ICCJ. Decizia nr. 3959/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3959/2010
Dosar nr. 46/2/2010
Şedinţa publică din 8 noiembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
A. 1. Petenta I.C. a formulat plângere la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva comisarului şef D.E. pentru infracţiunea de abuz în serviciu prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), arătând că acesta a citat-o la locul de muncă în mod abuziv şi cu nerespectarea procedurii de citare prevăzută de lege.
2. Prin rezoluţia nr. 293/P/2009 din 29 octombrie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti s-a dispus, în baza art. 10 lit. a) şi c) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de A.E.R. şi D.E.
S-a constatat că, în instrumentarea Dosarului 2546/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria sector 1 Bucureşti, petenta a fost citată la locul de muncă, în conformitate cu dispoziţiile art. 177 C. proc. pen., iar procedura de citare a fost efectuată de inspectorul A.E.R. şi nu de D.E., personal.
3. Prin rezoluţia nr. 1831/II/2009 din data de 26 noiembrie 2009 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti s-a dispus respingerea ca neîntemeiată a plângerii formulate în baza art. 278 C. proc. pen., constatându-se că plângerea se rezumă a fi o critică subiectivă şi neîntemeiată asupra soluţiei adoptate în cauză, care este temeinică şi legală.
4. Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, petenta I.C. a formulat plângere împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale, conform dispoziţiilor art. 2781 C. proc. pen. În plângerea adresată instanţei, petenta a invocat aceleaşi motive, respectiv faptul că a fost citată în mod intenţionat ";defectuos"; la locul de muncă şi nu la domiciliu. În opinia petentei, procedura de citare a fost efectuată de D.E. şi aceasta a dat posibilitatea şefului instituţiei să ";arate"; colegilor că există un dosar penal în care petenta este citată.
Prin Sentinţa penală nr. 84 din 29 martie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, s-a respins ca nefondată plângerea formulată de petenta I.C. împotriva rezoluţiei din Dosarul nr. 293/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi a rezoluţiei nr. 1831/II-2/2009 a aceleiaşi unităţi de parchet, fiind obligată petenta la plata sumei de 50 RON cu titlu de cheltuieli judiciare statului.
Instanţa de fond a reţinut în esenţă că procedura de citare a fost legal îndeplinită de A.E.R. în conformitate cu dispoziţiile art. 177 C. proc. pen. iar nemulţumirea petentei cu privire la procedura de citare efectuată legal este pur subiectivă şi nu poate constitui motiv de admitere a plângerii.
B. Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs petenta I.C., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, cu motivarea că instanţa de fond şi-a însuşit punctul de vedere al procurorului fără a efectua cercetarea judecătorească, pe fondul cauzei reiterând criticile din plângerea penală şi plângerea adresată instanţei în baza art. 2781 C. proc. pen.
Examinând recursul declarat de petentă sub toate aspectele, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat.
Instanţa de fond a constatat că situaţia de fapt reţinută de procuror corespunde actelor premergătoare administrate în prezenta cauză şi că acesta a apreciat în mod corect că intimatul comisar - şef D.E. nu a săvârşit infracţiunea de abuz în serviciu prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), reclamată prin plângerea penală, nefiind cel care a efectuat procedura de citare a petentei la locul de muncă al acesteia. În realitate, petenta a fost citată la locul de muncă, dar procedura de citare a fost efectuată de inspectorul A.E.R. în conformitate cu dispoziţiile art. 177 C. proc. pen., care prevăd că citarea învinuiţilor/inculpaţilor, precum şi a altor persoane se face la adresa locului de muncă, prin serviciul de personal al unităţii la care lucrează, în situaţia în care adresa unde locuiesc nu este cunoscută.
În speţă, cum în plângerea penală formulată împotriva petentei pentru sustragerea de înscrisuri nu se indica domiciliul acesteia, ci doar faptul că este angajata S.O., calitate în care şi săvârşise presupusa faptă, inspectorul A.E.R. a completat citaţia şi predat-o la secretariatul respectivei unităţi spitaliceşti, pentru a fi remisă petentei, astfel că în sarcina acestuia nu se poate reţine încălcarea vreunei dispoziţii legale.
Ca atare, pentru aceste considerente, constatând că atât rezoluţia procurorului cât şi sentinţa pronunţată în cauză sunt legale şi temeinice, văzând şi dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat iar în baza art. 192 alin. (2) din acelaşi cod va obliga recurenta la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionara I.C. împotriva Sentinţei penale nr. 84 din 29 martie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurenta petiţionară la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 8 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 333/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 334/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
