ICCJ. Decizia nr. 4443/2010. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4443/2010
Dosar nr. 2399/54/2009
Şedinţa publică din 9 decembrie 2010
Deliberând asupra recursurilor, se reţine:
Prin Decizia penală nr.90 din 8 aprilie 2010 Curtea de Apel Craiova, secţia penală a admis apelurile declarate de inculpatul N.V. şi de partea civilă Statul Român reprezentat de A.N.A.F. prin D.G.F.P. Dolj împotriva sentinţei penale nr.248 din 6 iunie 2008, pronunţată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. 16077/63/2007.
A desfiinţat sentinţa, în parte.
A descontopit pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată inculpatului în pedepsele componente, pe care le-a repus în individualitatea lor.
În baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptelor descrise la pct. 6 din rechizitoriu din infracţiunea prevăzută de art. 13 din Legea nr. 87/1994 şi art. 40 din Legea nr. 82/1991 raportat la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), în infracţiunea prevăzută de art.13 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
În baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptelor descrise la pct. 1 din rechizitoriu, din infracţiunea prevăzută de art. 276 lit. b) din Legea nr. 31/1990 în infracţiunea prevăzută de art. 143 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 85/2006 cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
În baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului N.V. pentru infracţiunile prevăzute de art. 143 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 85/2006 cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) (pct. 1 din rechizitoriu), art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990 - fost art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 (pct. 3 din rechizitoriu), art. 271 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 - fost art. 265 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 (pct. 4 din rechizitoriu), art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (pct. 5 din rechizitoriu), art. 13 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) (pct. 6 din rechizitoriu), ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penalepotrivit art. 124 C. pen.
A menţinut dispoziţia din sentinţă privind condamnarea inculpatului la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 2151 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (pct. 2 din rechizitoriu), precum şi pe cea privind constatarea graţierii totale şi condiţionate, în baza art. 1 din Legea nr. 543/2002, a pedepsei aplicate, cu atragerea atenţiei inculpatului asupra dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 543/2002.
A constatat graţiată şi pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. aplicată pe durata prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen.
A înlăturat obligarea inculpatului la plata sumei de 662.225,7 lei către A.N.A.F. Bucureşti şi a obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente U.P.R.C.D. Filiala Dolj la plata sumei de 39.434 lei despăgubiri civile, cu dobânzi şi penalităţi de întârziere către partea civilă Statul Român reprezentat de A.N.A.F. prin D.G.F.P. Dolj.
A obligat inculpatul în solidar cu SC H.K.R.I. S.N.C. Craiova, prin lichidator judiciar B.G., la plata sumei de 751.139 lei despăgubiri civile, cu dobânzi şipenalităţi de întârziere, către partea civilă Statul Român reprezentat de A.N.A.F. prin D.G.F.P. Dolj.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.
A respins apelul declarat de partea civilă M.V., declarat împotriva aceleiaşi sentinţe penale, ca nefondat.
În baza art.192 alin. (2) C. proc. pen. a obligat apelantul parte civilă M.V. la plata sumei de 150 lei cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 50 lei reprezintă onorariu apărător oficiu (25% din suma totală de 200 lei).
În esenţă, instanţa de apel a apreciat că instanţa de fond a reţinut o situaţie de fapt corectă, în concordanţă cu probatoriul administrat în cauză, fapta inculpatului N.V. de a înstrăina în favoarea creditorilor, o parte însemnată din activele SC H. S.N.C. Craiova, societate în faliment judiciar, constituind infracţiunea prevăzută de art. 143 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 85/2006 cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi ca atare, în temeiul art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică din infracţiunea prevăzută de art. 276 lit. b) din Legea nr. 31/1990 în noua infracţiune.
Pe de altă parte fapta inculpatului de a folosi cu rea credinţă bunurile societăţii SC H. S.N.C., aflată în faliment, în scop contrar intereselor acesteia şi în folosul său propriu, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990.
Fapta aceluiaşi inculpat de a prezenta asociaţilor, cu rea credinţă, o situaţie financiarăinexactă sau date inexacte asupra condiţiilor economice ale societăţii, pentru ascunderea situaţiei reale, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 271 pct. 2 din Legea nr. 31/1990.
Nu în ultimul rând, fapta inculpatului de a determina în orice mod, cu intenţie, săvârşirea fără vinovăţie, de către altă persoană, în mod repetat, a infracţiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată, întruneşte elementele constitutive ale participaţiei improprii la această infracţiune prev. de art. 31 alin. (2) raportat la art. 290 C. pen. cu aplicareaart.41 alin. (2) C. pen.
În baza art. 334 C. proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 13 din Legea nr. 87/1994 şi art. 40 din Legea nr. 82/1991 raportat la art. 289 C. proc. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 13 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), întrucât, în conţinutul laturii obiective al infracţiunii de evaziune fiscală este cuprinsă atât infracţiunea de fals cât şi uzul de fals, respectiv falsificarea de documente contabile prin atestarea unor împrejurări necorespunzătoare realităţii şi evidenţierea lor în actele contabile, diminuând astfel veniturile realizate şi implicit diminuarea impozitului, taxelor şi contribuţiilor datorate statului.
Cum o parte din infracţiuni au fost săvârşite în perioada anilor 2000 - 2001, aprilie 2002 s-a constatat şi incidenţa prescripţiei speciale prevăzută de art. 124 raportat la art. 122 lit. d) C. pen. dispunându-se pe cale de consecinţă încetarea procesului penal în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen.
Cu privire la infracţiunea de delapidare prevăzută de art. 2151 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), s-a constatat că în perioada 8 noiembrie 2000 - 19 decembrie 2001 din conturile celor 3 societăţi administrate de către inculpat, a fost virată în contul U.P.R.C.D., sub acoperirea unor contracte de consultanţă, suma de 13.468.446 lei, pe care inculpatul a cheltuit-o pentru protocol şi diurnă.
Tot prin intermediul U.P.R.C.D. inculpatul şi-a mai însuşit de la cele trei societăţi administrate de el şisuma de 938.468.446 lei.
În plus, inculpatul a transferat de la SC H. S.N.C. Craiova utilaje pentru prelucrarea maselor plastice cumpărate în acte din Germania, către SC E.P. SRL Motru - al căruia administrator şi acţionar majoritar era tot el - fără recuperarea ratelor de 632.067.061 lei, deja plătite de SC H. S.N.C. Craiova.
Toate aceste activităţi infracţionale întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de delapidare prevăzută şi pedepsită de art. 2151 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), menţinându-se atât condamnarea la 3 ani cât şi graţierea condiţionată totală.
S-a apreciat că inculpatul a prejudiciat bugetul statului cu sumele solicitate prin adresa din 6 aprilie 2006 a A.N.A.F. prin D.G.F.P. Dolj, obligându-l ca atare împreună cu părţile responsabile civilmente SC H. S.N.C. şi U.P.R.C.D. Filiala Dolj.
Apelul părţii civile M.V. a fost respins, pe motiv că acesta nu ar fi suferit nici un prejudiciu prin săvârşirea infracţiunilor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, el având calitatea de asociat la SC H. S.N.C. Craiova, care s-a constituit parte civilă în cauză, inculpatul fiind obligat la acoperirea acestuia.
În termen legal au exercitat calea ordinară de atac a recursului inculpatul N.V., părţile civile M.V., Statul Român - A.N.A.F. Bucureşti - D.G.F.P. Dolj, SC H.K.R.I. S.N.C. Craiova - prin lichidator B.G.
Partea civilă M.V. este nemulţumit de faptul că i s-a respins acţiunea civilă în condiţiile în care instanţa de prim control judiciar nu i-a analizat separat fiecare motiv de apel, mulţumindu-se să constate formal că el, în calitate de asociat cu inculpatul, nu ar fi suferit nici un prejudiciu, deşi drepturile sale patrimoniale i-au fost evident diminuate prinactivitatea infracţională a inculpatului.
SC H.K.R.I. S.N.C. Craiova, aflată în faliment, prin lichidator judiciar B.G. invocă cazurile de casare prevăzute de art. 3859 alin. (1) pct. 9 şi 171 C. proc. pen. întrucât ar fi transformat-o din parte civilă în parte responsabilă civilmente fără nici o motivare.
Contradicţie mai apare şi din aspectul că prin Decizia criticată din parte civilă ea a căpătat şi calitatea de parte responsabilă civilmente, prin dispozitivul acesteia, neavându-se în vedere că în perioada anilor 2000 - 2002 când inculpatul a desfăşurat activitatea infracţională el nu mai era încă reprezentantul legal al părţii civile din moment ce prin art.78 din Legea nr. 64/1995 „se ridică debitorului dreptul de a-şi administra bunurile din avere şi de a dispune de ele" prin deschiderea procedurii de faliment ce a avut loc încă din data de 23 martie 2000, încetând legal raportul de prepuşenie dintre inculpat şi partea civilă.
Instanţa de apel a făcut confuzie între partea civilă cu sediul în Craiova şi filiala acesteia din oraşul Motru, cu care partea civilă nu are nici un raport juridic.
Pe de altă parte, unele din sumele solicitate de către Statul Român prin A.N.A.F. - D.G.F.P. Dolj reprezintă creanţe anterioare activităţii infracţionale a inculpatului.
Instanţa de apel a încălcat şi dispoziţiile art. 16 C. proc. pen. introducând partea civilă ca şi parte responsabilă civilmente, din oficiu, în etapa apelului.
Nu în ultimul rând, instanţa de apel nu şi-a motivat schimbarea cuantumului despăgubirilor civile către Statul Român la valoarea de 662.225,70 lei în loc de 751.139 lei cum stabilise sentinţa penală nr. 248 din 6 iunie 2008 în sarcina inculpatului şi a părţii civile ca persoană responsabilă civilmente.
Se mai critică şi aspectul că instanţa de apel nu a verificat dacă Statul Român prin reprezentanţii săi legali s-au înscris sau nu la masacredală a debitorului falit care este partea civilă şi dacă sumele pretinse cu titlu de despăgubiri civile în procesul penal fac sau nu parte din cele înregistrate în masa credală, unde deja este înscris cu 93.330,10 lei.
Statul Român prin A.N.A.F. - D.G.F.P. Dolj invocă cazul de casare reglementat de art. 3859 alin. (1) pct. 171 C. proc. pen., în sensul obligării inculpatului N.V. la plata sumei de 790.573 lei astfel:
- 751139 lei în solidar cu partea responsabilă civilmente SC H.K.R.I. S.N.C. Craiova;
- 39.434 lei în solidar cu U.P.R.C.D. - Filiala Dolj precum şi plata accesoriilor prevăzute de C. proCod Fiscal aferente sumelor respective începând cu data de 31 martie 2006 şi până la data stingerii datoriei, întrucât instanţa de apel nu a menţionat data de la care acestea urmează a fi calculate.
La rândul său inculpatul critică Decizia penală invocând cazurile de casare reglementate de art. 3859 alin. (1) pct. 9, 10 şi 171 şi 18 C. proc. pen. întrucât:
- deşi nu s-a cerut continuarea procesului penal în condiţiile art. 13 alin. (2) C. proc. pen., instanţa de apel în motivarea hotărârii analizează existenţa infracţiunilor şi vinovăţia inculpatului, chiar dacă în dispozitiv constată incidenţa art. 10 lit. g) C. proc. pen. privind prescripţia specială a răspunderii penale;
- deşi prin Decizia penală nr. 1319 din 09 aprilie 2009 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a casat cu trimitere spre rejudecare pentru ca instanţa de apel să analizeze apărările inculpatului în raport cu infracţiunea prevăzură de art. 2151 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 4 alin. (2) C. pen., din nou instanţa de rejudecare reia în termeni generali, descrierea aceleiaşi fapte, ca şi în precedent, înainte de casare, fiind practic reluată „ad literam" motivarea anterioară, fără nici o analiză suplimentară.
- pe latură civilă nu se justifică şi nu se motivează în clar obligaţia de plată de 662.225,7 lei către A.N.A.F., a sumei de 751.139 lei în solidar cu SC H. S.N.C. Craiova, 1.261.267,4 lei către SC H. S.N.C. Craiova şi aproape 2.000.000 dolar SUA către A.V.A.S. Bucureşti, SC H. S.N.C. Craiova având dubla calitate de parte civilă şi parte responsabilă civilmente. Nu se justifică cum a ajuns A.V.A.S. Bucureşti parte vătămată când nu a preluat nici o creanţă a părţii vătămate;
- suma de 8.335.303,9 leila care a fost obligat inculpatul nu este justificată prin prisma activităţii infracţionale a inculpatului;
- SC H. S.N.C. Craiova fiind în faliment, în baza art. 36 din Legea nr. 85/2006 este suspendată de drept orice acţiune îndreptată împotriva sa, neputând fi parte responsabilă civilmente.
Examinând criticile în raport cu actele şi lucrările cauzei, Decizia recurată cât şi sub aspectul cazurilor de casare ce se iau în considerare din oficiu - conform dispoziţiilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. - Înalta Curte constată că sunt întemeiate pentru cele ce urmează:
Prin motivele de apel inculpatul N.V. a criticat sentinţa penală sub aspectul existenţei infracţiunii prevăzută de art. 276 lit. b) din Legea nr. 31/1990 în raport de expertiza contabilă efectuată în cursul urmăririi penale privind înstrăinarea activelor în frauda creditorilor, vânzarea artificiilor, asigurările de viaţă pentru cei trei angajaţi (f. 36-39 dosar curte de apel prim ciclu procesual).
Infracţiunea de delapidare este pusă sub semnul îndoielii în condiţiile existenţei unui contract de cesionare a contractului de leasing pentru utilajele din Germania şi nicidecum o vânzare-cumpărare (f. 40 motive de apel prim ciclu procesual).
Infracţiunea prevăzută de art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 (art. 272 alin. (1) pct. 2 în prezent) de asemenea este contestată pe motiv că nu ar exista latura subiectivă a relei credinţe, mai ales că forma asociativă este în nume colectiv (f. 41 dosar instanţă apel).
Inculpatul critică şi infracţiunea de prezentare cu rea credinţă asociaţilor a unui bilanţ inexact, el nefiind lichidator, iar societatea fiind în faliment.
Pe de altă parte inculpatul susţine că un contract de consultanţă nu poate produce consecinţe juridice în sensul art. 290 C. pen.
Referitor la înregistrările în contabilitate, inculpatul arată că nu el le-a făcut ci persoanele specializate care deţineau funcţiile respective la acel moment.
Pe latură civilă, inculpatul arată că A.V.A.S. şi A.N.A.F. solicită creanţe anterioare intrării în faliment a societăţii pe care o administra, activitatea sa infracţională fiind ulterioară (f. 41 motive apel).
Înalta Curte, prin Decizia penală nr. 1319 din 9 aprilie 2009 a admis recursurile inculpatului şi ale părţilor civile M.V. şi A.N.A.F. Bucureşti - D.G.F.P. Dolj, casând în totalitate Decizia nr. 166 din 9 decembrie 2008 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, şi trimiţând cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe pentru faptul că instanţa de prim control judiciar nu s-a pronunţat punctual pe fiecare motiv de apel, limitându-se la a face afirmaţii generice, în sensul îndeplinirii elementelor constitutive ale incriminărilor pe care doar le-a evidenţiat, fără să existe o evaluare proprie reală asupra materialului probator administrat.
Deficienţele pe latura penală influenţând şi rezolvarea laturii civile, au fost admise şi criticile părţilor civile mai sus-enumerate.
În rejudecare, prin Decizia penală nr. 90 din 8 aprilie 2010 Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, reia motivarea Deciziei penale nr. 166 din 09 decembrie 2008 fără a se conforma dispoziţiei instanţei supreme, în sensul de a analiza fiecare critică a inculpatului şi părţilor civile prin prisma materialului probator existent la dosarul cauzei.
Ca şi în ciclul anterior, instanţa de apel s-a rezumat la afirmaţii generale privind subzistenţa laturii obiective a infracţiunilor deduse judecăţii, fără a preciza de ce apărările acestora nu pot fi primite şi care sunt probele care le infirmă.
Deşi prin Decizia penală anterioară SC N. S.N.C. Craiova prin lichidator judiciar a avut numai calitatea de parte civilă, suprinzător, în rejudecare în apel, instanţa o introduce, din oficiu, ca parte responsabilă civilmente, fără ca acesta să-şi manifeste voinţa, în sensul de a participa în această calitate în proces.
Or, art. 16 alin. (1) C. proc. pen. arată că introducerea părţii responsabile civilmente poate avea loc, la cerere sau din oficiu, fie în cursul urmăririi penale, fie în faţa instanţei de judecată până la citirea actului de sesizare.
Alin. (2) al aceluiaşi text normativ dă posibilitatea intervenţiei benevole a părţii responsabile civilmente în procesul penal până la terminarea cercetării judecătoreşti la prima instanţă, luând procedura din stadiul în care se află în momentul intervenţiei.
Prin urmare este ilegală introducerea părţii responsabile civilmente în etapa apelului, în procesul penal, mai ales că în condiţiile date poziţiile sale sunt inconciliabile, având dublă calitate, de parte civilă şi parte responsabilă civilmente.
Pe cale de consecinţă, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., recursurile vor fi admise, casată Decizia şi trimisă spre rejudecare cauza la aceeaşi instanţă, care va analiza motivele de apel ale inculpatului şi părţilor civile în detaliu, în funcţie de materialul probator existent.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de inculpatul N.V. şi de părţile civile M.V., Statul Român - A.N.A.F. Bucureşti - D.G.F.P. Dolj, SC H.K.R.I. S.N.C. Craiova - prin lichidator B.G. împotriva Deciziei penale nr. 90 din 08 aprilie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Casează Decizia penală sus-menţionată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 09 decembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4340/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 4475/2010. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
