ICCJ. Decizia nr. 378/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 378/2010
Dosar nr. 2293/54/200.
Şedinţa publică din 2 februarie 2010
Deliberând asupra recursului de faţă pe baza lucrărilor şi materialului din dosarul cauzei constată următoarele:
1. Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, prin sentinţa penală nr. 131 din 2 octombrie 2009 dată în dosar nr. 2293/54/2009, a respins ca nefondată plângerea în baza art. 2781 C. proc. pen. formulată de petenta A.N.A.F. – D.G.F.P. Dolj şi în consecinţă;
A fost menţinută în conformitate cu dispoziţiile art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. rezoluţia procurorului din 9 martie 2009 şi rezoluţia procurorului general nr. 1209/II/2/2009 din 22 iunie 2009 date în dosar nr. 716/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova prin care s-a dispus / a fost confirmată soluţia de neîncepere a urmăririi penale faţă de intimata-avocat în Baroul Dolj P.D. în temeiul art. 228 alin. (6) rap. la art. 10 lit. b) şi d) C. proc. pen. [„fapta nu este prevăzută de legea penală" şi „fapta nu întruneşte elementele constitutive ale unei infracţiuni"] sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de evaziune fiscală prevăzute de art. 4 şi art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 .
Înlăturând astfel, judecătorul cauzei a constatat la rândul său similar procurorului de caz la controlul administrativ ierarhic ulterior – şi în contrarietate cu susţinerile petiţionarului în plângere pentru desfiinţarea soluţiei actuale şi trimiterea dosarului organului judiciar iniţial sesizat în neînceperea urmăririi penale în conformitate cu dispoziţiile art. 2781 alin. (8) lit. b) C. proc. pen. – că faptele de a căror săvârşire este acuzată intimata - avocată nu sunt prevăzute de legea penală/respectiv nu realizează elementele constitutive ale vreunei infracţiuni avându-se în vedere ca argumente probatorii justificative întemeiate pe actele premergătoare efectuate în cauză (procese-verbale de constatare, chitanţiere, alte înscrisuri şi declaraţiile făptuitoarei) următoarele:
- prin plângerea formulată la data de 29 iulie 2008 şi înregistrată iniţial sub nr. 2635/VIII/1/2008la Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova de Serviciul Inspecţie Fiscală persoane fizice din cadrul Administraţiei Finanţelor Publice a Municipiului Craiova a sesizat că avocatul P.D. reprezentant al contribuabilului Cabinet de Avocatură P.D., nu a înregistrat în registrul jurnal de încasări şi plăţi, venituri în sumă de 2600 lei în anul 2005 şi în sumă de 5210 lei în anul 2007, încălcând prevederile art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 şi s-a sustras de la efectuarea inspecţiei fiscale pentru anii 2003 şi 2004, refuzând nejustificat să prezinte organelor fiscale competente documentele legale şi bunurile din patrimoniu, în scopul împiedicării verificărilor financiare, deşi a fost somată de 3 ori, fapta fiind prevăzută ca infracţiune de art. 4 din legea sus-menţionată.
În plângere, s-a menţionat că făptuitoarea a refuzat să prezinte două chitanţiere achiziţionate la 10 ianuarie 2005 şi 18 martie 2006, veniturile estimate ca neînregistrate totalizând 43.331 RON, fapta fiind prevăzută tot de art. 4 din Legea nr. 241/2005.
În dovedirea susţinerilor, organele fiscale au anexat la plângere înscrisuri (30 file).
- din actele premergătoare efectuate în cauză a rezultat că fapta reclamată în conexiune cu incriminarea din art. 4 al Legii nr. 241/2005, nu întruneşte elementele constitutive prevăzute de norma penală, lipsind latura obiectivă. Astfel, susţinerile făptuitoarei P.D. că cele trei somaţii au fost primite prin poştă după ora stabilită de organele fiscale, fie în aceeaşi zi, fie în ziua următoare, sunt confirmate prin adresa nr. 252/22 din 22 august 2008 a Serviciului Servicii Poştale, Direcţia operaţională din cadrul Direcţiei Regionale de Poştă Craiova.
Referitor la cele două chitanţiere, achiziţionate în 10 ianuarie 2005 şi 18 martie 2006, pentru care organele fiscale au estimat venituri neînregistrate în sumă de 43.331 lei, făptuitoarea P.D. a făcut dovada declarării pierdute a acestor înscrisuri, chiar în timpul efectuării inspecţiei fiscale, declarându-le pierdute şi nule prin anunţul publicitar din 16 iulie 2008. În aceste împrejurări, este evident că fapta pretinsă ca fiind comisă prin refuzul prezentării acestor documente, nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 4 din Legea nr. 241/2005, lipsind latura obiectivă, fiind incidente dispoziţiile art. 10 lit. d) C. proc. pen.
În procesul verbal încheiat la 25 iulie 2008, nesemnat de contribuabilul făptuitor P.D., se menţionează fără echivoc împrejurarea că s-au prezentat „documentele contabile pentru anii 2005, 2006 şi 2007 (cu excepţia a două chitanţiere) şi a refuzat nejustificat să le prezinte, pentru anii 2003 şi 2004", dar din raportul de inspecţie fiscală încheiat ulterior, la 28 iulie 2008, depus la dosarul cauzei de către făptuitor, rezultă că „verificarea s-a efectuat de comun acord cu reprezentantul P.D. şi cuprinde perioada 01 ianuarie 2005 - 31 decembrie 2007, pentru impozitul pe venit".
Susţinerea iniţială a făptuitoarei, din 16 mai 2008, când a primit avizul de inspecţie fiscală, în sensul că verificarea cabinetului de avocatură s-a făcut anterior, inclusiv pe anul 2004, este confirmată prin adresele înregistrate la Administraţia Finanţelor Publice a Municipiului Craiova sub nr. 51060 din 10 iunie 2008, 51959 din 13 iunie 2008 şi nr. 52517 din 17 iunie 2008, cu înscrisurile anexate, din care rezultă că pentru perioada 2003-2004, contribuabilul susmenţionat, a fost verificat şi nu avea obligaţii fiscale restante.
Contrar dispoziţiilor exprese prev. de art. 33 şi art. 34 din Legea nr. 51/1995, precum şi deciziei nr. 116 din 03 februarie 2006 adoptată de Consiliul Uniunii Naţionale a Barourilor din România, organele de control fiscal au solicitat prin adresa nr. 54121 din 24 iunie 2008 să li se pună la dispoziţie contractele de asistenţă juridică încheiate de Cabinetul de Avocatură reprezentat de făptuitoare, cu clienţii, pe anii 2004-2007, iar cheltuielile privind convorbirile telefonice şi cele referitoare la achiziţionarea unui telefon mobil, nu au fost apreciate ca fiind justificate.
Despre conţinutul deciziei nr. 116 din 03 februarie 2006, organele fiscale au luat la cunoştinţă în timpul controlului fiscal, iar prevederile Legii nr. 51/1995, trebuiau cunoscute de organele fiscale.
Referitor la infracţiunea de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, se constată că fapta omisiunii în parte a evidenţierii în acte contabile ori în alte documente legale a unor operaţiuni comerciale sau a veniturilor realizate, aşa cum a fost comisă de către făptuitorul P.D., nu constituie infracţiune, ci contravenţie, prevăzută de art. 41 din Legea nr. 82/1991, întrucât nu a fost săvârşită în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale.
Astfel, prin adresa nr. 26883 din 31 martie 2008 (anterior aşadar cu 23 zile faţă de emiterea avizului de inspecţie fiscală), Administraţia Finanţelor Publice a Municipiului Craiova, a înştiinţat contribuabilul-făptuitor P.D. că, în urma verificărilor şi compensării efectuate pentru anul 2003 „a rămas de restituit suma de 0 lei", iar pentru veniturile realizate în 2004 s-au compensat unele obligaţii datorate bugetului de stat, în sumă de 885 lei ca impozit pe venituri din activităţi independente, sumă compensată de asemenea.
Prin sentinţele nr. 227 şi 228, pronunţate la 06 aprilie 2004 de Tribunalul Dolj, secţia comercială şi de contencios administrativ, în dosarele nr. 309, respectiv 310/CA/2004, au fost admise cererile reclamantei Cabinet individual de Avocatură D.P. împotriva pârâtei D.G.F.P. şi Administraţiei Financiare Craiova, anulându-se decizii, acte administrative, procese verbale şi decizii de impunere emise în anii 2000-2004.
Pentru întocmirea incorectă a unor declaraţii privind veniturile încasate în anul 2007, organele de control fiscal au încheiat la 28 iulie 2008, data întocmirii raportului de inspecţie fiscală, procesul verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor, în temeiul art. 219 alin. (1) lit. d) din OG nr. 92/2003, privind Codul de procedură fiscală.
2. Împotriva sentinţei penale nr. 131 din 12 octombrie 2009, a declarat în termen recurs petiţionara A.N.A.F. – D.G.F.P. Dolj cu solicitarea de a se constata că soluţia actuală de neîncepere a urmăririi penale în baza art. 10 lit. b) şi d) C. proc. pen. faţă de intimata făptuitoare avocat P.D. este netemeinică şi nelegală, participarea greşită cu ocazia dispoziţiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 4 şi art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 privind prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale impunându-se desfiinţarea acesteia în temeiul şi cu consecinţele prevăzute de art. 2781 alin. (8) lit. b) C. proc. pen. ["admiterea plângerii (.) desfiinţarea rezoluţiei atacate şi trimite cauza procurorului în vederea începerii urmării penale"].
Recursul amintit este nefondat urmând a fi respins ca atare în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. pentru considerentele arătate în continuare.
În fapt prin plângerea penală din 29 iulie 2008 Serviciul Inspecţie Fiscală Persoane Fizice din cadrul Administraţiei Finanţelor Publice a Municipiului Craiova a sesizat faptul că avocat P.D., ca reprezentant al contribuabilului „Cabinet de Avocatură P.D.", nu a înregistrat în registrul jurnal de încasări şi plăţi, venituri în sumă de 2.600 lei în anul 2005 şi în sumă de 5.210 lei în anul 2007, încălcând astfel prevederile art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 şi s-ar fi sustras de la efectuarea inspecţiei fiscale pentru anii 2003 şi 2004 prin refuzul nejustificat de a prezenta organelor fiscale competente documentele legale şi bunurile din patrimoniu, în scopul verificărilor financiare, faptă prevăzută de art. 4 din Legea nr. 241/2005.
De asemenea, s-a sesizat că făptuitoarea ar fi refuzat să prezinte două chitanţiere achiziţionate la 10 ianuarie 2005 şi 18 martie 2006, veniturile estimate ca neînregistrate totalizând 43 331 lei RON, faptă prevăzută de art. 4 din Legea nr. 241/2005.
Examinând lucrările cauzei, apreciem că soluţia adoptată este legală şi temeinică fiind fundamentată pe actele premergătoare efectuate din care rezultă lipsa temeiurilor legale pentru tragerea la răspundere penală a avocatului împotriva căruia s-a formulat plângere penală.
Astfel, în primul rând, în cauză s-a dovedit că somaţiile către contribuabil în vederea efectuării controlului fiscal s-au primit fie în ziua respectivă, fie ulterior.
La 16 iulie 2008 s-au declarat nule chitanţierele achiziţionate în anii precedenţi de către făptuitoare, deci în timpul controlului fiscal, aşa încât nu se poate susţine refuzul nejustificat de a le prezenta.
Prin urmare, lipseşte latura obiectivă din conţinutul constitutiv al infracţiunii prevăzute şi pedepsite de art. 4 din Legea nr. 241/2005.
În cauză s-a mai dovedit că, pentru perioada 2003 - 2004 contribuabilul mai fusese verificat fiscal, stabilindu-se că nu avea obligaţii fiscale restante.
S-a reţinut în mod corect şi legal că fapta prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 nu poate fi reţinută în sarcina avocatului P.D., întrucât este contravenţia prevăzută de art. 41 din Legea nr. 82/1991, nefiind săvârşită în scopul sustragerii de la plata obligaţiilor fiscale către stat.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen. obligă recurenta petentă la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petenta A.N.A.F. - D.G.F.P. Dolj împotriva sentinţei penale nr. 131 din 12 octombrie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurenta petentă la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 2 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3779/2010. Penal. Excepţie de... | ICCJ. Decizia nr. 2550/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
