ICCJ. Decizia nr. 4127/2010. Penal

Comentarii

0

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 4127/2010

Dosar nr. 1227/36/2009

Şedinţa publică din 19 noiembrie 2010

Asupra recursului penal de faţă:

Constată că, prin sentinţa penală nr. 158 din 10 aprilie 2007 pronunţată în Dosarul penal nr. 405/2005, Tribunalul Constanţa a hotărât:

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul T.M. pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prev. de art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), g), i), alin. (3) lit. a) şi alin. (4) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul E.V. pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prev. de art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), g), i), alin. (3) lit. a) şi alin. (4) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul E.N. pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prev. de art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), g), i), alin. (3) lit. a) şi alin. (4) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

În baza art. 346 alin. (3) C. proc. pen.

A respins, ca ne fondate, pretenţiile civile formulate de partea civilă SC P. SA Ploieşti.

Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a constatat următoarele:

Prin rechizitoriu s-a reţinut că la data de 07 noiembrie 2003, numitul C.C., paznic la Secţia de pompare irigaţii, situată pe DJ 226, între localităţile Năvodari şi Lumina, în apropierea Canalului Poarta Albă - Midia - Năvodari, a sesizat verbal o patrulă de jandarmi din cadrul UM 0953 Constanţa ce asigura paza conductelor de transport produse petroliere despre faptul că, în zona Pepinierei Năvodari, persista un miros puternic de combustibil.

Urmare sesizării, la faţa locului s-a deplasat o echipă alcătuită din reprezentanţi ai SC P. SA Ploieşti, Sucursala Constanţa, ai Jandarmeriei şi lucrători din cadrul I.P.J. Constanţa, care a constatat că, în zona unui cămin de vizitare a unei conducte de apă dezafectate din apropierea drumului judeţean, exista un amestec de produc petrolier.

Prin urmare, folosindu-se un utilaj special, s-a procedat la decopertarea zonei, ocazie cu care, perpendicular pe traseul conductei de transport motorină aparţinând SC P. SA Ploieşti, însă la o adâncime de circa 2 metri, a fost identificată o conductă din azbociment preexistentă, având diametrul de un metru şi care servise la evacuarea apei reziduale provenind de la SC F. SA Năvodari.

După finalizarea acţiunii de decopertare, pe conducta de motorină s-a găsit o instalaţie artizanală ce se prelungea în interiorul conductei de azbociment printr-un tunel descendent,

După finalizarea acţiunii de decopertare, pe conducta de motorină s-a găsit o instalaţie artizanală, ce se prelungea în interiorul conductei de azbociment printr-un tunel descendent, cu lungimea de circa cinci metri, ai cărui pereţi laterali erau susţinuţi cu material lemnos izolat.

Continuându-se cercetările, în interiorul tunelului au fost identificate o şarnieră prevăzută cu cot şi robinet, ce fusese montată pe conducta de motorină prin decuparea ţevii protectoare, bucăţi din lemn dintre cele folosite la susţinerea pereţilor, fragmente de material izolant, ţeava metalică pe care se realiza transportul motorinei sustrase, mai mulţi conductori electrici şi un bec ce asigura iluminatul în acel spaţiu, unelte (patru pânze bomfaier, folosite la tăierea ţevii protectoare, o săpăligă, două cazmale şi o flanşă), precum şi o sticlă cu oţel ce putea servi celor ce montaseră instalaţia pentru a-şi reveni din starea generată de lipsa aerului.

Cu acelaşi prilej, la o distanţă de aproximativ 60 metri de locul unde a fost găsită instalaţia artizanală montată în conducta de motorină, in incinta Pepinierei Năvodari, a mai fost descoperită o groapă, situată de asemenea deasupra traseului conductei de azbociment (care, de altfel, era decupată în acel loc), în interior fiind identificate baterii şi un tub de oxigen având montate un manometru şi o pleumovalvă şi s-a constatat că instalaţia artizanală se prelungea în interiorul conductei, pe lângă ţeava metalică prin care se realiza circulaţia motorinei sustrase fiind pozat un furtun din PVC.

În această situaţie, în vederea stabilirii distanţei totale pe care se prelungea instalaţia artizanală, au fost efectuate decopertări din loc în loc pe traseul conductei de azbociment, rezultând o lungime totală a instalaţiei de 2.350 metri.

De-a lungul traseului instalaţiei artizanale, în afara ţevii metalice cu diametrul de 40 mm., îmbinată pe alocuri cu mufe, prin care se realiza transportul combustibilului sustras şi a furtunului paralel din PVC flexibil cu diametrul interior de 7 mm., au mai fost găsite baterii şi lanterne de diferite tipuri, două cărucioare artizanale folosite la deplasarea prin interiorul conductei de azbociment, un racord metalic tip T având fixate trei bucăţi de furtun din PVC cu diametrul de 7 mm. şi un racord din plastic ce făcea legătura între două segmente ale ţevii metalice din componenţa instalaţiei artizanale, pe care a fost identificată o etichetă cu preţ şi o alta având inscripţia „furtun flexibil din PVC plastifiat, produs la 20 octombrie 2003 la SC R. Mărăcineni".

Totodată, la suprafaţă s-au găsit cinci cămine de vizitare a instalaţiei, preexistente ori create de către persoanele ce o montaseră, după cum urmează:

- în incinta Pepinierei Năvodari, aşa cum am arătat anterior, la o distanţă de circa 60 metri de locul în care instalaţia era montată în conducta de motorină;

- la o depărtare de circa 1 km. de pepinieră, respectiv la o distanţă de 80 metri faţă de prima cale ferată aflată în zonă;

- lângă cea de-a doua cale ferată şi la o distanţă de circa 150 metri de SC A. SA,

- în câmpul agricol dintre SC A. SA şi SC M.F. SA, la 300 metri distanţă de căminul anterior;

- în acelaşi câmp agricol, dar în apropierea jgheaburilor fostei instalaţii de irigat.

La capătul instalaţiei artizanale, respectiv la ultimul cămin de vizitare, în gura practicată deasupra conductei de azbociment, se afla amplasat un butoi din tablă, în poziţia în picioare şi cu o adâncime în sol de 50 cm., prin care se putea pătrunde în interiorul conductei şi care era prevăzut cu un capac camuflat cu pământ. În apropierea butoiului, la circa 20 metri, într-o altă conductă de azbociment, au fost găsite 35 segmente de ţeava de apă cu lungimi de 6 - 7 metri şi la o distanţă de 290 metri spre locuinţele amplasate la depozitul de lemne Năvodari, a fost identificată o baracă improvizată dintr-un container şi îngrădită cu gard din scânduri.

Comparând distanţa dintre ultimul cămin de vizitare şi baracă cu lungimea totală a celor 35 segmente de ţeava, s-a constatat că acestea coincid şi, având în vedere împrejurarea că secţionarea ţevii se realizase prin tăiere parţială urmată de rupere, s-a apreciat că operaţiunea a fost efectuată în criză de timp, cu scopul evident de a ascunde legătura dintre capătul instalaţiei artizanale şi locul unde se afla amplasată baraca.

Această concluzie s-a impus şi urmare verificărilor efectuate în interiorul barăcii şi pe terenul împrejmuitor, identificându-se un şanţ cu latura de 20 - 25 cm., practicat din exterior în interior, până lângă baracă, unde s-au găsit o suprafaţă de 50 x 50 cm. îmbibată cu o substanţă lichidă cu miros specific de produc petrolier şi două urme de stratificare cu diametrul de 30 - 40 cm., de formă circulară, similare celor lăsate de un bidon sau o canistră, de pe suprafaţa precizată anterior şi din câmpul agricol aflat în apropierea barăcii fiind ridicate probe de sol. Ulterior, în urma efectuării analizelor de laborator, potrivit rapoartelor de încercare din 27 noiembrie 2003, a rezultat că probele de pământ ridicate din apropierea barăcii au în componenţă hidrocarburi saturate şi prezintă miros specific de motorină, spre deosebire de proba ridicată din câmp (raport de încercare nr. 4304 din 27 noiembrie 2003).

În interiorul barăcii şi în spaţiul îngrădit din jurul acesteia au mai fost găsite şi ridicate un furtun flexibil din PVC de culoare verde, cu lungime de 4 cm şi diametrul de 7 mm., o cutie cu vopsea de culoare albastră, un ghem de sfoară, o mănuşă din piele, baterii pentru lanternă, o lanternă din plastic şi o baterie auto marca C.

Pe parcursul cercetărilor efectuate în cauză, s-a stabilit că terenul agricol pe care era amplasată baraca aparţine Parohiei L. Audiat fiind, preotul paroh C.D. a arătat că suprafaţa de 3 hectare era lucrată de Societatea Agricolă A.L., condusă de numitul I.S., până în vara anului 2003, când la insistenţele inculpaţilor E.V. şi E.N. le-a închiriat un hectar pentru o perioadă de un an. Martorul a mai declarat că cei doi fraţi i-au motivat că intenţionează să cultive ceapă şi că, întrucât în zonă nu exista instalaţie de irigat, vor săpa fântâni, însă, în momentul în care preotul şi-a manifestat intenţia de a înfiinţa o cultură similară pe celelalte două hectare rămase, inculpaţii l-au descurajat, invocând cheltuieli pe care Parohia nu şi le-ar putea permite.

Totodată, s-a mai stabilit că, după preluarea terenului, cei doi au amplasat baraca şi au îngrădit terenul din jur, apelând apoi la numitul P.A., angajat al Parohiei L., care deţine un tractor, căruia i-au solicitat să efectueze brazde, în scopul declarat de a delimita terenul închiriat, una dintre acestea făcând legătura între colţul barăcii (unde a fost găsit şanţul descris anterior) şi traseul conductei de azbociment în interiorul căreia s-a găsit instalaţia artizanală.

În cursul urmăririi penale, o parte a bunurilor găsite în interiorul conductei de azbociment, precum şi în baraca inculpaţilor E.V. şi E.N., a fost trimisă spre analiză Institutului de Criminalistică Bucureşti, rezultând următoarele:

- furtunul flexibil găsit în baracă prezintă caracteristici fizico-chimice (nuanţă, diametru şi natură) identice cu cele ale capetelor de furtun fixate de ştuţurile aferente racordului tip T.

În toate acestea fiind puse în evidenţă urma de motorină (raport de constatare tehnico-ştiinţifică din 29 noiembrie 2003);

- în fragmentele de sfoară ridicate din interiorul conductei de azbociment şi pe mănuşa din piele găsită în baracă s-au pus în evidenţă urme de motorină (raport de constatare tehnico-ştiinţifică din 29 noiembrie 2003).

Activităţile de urmărire penală au mai avut în vedere efectuarea de verificări la magazinele de profil din municipiul Constanţa şi oraşul Ovidiu şi, realizându-se o selecţie a persoanelor ce au achiziţionat cantităţi însemnate de ţeava metalică şi furtun PVC cu caracteristicile celor utilizate la confecţionarea instalaţiei artizanale, s-a stabilit că:

La magazinul aparţinând SC I.P. SRL Ovidiu în perioada 13 mai - 18 noiembrie 2002, în repetate rânduri, atribuindu-şi identităţi reale sau false şi declarând numere de înmatriculare a autovehiculelor cu care asigurau transportul, false sau neatribuite de S.E.I.P. Constanţa, inculpaţii E.V. şi E.N. au achiziţionat 1.290 metri miliari ţeava de apă cu caracteristici identice celei din componenţa instalaţiei artizanale şi fiting-uri cu aceleaşi dimensiuni, fiind recunoscuţi în acest sens din fotografii de către vânzătoarele O.V. şi I.A. Mai mult, aceasta din urmă a declarat că înscrisul de pe eticheta lipită pe racordul aflat în componenţa instalaţiei artizanale, la care ne-am referit anterior, îi aparţine, iar bunul a fost vândut, împreună cu alte patru racorduri de acelaşi tip, celor doi inculpaţi, afirmaţia martorei fiind confirmată de concluziile raportului de constatare tehnică-ştiinţifică grafoscopică din 27 noiembrie 2003.

Achiziţiile de la magazinul sus menţionat s-au realizat în numele A.F. M.R.A., care aparţine soţiei inculpatului E.N., şi în numele SC C. SRL Cuza Vodă, al cărei administrator şi asociat unic, respectiv numitul S.I., a declarat că nu are cunoştinţă despre acestea, de altfel, de fiecare dată, fiind precizat un alt Cod Fiscal, diferit de cel real.

De la magazinul aparţinând SC P. SRL Ovidiu la datele de 14 şi 25 februarie 2003, inculpatul E.V., însoţit de trei persoane necunoscute, a achiziţionat cantităţile de 500 şi respectiv 1.500 metri liniari de furtun flexibil din PVC, cu caracteristici similare celui găsit de organele de poliţie în interiorul conductei de azbociment, fiind recunoscut în acest sens din fotografii de vânzătoarea R.D.

Menţionăm că, fiindu-i prezentat martorei furtunul din PVC găsit în conductă, aceasta a declarat că este identic cu cel vândut inculpatului.

Cu ocazia achiziţionării primei cantităţi de furtun, respectiv cei 500 metri liniari, a fost întocmită factura fiscală din 14 februarie 2003 şi s-a eliberat chitanţa din aceeaşi dată, ce atestă efectuarea plăţii, documente ce au fost găsite în torpedoul autoturismului marca D., autoturism care a fost amenajat de către inculpatul T.M. special pentru a transporta produse petroliere, inculpat care a şi fost depistat transportând cu acesta cantitatea de 1.800 litri motorină provenind din conductele SC P. SA, în noaptea de 07/08 august 2003, faptă pentru care a fost trimis în judecată şi este în prezent condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare.

De la magazinul B. din municipiul Constanţa, la datele de 14 februarie 2003 şi 07 martie 2003, folosind un cârd emis în acest scop pe numele său, inculpatul E.V. a achiziţionat în total 800 metri liniară ţeava de apă de 40 x 3 mm. produsă de SC S. SA Bistriţa Năsăud, caracteristicile acestea fiind identice cu cele ale segmentelor din componenţa instalaţiei artizanale.

În mod similar, de la acelaşi magazin şi folosind cârdul emis pe numele său, inculpatul T.M. a cumpărat în repetate rânduri, în intervalul 15 aprilie 2002 - 09 mai 2003, mai multe materiale şi instrumente.

Cercetările penale au inclus şi efectuarea de percheziţii la locuinţele celor trei inculpaţi.

La domiciliul inculpatului E.V. a fost identificată o instalaţie de încălzite termică realizată de către acesta şi care are în componenţă materiale (ţeava de apă şi fiting-uri) identice în ceea ce priveşte dimensiunile, culoarea şi producătorul cu cele ce alcătuiesc instalaţia artizanală, dar în cantităţi ce nu justifică achiziţiile efectuate de inculpat, potrivit declaraţiilor vânzătoarelor menţionate anterior. în legătură cu acest aspect şi având în vedere susţinerile inculpatului, au fost efectuate verificări suplimentare la magazinele aparţinând SC D.C. SRL şi SC A.I. SRL din comuna Lumina, indicate de acesta ca fiind locurile de unde a cumpărat materialele folosite la confecţionarea instalaţiei de încălzire, rezultând că niciuna dintre cele două societăţi nu a comercializat ţeava de apă cu diametrul de 40 mm. în perioada 2002 - 2003, iar vânzătorii, deşi îl cunosc pe E.V., nu şi-au amintit să fi vândut asemenea produse.

Din declaraţia numitului T.V., paznic la F. aparţinând SC A. SA şi amplasată în zona unde instalaţia artizanală este montată la conducta de motorină, reiese că într-una din zilele lunii octombrie sau noiembrie 2002, fiind de serviciu, s-a întâlnit în mod inexplicabil pentru el cu inculpatul E.V., fost coleg de muncă la aceeaşi societate, acesta aparţinând, deşi nu avea niciun motiv, din interiorul fermei, cu hainele murdare de pământ.

Martorul L.P., proprietarul unei suprafeţe de 2 ha. de teren situată între cele două lunii de cale ferată subtraversate de traseul instalaţiei artizanale, a declarat că, în vara anului 2003, a fost contactat de către inculpatul E.V., care a venit la stână însoţit de numitul S.N. şi s-a oferit iniţial să cumpere şi apoi să închirieze un hectar de teren pentru o perioadă de 10 ani contra sumei de 10.000.000 lei pe an. Martorul a arătat că a refuzat această ofertă, pe parcursul discuţiilor purtate cu inculpatul, acesta i-a relatat că intenţionează să sădească pomi lângă calea ferată aflată lângă Pepinieră, loc în care numitul L.P. a susţinut că a observat ulterior, în repetate rânduri, urme de pneuri aparţinând unor vehicule de diferite tonaje şi pete de produs petrolier, deşi în zonă nu există niciun drum sau vreun obiectiv economic care să justifice prezenţa maşinilor.

Prezenţa inculpaţilor T.M. şi E.V. în apropierea stânei aparţinând martorului sus menţionat este confirmată şi de către numiţii P.T.R., R.A. şi V.C., cei trei relatând organelor de poliţie un incident petrecut la o dată neprecizată. Astfel, aceştia au arătat că s-au deplasat cu o căruţă la stâna aparţinând numitului L.P. pentru a tăia o bucată de ţeava pe care să o valorifice ulterior ca fier vechi, ocazie cu care s-au întâlnit cu un grup format din patru bărbaţi, aflaţi într-un autoturism marca D.P., persoane care s-au recomandat a fi angajate în cadrul SC M.F. SA şi care, în această calitate, au încercat să le „confişte" instalaţia de autogen cu care intenţionau să taie ţeava. Pe parcursul cercetărilor penale, martorii i-au recunoscut din fotografii pe inculpaţii T.M. şi E.V., precum şi pe numiţii S.N. şi A.S. ca fiind persoanele la care s-au referit în declaraţiile date.

În cauză au mai fost audiaţi numiţii M.A. şi C.I., care locuiesc în blocul D. din oraşul Năvodari, acveştia declarând că în vara anului 2003, în mai multe rânduri, l-au văzut pe inculpatul T.M. conducând un autoturism D.P. de culoare albă prin zona în care locuiesc şi transportând produs petrolier cu miros specific de motorină, în una din nopţi chiar constatând că, din partea din spate a maşinii, care era acoperită cu o prelată, curgea motorină.

Acelaşi aspect, respectiv transportarea de către inculpatul T.M. de produse petroliere, a fost relatat şi de către martorul M.S., fost coleg de celulă cu inculpatul la Penitenciarul Poarta Albă. Precizări privind activitatea infracţională desfăşurată de către acelaşi inculpat a oferit martorul N.A., de asemenea un fost coleg de celulă cu inculpatul şi care a fost audiat, la solicitarea sa, sub o altă identitate, în condiţiile art. 86¹ alin. (6) în referire la art. 86² alin. (5) C. proc. pen. Astfel, martorul a arătat că inculpatul T.M. a povestit în cursul detenţiei cum obişnuia să sustragă motorină, împreună cu mai multe persoane, după ce, în prealabil, se procedase la montarea unor instalaţii artizanale. În concret, inculpatul relata că, în acest scop, se săpa un tunel şi se perfora parţial conducta cu ajutorul unei maşini electrice alimentate de baterii, aplicându-se apoi un robinet prevăzut cu colier, străpungerea conductei realizându-se prin lovire cu un dorn din bronz. În continuare, la robinet se conectau bucăţi de ţeava care serveau la transportul combustibilului sustras cât mai repede prin tunelul săpat anterior, astfel încât să se asigure îndepărtarea de locul conectării, cu scopul de a evita surprinderea de către jandarmi. Martorul a mai arătat că, din relatările inculpatului a înţeles că acesta îşi procura materialele necesare realizării instalaţiilor de la magazinul B., că iluminarea in interiorul tunelului se realiza cu curent continuu, asigurat prin folosirea unei baterii auto şi, de asemenea, că transportul motorinei sustrase se efectua cu cisterne, o vidanja transformată în cisternă şi un autoturism D.P. adaptat special în acest scop, autovehiculele fiind încărcate direct din instalaţia artizanală, în diferite puncte situate în apropierea unei staţii de apă şi a unei târle de oi.

Aspectele declarate de către martorul N.A. au fost parţial confirmate de conţinutul înregistrărilor pe bandă magnetică ale convorbirilor purtate de inculpatul T.M.

În Arestul I.P.J. Constanţa, efectuate în baza autorizaţiei nr. 105 din 18 noiembrie 2003 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, suporturile magnetice şi transcrierile acestora fiind ataşate ca mijloace de probă la dosarul cauzei.

În vederea stabilirii în concret a circumstanţelor în care a fost comisă fapta ce formează obiectul prezentei cauze, a fost efectuată o expertiză judiciară se specialitate, care a stabilit următoarele:

- ţinând cont de modul de construcţie a tunelului, de aranjare a scândurilor şi de gradul de compactare a terenului de deasupra tunelului, rezultă că instalaţia artizanală a fost montată fără decopertarea conductei;

- în urma studiului caietelor de activitate, al rapoartelor de lucru, al diagramelor de înregistrare, câr şi al caietelor operatorilor din cadrul SC P. SA Ploieşti, Sucursala Constanţa, se poate afirma că instalaţia a fost efectuată şi cuplată în lunile noiembrie - decembrie 2002 şi pusă în exploatare începând cu luna ianuarie a anului 2003;

- principiul de funcţionare a instalaţiei artizanale, constând în cuplarea furtunului din plastic la buteliile de aer ale autocisternei şi cuplarea conductei de PVC în cisternă şi reglarea presiunii aerului la o valoare prestabilită, astfel încât că comande deschiderea parţială a vanei pneumatice şi să asigure o presiune de motorină în conducta de PVC mai mică de 6 atm., a permis sustragerea motorinei atât în perioadele de pompare, cât şi în perioadele de staţionare a combustibilului prin conductele de transport ale SC P. SA;

- din analiza diagramelor scăderilor de presiune a rezultat că, în perioada ianuarie - octombrie 2003, s-a pierdut o cantitate totală de 2.326.342 kg. motorină.

La solicitarea organului de cercetare penală, inculpaţii T.M., E.V. şi E.N. au acceptat să fie testaţi prin metoda „poligraf, rezultând în cazul fiecăruia, prezenţa indicilor comportamentului simulat".

Audiaţi fiind, inculpaţii au negat constant săvârşirea fapt ce li s-a reţinut în sarcină, iar la data de 27 ianuarie 2004.

Având în vedere natura complexă a cauzei, deşi s-au desfăşurat multiple activităţi, nu s-a reuşit stabilirea societăţilor comerciale prin intermediul cărora au fost valorificate cantităţile de motorină sustrase sau care le-au folosit, precum şi a persoanelor implicate.

În urma unei analize temeinice a întregului material probator, instanţa de fond a constatat că nu se confirmă vinovăţia inculpaţilor în comiterea infracţiunilor ce li se reţin în sarcină, s-a dispus achitarea.

În termen legal, împotriva sentinţei penale menţionate a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa criticând-o pentru nelegalitate şi netemeiniciei sub aspectul greşitei achitări a inculpaţilor.

În dezvoltarea motivelor de apel s-a arătat că probele administrate în cursul urmăririi penale, deşi indirecte, coroborate între ele şi cu alte mijloace de probă ştiinţifice, dovedesc vinovăţia inculpaţilor.

S-a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei penale nr. 158 din 10 aprilie 2007 pronunţată de Tribunalul Constanţa şi, rejudecând, să se dispună condamnarea inculpaţilor pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. e), g), i) C. pen., alin. (3) lit. a) şi alin. (4) C. pen. cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. a) C. pen. numai pentru inculpatul T.M.

În virtutea caracterului devolutiv al apelului, Curtea a procedat la audierea inculpaţilor T.M., E.V., E.N. şi a martorilor R. (O.) V., I.A., C.D., T.V., L.P., M.A., C.I., M.S. şi N.A. - martori din lucrări.

Prin Decizia penală nr. 92 din 11 septembrie 2008 Curtea de Apel Constanţa, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins apelul formulat de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa împotriva sentinţei penale nr. 158 din 10 aprilie 2007 a Tribunalului Constanţa.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de apel a reţinut că, efectuând o temeinică şi coroborată analiză a ansamblului probator administrat în cauză, prima instanţă a reţinut corect că probele administrate de-a lungul întregului proces penal nu sunt apte să răstoarne prezumţia de nevinovăţie, că nu dovedesc cu certitudine că inculpaţii T.M., E.V. şi E.N., sunt autorii faptei deduse judecăţii.

S-a constatat corect că în cauză nu există probe directe, ci doar indirecte, care nu evidenţiază împrejurările comiterii sustragerilor repetate de motorină şi vinovăţia inculpaţilor.

Este real că, din probele administrate rezultă că, pe conducta de motorină aparţinând SC P. SA Ploieşti - Sucursala Constanţa a fost descoperită la 7 noiembrie 2003 o instalaţie artizanală cu caracteristicile cuprinse în rechizitoriu, montată pentru sustragerea de combustibil. Acuzarea nu a reuşit însă să dovedească fără dubiu că această lucrare a fost executată de inculpaţi şi că tot ei sunt autorii sustragerilor de motorină.

Împrejurarea că, materialele folosite la construcţia instalaţiei artizanale prezentau aceleaşi caracteristici cu cele găsite în baraca de pe terenul închiriat de inculpaţii E.V. şi E.N., nu constituie o probă certă a vinovăţiei acestora, câtă vreme, astfel de produse se găsesc în comerţ şi sunt folosite frecvent în construcţii. Pentru acelaşi considerent, nici achiziţionarea de cantităţi mai mari de ţeava şi racorduri nu are relevanţă în cauză.

De altfel, la dosarul de urmărire penală există un număr mare de facturi privind achiziţionarea de astfel de materiale. Factura fiscală din 13 mai 2007 face dovada că inculpatul E.N. a achiziţionat de la I.C.P. SRL, 200 metri ţeava liniară pe numele A.F. M.L. în urmă cu un an, raportat la perioada care priveşte faptele deduse judecăţii.

Facturile din care reiese că inculpaţii au cumpărat de la B. materiale cu caracteristici identice celor folosite la construcţia instalaţiei artizanale, nu pot fi apreciate ca o probă sigură care să susţină vinovăţia inculpaţilor pentru considerentul prezentat anterior. Cu privire la restul facturilor din dosar nu s-a făcut dovada existenţei unei legături între beneficiari şi inculpaţi.

Nici susţinerea acuzării, cum că, racordul identificat pe instalaţia artizanală ar fi fost cumpărat de inculpaţii E.N. şi E.V. nu poate fi primită.

De altfel, martora I.A. a susţinut în faţa instanţelor de fond şi apel că inculpatul E.N. a cumpărat ţeava folosită la alimentarea cu apă, în perioada 2001 - 2003, când aceasta era vânzătoare la un magazin de instalaţii sanitare din Ovidiu, însă nu recunoaşte că i-ar fi vândut acestuia s-au fratelui, racordul identificat la instalaţia artizanală pe care era aplicată o etichetă cu preţul scris de martoră, etichete care se aplicau pe majoritatea pieselor.

Totodată şi, martora R. (O.) V. confirmă că a vândut aceluiaşi inculpat o singură dată ţeava de polietilenă pentru apă înjur de 100 -150 metri, nereţinând dacă inculpatul ar fi cumpărat o mufă sau două, astfel că, susţinerea făcută în cursul urmăririi penale privind cumpărarea racordului de către fraţii E., nefiind confirmată de nici o altă probă din dosar, nu poate conduce la vinovăţia acestora.

Lipsite de relevanţă sunt şi declaraţiile martorului L.P. de la care inculpatul E.V. intenţiona să închirieze o suprafaţă de teren şi, care susţine că, în mai multe rânduri ar fi văzut urme aparţinând unor vehicule de diferite tonaje şi pete de produs petrolier lângă calea ferată, deşi, în zonă nu exista nici un drum sau vreun obiectiv economic care să justifice prezenţa maşinilor.

Nu poate fi reţinută ca probă concludentă nici declaraţia martorului T.V. - paznic la F. aparţinând SC A. SA şi amplasată în zona unde a fost montată instalaţia artizanală la conducta de motorină din care rezultă că, într-una din zilele lunii octombrie sau noiembrie 2002, în timp ce era de serviciu s-a întâlnit în mod inexplicabil cu fostul său coleg de muncă, inculpatul E.V., care a apărut din interiorul fermei cu hainele murdare de pământ, cât timp rechizitoriul vizează perioada ianuarie - octombrie 2003.

Reaudiat, cu ocazia readministrării probelor de către instanţa de apel, nici martorul M.S. nu-şi menţine declaraţiile date în cursul urmăririi penale, motivând că, fiind cercetat într-o cauză penală pentru comiterea unei fapte proprii, a dat mai multe declaraţii pe care le-a semnat, ocazie cu care a fost doar întrebat dacă îl cunoaşte pe inculpatul T.M., nicidecum că ar fi fost audiat într-o altă cauză care nu-l priveşte.

De asemenea, martorul N.A., prezentat ca martor cu identitate protejată, susţine (fila 127 dosar apel) că nu-i cunoaşte pe inculpaţi, că nu a fost audiat niciodată de procuror şi nici de judecător şi că nu a cerut protecţie procurorului.

La readministrarea probelor, în cadrul cercetării judecătoreşti, părţile şi martorii pot reveni asupra declaraţiilor date.

S-a apreciat că retractarea declaraţiilor de la urmărire penală de către martorii amintiţi a fost temeinic motivată şi împrejurările cauzei au format convingerea instanţei că relatările anterioare ale acestora nu reprezintă realitatea.

În mod corect a reţinut instanţa de fond ca nerelevante si declaraţiile următorilor martori: M.O., D.A.C., C.I., M.D., P.G., M.N.A.V., O.F., C.V., P.D., B.V., S.F., C.D., B.I., G.N., M.A. - declaraţii din care se poate constata că cea mai mare parte a martorilor nu-i cunosc pe inculpaţi şi nu i-au văzut în împrejurări care să li se pară suspecte sau să le trezească anumite bănuieli, ori cei care îi cunoşteau, au arătat fiecare, pe care dintre inculpaţi îi cunosc şi în ce împrejurări i-au cunoscut.

În plus, inculpaţii T.M., E.V. şi E.N. au negat constant în cursul procesului penal săvârşirea infracţiunilor pentru care s-a dispus trimiterea lor în judecată.

Potrivit art. 63 C. proc. pen., probele administrate în cursul procesului penal în diferite faze, nu au valoare prestabilită, astfel încât, organul judiciar, poate reţine, în urma unei analize temeinice care reflectând realitatea, pe oricare dintre acestea, fie că au fost administrate în timpul urmăririi penale sau de către instanţa de judecată.

În cauză, reapreciind materialul probator administrat printr-o completă şi convingătoare analiză, instanţa de fond a reţinut o altă realitate juridică decât cea de la urmărire penală, ajungând la concluzia justă că asupra existenţei faptelor şi a vinovăţiei inculpaţilor sunt serioase îndoieli.

Or, având în vedere că la pronunţarea unei condamnări, instanţa trebuie să-şi întemeieze convingerea vinovăţiei inculpatului pe bază de probe sigure, certe şi întrucât în speţă, probele în acuzare nu au caracter cert, nu sunt decisive sau sunt incomplete lăsând loc unei nesiguranţe în privinţa vinovăţiei inculpaţilor se impune a se da eficienţă regulii, potrivit căreia „orice îndoială este în favoarea inculpatului" (in dubio pro reo) - cum corect a procedat Tribunalul Constanţa prin sentinţa penală apelată, achitându-i pe inculpaţi.

Pe de altă parte, s-a mai reţinut că nu este lipsit de relevanţă nici faptul că obiectul infracţiunii - cantitatea de motorină sustrasă 2.355.859 lei nu a fost identificată.

Prin Decizia penală nr. 717 din 03 martie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a admis recursul formulat de către Parchetul de pe lângă împotriva Deciziei penale nr. 92 din 11 septembrie 2008 a Curţii de Apel Constanţa, s-a casat Decizia recurată şi s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Constanţa, menţinându-se actele procedurale îndeplinite în faţa instanţei de apel până la data de 11 septembrie 2008.

Pentru a se pronunţa astfel, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a apreciat că în cauză este incident cazul de casare prevăzut de art. 385¹⁵ pct. 2 lit. d) C. proc. pen., impunându-se a se clarifica de la ce moment al desfăşurării procesului penal partea civilă SC P. a intrat în lichidare, ce societate a fost instituită lichidator judiciar şi urma a fi citată în cauză, precum şi care este prejudiciul real, reprezentat de cantitatea de motorină efectiv sustrasă, stabilindu-se şi evidenţiindu-se, separat, prin calcule adecvate, pierderile rezultate din pomparea produsului petrolier în conducte dar şi din diferenţele de presiune ce s-au înregistrat pe flux în perioada de referinţă (raportul de expertiză tehnică impunându-se a fi suplimentat cu obiective fixate astfel încât să se lămurească exact cuantumul prejudiciului produs prin sustragerile repetate de motorină sau, în măsura în care apreciază necesar, să se obţină precizări în acelaşi scop de la expertul ce a făcut expertiza respectivă), precum şi dacă prejudiciul respectiv s-a regăsit scriptic în evidenţa contabilă a societăţii constituită parte civilă.

În urma demersurile efectuate de către instanţa de apel cu ocazia rejudecării, având în vedere limitele rejudecării potrivit art. 385¹⁸ C. proc. pen., s-a realizat următoarele:

- s-a depus adresa din 25 noiembrie 2009 a SC P. SA (f. 34), prin lichidator judiciar R. SPRL, prin care s-a adus la cunoştinţa instanţei că: SC P. SA a intrat în lichidare conform sentinţei comerciale nr. 511 din 17 octombrie 2007 pronunţată în Dosar nr. 344i/105/2007 aflat pe rolul Tribunalului Prahova, secţia comercială şi de contencios administrativ (f. 35-39);

- pentru perioada de referinţă ianuarie-octombrie 2003 pierderile au fost determinate conform Raportului de expertiză tehnică, pe baza diferenţelor de presiune înregistrate pe diagrame, a caracteristicilor instalaţiei artizanale şi a conductei de transport motorină Midia - Ovidiu Terminal Constanţa şi reprezintă 2.355.859 kg (f. 40-52);

- contravaloarea celor 2.355.859 kg motorină a fost determinată pe baza preţului de referinţă a motorinei şi este de 5.997.909,025 RON.

- adresa din 07 ianuarie 2010 a lichidatorului judiciar R. SPRL în care s-a menţionat că prejudiciul în valoare de 5.997.909,025 RON, reprezentând contravaloarea a 2.355.859 kg motorină, a fost înregistrat în contabilitatea SC P. SA prin nota contabilă din 10 august 2004, în urma inventarului general al stocurilor din luna august 2004, prin inventarul menţionat constatându-se situaţia stocurilor şi cumulându-se toate lipsurile de produse petroliere din perioada anterioară care reprezintă 21.075.197 kg benzină şi 37.216.567 kg motorină, cantitatea de 2.355.859 kg motorină reprezentând o fracţie din cantitatea lipsă inventariată în august 2004 (f. 64);

La termenul din 08 aprilie 2010 Curtea a dispus efectuarea un supliment la raportul de expertiză tehnică.

La data de 01 iunie 2010 expertul G.A.I. a înştiinţat instanţa că nu se mai poate efectua suplimentul la raportul de expertiză tehnică dispus în cauză, având în vedere că în arhivele SC P. SA nu se mai găsesc documentele primare necesare efectuării, respectiv diagramele de presiune pe conducta transport motorină Midia - Năvodari şi nici registrele cu caracter administrativ în care se înregistrează procesele verbale de evenimente (f. 107), ataşând în acest sens adresa din 17 mai 2010 a lichidator judiciar R. SRL (f. 108) din care reiese că termenul de păstrare a foilor de presiune este de 5 ani şi acestea au fost clasate şi distruse în cursul anului 2009.

Astfel, Curtea a constatat că, în lipsa documentelor necesare, în cauză nu se poate efectua suplimentul la raportul de expertiză tehnică în sensul celor indicate instanţei de rejudecare prin Decizia penală nr. 717 din 03 martie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

La termenul din data de 03 iunie 2010 s-a depus la dosar extras din registrul de deces privind pe inculpatul T.M. iar inculpatul E.N. a menţionat la acelaşi termen că nu doreşte să dea declaraţie în faţa instanţei de apel (f. 112).

Examinând hotărârea apelată în raport de motivele de apel invocate şi de actele şi lucrările dosarului, Curtea a constatat că apelul formulat este de admis doar cu privire la intervenirea cazului de încetare a procesului penal prev. de art. 10 lit. g) C. proc. pen. cu privire la infracţiunile reţinute în sarcina inculpatului T.M., ca urmare a decesului acestuia.

În continuare s-a exercitat calea de atac a recursului de către procuror.

S-a învederat că, prin Decizia penală nr. 69/ P din 8 iunie 2010 Curtea de Apel Constanţa, secţia penală, a admis apelul declarat de parchet împotriva sentinţei penale nr. 158 din 10 aprilie 2007, în baza art. 11 pct. 2 lit. b) şi art. 10 lit. g) C. proc. pen. a încetat procesul penal împotriva inculpatului T.M. ca urmare a decesului survenit la data de 29 aprilie 2010, menţinând celelalte dispoziţii ale sentinţei.

Instanţa de apel, astfel, a admis doar în mod formal apelul parchetului împotriva sentinţei 158 din 10 aprilie 20007 motivat de survenirea decesului inculpatului T.M. Totodată, formal au fost examinate şi criticile aduse de instanţa de recurs modului în care a fost soluţionată cauza atât pe latură penală cât şi pe latură civilă, menţinându-se în mod nejustificat beneficiul dubiului creat artificial în favoarea inculpaţilor în condiţiile în care nu s-a dat curs solicitărilor de audiere a expertului pentru obţinerea de lămuriri şi nici de efectuare a unui supliment la raportul de expertiză. Având în vedere cele comunicate de lichidatorul se P. SA Ploieşti prin adresa din 17 mai 2010 se apreciază că, suplimentul de expertiză se putea efectua şi doar prin raportare la datele cuprinse în registre, diferenţa dintre pierderile pe reţea şi sustragerile efective fiind lămurită de partea civilă prin adresa din 7 ianuarie 2010. În această adresă s-a precizat că 2.355.859 kg motorină reprezintă doar o parte din cantitatea lipsă inventariată în august 2004 şi doar această cantitate este considerată de partea civilă prejudiciu în valoare de 5997909,02 RON.

Se apreciază că nu a fost respectată Decizia instanţei de recurs de lămurire a cauzei sub toate aspectele pentru a nu se mai ajunge la situaţia în care dubiul creat prin lipsa de rol activ al instanţei să profite inculpaţilor prin dispunerea unei soluţii de achitare.

Instanţa a făcut analiza materialului probatoriu prin raportare excesivă la faza de judecată, fază în care mai mulţi martori şi-au schimbat depoziţiile fără a se trece însă în vreun mod la analiza cauzelor care au condus sau care au justificat schimbarea poziţiilor.

Instanţa a apreciat în mod nejustifîcat faptul că din cauza neidentifîcării bunului sustras (motorina) nu se poate reţine comiterea infracţiunii de furt calificat de către inculpaţi şi faptul că probele administrate în cauză relevă simple coincidenţe. Atât probele de la urmărirea penală cât şi într-o anumită măsură cele din faza de judecată confirmă prezenţa inculpaţilor la locul faptei, legătura directă dintre acţiunile acestora şi prejudiciul produs prin sustragerea de motorină au făcut dovada acţionării într-un "mod calificat" în vederea sustragerii din conducta de transport a unei cantităţi atât de mari de motorină.

Instanţa a apreciat că nici dacă s-ar fi luat în calcul ipoteza menţinerii declaraţiilor de către martori şi dacă inculpaţii T.M. şi E.V. ar fi făcut parte din grupul de persoane supus recunoaşterii, tot nu s-ar fi luat în calcul varianta incriminării acestora.

Pentru justificarea deciziei de achitare, instanţa de apel a insistat asupra declaraţiilor de retractare ale martorilor M.A. şi C.I. care la urmărire penală declaraseră că l-au văzut pe inculpatul T.M. conducând un autoturism D. de culoare albă şi transportând produs petrolier cu miros specific de motorină. De maximă importanţă probatorie, în cauză pentru întocmirea actului de inculpare a fost şi declaraţia martorului N.A. audiat cu identitate ascunsă întrucât, acesta a relatat importante detalii aflate de la inculpatul T.M., despre modalitatea concretă în care a procedat la sustragerea de motorină, în perioada în care acesta s-a aflat în stare de reţinere. Instanţa a înlăturat şi această probă din considerentul că "este greu de crezut că inculpatul T.M. ar fi povestit colegilor de cameră, din perioada reţinerii, împrejurările şi modalitatea concretă în care ar fi procedat la sustragerea de motorină" precum şi din cauza faptului că martorul nu ar fi putut reţine detaliile care au fost consemnate în scris referitor la aceste împrejurări.

Astfel, instanţa invocând dubii care nu au la bază nici o susţinere reală ci doar propria imposibilitate de percepţie, înlătură declaraţia dată de martor la urmărire penală doar pentru că a fost retractată în faza de judecată, ignorându-se cauzele reale şi obiective care ar putea conduce la o astfel de atitudine în cadrul unui proces penal.

Se consideră că instanţa de apel nu a făcut o analiză temeinică şi obiectivă a tuturor probelor administrate în cauză procedându-se doar la examinarea şi coroborarea acelor probe care au condus la susţinerea soluţiei de achitare.

Astfel, printr-o gravă eroare de fapt, în mod greşit s-a apreciat că, doar prin caracterul lor indirect, probele administrate nu răstoarnă prezumţia de nevinovăţie de care beneficiază inculpaţii. Dubiul care a profitat inculpaţilor prin dispunerea soluţiei de achitare este creat artificial şi cauzat de o examinare necorespunzătoare a tuturor probelor administrate în cauză atât în faza de urmărire penală cât şi în faza de judecată.

Pentru aceste motive, în baza art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen., se solicită să se admită recursul, să se caseze sentinţa instanţei de fond şi Decizia instanţei de apel şi, rejudecând cauza, să dispuneţi condamnarea inculpaţilor E.V. şi E.N. cu executare în regim de privare de libertate, pentru comiterea infracţiunii de furt calificat, prev. de art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), g), i) C. pen., alin. (3) lit. a) şi alin. (4) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), iar pe latură civilă obligarea acestora la plata pretenţiilor părţii civile.

Instanţa de recurs, analizând Decizia prin prisma motivului de casare invocat, a cazurilor de casare ce pot fi luate în considerare din oficiu, titularul dreptului de recurs, aspectul implicării procedurii de rejudecare a cauzei, reţine următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa nr. 1542/P/2003 din 22 februarie 2005 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor T.M., E.V. şi E.N. pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat în formă continuată cu consecinţe deosebit de grave prev. de art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. e), g), i) C. pen., alin. (3) lit. a) şi alin. (4) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. a) C. pen. numai pentru inculpatul T.M.

Rezumativ, prin actul de inculpare s-a reţinut că în perioada ianuarie - 31 octombrie 2003, în mod repetat, inculpaţii T.M., E.V. şi E.N., în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale au sustras motorină din conducta de transport aparţinând SC P. SA Ploieşti folosind în acest scop o instalaţie artizanală montată în conductă, producând societăţii un prejudiciu în valoare de 59.979.090.250 lei.

Starea de fapt a fost reţinută în mod corect de către instanţa de fond, având în vedere probatoriul administrat în cauză, iar din mijloacele de probă administrate în cauză nu se poate reţine, fără putinţă de tăgadă, vinovăţia inculpaţilor pentru săvârşirea infracţiunilor pentru care au fost trimişi în judecată în prezenta cauză.

Este de reţinut că din niciuna dintre probele administrate în cauză nu rezultă vreo legătură directă, certă între inculpaţi şi sustragerile de combustibil, respectiv motorină.

De altfel, în acest sens instanţa de fond face o pledoarie amplă susţinerii nevinovăţiei, implicându-se în cele mai mici detalii ale speţei, din care reproducem:

Astfel, pe tot parcursul procesului penal inculpaţii au avut o poziţie de nerecunoaştere a infracţiunilor pentru care s-a dispus trimiterea lor în judecată, susţinând în mod constant că nu se fac vinovaţi de comiterea acestora.

Inculpatul E.V. a declarat că a avut o discuţie cu preotul de la Parohia din Lumina, referitoare la închirierea unui hectar de teren pentru a cultiva ceapă, teren pe care, împreună cu fratele său, a amplasat o baracă şi pe care l-au împrejmuit. A mai precizat că a dus la acea baracă o dormeză şi o baterie auto, 2 căruţe de coceni, motiv pentru care nu a putut explica de ce au fost găsite mai multe bunuri. Referitor la materialele găsite la locuinţa sa, furtun, ţevi, robineti, inculpatul a arătat că le-a folosit la instalaţia de încălzire din locuinţa sa. Acesta a negat că ar fi cumpărat 800 metri liniari de ţeava, susţinând că este posibil să fi fost cumpărată de altă persoană pe numele său. A recunoscut că a intenţionat să închirieze un hectar de teren de la numitul L.P., pentru a cultiva pomi fructiferi, renunţând însă la idee întrucât acesta nu a mai fost de acord.

Inculpatul E.N. a confirmat cele relatate de fratele său. Totodată, a arătat că la domiciliul său s-au găsit nişte robineti, precizând că a cumpărat şi 170 metri liniari ţeava pe care i-a folosit la instalaţia de apă şi alte materiale pentru instalaţia de încălzire.

Inclusiv în faţa instanţei de recurs poziţia juridică a fost aceeaşi, de susţinere în continuare a nevinovăţiei.

Martorul N.A. a declarat că a participat la o operaţiune de decopertare a unei conducte din zona Lumina, întrucât exista bănuiala că existau în acea zonă instalaţii artizanale. A mai arătat că s-au găsit pânze de bomfaier, un tub de oxigen, o ţeava, un furtun PVC de culoare albă.

Martorul E.I. a declarat că a fost descoperită o instalaţie artizanală, montată la o conductă de motorină, funcţională la unul dintre capete care se afla într-o curte, precizând însă că era dezafectată, fiind tăiată. A mai arăta că s-au mai găsit un tub de oxigen, pânze de bomfaier, o cheie şi posibil un cablu electric, iar furtunul instalaţiei era de culoare neagră.

Martorul P.M. a declarat că, în urma unei decopertări, s-a descoperit un tunel care făcea legătura între conducta de motorină şi conducta dezafectată de apă şi o instalaţie artizanală instalată la conducta de motorină, despre care nu a putut spune dacă putea fi folosită, precum şi un tub de oxigen.

Martorul V.I. a declarat că lucra la o staţie de gaz, între Lumina şi Năvodari, în spatele căreia era o groapă de gunoi, unde a găsit două bucăţi de furtun, pe care le folosea la udat. A precizat că nu-şi mai aminteşte cum arătau, dar că nu prezentau vreun miros specific. De asemenea, a mai arătat că staţia de gaze nu este amplasată pe traseul conductei de motorină, care se afla la o distanţă de 2-3 km. Cu privire la maşinile ce circulau prin zonă a declarat că a observat o D. de culoare albă sau gri, fără a putea susţine că era vorba de acelaşi autoturism de fiecare dată, autoturisme A., cu obloane ale celor care aveau animale în zonă. Referitor la autoturism, a menţionat că într-adevăr l-a văzut prin zonă, pe timp de zi, însă nu ştie cine-l conducea.

Martorul G.N., director de întreţinere la SC A., a declarat că societatea are 3 ferme în zona Lumina, iar paznicii care asigurau paza atât pe timp de zi, cât şi pe timp de noapte nu i-au raportat nimic în legătură cu săparea unor tuneluri în zonă sau referitor la existenţa vreunor cisterne ori prezenţa vreunor persoane.

Martorul M.A. a declarat că în luna noiembrie lucra ca paznic la SC A. În acea perioadă a precizat că nu a observat nimic deosebit, doar faptul că angajaţii SC P. au efectuat săpături, pentru amenajarea unui şantier. Totodată, locul unde efectua paza fiind aproape de şosea, a văzut circulând multe maşini, respectiv cisterne, cam 50 pe zi, dar care circulau pe şosea şi nu pe câmp. De asemenea, a observat că în zonă patrulau echipe de jandarmi atât ziua, cât şi noaptea, precum şi echipaje de poliţie. Referitor la gardul împrejmuitor a arătat că încă de când s-a angajat a constatat că lipsea o porţiune din acesta. Cu privire la cei trei inculpaţi a arătat că-l cunoaşte pe inculpatul E.V., întrucât a fost coleg de muncă cu tatăl său, dar pe care nu l-a mai văzut din anii 1988 - 1989.

Martorul M.G. a declarat că lucrează din anul 1985 ca paznic la SC A., ferma din zona Lumina, perioadă în care nu a sesizat nimic care să-i trezească suspiciuni, nu a văzut persoane care să facă săpături în zonă, cu excepţia celor care s-au efectuat la conducta de apă de către un personal specializat. Ferma fiind lângă şosea a observat circulând cisterne care se îndreptau spre Midia, nu a văzut însă cisterne circulând pe câmp. De asemenea, zilnic erau făcute filtre de către maşinile de poliţie.

Martorul P.C. a declarat că în perioada în care a efectuat paza la SC A., ferma din zona Lumina, nu a sesizat nimic care să-i trezească bănuieli şi nici să se facă săpături prin zonă. Dintre cei trei inculpaţi a arătat că-l cunoaşte pe inculpatul E.V. cu care a fost coleg de serviciu.

Martorul U.C. a declarat că nu a lucrat ca paznic în zona Lumina şi nu cunoaşte pe nici unul dintre cei trei inculpaţi.

Martorul B.T. a declarat că în perioada în care a efectuat paza la A. Mamaia, la ferma respectivă nu exista nicio conductă de combustibil, fiind una dincolo de şoseaua ce trecea prin zonă şi nici nu a observat nimic suspect.

Martorul G.I. a declarat că i-au fost puse întrebări în legătură cu sustragerea de combustibil, despre care însă nu cunoaşte nimic. A precizat că efectua lucrări agricole pe terenurile S.M.A. Lumina, unde nu a observat să se fi săpat şanţuri. La un moment dat pe unul din terenurile, despre care ştia că aparţine unui preot, a arătat că a fost adusă o baracă. Acelaşi martor a mai arătat că la intersecţia şoselelor dinspre Năvodari şi Peninsula erau lucrători de poliţie care efectuau controale, mai mult dimineaţa, dar uneori şi seara. Acesta a precizat că nu are cunoştinţă dacă prin zona unde efectua lucrări trecea vreo conductă de combustibil. De asemenea, a menţionat că-i cunoaşte pe inculpaţii E.V. şi E.N. fiind consăteni, ştiindu-i gospodari şi ca pe nişte persoane care nu au creat probleme.

Martorul B.T., mecanic agricol la A., a declarat că în perioada în care a lucrat nu a văzut nimic suspect în zonă, respectiv maşini staţionând, persoane străine, să fi fost săpate şanţuri sau gropi. întrucât în zona respectivă era o intersecţie care ducea spre Năvodari, Lumina şi Peninsula, a arătat că zilnic se afla în zonă o patrulă de poliţie care efectua controale. A mai arătat că-l cunoaşte pe inculpatul T.M. întrucât stau în acelaşi cartier, însă pe ceilalţi doi inculpaţi i-a văzut la poliţie, necunoscându-i dinainte.

Martorul T.M. a declarat că în mai multe rânduri a sesizat poliţia şi jandarmeria în legătură cu scurgerile de motorină la una din conductele F. şi doar la a patra sesizare au venit la faţa locului cei din conducerea F., reprezentanţi ai P. şi lucrători de poliţie. Deplasându-se de-a lungul conductei F. până la intersecţia cu conducta P. a arătat că la un moment dat s-a observat că pământul fusese săpat, în locul respectiv fiind descoperită o instalaţie artizanală şi un tunel care făcea legătura între conducta de combustibil şi conducta de azbociment F., care era plină de motorină. Martorul a mai arătat că zona în care efectua el serviciul era o zonă păzită zi şi noapte de poliţie, fiind şi echipe de control ale P. şi că nu a observat nimic suspect. De asemenea, pe terenurile din zonă nu au fost văzute barăci, ci doar în zona depozitului de lemne şi care era locuite. Dintre cei trei inculpaţi martorul a precizat că-l cunoaşte doar pe inculpatul E.V.

Martorul B.I., angajat la F., a declarat că a fost solicitat de către lucrătorii de poliţie să le indice traseul de legătură dintre staţia de pompare Siutghiol şi combinat. Ulterior, lângă gardul societăţii s-a făcut o decopertare, ocazie cu care nu s-a găsit nimic. Potrivit declaraţiei martorului în zona respectivă erau 6 conducte prin care se transporta apă industrială pentru societate. De asemenea, a mai relatat că în urma unei verificări la staţie s-au constatat scurgeri într-un cămin exterior, ca urmare a unei defecţiuni la un ventil, aflând ulterior că era de fapt vorba de un furt de motorină, necunoscând alte aspecte.

Martorul C.D., preot, a declarat că a avut o discuţie cu inculpaţii E. în legătură cu închirierea unui hectar de teren pentru a cultiva ceapă, lucru cu care martorul a fost de acord, dar care nu s-a mai finalizat deşi inculpaţii delimitaseră deja terenul. Potrivit declaraţiei martorului contractul nu a mai fost încheiat, întrucât la o lună după ce a avut loc delimitarea terenului au început cercetările. Referitor la construcţia de pe teren de la cei doi inculpaţi a aflat că le aparţinuse acestora şi că o ridicaseră cu scopul de a depozita cele necesare pentru cultivarea terenului, unelte, sămânţă şi altele. Tot cei doi inculpaţi i-au mai spus că nu le-a făcut cunoscut poliţiştilor că acea baracă le aparţine întrucât s-ar fi pierdut cu firea. Martorul a negat însă că ar fi fost prezent în momentul în care lucrătorii de poliţie le-ar fi pus întrebări celor doi inculpaţi E. iar în ceea ce priveşte declaraţia dată în cursul urmăririi penale a arătat că, într-adevăr, a semnat-o, dar că în momentul în care a citit-o nu a dat prea mare atenţie.

Martorul P.A. a declarat că a locuit la casa parohială ocupându-se de treburile gospodăreşti. A precizat că nu-şi mai aminteşte cu exactitate data când, la solicitarea inculpatului E.N., care a cumpărat motorină de la P. şi i-a alimentat tractorul, a mers în câmp unde a delimitat un teren de circa un hectar pentru a pune ceapă. Pe terenul respectiv nu a văzut nici o construcţie, dar când a fost chemat la reconstituire a observat că era construită o baracă înconjurată de gard, la reconstituire fiind prezenţi şi inculpaţii E.

Martora S.F., încadrată la F., a declarat că la cererea lucrătorilor de poliţie le-a pus la dispoziţie documentaţia referitoare la conductele care fac legătura între staţia de pompare şi F.

Martorul B.V., electrician la SC T.G. Constanţa, a declarat că mai multe persoane efectuau lucrări lângă conducta de gaz, aflând că aceştia remediau o conductă de apă pentru F. Acesta a precizat că nu cunoaşte pe nici unul dintre cei trei inculpaţi.

Martorul M.A. a declarat că nu cunoaşte pe niciunul dintre cei trei inculpaţi. A arătat că a locuit în zona depozitului de lemne, tot în acea zonă locuind şi familia Z., precizând că a observat venind la aceasta, pe timp de zi, în două rânduri, o maşină de culoare albă, însă nu a văzut cine se afla la volan şi dacă transporta ceva anume. Martorul a menţionat la un moment dat că nu-şi aminteşte dacă acea maşină trecea cu luminile stinse, dar trebuie precizat că acesta a arătat că a văzut-o pe timp de zi. în vara anului 2003, împreună cu C.I., a observat pe drum o dâră de combustibil, făcând cunoscut acest lucru şi lucrătorilor de poliţie. Martorul a mai declarat că a observat că din acea maşină a curs produs petrolier cu miros de motorină, arătând însă că nu a observat cine era în maşină.

Martorul C.I. a declarat că locuieşte la depozitul de lemne, iar la o distanţă de 300-400 de metri locuieşte familia Z. Martorul a precizat că în zona respectivă circulau mai multe maşini, de diferite tipuri, dar că nu a observat ca la această familie să oprească maşini, în afară de maşina fiului lor. A recunoscut că, împreună cu M.A., a observat o dâră de combustibil, motorină sau benzină, însă a susţinut că nu a văzut şi maşina din care s-a scurs acel combustibil. Nu îi cunoaşte pe inculpaţi.

Martorul T.V. îl cunoaşte doar pe inculpatul E.V. întrucât au fost colegi. Acesta lucrează ca paznic la SC A. SA relatând o împrejurare în care, când făcea rondul, s-a întâlnit cu inculpatul E.V. care era însoţit de un tânăr, aflând că venea de la Peninsula şi la recomandarea lui a luat-o pe drumul de piatră. După puţin timp a venit un lucrător de poliţie care l-a întrebat cu cine a vorbit, de la acesta aflând că E.V. ar fura benzină.

Martorul L.P. a arătat că-l cunoaşte bine pe inculpatul E.V., iar pe inculpatul E.N. l-a văzut de vreo două ori. Ocupându-se de creşterea animalelor, în anul 2003 sau 2004, E.V. i-a dat 5 capre, motiv pentru care uneori venea la el să-i dea lapte si brânză. De asemenea, l-a mai văzut păzind porumbul pe care tatăl lui îl avea pe un teren aflat la o distanţă de 300 de metri, E.V. deplasându-se cu o D. de culoare albă sau cu o motoretă. Nu a fost de acord cu propunerea lui E.V. de a-i vinde sau închiria o parte din terenul pe care-l deţinea, însă ştie că acesta şi-a ridicat o baracă pe un alt teren, intenţionând să-şi facă o târlă de oi. Atât în zona unde creştea animalele, cât şi pe terenul său martorul a arătat că trecea o conductă de apă a F., pe terenul său trecând în diagonală. Pe inculpatul T.M. a declarat că l-a văzut o singură dată când era împreună cu numitul S. şi un alt bărbat, deplasându-se cu un autoturism D. cu obloane şi care s-a luat de alte persoane care erau în căruţă spunându-le să nu taie conductele, pentru că observase un tub de oxigen.

Martorul P.D. a declarat că este încadrat în continuare la SC V.E. SRL Constanţa, în perioada anilor 1996-2004, având un punct de lucru la ferma Mamaia Sat, îl cunoaşte doar pe inculpatul E.V. din perioada în carte lucra la ferma avicolă. A arătat că zona în care se afla punctul de lucru era traversată de conductele P. şi că în anul 2000 sau 2001 s-au efectuat în zonă lucrări de reparaţii la conducta de motorină şi benzină pe o distanţă de 300-400 de metri, lucrări care au avut loc şi în incinta fermei. Lucrările s-au efectuat pe o perioadă de 4 luni de către o firmă privată, în baza unui contract încheiat cu P. Din declaraţia aceluiaşi martor mai rezultă şi faptul că, odată sau de două ori pe an, conductele erau decopertate, întrucât se presupunea că aveau loc sustrageri de produse petroliere, cunoscând că nu s-au găsit instalaţii artizanale cu această ocazie, în ceea ce priveşte tronsonul care trece prin incinta fermei. Cunoaşte însă că la o distanţă de 100-150 de metri a fost găsită de către lucrătorii de poliţie o instalaţie artizanală montată pe o conductă petrolieră, ocazie cu care au verificat şi incinta fermei. Martorul a negat că ar fi declarat în cursul urmăririi penale că ar fi fost abordat de persoane care să-i fi solicitat sprijinul în montarea unor instalaţii artizanale, însă a arătat că i s-a solicitat să închirieze ferma, lucru pe care l-a şi făcut. În timpul zilei când se deplasa la fermă martorul a precizat că nu a văzut nimic suspect, arătând, totodată, că în zona respectivă, şi îndeosebi în timpul verii, zilnic trecea atât patrula de poliţie, cât şi patrula de jandarmi care avea şi un post de pază, ulterior fiind desfiinţat.

Martorul C.V. a susţinut în faţa instanţei că nu cunoaşte conţinutul declaraţiei date în cursul urmăririi penale, întrucât s-a prezentat la sediul poliţiei la insistenţele unui lucrător de poliţie. A mai arătat că nu cunoaşte pe nici unul dintre cei trei inculpaţi. Nu cunoaşte dacă prin zona în care locuieşte trec conducte, a precizat că trec mai multe maşini, însă nu ştie cine se afla în ele şi foarte des maşini ale poliţiei, dar nu şi cisterne.

Martorul O.F. a declarat că-l cunoaşte pe inculpatul T.M., iar pe ceilalţi doi doar din vedere, întrucât locuiesc în aceeaşi localitate, dar că nu ştie nimic referitor la infracţiunile pentru care sunt cercetaţi. A relatat însă o împrejurare în care fiind împreună cu soţia sa şi deplasându-se cu căruţa pentru a strânge fier vechi, în zona Lumina a fost oprit de un bărbat, care s-a recomandat comandantul P. şi care era însoţit de 2-3 bărbaţi îmbrăcaţi în costume de jandarmi. Tot în acea zonă a observat şi o cisternă. După o săptămână, în aceeaşi zonă, seara, a văzut mai multe persoane, îmbrăcate în haine negre şi purtând cagule, precum şi un autoturism D. de culoare roşu.

Martorul P.T.R. a declarat că nu-i cunoaşte pe inculpaţi. A arătat că, într-adevăr, a fost o împrejurare în care, fiind împreună cu R. şi V., deplasându-se cu căruţa la numitul C., au fost opriţi de patru persoane, care s-au recomandat ca fiind paza de la U.S.A.S., purtând salopete cu inscripţia F. şi care le-a spus că nu au voie în zona respectivă. Referitor la recunoaşterea de la poliţie, a menţionat că deşi i-a făcut cunoscut lucrătorului de poliţie că nu recunoaşte pe nimeni din fotografiile arătate, la insistenţele acestuia care i-a spus că trebuie să cunoască pe cineva, a arătat fotografii la întâmplare. Martorul a relatat că a fost de trei ori în zona unde au fost opriţi şi de fiecare dată a văzut maşini ale poliţiei, iar în alte împrejurări a văzut şi jandarmi.

Martorul R.A. a confirmat cele relatate de martorul P.T.R., arătând că nu-i cunoaşte pe inculpaţi, iar când a fost la poliţie, deşi i s-a spus că cel cu motorina este T. a precizat că nu-l cunoaşte şi nu ştie nimic referitor la acest aspect. Chiar şi atunci când i-au fost arătate fotografiile nu a recunoscut pe nimeni. Martorul a mai făcut precizarea că zona dintre Năvodari şi Lumina este supravegheată de trupe de jandarmi.

Martorul M.S. a arătat că declaraţia de la urmărire penală este semnată de el, însă nu a scris-o personal. În instanţă a declarat că-l cunoaşte doar pe inculpatul T.M., cu care, în perioada detenţiei, a stat timp de 2-3 săptămâni în aceeaşi cameră. Deşi lucrătorului de poliţie i-a spus că-l cunoaşte pe T.M., a relatat că i-a spus că nu l-a mai văzut din anul 1997. Revenind la declaraţia din cursul urmăririi penale, a mai susţinut că în ceea ce priveşte conţinutul acesteia a crezut că se referă la un furt de maşini pe care l-a comis şi pentru care era cercetat.

Martorul A.V. a declarat că locuieşte la depozitul de lemne din Năvodari şi într-o împrejurare când, împreună cu cumnatul său, venea de la coceni, a observat cum lucrătorii de poliţie verificau o baracă în câmp, unde observase şi o grămadă de coceni.

Martorul M.N. a declarat că nu-i cunoaşte pe inculpaţi. întrucât acesta deţine o suprafaţă de teren pentru care a primit mai multe oferte de vânzare sau închiriere nefinalizate. Pe terenul său a arătat că exista o căsuţă şi a aflat că la o distantă de 500-1000 de metri trec conductele de combustibil.

Martora R.V. (O.) a recunoscut că a semnat declaraţia de la urmărire penală, însă a arătat că nu a scris-o personal şi nici nu a citit-o; pe inculpatul E.N. îl cunoaşte arătând că a cumpărat o singură dată ţeava de polietilenă pentru apă, în jur de 100-150 de metri, şi piesele aferente, precum şi alte produse, o mufă sau două, martora nereţinând dacă fuseseră ultimele. A arătat că, într-adevăr, i-a fost arătată de către un lucrător de poliţie o mufă având pe ea eticheta cu preţul şi recunoscând scrisul colegei sale, însă a făcut precizarea că pe toate piesele se aplica preţul. De asemenea, martora a mai arătat că a pus la dispoziţia lucrătorilor de poliţie toate facturile cu vânzări de ţeava întocmite în urmă cu un an şi pe anul în curs.

Martora I.A. a declarat că lucrează în continuare la SC I. SRL Ovidiu. Aceasta a relatat că îşi aminteşte că inculpatul E.N. a cumpărat ţeava pentru apă, însă nu a putut spune în ce cantitate şi ce caracteristici prezenta. A precizat că i-a fost arătată o piesă care se foloseşte la ţeava pentru apă, pe care era lipită o etichetă cu scrisul său, făcând însă precizarea că pe majoritatea pieselor erau aplicate etichete.

Martorul N.A., martor cu identitate ascunsă, a revenit în totalitate asupra declaraţiei consemnate în cursul urmăririi penale, susţinând că a acceptat să dea declaraţie urmare a promisiunii făcute de către lucrătorul de poliţie, în sensul că va executa mai puţin din pedeapsă. A arătat că, într-adevăr, a stat în aceeaşi cameră cu inculpatul T.M., la I.P.J., însă nu l-a auzit pe acesta vorbind despre motivul pentru care era arestat şi nici că ar fi fost implicat în sustrageri de combustibil. În ceea ce priveşte informaţiile consemnate în cuprinsul declaraţiei consemnate în cursul urmăririi penale, referitoare la instalaţia artizanală, a precizat că i-au fost aduse la cunoştinţă de către lucrătorul de poliţie.

Martorul M.O. a declarat că-l cunoaşte pe inculpatul E.V., fiind consăteni. Ştie că acesta deţine un teren pe care-l lucrează, nu a văzut şi nici nu a auzit ca acesta să se ocupe cu comercializarea de produse petroliere. Cunoaşte că este căsătorit, că are două fete şi deţine un imobil cu 4-5 camere. Martorul a mai precizat că inculpatul i s-ar fi plâns că are probleme cu un lucrător de poliţie din localitate, care-l opreşte mereu.

Martorul D.A.C. a declarat că-i cunoaşte pe inculpaţii E.V. şi E.N. întrucât a lucrat la locuinţele acestora, unde le-a făcut două fântâni. Urma să le mai facă două fântâni şi în câmp întrucât intenţionau să cultive ceapă, lucru care însă nu s-a mai întâmplat. În perioada în care a lucrat la cei doi inculpaţi martorul a arătat că nu a văzut ca aceştia să deţină produse petroliere, bidoane de mare capacitate, cantităţi mari de ţeava sau cisterne.

Martorul C.I. a declarat că-i cunoaşte pe inculpaţii E.N. şi E.V., încă din anul 1989, pe cel din urmă mai mult, cunoscând că nu a avut probleme cu legea, personal neprimind sesizări că s-ar ocupa de afaceri cu combustibil. A mai arătat că E.V. s-a ocupat de cultura de pepeni, iar în anul 2004 ştie că a lucrat un teren al parohiei, situat lângă depozitul de lemne. Referitor la conductele petroliere, martorul a arătat că acestea erau păzite de către jandarmi şi nu treceau prin zona unde se afla terenul parohiei, iar pe drumul dintre Lumina şi Năvodari circula maşina poliţiei. De asemenea, a precizat că nici cu privire la inculpatul T.M. nu a primit sesizări că ar face afaceri cu combustibil.

Martorul M.D. a declarat că-l cunoaşte pe inculpatul T.M. întrucât i-a fost şef în perioada în care a lucrat la SC G. SRL, păstrând şi ulterior legătura cu acesta şi ajutându-l să toarne o placă de ciment la subsol pentru o construcţie, respectiv o extindere a casei. De asemenea, când avea drum în Lumina martorul a arătat că-l vizita. De la inculpat ştie că era hărţuit de poliţie care-i făcea controale la domiciliu şi nu l-a văzut niciodată transportând produse petroliere.

Martorul P.G. a declarat că îl cunoaşte pe inculpatul T.M. de aproximativ 5 ani, din perioada anilor 2001-2002, când l-a ajutat pe acesta la construcţii în gospodărie. În acea perioadă ştie că inculpatul lucra la R. Cât timp a lucrat la inculpat nu a văzut produse petroliere.

Au fost prezentate mai toate mijloacele de probă administrate pentru a avea o cât mai clară haşurare a situaţiei de fapt, pentru a desprinde conotaţiile juridice.

Prezumţia de nevinovăţie este consacrată explicit în art. 23 alin. (8) din Constituţia României, care prevede că până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti de condamnare, persoana este considerată nevinovată.

De asemenea, prezumţia de nevinovăţie este prevăzută în art. 11 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului adoptată de O.N.U. în 1948; în art. 6&2 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului adoptată în 1959 şi în art. 14&2 din Pactul internaţional privind drepturile civile şi politice din 1966.

Prezumţia de nevinovăţie trebuie privită în strânsă interdependenţă şi cu celelalte principii ale procesului penal, prevăzute în art. 2-6 C. proc. pen., respectiv principiul legalităţii, principiul aflării adevărului, rolul activ al organelor judiciare, garantarea libertăţii persoanei şi a dreptului la apărare.

Este o realitate că, în cazul în care inculpaţii ar fi cei vinovaţi de sustragerile de motorină, ar fi fost imposibil să nu fi fost observate cisterne pe câmp, în condiţiile în care se reţine că s-ar fi sustras de către aceştia o cantitate foarte mare de motorină, respectiv 2.355.859 litri, ceea ce ar fi presupus deplasarea în zona de sustragere a mai multor cisterne şi care să fi efectuat mai multe drumuri. Utilajul cu care se susţine că ar fi sustras este şi insuficient şi nepotrivit pentru preluarea unei cantităţi uriaşe ca cea imputată. Mai mult, date în sensul că s-ar fi făcut deversări de motorină pe terenul respectiv nu există.

Ceea ce trebuie menţionat este faptul că motorina sustrasă, respectiv cantitatea menţionată mai sus, nici nu a fost identificată.

Împrejurarea că materialele care au fost folosite la construcţia instalaţiei artizanale prezintă aceleaşi caracteristici cu cele găsite în baraca de pe terenul închiriat de inculpaţii E.N. şi E.V. nu conduce cu certitudine la vinovăţia acestora şi nici faptul că din probe a rezultat că aceştia ar fi cumpărat cantităţi mai mari de ţeava şi racorduri, produse care se găsesc în circuitul comercial, fiind frecvent folosite în construcţii. Pe de altă parte, nu constituie o probă certă nici faptul că din declaraţiile celor două martore rezultă că inculpaţii ar fi cumpărat ţeava pentru apă, prezentând caracteristici identice cu cea folosită la instalaţia artizanală şi prin urmare ar rezulta vinovăţia acestora, tocmai pentru argumentul prezentat mai sus.

În esenţă, în raport de cele expuse, în cauză nu s-a putut face dovada certă că inculpaţii se fac vinovaţi de sustragerile de motorină.

Până la urmă întreaga activitate de probaţiune trebuie să ne conducă la convingerea dacă infracţiunea cu care au fost sesizate organele de urmărire şi instanţa de judecată există sau nu; în cazul existenţei acesteia, dacă inculpatul este vinovat sau nu de săvârşirea acesteia, iar dacă este vinovat, care sunt împrejurările care ar putea determina o individualizare corectă a sancţiunii penale ce urmează a fî aplicată inculpatului.

În acest sens se înscriu şi dispoziţiile art. 62 C. proc. pen., care prevăd că, în vederea aflării adevărului, organul de urmărire penală şi instanţa de judecată sunt obligate să lămurească pricina, sub toate aspectele, prin probe.

În cauza de faţă se poate constata că toate probele care au fost administrate sunt probe indirecte care nu evidenţiază împrejurările comiterii sustragerilor repetate de motorină şi vinovăţia celor trei inculpaţii, aceştia beneficiind de prezumţia de nevinovăţie, luând în considerare dispoziţiile art. 66 C. proc. pen.

Prezumţia de nevinovăţie se întregeşte cu principiul in dubio pro reo, potrivit căruia orice îndoială se interpretează în favoarea inculpatului.

Pe de altă parte, probele nu au o valoare mai dinainte stabilită. Aprecierea fiecărei probe se face de către instanţa de judecată în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului.

În vederea unei complete şi juste aprecieri a probelor, autorităţile judiciare au obligaţia de a lega operaţiunea de apreciere cu alte operaţiuni ale probaţiunii, cum sunt verificarea probelor şi administrarea de noi probe, prin care să se înlăture contradicţiile ce există între probe, îndoielile ce se pot ivi, pentru a se putea ajunge, în final, la certitudine. Aprecierea completă şi justă a probelor trebuie să se întemeieze pe o analiză minuţioasă a materialului probator şi apoi pe o sinteză raţională a evaluărilor făcute, pe examinarea probelor în ansamblul lor.

Plecând de la cele menţionate, se poate constata că cea mai mare parte a martorilor audiaţi nu-i cunosc pe inculpaţi şi nu i-au văzut în împrejurări care să li se pară suspecte sau să le trezească anumite bănuieli, aspecte care rezultă şi din declaraţiile martorilor care au arătat fiecare pe care dintre inculpaţi îi cunoaşte şi în ce împrejurări i-au cunoscut.

Din nicio declaraţie nu rezultă că vreunul dintre inculpaţi ar fi fost văzuţi în zonele prin care treceau conductele cu combustibil ale P. De altfel, dacă ar fi fost aşa, era normal să existe o constatare în acest sens, în condiţiile în care, după cum au arătat o parte dintre martori, în zonele respective patrulau atât echipaje de poliţie, cât şi de jandarmi.

După cum s-a arătat, prin rechizitoriu s-au reţinut ca probe certe în susţinerea vinovăţiei inculpaţilor anumite coincidenţe ce nu pot fi avute în vedere de către instanţă la reţinerea fără putinţă de tăgadă a vinovăţiei celor trei inculpaţi.

Declaraţiile martorilor din cursul urmăririi penale prezintă anumite contradicţii cu cele date în faţa instanţei, contradicţii care nu pot ignorate. Astfel, martorul L.P. a arătat că în zona unde deţinea el terenul, din care inculpatul E.V. ar fi vrut să închirieze o parte trecea doar conducta de apă a F. Declaraţia martorului T.V., care a fost reţinută ca probă, pornind de la susţinerea acestuia că, în mod inexplicabil, într-una din zilele lunii octombrie sau noiembrie, s-a întâlnit cu inculpatul E.V. în zona unde îşi efectua serviciul.

De asemenea, în cursul urmăririi penale, martorii P.T.R. şi R.A. au declarat că din grupul de persoane care i-a oprit, în timp ce se deplasau cu căruţa la stâna lui L.P., făceau parte inculpaţii T.M. şi E.V., pe care i-ar fi recunoscut din fotografiile arătate la poliţie, ulterior, în faţa instanţei au revenit asupra acestor susţineri, arătând că, într-adevăr, au fost opriţi de patru persoane care purtau salopete cu inscripţia F. şi care le-a spus că nu au voie în zona respectivă, dar că nu au recunoscut pe niciuna dintre aceste persoane.

În acelaşi sens, martorii M.A. şi C.I., în faţa instanţei de fond şi aceşti martori au revenit asupra acestor susţineri, precizând că nu-i cunosc pe vreunul dintre inculpaţi; cu privire la urmele de produs petrolier au declarat că, într-adevăr, le-au observat şi că au văzut curgând motorină dintr-o maşină, însă nu au văzut cine era la volan.

Chiar şi martorul N.A., martor cu identitate ascunsă, a revenit în totalitate asupra declaraţiei dată în cursul urmăririi penale, susţinând că a dat declaraţia din cursul urmăririi penale datorită promisiunilor care i-au fost făcute de către lucrătorul de poliţie.

În ceea ce priveşte facturile existente la dosar, constatăm că beneficiari sunt D.C. SRL, A.I. SRL, A.F. C.H., C.C., SA V.T., SA S.S., A.F. Z., P.F. C.T., SC T.C., A.F. T., SA G.V.C., G.C., SC R.C., SC A.O. SA, SA A.S., M.A. SRL, SA A.L., neexistând nicio dovadă că între aceşti beneficiari şi cei trei inculpaţi ar exista vreo legătură.

Faptul că la dosar există facturi din care rezultă că inculpaţii au achiziţionat de la B. materiale cu caracteristici identice celor folosite la construcţia instalaţiei artizanale, nu reprezintă o probă certă care să susţină vinovăţia acestora.

Potrivit art. 63 C. proc. pen., probele administrate în cursul procesului penal în diferite faze, nu au valoare prestabilită.

Instanţa de fond, iar ulterior instanţa de apel, au reţinut în mod corect o altă realitate juridică decât cea de la urmărire penală, ajungând la concluzia justă că asupra existenţei faptelor şi a vinovăţiei inculpaţilor sunt serioase îndoieli, impunându-se a se da eficienţă regulii, potrivit căreia „orice îndoială este în favoarea inculpatului „in dubio pro reo".

Faţă de considerentele expuse, este de constatat că nu sunt temeinice motivele de recurs ale Parchetului, probatoriul administrat în faza de urmărire penală necoroborându-se cu cel administrat în faza cercetării judecătoreşti şi neputându-se reţine fără dubiu că inculpaţii sunt autorii faptei de furt calificat în formă continuată.

Practic procurorul preia în motivele de recurs cele învederate în apel arătându-se nemulţumit de menţinerea soluţiei de achitare.

Mai mult, instanţa de apel, cu ocazia rejudecării apelului, s-a conformat Deciziei penale nr. 717 din 03 martie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, potrivit art. 385¹⁸ C. proc. pen., clarificând de la ce moment al desfăşurării procesului penal partea civilă SC P. a intrat în lichidare, ce societate a fost instituită lichidator judiciar şi că prejudiciul, astfel cum a fost calculat prin raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză, s-a regăsit scriptic în evidenţa contabilă a societăţii constituită parte civilă (v. adresa din 25 noiembrie 2009 a SC P. SA (f. 34), prin lichidator judiciar R. SRL, prin care s-a adus la cunoştinţa instanţei că SC P. SA a intrat în lichidare conform sentinţei comerciale nr. 511 din 17 octombrie 2007 pronunţată în Dosar nr. 3441/105/2007 aflat pe rolul Tribunalului Prahova, secţia comercială şi de contencios administrativ (f. 35-39); pentru perioada de referinţă ianuarie-octombrie 2003 pierderile au fost determinate conform Raportului de expertiză tehnică, pe baza diferenţelor de presiune înregistrate pe diagrame, a caracteristicilor instalaţiei artizanale şi a conductei de transport motorină Midia - Ovidiu Terminal Constanţa şi reprezintă 2.355.859 kg (f. 40-52); contravaloarea celor 2.355.859 kg motorină a fost determinată pe baza preţului de referinţă a motorinei şi este de 5.997.909,025 RON; adresa din 07 ianuarie 2010 a lichidatorului judiciar R. SRL în care s-a menţionat că prejudiciul în valoare de 5.997.909,025 RON, reprezentând contravaloarea a 2.355.859 kg motorină, a fost înregistrat în contabilitatea SC P. SA prin nota contabilă din 10 august 2004).

În ceea ce priveşte calcularea prejudiciul real, reprezentat de cantitatea de motorină efectiv sustrasă, prin stabilirea şi evidenţierea, separată, prin calcule adecvate, a pierderilor rezultate din pomparea produsului petrolier în conducte dar şi din diferenţele de presiune ce s-au înregistrat pe flux în perioada de referinţă, este de constatat că din motive total obiective nu se poate efectua în cauză un supliment al raportului de expertiză tehnică în acest sens, având în vedere că în arhivele SC P. SA nu se mai găsesc documentele primare necesare efectuării suplimentului raportului de expertiză, respectiv diagramele de presiune pe conducta transport motorină Midia - Năvodari şi nici Registrele cu caracter administrativ în care se înregistrează procesele verbale de evenimente (f. 107), aspect care reiese din adresa din 17 mai 2010 a lichidator judiciar R. SRL (f. 108) din care reiese că termenul de păstrare a foilor de presiune este de 5 ani şi acestea au fost clasate şi distruse în cursul anului 2009.

A se insista în cadrul recursului pe acest culoar de probaţiune este exagerat şi nici nu există un raport direct proporţional între efectuarea suplimentului respectiv de expertiză şi factorul vinovăţie.

Curtea a reţinut că la data de 29 aprilie 2010 a intervenit decesul inculpatului T.M. (f. 111 - certificat de deces) şi expres, nu s-a solicitat continuarea procesului penal. Această din urmă menţine are relevanţă juridică, soluţia de încetare a procesului penal este legală. După cum s-a arătat însă, întreg ansamblul faptic, desprins din probaţiunea administrată, pentru contur complet a impus a lua în calcul şi persoana inculpatului T.M.

În consecinţă, examinând cauza sub aspectele criticate, în baza art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge recursul penal declarat de Parchet, împotriva deciziei atacate, privind pe inculpaţii E.V. şi E.N.

Văzând şi disp. art. 192 alin. (3) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa împotriva Deciziei penale nr. 69/ P din 8 iunie 2010 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, privind pe inculpaţii E.N. şi E.V.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat E.V., în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul M.J.

Onorariul parţial al apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, pentru intimatul inculpat E.N., în sumă de 50 lei, se va plăti din fondul M.J.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 noiembrie 2010.

f

← ICCJ. Decizia nr. 4101/2010. Penal. Plângere împotriva...		ICCJ. Decizia nr. 4241/2010. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 3914/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 3922/2010. Penal. Cerere de transfer de procedură în materie penală (Legea 302/2004). Recurs ICCJ. Decizia nr. 4045/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 4101/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 4241/2010. Penal ICCJ. Decizia nr. 4304/2010. Penal ICCJ. Decizia nr. 4310/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 475/2010. Penal. Cerere de transfer de procedură în materie penală (Legea 302/2004). Recurs