ICCJ. Decizia nr. 3102/2010. Penal

Decizii penale ICCJ 2010

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr.3102/2010

Dosar nr.7922/105/2007

Şedinţa publică din 10 septembrie 2010

Asupra recursului de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 557 din 2 decembrie 2008 Tribunalul Prahova în baza art. 334 C. proc. pen. a respins, ca neîntemeiate, cererile formulate de inculpaţii HG, S.C. si I.G.S., privind schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care au fost trimişi în judecată.

A condamnat pe inculpatul I.G.S., fiul lui P. si M., după cum urmează:

În temeiul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea si combaterea criminalităţii organizate, cu aplicarea art. 74 lit. a) si art. 76 lit b) C. pen., infracţiune de constituire a unui grup infracţional organizat, faptă din cursul anului 2004, la pedeapsa de 4 ani închisoare si 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege.

În temeiul art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41alin. (2) C. pen. si art. 74 lit. a) si art. 76 lit. b) C. pen., infracţiune de trafic de persoane în formă agravată si continuată, faptă din perioada 2004-2006, la pedeapsa de 4 ani închisoare si 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege.

În temeiul art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 74 lit. a) si art. 76 lit. a) C. pen., infracţiune de trafic de minori, în formă agravată, faptă din cursul anului 2004, la pedeapsa de 8 ani închisoare si 5 ani interzicerea drepturilor prev de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege.

În temeiul art. 34 lit. b) rap. la 33 lit. a) si art. 35 C. pen., a contopit pedepsele stabilite si a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de 8 (opt) ani închisoare si 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege.

În temeiul art. 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege.

A condamnat pe inculpatul HG, fiul lui F. si M., după cum urmează:

În temeiul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea si combaterea criminalităţii organizate, cu aplicarea art. 74 lit. a), c) si art. 76 lit. b) C. pen., infracţiune de constituire a unui grup infracţional organizat, faptă din cursul anului 2004, la pedeapsa de 3 ani închisoare si 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege.

În temeiul art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) si art. 74 lit. a), c) si art. 76 lit. b) C. pen., infracţiune de trafic de persoane în formă agravată si continuată, faptă din perioada 2004-2006, la pedeapsa de 3 ani închisoare si 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege.

În temeiul art. 34 lit. b) rap. la 33 lit. a) si art. 35 C. pen., a contopit pedepsele stabilite si a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 (ani) închisoare si 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege.

În temeiul art. 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege.

A condamnat pe inculpatul S.C., fiul lui F. si M., după cum urmează:

În temeiul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea si combaterea criminalităţii organizate,cu aplicarea art. 74 lit. a), c) si art. 76 lit. b) C. pen., infracţiune de constituire a unui grup infracţional organizat, faptă din cursul anului 2004, la pedeapsa de 3 ani închisoare si 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen.,cu excepţia dreptului de a alege.

În temeiul art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001,cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) si art. 74 lit. a), c) si art. 76 lit. b) C. pen., infracţiune de trafic de persoane în formă agravată si continuată, faptă din perioada 2004-2006, la pedeapsa de 3 ani închisoare si 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege.

În temeiul art. 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen.,cu excepţia dreptului de a alege.

În temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a dedus din pedeapsa aplicată inculpaţilor HG si S.C., perioada reţinerii si arestării preventive,cu începere de la 14 septembrie 2007 si pănă la 24 decembrie 2007 pentru inculpatul HG si de la 18 septembrie 2007 si până la 16 noiembrie 2007 pentru inculpatul S.C.

În temeiul art. 86¹ C. pen. a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor aplicate inculpaţilor HG si S.C., pe durata unui termen de încercare de 8 ani, compus din durata pedepsei rezultante aplicate fiecăruia, la care se adaugă un interval de timp de 5 ani, calculat în temeiul art. 86² C. pen.

În temeiul art. 86³ C. pen., pe durata termenului de încercare, cei doi inculpaţi vor trebui să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la datele fixate de către Serviciul de Probaţiune de pe lăngă Tribunalul Prahova, la sediul acestuia din Ploieşti, jud. Prahova;

- să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeste 8 zile, precum şi întoarcerea;

- să comunice si să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lor de existenţă.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. a dispus suspendarea pedepselor accesorii aplicate celor doi inculpaţi, pe durata suspendării executării pedepselor sub supraveghere.

În temeiul art. 359 C. proc. pen. a atras atenţia celor doi inculpaţi asupra consecintelor încălcării disp. art. 86⁴ alin. (1), (2) C. pen., privind săvârsirea unei noi infracţiuni intenţionate sau nerespectării măsurilor de supraveghere stabilite, în cursul termenului de încercare, caz în care se va dispune de către instanţă, revocarea suspendării executării pedepsei si executarea in întregime a pedepselor aplicate.

A constatat că părţile vătămate C.I.V., C.M., U.M., P.C., C.S., N.R., C.M.M., N.V., O.D.I. şi S.M. nu s-au constituit părţi civile în procesul penal.

În temeiul art. 357 rap. la art. 163 C. proc. pen. a dispus ridicarea sechestrului asigurator instituit asupra imobilului situat în oraşul Mizil, jud. Prahova, proprietatea inculpatului I.G.S., prin Ordonanţa nr. 68/D/P/2006 din data de 02 noiembrie 2007 a D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Ploieşti.

În temeiul art. 191 C. proc. pen. a obligat fiecare inculpat la plata sumei de 1000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că în perioada 2004-2006, împreună cu HG, I.D.M., H.V., I.C.L. şi S.C., inculpatul I.G.S. a constituit un grup infracţional organizat pentru săvârşirea faptelor de trafic de persoane şi trafic de minori după care, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale a recrutat, a transportat, a găzduit şi a exploatat sexual prin obligarea la practicarea prostituţiei pe părţile vătămate C.M., C.M., V.M., P.C. şi N.V. însuşindu-şi veniturile obţinute de acestea, iar în anul 2004, împreună cu I.D. a recrutat-o şi exploatat-o sexual în Spania pe minora C.I.V., însuşindu-şi suma de 53.000 euro.

Cu privire la partea vătămată C.M. se reţine că inculpatul I.G.S. i-a promis acesteia că o poate ajuta să muncească în Spania ca barman, la un restaurant, având şi posibilitatea de a-i asigura cazarea într-un apartament închiriat de el în Spania.

C.M. s-a plâns de faptul că nu are bani pentru a-şi procura paşaportul şi a-şi achita cheltuielile de transport până în Spania, însă G. s-a oferit să îi plătească toate cheltuielile.

În aceste condiţii, împreună cu G., cu care s-a întâlnit a doua zi şi cu soţia acestuia I.D.M., însoţite de o tânără pe nume M., s-a deplasat la Ploieşti în vederea depunerii dosarului pentru eliberarea paşaportului.

După câteva zile şi-a ridicat paşaportul, întrucât I.G. a solicitat eliberarea acestuia în regim de urgenţă şi, după ce au ajuns la un restaurant pentru a servi masa, au apărut doi bărbaţi ce i-au fost prezentaţi ca prieteni ai lui G., pe nume H.C. şi HG

De la G. a înţeles că cei doi prieteni ai acestuia, urmau să-i însoţească în Spania.

Ulterior, C.M. i-a spus lui G. că, o prietenă a acesteia, pe nume I.C. este interesată să plece şi ea în Spania pentru a munci.

G. a fost de acord şi i-a procurat acesteia paşaportul, după ce în prealabil i-a achitat toate taxele şi i-a promis că o să-i plătească cheltuielile de transport.

Această prietenă urma să lucreze într-un bar din Spania, iar locul de muncă îi era asigurat de către I.G.

Totodată, împreună cu cele două tinere şi persoanele mai sus-menţionate, trebuia să plece şi numita O.D.I., o prietenă a lui I.G.

Întrucât paşaportul acesteia nu a fost întocmit la data stabilită, plecarea numitei C.M. a fost amânată, urmând ca aceasta să locuiască în apartamentul lui S.C. din Ploieşti.

Cu toate acestea, în ziua stabilită, toate persoanele respective cu excepţia lui G. au plecat în Spania.

Ulterior, aceasta, împreună cu G., după ce a obţinut paşaportul la data de 04 februarie 2004, s-au deplasat cu un taxi până la Arad, iar din acest oraş s-au urcat într-un autocar care i-au transportat până în Spania, în oraşul Barcelona.

Din acest oraş s-au deplasat într-o localitate, unde s-au găsit cu celelalte persoane care plecaseră înainte.

I.G. şi HG au cazat-o pe aceasta şi pe L., D. şi M., într-un apartament, iar a doua zi le-au cerut să meargă la Clubul C. pentru a acosta bărbaţi cu care urmau să întreţină raporturi intime, în schimbul plăţii unor sume de bani pentru a-şi achita cheltuielile pe care le suportaseră aceştia.

Cu aceeaşi ocazie, cei doi le-au luat paşapoartele şi le-au cerut să meargă la clubul respectiv pentru a acosta clienţi, dându-şi seama că au fost înşelate cu privire la motivul pentru care au ajuns în Spania.

C.M. a mai susţinut că M. le impunea să meargă la club, fiind în înţelegere cu I.G. şi HG, şi le supraveghea tot timpul.

În aceste condiţii a fost obligată să se prostitueze împreună cu celelalte fete timp de o lună. De asemenea şi L. şi D. au fost obligate să practice prostituţia, iar în cazul în care refuzau erau ameninţate de cei doi bărbaţi cu bătaia şi cu înfometarea. Aceste ameninţări li se adresau şi când câştigau prea puţini bani.

Ulterior, le-au fost luate hainele cu care veniseră din România şi li s-a cerut să se îmbrace cu haine mai decoltate, se deplasau la barul C. unde întreţineau relaţii sexuale cu diverşi clienţi, pentru care primeau 60 de euro pentru o jumătate de oră, din care 20 de euro reveneau clubului şi restul îi primeau I.G. sau HG, precum şi 120 de euro pe oră, din care 80 euro le revenea acestora şi diferenţa clubului respectiv.

În acest mod a fost constrânsă să practice prostituţia timp de o lună, perioadă în care ar fi obţinut 12.000 euro, pe care i-au luat în totalitate cei doi traficanţi.

Între timp, în Spania a sosit şi H.V., fratele lui C. şi G., ocazie cu care s-au mutat în oraşul Saragoza, unde au practicat prostituţia timp de trei săptămâni la un club, fără a mai fi supravegheate de M.

Toţi banii câştigaţi au fost însuşiţi de către fraţii H., iar după cele trei săptămâni au fost mutate într-o altă localitate, în care se mai aflau două persoane de naţionalitate română, pe nume F. şi G.

În cele trei săptămâni mai sus-arătate, împreună cu D. au câştigat suma de 4.000 euro pe care şi i-au însuşit cei trei fraţi H.

Fiind nemulţumiţi de banii câştigaţi au început din nou să le ameninţe cu bătaia, dar şi cu unele acte agresive împotriva familiilor acestora.

Ulterior, a cunoscut un cetăţean spaniol, care era de fapt un client al unui club, care a ajutat-o să scape şi care, a plătit fraţilor H. suma de 1.000 de euro, pentru a nu o mai exploata.

De asemenea, O.D. a cunoscut un cetăţean spaniol, care la rândul său a plătit suma de 1.000 de euro, în acelaşi scop.

C.M. a solicitat tragerea la răspundere penală a celor patru făptuitori.

U.M. a dat o declaraţie la data de 08 septembrie 2006 în faţa organelor de poliţie, în care arăta că în luna iunie 2006 l-a cunoscut pe G. din Mizil, de la care a aflat că poate să lucreze în Spania, precum şi că acesta poate să o ajute să ajungă în această ţară şi să lucreze ca damă de companie.

Aceasta a susţinut că urma să primească jumătate din banii pe care îi câştiga, fiind de acord cu propunerea făcută de G.

În acest sens, pe data de 16 iunie 2006, a plecat împreună cu G. în Spania, în oraşul Alicante, fiind cazată într-un apartament închiriat de către acesta, în care mai locuia şi L.

Cu această ocazie a aflat că cele două fete trebuie să meargă la un club din acest oraş, unde vor lucra ca dame de companie.

Astfel, a lucrat ca damă de companie circa o săptămână la acest club, câştigând între 100 şi 200 de euro pe zi, din care jumătate îi dădea lui G., după care a cunoscut un cetăţean francez cu care a întreţinut raporturi sexuale la club timp de o lună, primind suma de 6.000 de euro, din care jumătate i-a dat lui G.

Ulterior, după două luni de zile s-a întors în ţară cu suma de 3.000 de euro, fără ca G. să se opună în vreun fel.

De asemenea, C.Ş. a dat o declaraţie la 27 iulie 2006, prin care arăta că în timpul unei relaţii de prietenie cu B.M. din Băicoi l-a cunoscut pe S.C., ocazie cu care a aflat că acesta a fost plecat în Spania împreună cu fraţii săi şi au susţinut mai multe concerte la diverse localuri, fiind lăutari şi câştigând destui bani.

Fiind nemulţumită de veniturile pe care le câştiga la o firmă la care lucra ca croitoreasă, a aflat de la C. că o poate ajuta să ajungă în Spania prin relaţiile sale şi îi găseşte un loc de muncă ca menajeră.

Acesta a afirmat că poate să-i achite şi cheltuielile de transport şi de cazare, urmând să i le achita la încasarea primului salariu.

A acceptat propunerea lui C. şi a plecat în Spania cu un autoturism, însă li s-a interzis accesul în Austria.

Ulterior, C. i-a sugerat să pătrundă în Austria printr-un alt punct de frontieră, însă nu au reuşit nici de această dată, fiind nevoiţi să se întoarcă în ţară.

Profitând de neatenţia acesteia, C. i-a sustras paşaportul din geantă, iar acesta a refuzat să i-l mai restituie.

Ulterior a aflat că urma să practice prostituţia în Spania şi nicidecum să lucreze ca menajeră.

N.R. a dat o declaraţie la 19 ianuarie 2006, prin care arăta că în toamna anului 2004 l-a cunoscut pe C. din Ploieşti cu care s-a întâlnit în Valea Călugărească şi cu care a avut o relaţie de concubinaj pe o durată de 3 luni de zile.

Costinel i-a propus să plece în Spania pentru a practica prostituţia sub protecţia fratelui său HG, urmând să împartă banii câştigaţi pe jumătate.

Susţine că a fost de acord şi după ce i-a achitat cheltuielile de transport, în luna martie 2005 s-a deplasat în Spania în oraşul Castellion, unde a fost primită de către HG

După trei zile a mers la un club din acest oraş la care racola clienţi cu care întreţinea raporturi sexuale.

N.R. susţine că a practicat prostituţia timp de o lună de zile în mai multe cluburi din acest oraş, câştigând între 200 şi 400 de euro pe seară, bani pe care îi dădea în fiecare dimineaţă lui HG

În această perioadă a câştigat cam 10.000 de euro pe care i-a înmânat în totalitate acestuia.

Ulterior, împreună cu HG şi mama acestuia care venise în Spania, s-au deplasat într-un alt oraş şi a practicat prostituţia la Clubul C., timp de două săptămâni, câştigând 5.000 de euro pe care i-a dat acestuia.

N.R. a plecat împreună cu cei doi în oraşul Madrid, s-au cazat la un hotel şi a practicat prostituţia în clubul R., câştigând 5oo de euro, iar apoi au plecat în Valencia, unde a locuit o lună de zile şi a practicat prostituţia la îndemnul acestora, ocazie cu care a câştigat cam 10.000 euro, pe care i-a dat lui HG

Susţine că a câştigat aproximativ 25.000 euro din practicarea prostituţiei, însă HG nu a respectat înţelegerea pe care a avut-o cu acesta, întrucât nu i-a dat nici o sumă de bani.

A mai susţinut că în apartamentul lui HG se mai aflau două fete pe nume M. şi I., care practicau prostituţia pentru acesta şi pentru H.V., aflând că provin din oraşul Râmnicu Sărat.

N.R. a solicitat tragerea la răspundere penală a numiţilor H.C. şi HG, pe motiv că acesta din urmă nu a respectat înţelegerea pe care au avut-o.

O.D.I., în declaraţia dată la 5 mai 2007 la organul de poliţie, a susţinut că l-a cunoscut pe H.C. în anul 2003, cu care a întreţinut o relaţie de prietenie, de la care a aflat că lucrează în Spania şi cântă la diverse localuri din această ţară.

C. i-a propus să meargă cu acesta în Spania pentru a-şi petrece vacanţa, propunere pe care a acceptat-o atât ea, cât şi părinţii săi.

Cu această ocazie i-a cunoscut şi pe fraţii acestuia, respectiv pe G. şi V. şi în ziua de 03 februarie 2004 a plecat în Spania împreună cu I.L., C.M., I.E.M. şi cei doi fraţi ai lui C.

Susţine că s-au deplasat cu trenul până în oraşul Bistriţa şi de aici cu autocarul până în oraşul Matoro din Spania.

Ulterior, au fost cazate în camera unui hotel, iar cei doi fraţi H., sub pretextul că C., fratele lor, a fost arestat în România, trebuie să practice prostituţia pentru a câştiga banii necesari pentru a-l scăpa pe acesta.

Cei doi fraţi i-au luat paşaportul şi au refuzat să i-l restituie, obligând-o să meargă la Clubul C. pentru a se prostitua.

Timp de două luni şi jumătate a fost nevoită să meargă la Clubul C. împreună cu C.M., I.E. şi I.L., unde racolau clienţi cu care întreţineau raporturi sexuale, de la care primeau 200-300 euro pe seară, pe care îi înmâna în totalitate celor doi fraţi.

În acest mod a câştigat cam 20.000 euro în perioada respectivă, timp în care a fost bătută şi ameninţată de către cei doi fraţi, pe motiv că are intenţia să plece acasă.

Ulterior, împreună cu C.M., fiind ajutată de către o tânără care şi-a dat seama că sunt exploatate, au reuşit să fugă şi s-au reîntors în România.

După aceea s-au reîntors în Spania şi a cunoscut un cetăţean spaniol cu care s-a căsătorit.

S.M. a dat o declaraţie la 23 ianuarie 2006, prin care arăta că a cunoscut în anul 2004, în oraşul Râmnicu Sărat pe numita G.M. de la care a aflat că urmează să plece în Spania.

După două săptămâni a fost căutată de către aceasta şi i-a spus că este mulţumită de faptul că lucrează în Spania şi i-a cerut să meargă şi ea.

Cu această ocazie a afirmat că, cheltuielile de transport au fost suportate de H.V., pe care l-a cunoscut în oraşul Râmnicu Sărat şi de la care a aflat că în Spania, dacă va merge, va practica prostituţia sub protecţia lui HG, care o să-i plătească şi cheltuielile de transport.

Ulterior, a aflat că o să împartă pe jumătate banii obţinuţi cu acesta, şi fiind de acord cu propunerea acestuia, după trei zile a plecat în Spania cu H.V.

În această ţară a fost primită de HG şi G.M. şi chiar de a doua zi, împreună cu aceasta din urmă au mers la Clubul R. unde racolau clienţi cu care întreţineau raporturi sexuale contra cost.

În acest mod câştigau 100-150 euro pe seară, iar într-o perioadă de 2 luni şi jumătate a câştigat cam 4.000 euro, pe care i-a dat în totalitate lui HG

Ulterior s-a întors acasă cu H.V., însă fratele său nu a respectat înţelegerea de a-i da jumătate din banii câştigaţi.

În baza acestor acte premergătoare, prin procesul-verbal din 26 octombrie 2006, procurorul a început urmărirea penală faţă de I.G.S., cu privire la infracţiunile de trafic de persoane şi constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 şi prev.de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

Prin procesul verbal din 11 septembrie 2007 a început urmărirea penală împotriva aceluiaşi făptuitor pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de persoane şi trafic de minori prev.de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) şi art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), reţinând că, în perioada 2004 - 2006, împreună cu I.D. şi I.C.L. a recrutat şi a exploatat sexual pe C.M., U.M., P.C., N.V. şi minora C.I.V., după ce în prealabil le-a făcut promisiuni mincinoase că le va găsi locuri de muncă în străinătate, respectiv în Spania, iar când au ajuns la destinaţie au fost obligate să practice prostituţia, însuşindu-şi veniturile obţinute de acestea.

Prin procesul verbal din 14 septembrie 2007 a fost începută urmărirea penală faţă de făptuitorul HG pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat şi trafic de persoane prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 şi art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic.art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), reţinându-se că în aceeaşi perioadă, împreună cu S.C. a recrutat şi a exploatat sexual mai multe tinere, pe care le-a indus în eroare în sensul că, le va găsi loc de muncă în Spania, însă după ce au ajuns în această ţară le-a obligat să se prostitueze, însuşindu-şi veniturile obţinute de acestea.

Astfel, a reţinut că au fost traficate O.D., N.R., S.M.

De asemenea, prin procesul verbal din 13 septembrie 2007 a fost începută urmărirea penală faţă de făptuitorul S.C. cu privire la aceleaşi infracţiuni, reţinându-se că împreună cu fratele său HG a recrutat şi a exploatat sexual în Spania pe O.D., N.R. şi alte tinere, cărora le-a făcut promisiuni mincinoase că le va găsi un loc de muncă în străinătate, numai că în această ţară au fost obligate să practice prostituţia, însuşindu-şi sumele de bani obţinute de acestea.

S.C. a fost audiat în calitate de învinuit la 13 septembrie 2007, ocazie cu care a declarat că, în perioada mai 2001 - noiembrie 2003 a locuit în Spania, ocupându-se cu lăutăria, iar în luna februarie 2004 a plecat din nou în Spania, însă a fost returnat în ţară după ce a fost reţinut de autorităţile spaniole, întrucât avea interdicţie de a pătrunde pe teritoriul acestei ţări.

Prin urmare, a declarat că în perioada 26 februarie 2004 şi până pe 12 aprilie 2006 a avut interdicţie de a părăsi România, iar când a expirat această perioadă a plecat în Spania, având aceeaşi ocupaţie

Cu privire la faptele pentru care a fost pus sub învinuire a declarat că, o cunoaşte pe O.D. cu care este prieten şi cu privire la care a aflat că a avut o relaţie de concubinaj cu fratele său HG

S.C. a susţinut că O.D. i-a cerut să o ajute să ajungă în Spania la începutul anului 2004, sens în care i-a dat acesteia mai multe sume de bani necesare pentru transportul din România până în Spania, respectiv 700 - 1000 de euro, iar după ce aceasta a ajuns în această ţară a primit banii pe care i-a împrumutat.

A susţinut că o cunoaşte şi pe N.R. cu care a trăit în concubinaj 3-4 luni de zile şi pe care a ajutat-o să ajungă în Spania, rugându-l să-i dea numele de telefon al fratelui său HG

Susţine că a aflat că aceasta a locuit la fratele său o perioadă de timp într-un apartament pe care acesta îl avea închiriat în Spania.

S.C. nu îşi aduce aminte despre C.Ş. şi nici nu a încercat să plece cu aceasta în Spania, precum şi că i-ar fi reţinut paşaportul.

În perioada în care a locuit în Spania şi-a asigurat existenţa, prin procurarea unor venituri din cântatul pe la diverse petreceri, organizate la localurile şi restaurantele din Barcelona şi localităţile limitrofe.

Ulterior, în declaraţia dată la 30 noiembrie 2007 susţine că, l-a cunoscut pe I.G.S. la sfârşitul anului 2003, cu ocazia unei petreceri organizată în oraşul Mizil, pe care l-a împrumutat cu o sumă de bani, pentru ca acesta să poată pleca în Spania.

La data plecării în Spania, I.G. a venit la locuinţa sa împreună cu patru tinere, dintre care una era soţia acestuia, pe nume I.D.M.

O altă persoană se numea I.E.M. şi încă două tinere pe nume C.M. şi I.C.L.

În seara respectivă, cele trei tinere, cu excepţia lui C.M., care nu obţinuse paşaportul, împreună cu I.G., şi fratele său HG au plecat în Spania, locuind într-un apartament închiriat de către acesta din urmă.

Ulterior, au intervenit certuri între I.G. şi HG ce au avut ca rezultat despărţirea acestora, întrucât acesta din urmă nu a primit toată suma împrumutată.

A mai susţinut că în anul 2006, O.D. i-a restituit suma de 700 de euro şi a avut o discuţie cu C.M. căreia i-a reproşat că nu şi-a recuperat toţi banii, fapt pentru care după o săptămână l-a ajutat cu suma de 500 de euro.

La data de 14 septembrie 2007 a fost ascultat în calitate de învinuit HG, declarând că în perioada 2002-2006 a locuit în Spania şi o perioadă de timp şi în Italia, adică noiembrie 2005 - noiembrie 2006.

În aceste perioade a cântat la diverse localuri din aceste ţări, întorcându-se în România în septembrie 2007, împreună cu D.C. şi sora acesteia, A.

Învinuitul susţine că I.G.S. le-a recrutat pe C.M., O.D.I. şi I.C., pe care le-a dus în Spania.

Fratele său S.C. l-a împrumutat pe acesta cu o sumă de bani pentru a acoperi cheltuielile de transport ale celor trei tinere, după care acestea din urmă s-au achitat de datorie faţă de I.G.

A mai susţinut că a primit circa 700 de euro chirie de la I.G. şi cele trei tinere pe care le-a cazat în apartamentul său din Spania, iar I.G. s-a achitat de datoria pe care o avea faţă de fratele său S.C.

Ulterior a fost căutat la telefon de către numita N.R., care l-a rugat să o găzduiască în acelaşi apartament şi de la care a primit suma de 500 de euro pe lună.

În anul 2004 a cunoscut-o pe G.M. din oraşul Râmnicu Sărat, care l-a rugat să o ajute să ajungă în Spania.

După ce a ajuns în această ţară a cazat-o în apartamentul său o perioadă de 5-6 luni pentru care i-a plătit chiria şi din câte cunoaşte, aceasta a lucrat la mai multe cluburi.

A mai susţinut că s-a împrumutat de la această persoană cu suma de 1.500 euro, bani pe care nu i-a mai cerut.

În acelaşi apartament a locuit şi S.M. o prietenă a lui G.M., care a făcut o plângere împotriva acestuia la autorităţile spaniole.

Învinuitul a susţinut că nici una din tinerele mai sus-menţionate nu a practicat sub protecţia sa, nu le-a obligat în nici un fel să practice prostituţia şi nu a primit vreo sumă de bani pe care ar fi obţinut-o din această activitate.

După cum rezultă din declaraţiile date de cei doi învinuiţi, aceştia le cunoşteau pe persoanele vătămate O.D., C.M., S.M., pe numitele D.C. şi D.A., pe I.C., însă au susţinut că au fost recrutate şi aduse în Spania de către I.G.S. din Mizil.

Împrejurările în care cei doi învinuiţi le-au cunoscut pe tinerele respective au fost relatate în acelaşi mod şi de către acestea în declaraţiile date în faţa organelor de poliţie şi apoi, în faţa procurorului, după ce cauza a fost înregistrată la D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Ploieşti.

La data de 3 noiembrie 2006 a fost ascultat ca învinuit şi I.G.S., ocazie cu care a declarat că în perioada 2004 - 2006 nu a recrutat, nu a transportat şi nici nu a cazat vreo persoană pe care să fi supus-o exploatării sexuale în Spania, împreună cu I.D. şi I.C.L.

În perioada respectivă a fost plecat în Spania de cinci ori, locuind circa 2 ani de zile, ocupându-se cu diverse activităţi la restaurantul unui cetăţean marocan din Spania.

A susţinut că nu le cunoaşte pe U.M., M.C.E., L.V. sau P.C.

După cum se observă, cei trei învinuiţi nu au recunoscut săvârşirea vreun ei activităţi specifice traficului de persoane, privind persoanele vătămate mai sus-menţionate.

În faţa instanţei au fost ascultaţi în calitate de inculpaţi numai HG şi S.C., care s-au prezentat la chemările instanţei, pe când I.G.S. nu s-a prezentat niciodată deşi a fost legal citat şi instanţa a dispus aducerea acestuia în mod silit.

Persoanele vătămate C.M., C.I.V. au fost ascultate şi de către procuror, ocazie cu care au dat aceleaşi declaraţii ca cele date în faţa organelor de poliţie.

De asemenea, au fost audiate persoanele vătămate U.M., P.C., S.M., O.D., N.R., N.V., C.M.M., C.Ş., menţinându-şi întru-totul declaraţiile date în faţa organelor de poliţie.

Pentru stabilirea situaţiei de fapt, în faza de urmărire penală a fost audiată martora M.E.C., ocazie cu care a declarat că, în ziua de 08 septembrie 2006 a venit la domiciliul său U.M., rugând-o să o găzduiască deoarece este căutată de un bărbat pe nume G. şi de prietena lui L., ca să o oblige să plece în Spania pentru a practica prostituţia.

Într-una din seri, la domiciliul său a venit o tânără pe nume L., care a arătat că vrea să vorbească cu U.M.

Aceasta din urmă a ieşit la poartă, ocazie cu care L. i-a cerut pe un ton ameninţător mai multe obiecte din aur, pe motiv că nu a mai vrut să plece în Spania şi pe motiv că a refuzat să-i dea aceste obiecte, i-a înfipt mâna în păr şi a cerut să vorbească la telefon cu G., ocazie cu care i-a adresat din nou ameninţări cu moartea şi că îi va da foc la casă.

Această tânără era în realitate I.C.L. şi este o persoană din anturajul inculpatului I.G.S., cu care acesta din urmă a plecat în Spania în februarie 2004, împreună cu O.D., I.E./M. şi I.D., precum şi HG

Acest aspect rezultă şi din declaraţiile părţilor vătămate C.M. şi O.D.I.

La data de 02 octombrie 2006 a fost audiată numita P.C. ocazie cu care a declarat că a fost interesată să lucreze în Spania ca ospătar, astfel că prin intermediul numitei L.V. a cunoscut-o pe o femeie al cărui nume este D., pe care a identificat-o ulterior ca fiind I.D. şi de la care a aflat că poate câştiga mulţi bani în Spania şi că o poate ajuta să ajungă în această ţară.

I.D. i-a promis ca şotul său, I.G. îi va asigura un loc de muncă în Spania, caz în care i-a câştigat încrederea.

Ulterior, prin intermediul lui I.D. l-a cunoscut pe I.G., care i-a promis că îi va găsi un loc de muncă în Spania ca ospătăriţă.

G. a reuşit să închirieze o maşină cu care să o transporte până în Spania, timp în care a venit soţia sa D., însoţită de o tânără şi de tatăl acesteia.

În timp ce se afla în maşină, din discuţiile pe care G. le-a avut la telefon a înţeles că în Spania urma să fie vândută în scopul de a practica prostituţia, astfel că a reuşit să ia legătura cu cumnatul său, care i-a adus la cunoştinţă lui G. că nu va mai pleca în Spania şi să o aducă acasă, în caz contrar va anunţa poliţia.

Martora L.V. a fost ascultată la 11 octombrie 2006 şi a susţinut că a fost întrebată de un cetăţean italian dacă cunoaşte tinere care vor să plece în Spania.

Ulterior, a aflat de P.C. ca fiind o persoană care vrea să plece în Spania pentru a lucra şi i-a făcut cunoştinţă cu I.D.

Aceasta din urmă s-a întâlnit cu P.C. şi i-a promis că o va ajuta să ajungă în Spania.

De asemenea, la discuţie a participat şi I.G., soţul acesteia, care la rândul său i-a promis acelaşi lucru.

După ce P.C. a plecat la Ploieşti împreună cu soţii I., fratele său L.I.I. a primit un mesaj de la aceasta, prin care îl ruga să sune la poliţie şi să vină să o ia din locul în care se afla, întrucât G. nu urmăreşte decât să o transporte până în Spania, pentru a o obliga să practice prostituţia şi nicidecum să îi găsească un loc de muncă, aşa cum i-a promis acesteia.

După câteva zile de la acest incident, la locuinţa sa au venit patru persoane, care au dat de înţeles că sunt cunoştinţe ale soţilor I. şi i-au adresat ameninţări pe motiv că aceştia au făcut cheltuieli cu angajamentele luate faţă de P.C. şi aceasta din urmă a refuzat să mai plece în Spania, încercând să o convingă să vorbească cu C. pentru a pleca în Spania.

Martora N.M. a declarat că fiica sa N.R. a venit la locuinţa sa, fiind însoţită de un tânăr pe nume H.C. de la care a aflat că vrea să se căsătorească cu fiica sa, urmând să plece în Spania.

Fiica acesteia a început o relaţie de concubinaj cu acest tânăr care i-a promis că îi va găsi un loc de muncă în Spania.

Ulterior, fiica sa a plecat în Spania, însă deşi a rugat-o să îi trimită bani, nu a primit nimic de la aceasta şi apoi s-a reîntors în ţară.

După circa un an de zile a aflat de la fiica sa că nu a fost în Spania cu S.C., şi că acesta din urmă a trimis-o la fratele său HG, care nu i-a găsit nici un loc de muncă, însă i-a luat paşaportul şi a obligat-o să practice prostituţia în mai multe cluburi de noapte, însuşindu-şi toţi banii pe care aceasta i-a câştigat.

Martora N.R. a declarat că la domiciliul său a locuit o perioadă de timp nepoata sa N.R. şi un tânăr pe nume C.

N.R. urma să se căsătorească cu C., aflând că aceasta urmează să plece în Spania pentru a lucra, iar locul de muncă îi va fi asigurat de către C.

De la nepoata sa a aflat că este plecat în Spania şi locuieşte la fratele lui C. împreună cu două fete, întrucât acesta din urmă a interdicţie de a părăsi România şi nu a putut să o însoţească în Spania.

Martora mai susţine că nepoata sa nu-i poate trimite bani acasă, deoarece mama lui C. îi ia toţi banii pe care îi câştigă.

După ce s-a întors din Spania a aflat că nepoata sa nu a lucrat în această ţară, aşa cum îi promisese C. şi că, a practicat prostituţia pentru acesta şi familia lui.

Persoana vătămată C.M.M. a fost audiată de către organele de poliţie, precum şi de către procuror, ocazie cu care a declarat că în luna aprilie 2004 a aflat că I.G. şi soţia sa I.D., pot obţine persoanelor interesate locuri de muncă în străinătate.

În acest sens a apelat la I.D. care i-a promis că soţul său I.G. îi poate obţine un loc de muncă la un restaurant în Spania, fiind de acord cu propunerea acesteia de a pleca în această ţară.

La afirmaţia persoanei vătămate că nu dispune de bani pentru a achita transportul, I.D. s-a angajat că îi va plăti toate cheltuielile, urmând să îi restituie datoria din salariul încasat pe primele două luni.

În acest sens, pentru a o convinge a luat legătura cu soţul său G., care a fost de acord să o primească în Spania, astfel că pe 05 mai 2004, împreună cu D., au plecat în Spania cu un autocar.

La destinaţie a fost aşteptată de G. şi de I.E.M., fiind cazate într-un apartament în care se mai aflau două fete.

În acest apartament a stat timp de o săptămână, întrucât G. nu îi procurase locul de muncă, aflând că postul a fost ocupat, situaţie în care va trebui să meargă la un club să practice prostituţia.

Nu a fost de acord numai că G. a ameninţat-o că trebuie să îi achite datoriile pe care le are faţă de el, astfel că neavând de ales a mers împreună cu acesta, cu M. şi cu C., la un club unde a racolat diverşi clienţi cu care a întreţinut relaţii sexuale.

În cele cinci zile a obţinut suma de 1000 euro pe care i-a dat-o lui G. în contul datoriei pe care o avea, după care a mai refuzat să meargă la club, însă a fost ameninţată de către G. cu producerea unui rău sorei sale N. în vârstă de 9 ani. De teamă a continuat să meargă la club să practice prostituţia, câştigând 150-200 euro pe zi pe care îi înmâna în fiecare dimineaţă lui G., din care îi revenea 20 de euro, câştigând în total circa 8.000 de euro.

Ulterior, s-a deplasat într-un alt club, unde a câştigat circa 6.000 euro, pe care i-a dat în totalitate lui G.

În aceeaşi perioadă M. a practicat şi ea prostituţia, însă avea şi rolul de a o supraveghea pe ea şi pe cealaltă fată pentru a preîntâmpina orice încercare de a ascunde banii pe care îi câştiga şi de a încerca să scape.

După aceea a revenit în primul club în care a practicat prostituţia circa două săptămâni, câştigând 2000 de euro pe care i-a înmânat lui G.

Din grupul lui G. făcea parte şi I.L. ce se ocupa de supravegherea sa la Clubul C., în care a câştigat 1000 de euro pe care i-a înmânat lui G.

C.M. susţine că a fost lovită o singură dată de către G., pe motiv că a refuzat să meargă la club, însă cam la două zile, era bătută de către I.M. cu pumnii şi picioarele, din acelaşi motiv.

Ulterior, a cunoscut un băiat pe nume B. cu care a reuşit să fugă la Barcelona în ziua de 12 septembrie 2004.

Cu această ocazie G. i-a luat paşaportul şi toate actele personale, astfel că l-a sunat pe tatăl său căreia i-a spus ceea ce s-a întâmplat în Spania, că a fost exploatată de către I.G.

În această situaţie tatăl său l-a ameninţat pe I.G. că îl va denunţa la poliţie, astfel că acesta din urmă a fost de acord să-i restituie paşaportul.

Martora C.C., mama acestei persoane vătămate, susţine că fiica sa a plecat de acasă fără a-i aduce la cunoştinţă acest aspect şi fără a cunoaşte destinaţia.

În luna mai 2004 a aflat de la un prieten de familie care a fost sunat de către fiica sa, aflând că se află în Spania.

Ulterior, fiica sa a i-a dat un telefon şi a aflat că este plecată în Spania şi nu are nici un fel de probleme, iar în luna octombrie 2004 i-a adus la cunoştinţă că a reuşit să scape de la cel care a luat-o din ţară cu ajutorul unui tânăr pe nume B.

A doua zi, a aflat de la fiica sa că a mers în Spania să lucreze la un restaurant deoarece aşa i-a promis I.D., care a şi ajutat-o să ajungă în această ţară.

Aceasta, împreună cu soţul său I.G. şi cumnata sa M. a obligat-o să practice prostituţia în mai multe cluburi, iar banii câştigaţi şi i-au însuşit aceştia.

Martora şi soţul său au mers la locuinţa familiei I. şi i-au reproşat lui I.G. că a obligat-o pe fiica sa să practice prostituţia în Spania, recunoscând acest lucru, dar şi faptul că i-a luat paşaportul pentru a nu fugi.

I.G. şi-a luat angajamentul că îi va da paşaportul şi toate bunurile personale şi că, o va readuce în ţară.

În calitate de parte vătămată a fost audiată şi N.V. care a declarat că în luna aprilie 2004, a cunoscut-o pe I.D. care a întrebat-o dacă vrea să meargă în Spania să muncească.

Având o situaţie financiară precară şi nevoie de bani a fost de acord, mai ales pentru faptul că urma să câştige circa 500 euro pe lună.

Ajungând în Spania a fost aşteptată de către I.G. şi de I.M., după care a fost cazată într-un apartament închiriat de către aceştia.

Ulterior, a aflat că nu i s-a găsit nici un loc de muncă şi că va trebui să practice prostituţia pentru a se achita de datoriile pe care le are.

Astfel, a practicat prostituţia timp de două săptămâni, fiind supravegheată de către M.

În această perioadă a câştigat circa 120 de euro şi a reuşit să fugă în oraşul Alicante la o rudă a soţului său.

Martora G.A. susţine că fiica sa G.M., l-a cunoscut pe HG în toamna anului 2004, căreia i-a promis că se va căsători.

Acesta a convins-o pe fiica sa să meargă în Spania pentru a lucra la un restaurant, astfel că au părăsit ţara în anul 2004, iar după două săptămâni HG i-a cerut să se prostitueze în cluburile de noapte.

Fiica sa s-a opus iniţial, însă după aceea a fost de acord şi astfel, la insistenţele lui G. a racolat clienţi cu care a întreţinut raporturi sexuale, câştigând cam 800-1000 euro pe seară, bani pe care îi dădea lui G.

A aflat de la fiica sa că G. nu este mulţumit de banii câştigaţi şi că a început să o bată, precum şi că ar vrea să plece, dar nu poate deoarece acesta i-a ascuns paşaportul.

Totodată, a discutat cu fiica sa şi a aflat că l-au reclamat pe HG la poliţie, atât ea, cât şi S.M.

Această tânără a fost adusă de către HG în Spania şi a fost obligată să practice prostituţia.

Ulterior, a primit telefoane de ameninţare de la S.C. prin care îi cerea să o roage pe fiica sa să îşi retragă plângerea pentru ca fratele său să fie eliberat.

G.M. a obţinut paşaportul de le HG, s-a reîntors în România, ocazie cu care i-a povestit ceea ce s-a întâmplat în Spania.

Martora L.F.C. a declarat că, în anul 2004 a plecat împreună cu O.D. şi C.M. în Spania, fiind aşteptate de către un cetăţean spaniol pe nume S.

În timpul deplasării, cele două persoane vătămate au vorbit despre cei doi fraţi H. şi despre un băiat G. din Mizil. De la acestea au aflat că cei trei bărbaţi le-au înşelat promiţându-le că le vor găsi locuri de muncă în Spania, însă după ce au ajuns la destinaţie, le-a obligat să se prostitueze la cluburi de noapte, luându-le toţi banii.

De la cele două persoane a aflat că erau agresate în mod repetat de către HG, pe motiv că câştigă prea puţini bani şi a fost de faţă când O.D. a primit un telefon de la C. şi acesta din urmă i-a cerut o sumă de bani.

Ulterior, cunoaşte că i-a trimis bani lui C., fără să poată preciza ce sumă.

Partea vătămată U.M. a recunoscut după planşele fotografice pe I.C.L. ca fiind persoana care o supraveghea în Spania pentru inculpatul I.G., pe I.D. ca fiind persoana care a racolat-o şi care a convins-o să plece în Spania pentru a-i oferi loc de muncă, pe I.G. ca fiind cel care a exploatat-o sexual în Spania.

De asemenea, N.V. a recunoscut după aceleaşi planşe pe I.G.S., pe I.D.M. ca fiind persoanele care au recrutat-o şi au exploatat-o sexual în Spania.

C.M.M. a recunoscut pe I.D.M., pe I.E.M., pe I.C.L. şi pe I.G.S.

O.D. a recunoscut pe HG, zis G., pe H.V., pe S.C., ca fiind persoanele care au recrutat-o, au transportat-o în Spania şi au exploatat-o sexual la cluburile de noapte.

În legătură cu activitatea pe care o desfăşurau inculpaţii HG şi S.C. în Spania, în sensul că, cântau la diverse petreceri organizate, martorele D.A. şi D.C. au declarat că l-au cunoscut pe HG în luna decembrie 2006.

D.C. s-a împrietenit cu acesta şi au început să aibă o relaţie de concubinaj.

Ulterior, D.C. a convenit cu HG să plece în Spania pentru a lucra.

La începutul lunii decembrie 2006 a plecat în Spania cu HG, însă nu a găsit de lucru decât abia în luna martie 2007.

D.A. a fost rugată de sora sa D.C. să meargă în Spania pentru a lucra. Au ajuns în această ţară şi au fost cazate într-un apartament închiriat de S.C., însă nu a avut nici un loc de muncă timp de două luni. Cu această ocazie a aflat că, sora sa, lucrează în fiecare seară la un club.

Ulterior, în oraşul Palma de Malorca a lucrat ca damă de companie şi ca damă de consumaţie la propunerea sorei sale şi a lui HG, iar banii câştigaţi îi dădea în totalitate sorei sale.

Martora D.C. susţine că împreună cu S.C. mergea şi cânta la diverse cluburi, în timp ce sora sa D.A. rămânea acasă cu nişte fete din România, fără a cunoaşte dacă practica prostituţia.

Din înscrisurile depuse la dosar comunicate de către oficiile poştale, rezultă că S.C. a primit în perioada 2004-2006 diverse sume de bani de la mai multe persoane, respectiv HG şi L.C.F., precum şi H.M., L.M., P.M, E.S., iar I.G.S. de la I.C.L., I.E.M. şi I.D.M.

Aceste sume erau transmise prin sistemul W.U. şi M.G.

Reţine instanţa de fond că probele administrate în cauză fac dovada existenţei faptelor reţinute în sarcina inculpatului I.G.S. motiv pentru care a dispus condamnarea acestuia la o pedeapsă cu executare în regim de detenţie.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova şi inculpaţii I.G.S., HG şi S.C.

În apelul Parchetului a fost criticată sentinţa instanţei de fond pentru nelegalitate şi netemeinicie motivând că în mod greşit a apreciat instanţa de fond că nu se impune confiscarea sumelor de bani rezultate din comiterea infracţiunii, dispunând în mod greşit ridicarea sechestrului asigurator.

A doua critică s-a referit la omisiunea instanţei de a interzice inculpaţilor şi exercitarea drepturilor prev.de art. 64 lit. a) şi c) C. pen. atât ca pedeapsă accesorie cât şi ca pedeapsă complementară.

Inculpatul I.G.S. a criticat sentinţa instanţei de fond pentru nelegalitate şi netemeinicie motivând că în mod greşit s-a dispus condamnarea sa cât timp probele administrate în cauză nu fac dovada vinovăţiei sale.

Prin Decizia penală nr. 103 din 12 noiembrie 2009 Curtea de Apel Ploieşti a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova împotriva sentinţei penale nr. 557 din 02 decembrie 2008 a Tribunalului Prahova, pe care a desfiinţat-o în parte, în latură civilă, şi în consecinţă:

În baza art. 118 lit. e) C. pen. şi art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 republicată, a dispus confiscarea în folosul statului a sumelor de: 101.600 euro de la inculpatul I.G.S.; 29.100 euro de la inculpatul HG şi 25.100 euro de la inculpatul S.C.

A menţinut măsura sechestrului asigurător pentru apartamentul pe care îl are în proprietate în oraşul Mizil, inculpatul I.G.S. instituită prin Ordonanţa nr. 68/D/P/2006 din 02 noiembrie 2007 a D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Ploieşti.

A menţinut restul sentinţei.

A respins ca nefondate apelurile declarate de inculpaţii I.G.S., domiciliat în oraşul Mizil, judeţul Prahova, HG şi S.C., împotriva aceleiaşi hotărâri.

A obligat inculpaţii la câte 500 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a decide astfel, Instanţa de Apel a reţinut că în cauză sunt incidente disp. art. 118 lit. a) C. pen. şi art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 referitoare la confiscarea bunurilor rezultate din săvârşirea infracţiunilor, sens în care a menţinut măsura sechestrului asigurator asupra apartamentului aflat în proprietatea inculpatului I.G.S.

Cu privire la celălalt motiv de apel al parchetului reţine instanţa de apel că nu este întemeiat, apreciind că natura infracţiunilor comise de inculpaţi nu îi face nedemni de a exercita drepturile părinteşti şi dreptul de a fi tutore sau curator.

Cu privire la apelurile declarate de inculpaţi reţine instanţa de apel că nu sunt întemeiate cât timp faptele sunt pe deplin probate iar pedepsele aplicate corespund gradului de pericol social concret al faptelor comise.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul I.G.S. criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie solicitând achitarea pentru infracţiunea prev. de art. 7 lit. a) din Legea nr. 39/2003, în temeiul disp.art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen.

Inculpatul a solicitat achitarea şi cu privire la infracţiunea prev.de art. 13 alin. (1), (2), (4) din Legea nr. 678/2001 arătând că motivarea instanţei de fond este contrară probelor din dosar şi situaţiei reale ce rezultă din declaraţia părţii vătămate C.I.V. care arată că inculpatul a ajutat-o să plece în Spania să-şi găsească un loc de muncă.

Solicită de asemenea inculpatul reducerea pedepsei aplicare apreciind că este prea mare în raport de circumstanţele personale, el fiind la primul conflict cu legea penală, are în întreţinere un copil minor, şi este unicul întreţinător al familiei.

Cu privire la măsura sechestrului asigurator aplicată asupra apartamentului inculpatului arată că este nelegală cât timp apartamentul a fost achiziţionat de mama sa.

În susţinerea recursului, inculpatul invocă cazurile de casare prev. de art. 385⁹ pct. 9 şi 17 C. proc. pen.

Recursul nu este fondat.

Analizând legalitatea şi temeinicia deciziei recurate sub aspectul motivelor de recurs invocate conform art. 385⁶ alin. (2) C. proc. pen. Înalta Curte apreciază că recursul declarat de inculpatul I.G.S. nu este fondat urmând a-l respinge ca atare, pentru considerentele ce urmează:

Înalta Curte apreciază că situaţia de fapt a fost bine stabilită de instanţa de fond în urma coroborării tuturor probelor administrate atât în faza de urmărire penală cât şi în faza de cercetare judecătorească, încadrarea juridică dată faptelor este justă, corespunzând situaţiei de fapt reţinute, în mod corect stabilind instanţa de fond că în cauză sunt îndeplinite condiţiile tragerii la răspundere penală a inculpatului sub aspectul comiterii faptelor pentru care a fost trimis în judecată.

Probele administrate în cauză dovedesc mai presus de orice dubiu, că inculpatul a comis faptele reţinute în sarcina sa.

Astfel rezultă cu certitudine că cei trei inculpaţi alături de alţi făptuitori s-au constituit într-un grup infracţional pentru a săvârşi faptele de trafic de persoane, grup care a acţionat pe o perioadă mare de timp, fiecare membru al grupului avea sarcini precise, iar acţiunile membrilor grupului se intersectau, o parte dintre aceştia ocupându-se de recrutarea, cazarea, transportarea victimelor iar alţii le determinau să practice prostituţia însuşindu-şi banii obţinuţi sub diferite pretexte.

Ca atare, în mod corect instanţa de fond a apreciat că sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prev.de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

Şi elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001 sunt întrunite în cauză.

Foarte relevantă în acest sens este declaraţia părţii vătămate C.I.V. (fila 38 bis bol.I d.u.p.) în care descrie în amănunţime modul în care a fost racolată de către I.D.M. şi ulterior exploatată sexual în Spania de către inculpatul I.G.S.

Astfel, arată partea vătămată că a fost contactată de către soţia inculpatului care i-a propus să meargă cu ea în Spania unde o poate angaja la un club.

Inculpatul I.G.S. i-a achitat taxele de paşaport după care a plecat în Spania unde a fost cazată într-un apartament circa 3 săptămâni motivând că nu poate să o angajeze fiind minoră.

Motivând că are către el o datorie de 2000 euro întrucât a adus-o în Spania, inculpatul a dus-o pe minoră la patronul unui club unde a fost nevoită să întreţină raporturi sexuale cu acesta circa 2 luni de zile, inculpatul încasând câte 250 euro pe săptămână.

Între timp, arată partea vătămată, inculpatul a reuşit să facă rost de un paşaport la unei tinere din România, majoră, care semăna cu ea şi pe motiv că nu şi-a recuperat banii a dus-o la un alt club unde a fost nevoită să întreţină raporturi sexuale cu mai mulţi bărbaţi câştigând circa 300-400 euro pe seară, bani pe care i-a dat inculpatului.

Fiind în continuare ameninţată de inculpat că nu şi-a plătit datoria faţă de el, arată partea vătămată, că inculpatul a dus-o la Barcelona şi a obligat-o să practice prostituţia pe stradă.

Fiindu-i teamă de inculpat aceasta arată că a întreţinut raporturi sexuale cu circa 20-30 de cetăţeni spanioli, câştigând în primele zile câte 900-1000 euro pe zi.

Întrucât toţi banii erau luaţi de inculpat partea vătămată i-a reproşat acest lucru, fapt pentru care inculpatul a luat-o la bătaie, lovind-o cu pumnii în timp ce o scuipa şi o înjura.

Arată că de frică a practicat prostituţia circa 2 luni de zile, perioadă în care a câştigat circa 40.000 euro pentru inculpat, bani din care a primit doar 300 euro pe care i-a trimis părinţilor.

Faţă de declaraţiile părţii vătămate coroborate şi cu celelalte probe administrate în cauză, reţine Înalta Curte că inculpatul se face vinovat de comiterea infracţiunii prev.de art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001 aşa cum în mod corect au reţinut şi instanţele inferioare, cererea formulată de apărare în sensul achitării inculpatului nefiind probată în nici un mod, fiind făcută doar cu scopul diminuării răspunderii penale.

Şi pedeapsa aplicată inculpatului I.G.S. a fost corect individualizată în raport de criteriile generale de individualizare judiciară a pedepsei reglementată de disp. art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), atât sub aspectul cuantumului cât şi a modalităţii de executare.

Pedeapsa aplicată corespunde gradului de pericol social ridicat al faptelor comise concretizate în special în modul de comitere a faptelor, în sensul că inculpatul le constrângea pe victime să practice prostituţia invocând pretinse datorii, le ameninţa, le lovea, le supunea la gesturi umilitoare chiar şi să practice raporturi sexuale pe stradă, toate aceste împrejurări evidenţiind caracterul josnic al inculpatului ca şi împrejurarea că devenise un obicei pentru el să-şi asigure un trai îndestulător pe seama exploatării sexuale a unor tinere care plecau în Spania crezând că vor duce o viaţă mai bună aşa cum le promisese inculpatul.

Nu se impune reducerea pedepsei aplicată inculpatului, numai în acest mod putând fi atinsă finalitatea prev. de art. 52 C. pen. referitoare la scopul educativ şi coercitiv al pedepsei.

Nu în ultimul rând Înalta Curte reţine că inculpatul s-a sustras judecăţii, sfidând astfel instanţele de judecată şi actul de justiţie şi chiar şi în pofida acestui comportament procesual negativ instanţa de fond a reţinut în favoarea inculpatului circumstanţe atenuante cu consecinţa reducerii pedepsei sub minimul special prevăzut de lege.

Cu privire la măsura sechestrului asigurator pentru apartamentul situat în oraşul Mizil, aparţinând inculpatului I.G.S., Înalta Curte reţine că această măsură este legală cât timp instanţa a dispus confiscarea în folosul statului a sumei de 101.600 euro de la inculpat.

De altfel, inculpatul nu a făcut în nici un fel dovada că acest apartament ar fi fost achiziţionat cu banii provenind de la mama sa, aşa cum a susţinut apărarea în faţa Înaltei Curţi.

În raport de considerentele arătate, Înalta Curte urmează ca în baza art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să respingă ca nefondat recursul inculpatului.

Văzând şi disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.G.S. împotriva Deciziei penale nr. 103 din 12 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 septembrie 2010.

← ICCJ. Decizia nr. 3830/2010. Penal		ICCJ. Decizia nr. 3129/2010. Penal →

ICCJ. Decizia nr. 3102/2010. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3102/2010. Penal