ICCJ. Decizia nr. 3590/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3590/2010
Dosar nr. 367/64/2010
Şedinţa publică din 14 octombrie 2010
Asupra recursului de faţă.
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 42/F din 7 iunie 2010 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul T.J. împotriva ordonanţei nr. 1734/P/2009 din 09 martie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov de neîncepere a urmăririi penale faţă de intimaţii L.V., C.D.D., C.N., P.C. şi N.S.D. soluţie menţinută prin ordonanţa nr. 261/IJ/2/2010 din 16 aprilie 2010 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov
În baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., s-a menţinut soluţia dată prin ordonanţa atacată.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat petentul la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunţa acesta hotărâre, instanţa de fond a reţinut că, prin plângerea formulată de petentul T.J. s-a solicitat desfiinţarea ordonanţei nr. 1734/P/2009 din 09 martie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov de neîncepere a urmăririi penale faţă de intimaţii L.V. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), C.D.D. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), C.N. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), P.C. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi N.S.D. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) soluţie menţinută prin ordonanţa nr. 26I/11/2/2010 din 16 aprilie 2010 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov.
În motivarea plângerii, petentul a susţinut că intimaţii, în calitate de organe de cercetare penală, prin acţiunile şi inacţiunile lor, în timpul exercitării atribuţiilor de serviciu, în timpul divergenţelor existente între SC U.I. SRL Covasna administrată de petent şi numitul S.S., nu au luat nici o măsură prin care societatea petentului să-şi poată derula activitatea de producţie.
Din actele şi lucrările dosarului instanţa a reţinut următoarele:
La datele de 06 iunie 2007 şi respectiv 07 iunie 2007, SC U.I. SRL Sf. Gheorghe, prin reprezentant legal T.J. a formulat 2 memorii cu un conţinut similar adresate Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov (nr. 343/VIII/I/2007) şi respectiv Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (nr. 2317/2007) prin care solicita efectuarea de cercetări cu privire la activitatea desfăşurată de organele de poliţie din cadrul Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Braşov, care în mod abuziv ar fi împiedicat desfăşurarea normală a activităţii punctului de lucru situat în Târlungeni Sat Zizin judeţul Braşov.
Prin referatul nr. 561/VIII/I/2007 din 06 iulie 2007 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Braşov, s-a dispus înregistrarea în evidenţa cauzelor penale sub nr. 250/P/2007, a celor două sesizări susmenţionate în vederea efectuării de cercetări faţă de numiţii C.D., P.C., N.D., I.A., S.C., L.V. şi C.N. - ofiţeri/subofiţeri din cadrul I.P.J. Braşov, relativ la săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), faptele constând în următoarele:
- C.D. - nu a dispus evacuarea de pe teren a intruşilor în data de 07 iulie 1999, mulţumindu-se doar să încheie un proces-verbal de situaţie;
- P.C. şi N.D. - nu au luat măsuri pentru conservarea bunurilor aparţinând SC U.I. SRL Sf. Gheorghe;
- L.V. şi C.N. - au emis citaţia din 05 aprilie 2001 relativ la reclamaţiile 194309 şi 14326, sub sancţiunea amenzii;
- I.A. - emiterea răspunsului nr. 793 din 08 septembrie 1999, deşi la acea dată hotărârea civilă 8457/1999 a Judecătoriei Braşov era definitivă, termenul de apel expirase de drept, independent de declararea în cauză a declarării căii de atac a apelului;
- S.C. - redactarea nelegală a adresei nr. 1041 din 09 noiembrie 1999.
Prin ordonanţa nr. 250/P/2007 din 20 martie 2008 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Braşov s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie relativ la săvârşirea infracţiunii prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), avându-se în vedere faptul că I.A. şi S.C. au avut gradul de chestor principal de poliţie şi respectiv general de brigadă cu o stea.
Prin ordonanţa nr. 441/P/2008 din 30 iulie 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de numiţii I.A. şi S.C. relativ la infracţiunea prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), întrucât relativ la data săvârşirii faptelor menţionate în plângere (08 septembrie 1999 şi 09 noiembrie 1999) s-a împlinit termenul de prescripţie al răspunderii penale. Prin aceeaşi ordonanţă s-a dispus disjungerea şi declinarea cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Braşov în vederea continuării cercetărilor faţă de ceilalţi făptuitori.
Prin rezoluţia nr. 250/P/2007 din 05 august 2008 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Braşov s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de C.D., P.C., N.D., L.V. şi C.N. relativ la săvârşirea infracţiunii prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), deoarece în cauză s-a împlinit termenul de prescripţie al răspunderii penale raportat la limitele de pedeapsă prevăzute pentru infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor şi respectiv la datele săvârşirii faptelor reclamate (07 iulie 1999 şi 05 ianuarie 2001).
Împotriva acestei rezoluţii, SC U.I. SRL, prin reprezentant legal, a formulat plângere adresată prim procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Braşov, susţinând că în cauză nu s-a împlinit termenul de prescripţie al răspunderii penale, fapta de abuz în serviciu având un caracter continuu.
Prin rezoluţia nr. 769/ll/2/2008 din 01 septembrie 2008 a prim procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Braşov, s-a dispus respingerea plângerii împotriva rezoluţiei nr. 250/P/2007 din 05 august 2008 drept neîntemeiată, constatându-se că în cauză nu se poate reţine forma continuată a infracţiunii de abuz în serviciu, nefiind îndeplinită condiţia ca, în baza aceleaşi rezoluţii infracţionale făptuitorii să omită cu ştiinţă a îndeplini sau să îndeplinească defectuos un act, în mod repetat, lezând interesele legale ale persoanei vătămate.
Împotriva soluţiei procurorului, SC U.I. SRL Sf. Gheorghe a formulat plângere în faţa instanţei de judecată, iar prin sentinţa penală nr. 47/F din 02 februarie 2009 a Tribunalului Braşov (dosar nr. 6120/62/2008) s-a dispus admiterea excepţiei de necompetenţă materială a Tribunalului Braşov şi declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Braşov.
Prin sentinţa penală nr. 56/F din 09 iulie 2009 a Curţii de Apel Braşov (dosar nr. 6120/62/2008) s-a hotărât desfiinţarea rezoluţiei nr. 250/P/2007 din 05 august 2008 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Braşov şi trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov spre competentă soluţionare, apreciindu-se că, în raport de calitatea făptuitorilor C.N. - ofiţer operativ principal I echivalent cu actualul grad de comisar de poliţie şi L.V. - ofiţer operativ I echivalent cu actualul grad de comisar de poliţie, competenţa de soluţionare a cauzei aparţine Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov.
Analizând plângerea, procurorul a constatat că sunt incidente dispoziţiile art. 10 lit. g) C. proc. pen., deoarece a intervenit prescripţia răspunderii penale pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), avându-se în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de norma penală (6 luni - 3 ani închisoare) dispoziţiile art. 122 lit. d) C. proc. pen. şi respectiv datele la care s-au comis faptele reclamate.
În ceea ce priveşte plângerea penală formulată de SC U.I. SRL Sf. Gheorghe, prin reprezentant T.J., la data de 15 octombrie 2009 prin care se solicita cercetarea numitul B.A. în calitate de fost şef de post de Poliţie Târlungeni în perioada 1999-2000, s-a dispus disjungerea şi declinarea soluţionării cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Braşov, având în vedere faptul că sus-numitul a avut gradul de agent şef principal de poliţie şi calitatea de organ al poliţiei judiciare.
Faţă de cele de mai sus, în temeiul art. 45 C. proc. pen., art. 42 C. proc. pen., art. 27 alin. (1) pct. 1 lit. f ) C. proc. pen. şi art. 27 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 218/2002, art. 228 alin. (4) C. proc. pen. art. 10 lit. g) C. proc. pen. şi art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de intimaţi.
Împotriva acestei ordonanţe, în temeiul art. 278 C. proc. pen., petentul a formulat plângere la procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov, care prin ordonanţa nr. 261/11/2 din 16 aprilie 2010 a respins, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petent.
În conformitate cu dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen., petentul s-a adresat cu plângere instanţei, susţinând că în ordonanţa procurorului reţinerea prescripţiei răspunderii penale pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) nu este corectă, întrucât făptuitorii au săvârşit infracţiunea în formă continuată, consumarea acesteia intervenind la momentul condamnării prin sentinţa penală nr. 1405 din 05 iunie 2003 a Judecătoriei Braşov a inculpatului S.S.
Prin sentinţa penală sentinţei penale nr. 42/F din 7 iunie 2010 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori. Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petentul T.J., împotriva ordonanţei nr. 1734/P/2009 din 09 martie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov de neîncepere a urmăririi penale faţă de intimaţii L.V., C.D.D., C.N., P.C. şi N.S.D. soluţie menţinută prin ordonanţa nr. 261 /lj/2/2010 din 16 aprilie 2010 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov.
În baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., s-a menţinut soluţia dată prin ordonanţa atacată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că susţinerile petentului sunt nefondate, iar soluţia pronunţată de procuror prin ordonanţa nr. 1734/P din 09 martie 2010 este temeinică şi legală, în raport de data săvârşirii faptelor imputate făptuitorilor.
Astfel, făptuitorul C.D. la data de 07 iulie 1999 nu a dispus evacuarea de pe teren a lui S.S. şi a persoanelor care-l însoţeau pe acesta, P.C. şi N.D. la data de 08 iulie 1999 nu au luat nici o măsură pentru conservarea bunurilor SC U.I. SRL, L.V. şi C.N. au emis la data de 05 aprilie 2001 citaţii sub sancţiunea amenzii.
Faptele reclamate că au fost săvârşite de făptuitori s-au consumat din momentul săvârşirii acestora, la data întocmirii actelor, în exercitarea atribuţiilor lor de serviciu, cele indicate de petent neavând nici o legătură de cauzalitate cu condamnarea numitului S.S., pentru a se putea reţine săvârşirea acestora în formă continuată.
S-a reţinut că, potrivit prev. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), „infracţiunea este continuată când o persoană săvârşeşte la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii, acţiuni sau inacţiuni care prezintă, fiecare în parte, conţinutul aceleiaşi infracţiuni".
Astfel, din coroborarea tuturor probelor de la dosar nu rezultă că făptuitorii au săvârşit la diferite intervale de timp, acţiuni sau inacţiuni, care să reprezinte, fiecare în parte, conţinutul aceleiaşi infracţiuni.
Totodată, condamnarea lui S.S. de către instanţa de judecată, în urma unui proces penal, care implică atât faza de urmărire penală, cât şi cea de judecată, fapta acestuia fiind săvârşită în perioada 21 - 23 iulie 1999, iar sentinţa penală a fost pronunţată la data de 05 iunie 2003 (f. 65-68 dos. u.p.), nu poate constitui motiv al reţinerii complicităţii făptuitorilor la săvârşirea infracţiunii de furt de către S.S. şi a săvârşirii de către aceştia a infracţiunii prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) în formă continuată. S-a reţinut că, în raport de data comiterii faptelor reclamate, instanţa de fond a apreciat că sunt întrunite dispoziţiile art. 122 lit. d) C. pen. şi sunt incidente dispoziţiile art. 10 lit. g) C. proc. pen., deoarece a intervenit prescripţia răspunderii penale pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), cum în mod corect s-a reţinut şi în ordonanţa care formează obiectul plângerii.
Împotriva acestei sentinţe penale, în termen legal, a declarat recurs petentul, solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei şi trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale a intimaţilor, făcând referire la situaţia de fapt.
Înalta Curte, examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate şi din oficiu, potrivit dispoziţiilor art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul este nefondat.
In mod corect s-a stabilit că în cauză răspunderea penală pentru infracţiunea care face obiectul sesizării petentului este înlăturată prin împlinirea prescripţiei, fiind incidente dispoziţiile art. 10 lit. g) C. proc. pen., care împiedică punerea în mişcare a acţiunii penale.
Conform dispoziţiilor art. 121 alin. (1) C. pen., prescripţia înlătură răspunderea penală pentru infracţiunea săvârşită. Potrivit naturii sale juridice, prescripţia răspunderii penale este o cauză de stingere a răspunderii penale şi, implicit, o cauză care împiedică punerea în mişcare sau exercitarea acţiunii penale. Ea face să se stingă dreptul statului de a trage la răspundere penală pe infractor şi obligaţia acestuia de a răspunde penal, iar împlinirea termenului prescripţiei trebuie verificată de organul judiciar înaintea oricărei probleme privind fondul cauzei.
Astfel, prin ordonanţa din data 9 martie 2010 dată în dosarul nr. 1734/P/2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov, s-a dispus în mod legal neînceperea urmăririi penale faţă de intimaţii L.V., C.D.D., C.N., P.C. şi N.S.D., având în vedere că petentul T.J. a formulat plângere penală împotriva acestora la datele de 06 iunie 2007 şi 07 iunie 2007, după împlinirea termenului de prescripţie.
Răspunderea penală pentru infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), se prescrie într-un termen de 5 ani, conform art. 122 lit. d) C. pen., iar acest termen a început să curgă de la 07 iulie 2009, 08 iulie 2009 şi 05 aprilie 2001, datele la care se pretinde că intimaţii au săvârşit aceste fapte.
Nu pot fi reţinute susţinerile petentului în sensul că intimaţii au săvârşit infracţiunea în formă continuată, consumarea acesteia intervenind la data condamnării numitului S.S., prin sentinţa penală nr. 1405/05 iunie 2003 a Judecătoriei Braşov, întrucât faptele imputate intimaţilor s-au consumat la data exercitării de către aceştia a atribuţiilor lor de serviciu, nevând nicio legătură cu condamnarea numitului S.S.
În consecinţă, respingând plângerea şi menţinând ordonanţa atacată, prima instanţă a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în baza art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul T.J. împotriva sentinţei penale nr. 42/F din 7 iunie 2010 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Totodată, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul T.J. împotriva sentinţei penale nr. 42/F din 7 iunie 2010 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul petent la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1208/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 360/2010. Penal → |
|---|
