ICCJ. Decizia nr. 3922/2010. Penal. Cerere de transfer de procedură în materie penală (Legea 302/2004). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3922/2010
Dosar nr. 10477/2/2010
Şedinţa publică din 4 noiembrie 2010
Asupra recursului de faţă în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 349 din 1 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în Dosar nr. 10477/2/2010 (2880/2010), în temeiul art. 94 din Legea nr. 302/2004 modificată prin Legea nr. 222/2008, s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 18 octombrie 2010 de Tribunalul Local Hagen Germania în Dosarul nr. 660ar250/2010, privind pe persoana solicitată N.I. (fiul lui A. şi A.) şi predarea acesteia, cu respectarea regulii specialităţii şi sub condiţia ca, în cazul în care se va pronunţa o pedeapsă privativă de libertate, persoana predată să fie transferată în România pentru executarea pedepsei.
S-a dispus arestarea persoanei solicitate, pe o perioadă de 29 de zile, începând cu data încarcerării.
S-a constatat că persoana solicitată a fost reţinută în data de 29 octombrie 2010 între orele 15,30 - 2,30 şi 30 octombrie 2010, conform ordonanţei de reţinere nr. 67 din 29 octombrie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
S-au reţinut, în esenţă, următoarele:
La data de 29 octombrie 2010, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a sesizat această instanţă, solicitând arestarea, pe o perioadă de 5 zile, a persoanei solicitate N.I. conform dispoziţiilor art. 881 şi art. 90 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, modificată prin Legea nr. 222/2008.
S-a arătat în cuprinsul adresei că, împotriva persoanei solicitate, a fost emis, la data de 18 octombrie 2010, un mandat european de arestare de către Tribunalul Local Hagen, iar după depistarea şi identificarea persoanei, procurorul de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a dispus reţinerea acesteia pe 24 de ore, de la data de 29 octombrie 2010 ora 15,30 până la data de 30 octombrie 2010 ora 15,30, solicitându-se, totodată, Biroului Naţional Interpol să ceară mandatul european de arestare în termen de 48 de ore, respectiv traducerea acestuia în limba română, pentru a fi înaintat Curţii.
S-a ataşat semnalarea Interpol (şi traducerea în limba română) privind existenţa mandatului european de arestare şi solicitarea autorităţilor germane de punere în executare a acestuia.
Instanţa a ascultat persoana solicitată care a precizat că nu se face vinovată de săvârşirea vreunei infracţiuni în Germania, ţară în care s-a deplasat o singură dată în anul 2008 în vederea achiziţionării unui autoturism, fără însă a încălca vreo normă.
Prin încheierea din data de 29 octombrie 2010, Curtea a dispus în conf.cu art. 90 alin. (2) din Legea 302/2004 măsura obligării persoanei solicitate N.I. de a nu părăsi localitatea de domiciliu pe o perioadă de 5 zile, cu începere de la 29 octombrie 2010 până la 2 noiembrie 2010, fixând totodată un termen de patru zile, respectiv până la 1 noiembrie 2010, pentru ca procurorul să prezinte mandatul european de arestare însoţit de traducerea în limba română.
Prin aceeaşi încheiere, Curtea a dispus obligaţiile ce îi reveneau persoanei solicitate pe durata măsurii restrictive de drepturi, precum şi punerea de îndată în libertate a acestuia de sub puterea ordonanţei de reţinere nr. 67 din 29 octombrie 2010 a Parchetului, de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, iar prin Decizia nr. 3846 din 30 octombrie 2010 pronunţată în cauza nr. 8892/1/2010 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a respins ca nefondat recursul.
Mandatul european de arestare emis de autorităţile judiciare germane a fost prezentat acestei instanţe la data de 1 noiembrie 2010 ora 15,30.
În conformitate cu disp. art. 90 din lege, s-a procedat la ascultarea persoanei solicitate, acesta exprimându-şi refuzul de a fi predată către autorităţile germane, Curtea aducând la cunoştinţa sa conţinutul mandatului european de arestare, natura juridică a infracţiunilor reţinute în sarcină acestuia, încadrarea juridică a faptelor, precum şi regula specialităţii, persoana solicitată arătând că înţelege să se prevaleze de aceasta, în măsura în care va fi predată.
Examinând actele dosarului, conţinutul mandatului european de arestare, Curtea a constatat că în prezenta cauză nu există nici un impediment la punerea în executare a mandatului european de arestare, nefiind incident vreun motiv de refuz de executare, obligatoriu sau facultativ.
Astfel, s-a constatat că împotriva persoanei solicitate N.I., Tribunalul Local Hagen a emis mandatul de arestare preventivă în Dosarul nr. 660ar250/10, pentru săvârşirea infracţiunilor de furt organizat prevăzute de art. 242, 243, 244a, 22, 23, 52 C. pen. german C. pen. german, constând în aceea că, la data de 14/15 ianuarie 2003, persoana în cauză, complicele său M.M. şi însoţitorii lor au pătruns în clădirea unei firme situată în Iserlohn prin acoperişul acesteia, au căutat prin birouri fără succes, părăsind ulterior clădirea.
La data de 16/17 ianuarie 2003, persoana în cauză şi, printre altele,complicele său M. au forţat şi au intrat prin efracţie prin fereastra unui birou de la etajul al treilea al firmei din Werdohlk. Odată ajunşi înăuntru, au încercat în zadar să deschidă uşa seifului cu ajutorul, unui levier. Au sustras 10 telefoane mobile, 2 aparate de fotografiat, 3 laptop-uri, un set de tacâmuri şi aproximativ 400 euro în numerar. Persoana în cauză şi complicii săi s-au întors în clădire având asupra lor un polizor unghiular. Au pătruns în clădire tot prin fereastra de la etajul al treilea. Au folosit polizorul unghiular pentru a deschide seiful din birou din care persoana în cauză şi complicii săi au sustras suma de 5.006,17 euro.
La data de 10/11 februarie 2003, persoana în cauză şi complicii săi au pătruns în clădirea firmei din Iserlohn printr-o fereastră pe care au deschis-o cu ajutorul unui levier. Au sustras 120 I de motorină, 2 aparate de cafea, 1 radio auto şi 1 telefon mobil.
La data de 10/11 februarie 2003 persoana în cauză şi complicele său au pătruns într-o clădire de birouri din Iserlohn prin atelier şi printr-o fereastră pe care au deschis-o cu ajutorul unui levier. Odată ajunşi înăuntru, au deschis seiful cu ajutorul unei chei de seif şi, ulterior, au părăsit clădirea firmei insolvabile deoarece nu au găsit nimic.
La data de 20 februarie 2003, persoana în cauză şi complicii săi au forţat fereastra cu bare de pe acoperişul atelierului unei fabrici din Iserlohn. Au folosit un polizor unghiular, pe care îl aveau asupra lor, pentru a deschide 80 de dulapuri, un aparat de băuturi şi seiful. Au sustras aproximativ 15.000 euro în numerar.
La data de 13/14 noiembrie 2003, persoana în cauză a pătruns în clădirea firmei din Werdohl, unde au căutat în diverse dulapuri şi containere şi au sustras câteva telefoane mobile şi laptop-uri.
La data de 13/14 noiembrie 2003, persoana în cauză şi complicii săi au folosit o rangă pentru a pătrunde în clădirea depoului din Werdohl unde au căutat în diverse dulapuri şi containere iar din departamentul de electronice au sustras radiouri, telefoane mobile, laptop.
La data de 6/7 noiembrie 2008, persoana în cauză şi complicii săi au pătruns prin efracţie în clădirea firmei din Finnentrop, au forţat uşa unde se afla serverul şi au sustras laptop-uri, telefoane mobile, stick-uri memorie usb şi numerar.
S-a reţinut că faptele sunt prevăzute în codul penal german, vizează tentativă de furt comun şi furt grav în bandă, iar după modul cum au fost expuse în cuprinsul mandatului european de arestare prezintă corespondent şi în legislaţia penală română, respectiv art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), i) C. pen.
Împotriva sentinţei penale sus-menţionate, persoana solicitată a declarat recurs.
Recursul nu este fondat.
Din examinarea conţinutului faptelor descrise în mandatul european de arestare, în raport de motivele de refuz ale executării acestuia, enumerate de art. 88 din Legea nr. 302/2004 modificată, se constată că, într-adevăr, în cauză nu este incident nici unul din aceste motive, care să facă inadmisibilă executarea mandatului.
Astfel, se constată că este îndeplinită condiţia dublei incriminări, întrucât infracţiunile reţinute în sarcina persoanei solicitate N.I. au corespondent în legislaţia română în dispoziţiile art. 208 alin. (1) şi art. 209 alin. (1) lit. a), i) C. pen. şi totodată nu este incidenţă vreuna dintre situaţiile care, conform art. 88 alin. (1) sau alin. (2) din Legea nr. 302/2004, constituie un motiv obligatoriu şi, respectiv, facultativ de refuz al executării.
În ce priveşte susţinerea apărării, în sensul că mandatul european de arestare nu conţine toate informaţiile prevăzute de dispoziţiile art. 79 din Legea nr. 302/2004, se constată că nu este întemeiată.
Din examinarea conţinutului mandatului aflat la filele 1-9 şi, respectiv, tradus în limba română, la filele 9-15, rezultă că acesta cuprinde toate informaţiile necesare prevăzute de legea specială, iar verificarea şi administrarea unor probe cu privire la unele din menţiunile existente în mandatul european de arestare nu se poate efectua, întrucât acestea sunt chestiuni ce ţin de fondul cauzei, care nu intră în competenţa instanţei sesizate cu punerea în executare a unui mandat european de arestare.
Având în vedere şi celelalte argumente, prezentate de Curtea de Apel Bucureşti, în considerentele sentinţei, se constată că recursul este nefondat şi, în consecinţă, el va fi respins, ca atare, cu obligarea recurentului persoană solicitată N.I. la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul persoană solicitată N.I. împotriva sentinţei penale nr. 349 din 1 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în Dosar nr. 10477/2/2010 (2880/2010).
Obligă recurentul persoană solicitată la plata sumei de 200 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3914/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 4058/2010. Penal. Dare de mită (art. 255... → |
|---|
