ICCJ. Decizia nr. 4102/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr.4102/2010

Dosar nr.4714/2/2010

Şedinţa publică din 17 noiembrie 2010

Asupra recursului de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

A. 1. La data de 31 iulie 2009, a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti plângerea formulată de T.V. împotriva numitului Z.M., subcomisar în cadrul Secţiei 15 Poliţie, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. de art. 242 C. pen., art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi art. 272 C. pen.

În plângerea penală şi în declaraţia sa, petentul a arătat că la data de 13 august 2009 a depus sub semnătură de primire, pentru a fi avut în vedere la soluţionarea Dosarului nr. 7975/P/2005, un centralizator, adresă care cuprindea mai multe documente pentru a fi avute în vedere la soluţionarea dosarului. Petentul a precizat că prin nedepunerea acestor documente la dosar de către scm. Z.M., s-a dispus faţă de el de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti scoaterea de sub urmărire penală şi aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ.

T.V. a arătat că formulând plângere împotriva soluţiei a constatat că scms. Z.M. nu a depus la dosar adresa centralizatoare şi actele anexe pe i le-a predat pe bază de semnătură.

2. Prin rezoluţia nr. 13947P/2009 din 17 martie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, în baza art. 10 lit. a) şi d) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de scms. Z.M., referitor la săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP), art. 242 C. pen. şi art. 272 C. pen.

Pentru a dispune astfel, procurorul care a instrumentat cauza în faza actelor premergătoare a constatat că scms. Z.M. nu a reţinut sau distrus înscrisurile la care face referire T.V., aceste înscrisuri fiind depuse într-un alt dosar cu aceleaşi părţi, respectiv Dosarul nr. 6571/P/2006. A mai rezultat că ofiţerul de poliţie a instrumentat mai multe cauze referitoare la aceeaşi societate comercială, astfel explicându-se faptul că documentele respective au fost ataşate la Dosarul nr. 6571/P/2006.

În consecinţă, a reţinut că nu au existat indicii cu privire la săvârşirea infracţiunii prev. de art. 272 C. pen., de către scms. Z.M.

De asemenea, s-a apreciat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor prev. de art. 246 şi 249 C. pen.

 3. Împotriva rezoluţiei procurorului, petentul T.V. a formulat plângere la procurorul ierarhic superior, conform art. 278 C. proc. pen., ce a fost respinsă ca neîntemeiată prin rezoluţia procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, nr. 747/II/2/2010 din 6 mai 2010, reţinându-se că petentul face o critică nu a soluţiei pronunţate în cauza cu nr. 1394/P/2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, ci a celei pronunţate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti în cauza cu nr. 7975/P/2005; or, nemulţumirile petentului cu privire la această soluţie pot face obiectul plângerii în faţa instanţei de judecată competente.

B. În baza art. 2781 C. proc. pen., petentul a formulat plângere în faţa judecătorului, arătând în esenţă că rezoluţia conţine aprecieri eronate cu privire la lipsa intenţiei în cazul infracţiunii prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), aprecieri eronate cu privire la lipsa consecinţelor socialmente periculoase în privinţa infracţiunii de neglijenţă în serviciu, precum şi aprecieri eronate cu privire la inexistenţa faptei relativ la infracţiunea de reţinere sau distrugere de înscrisuri. A mai arătat că prin nedepunerea unor înscrisuri destinate Dosarului nr. 7975/P/2005, pe considerentul că nu ar avea legătura cu cauza, s-a împiedicat ajungerea acestor mijloace de probă la cunoştinţa procurorului care a supravegheat urmărirea penală şi astfel a fost confirmată o soluţie, cu omisiunea unor probe, activitate care a împiedicat realizarea corectă a actului de justiţie.

Prin sentinţa penală nr. 253 din 2 septembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I-a penală, s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petent împotriva rezoluţiei din 6 mai 2010 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, nr. 747/II/2/2010, prin care a fost confirmată rezoluţia nr. 1394/P/2009 din 17 martie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, fiind obligat petentul la plata sumei de 50 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, în luna septembrie 2005, SC I.A. SA s-a adresat cu plângere organelor de poliţie solicitând a se efectua cercetări şi faţă de T.V., administrator al SC A.P. SRL sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 291 C. pen. Plângerea a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti sub nr. 7975/P/2005 şi repartizată spre soluţionare scms. Z.M. din cadrul Poliţiei Sector 4 - Secţia 15 Poliţie care, la data de 11 ianuarie 2006, a dispus începerea urmăririi penale faţă de T.V. pentru săvârşirea infr. prev. de art. 291 C. pen., rezoluţia fiind confirmată de către procuror. Propunerea organelor de poliţie de scoatere de sub urmărire penală şi aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ a fost confirmată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti.

Fiind audiat, Z.M. a declarat că în cursul anului 2008 a avut în lucru mai multe dosare privind plângerile formulate de T.V. şi V.M. Printre acestea s-a aflat şi Dosarul nr. 7975/P/2005 în care T.V. avea calitatea de învinuit. Z.M. a precizat că în data de 13 august 2008 a primit o adresă prin care i se înmânau mai multe copii de pe contractele ce făceau obiectul cercetărilor.

Întrucât şi celelalte dosare aveau legătură cu Dosarul nr. 7975/P/2005 au fost depuse copii de pe actele primite şi în acestea.

Z.M. a arătat că adresa prin care i s-au înmânat copii de către petent se află la urma Dosarului nr. 6571/P/2006, întrucât se referă la aceeaşi societate comercială.

De asemenea, centralizatorul nu conţinea date care să fie valorificate în cursul urmăririi penale, considerându-l un cuprins al actelor ce erau deja ataşate la dosar. Referitor la adresele din 04 iulie 2003 a SC I.A. SA şi a SC A.P. SRL, Z.M. a arătat că acestea nu aveau legătură cu obiectul cauzei, motiv pentru care nu le-a ataşat.

Din procesul-verbal din data de 03 decembrie 2009 reiese faptul că la Dosarul nr. 7975/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti aflat la Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti se găsesc următoarele înscrisuri: adresa SC A.P. SRL către SC I.A. SA (filele 137, 203), sentinţa comercială nr. 13737 din 20 decembrie 2004 a Tribunalului Bucureşti (filele 46, 55, 140, 216), ordonanţa nr. 10555/P/2004 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti (filele 69, 145, 209), adresa SC I.A. SA către T.V. (filele 94, 195, 221), adeverinţa emisă de SC I.A. SA (filele 51, 88, 89, 138, 177) şi raportul de evaluare a obiecţiunilor „Drum Incinta" (fila 97). În Dosarul de urmărire penală nr. 7975/P/2005 nu s-a găsit adresa centralizator prin care au fost depuse înscrisurile sus-menţionate şi adresa SC I.A. SA din 04 iulie 2003.

Din procesul-verbal din data de 24 februarie 2010 reiese faptul că la urma Dosarului nr. 6571/P/2006 al Secţiei 15 Poliţie se află la filele 106-108 centralizatorul, în original, depus de către petent, la fila 148 adresa din 03 iulie 2003 a SC I.A. SA iar la fila 150 adresa din 04 martie 2003 a SC A.P. SRL.

Având în vedere cele expuse, prima instanţă a apreciat că faţă de Z.M. s-a dispus în mod corect neînceperea urmăririi penale sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), deoarece nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii sub aspectul laturii subiective, lipsind intenţia, condiţie esenţială pentru existenţa infracţiunii.

În ceea ce priveşte săvârşirea infracţiunii prev. de art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP), în cauză s-a dispus în mod corect neînceperea urmăririi penale, deoarece nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii sub aspectul laturii obiective, lipsind consecinţa socialmente periculoasă, împotriva soluţiei de scoatere de sub urmărire penală şi aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ aplicată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, petentul având la îndemână calea plângerii la instanţa de judecată conform art. 2781 C. proc. pen.

A mai reţinut prima instanţă că infracţiunea prev. de art. 242 C. pen. este o infracţiune contra autorităţii, al cărei obiect material îl constituie orice înscris care se află în păstrarea ori deţinerea unui organ sau a unei instituţii de stat ori a unei alte unităţi prev. de art. 145 C. pen., cu excepţia înscrisurilor emis de un organ de urmărire penală, de o instanţă de judecată sau de un alt organ de jurisdicţie ori destinate acestora. Distrugerea acestor din urmă înscrisuri ori împiedicarea în orice mod ca un înscris destinat unuia dintre organele sus arătate să ajungă la acestea, când astfel de înscrisuri sunt necesare soluţionării unei cauze, constituie infracţiunea prev. de art. 272 C. pen., fiind o infracţiune care împiedică înfăptuirea justiţiei.

 C. Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs petentul, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, reiterând în esenţă criticile din plângerea penală şi cea adresată primei instanţe şi solicitând desfiinţarea rezoluţiei şi trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti în vederea începerii urmăririi penale. În ceea ce priveşte sentinţa recurată, recurentul a arătat că aceasta conţine aprecieri eronate asupra lipsei intenţiei făptuitorului în cazul infracţiunii prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), fără vreo motivaţie concretă, la fel şi referitor la lipsa consecinţelor socialmente periculoase în cazul infracţiunii prev. de art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP), Totodată, a criticat sentinţa în ceea ce priveşte lipsa motivării referitor la infracţiunea prev. de art. 272 C. pen.

Examinând recursul declarat de petent sub toate aspectele, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat.

Instanţa de fond, în baza materialului probator administrat în faza actelor premergătoare, a analizat situaţia de fapt reclamată de petent apreciind, în mod corect, că activităţile desfăşurate de intimatul - scms. Z.M. din cadrul Poliţiei Sector 4 - Secţia 15 Poliţie, în exercitarea sarcinilor de serviciu, nu constituie infracţiunile prev. de art. 242, art. 246, art. 249 şi art. 272 C. pen.

Prin prisma propriului examen, Înalta Curte constată că, având în lucru mai multe dosare privind plângerile formulate de T.V. şi V.M., printre care şi Dosarul nr. 7975/P/2005 în care T.V. avea calitatea de învinuit, intimatul - scms. Z.M. a ataşat la urma Dosarului nr. 6571/P/2006 al Secţiei 15 Poliţie un centralizator, în original, precum şi adresele din 03 iulie 2003 a SC I.A. SA şi din 04 martie 2003 a SC A.P. SRL, motivat de faptul că centralizatorul nu conţinea date care să fie valorificate în cursul urmăririi penale, considerându-l un cuprins al actelor ce erau deja ataşate la dosar, iar cele două adrese nu aveau legătură cu obiectul cauzei.

Pe de altă parte, soluţia dispusă de procurorul care supraveghea urmărirea penală, de scoatere de sub urmărire penală a petentului şi aplicare a unei sancţiuni cu caracter administrativ - urmare comportamentului procesual al intimatului care a împiedicat ajungerea acestor mijloace de probă la cunoştinţa procurorului şi implicit realizarea corectă a actului de justiţie - a fost desfiinţată prin sentinţa penală nr. 2411 din 16 decembrie 2009 pronunţată de către Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti în Dosarul nr. 2340/4/2009, rămasă definitivă prin respingerea recursului. Or, corectarea soluţiilor emise de procuror în cauzele în care efectuează urmărire penală proprie sau doar exercită supravegherea organelor de cercetare penală se face pe calea controlului ierarhic, în condiţiile art. 278 C. proc. pen. şi, respectiv, pe calea controlului judiciar, reglementat de dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen., nefiind firesc ca eventualele greşeli în instrumentarea urmăririi penale să atragă, de plano, răspunderea penală a organelor de cercetare penală sau a procurorului, cu excepţia împrejurării când se face dovada că au acţionat cu rea credinţă, în scopul prejudicierii intereselor procesuale ale părţilor. În speţă, soluţia procurorului a fost corectată pe calea controlului judiciar şi nu există dovezi ale exercitării atribuţiilor de serviciu, de către intimat, cu rea - credinţă, astfel că soluţia dispusă faţă de acesta este corectă iar criticile formulate de petent sunt nefondate.

În ceea ce priveşte critica privind motivarea sumară a sentinţei recurate, Înalta Curte constată că este neîntemeiată, instanţa de fond făcând o examinare efectivă a faptelor reclamate, precum şi a încadrării juridice a acestora şi analizând detaliat inexistenţa elementelor constitutive ale infracţiunilor sus menţionate.

Ca atare, pentru aceste considerente, constatând că rezoluţia procurorului precum şi sentinţa pronunţată în cauză sunt legale şi temeinice, văzând şi dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, iar în baza art. 192 alin. (2) din acelaşi cod va obliga recurentul la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul T.V. împotriva sentinţei penale nr. 253 din 02 septembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I-a penală.

Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 noiembrie 2010.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 4102/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs