura de supraveghere video, plângerile părţii vătămate, declaraţia administratorului N.I. şi nu în ultimul rând cu declaraţiile celorlalţi coinculpaţi.
Este fără echivoc că inculpatul recurent şi condamnatul P.M. aveau asupra lor cuţite şi coroborând propriile sale declaraţii cu celelalte probe administrate în cauză sus-menţionate, se constată că în mod corect instanţa de apel şi-a format convingerea că autorul infracţiunii de tentativă de omor calificat săvârşit asupra părţii vătămate H.S. este inculpatul-recurent în cauză.
De altfel, din acelaşi ansamblu probator, se relevă că recurentul se face vinovat şi de săvârşirea infracţiunii de distrugere. Imaginile surprinse pe camerele video dar şi declaraţiile martorilor oculari demonstrează distrugerea sticlelor de băutură, pahare şi scrumiere şi răsturnarea meselor şi scaunelor. Ca atare, corect s-a procedat la condamnarea inculpatului pentru infracţiunea pentru care fusese achitat.
Sub aspectul pedepselor se constată că s-a făcut o corectă individualizare a acestora în raport de criteriile de individualizare prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Pentru motivele sus-menţionate, Înalta Curte constată că apărarea formulată ca şi solicitarea sa de menţinere a hotărârii instanţei de fond este neîntemeiată şi pe cale de consecinţă, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat recursul inculpatului.
Văzând şi dispoziţiile art.192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.P.M. împotriva deciziei penale nr. 10 din 8 aprilie 2009 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 1.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 2 februarie 2010.
← ICCJ. Decizia nr. 3627/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 373/2010. Penal → |
---|