ICCJ. Decizia nr. 4340/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4340/2010
Dosar nr. 7787/2/2010
Şedinţa publică din 2 decembrie 2010
Asupra recursului de faţă
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 297/ F din 4 octombrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a ll-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionara N.M.F. împotriva ordonanţei de neîncepere a urmăririi penale din data de 13 iulie 2010 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti faţă de intimaţii D.C.Ş., P.G., B.M.V. şi V.G. în Dosarul nr. 902/P/2010.
S-au reţinut, în esenţă, următoarele:
Prin ordonanţa din data de 13 iulie 2010 dată de procurorul C.P. de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti în Dosarul nr. 902/P/2010 s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de intimaţii D.C.Ş. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP), art. 247 C. pen., art. 248 C. pen. şi art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP), P.G. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP), art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 248 C. pen. şi art. 290 C. pen., B.M.V. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP), art. 248 C. pen., art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP) şi V.G. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP), reţinându-se următoarele:
Prin ordonanţa nr. 211/P/2008, din data de 14 mai 2010, D.N.A. - Serviciul Teritorial Bucureşti a dispus, în temeiul art. 228 alin. (6) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., art. 38 C. proc. pen., art. 42 C. proc. pen. rap la art. 45 alin. (1) şi art. 12 din acelaşi cod, neînceperea urmăririi penale faţă de numiţii P.G., D.C.Ş. şi V.G., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. de art. 257 C. pen. respectiv art. 257 C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 (întrucât faptele nu există), disjungerea cauzei faţă de B.M.V., V.G., D.C.Ş. şi P.G. şi declinarea competenţei de soluţionare în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti în vederea continuării cercetărilor sub aspectul celorlalte infracţiuni indicate în plângere.
Din examinarea sesizării formulate de petiţionară, a rezultat că aceasta a solicitat efectuarea de cercetări cu privire următoarele aspecte:
- avocatul P.G. l-a asistat şi reprezentat pe inculpatul V.G. în cauza ce a format obiect al Dosarul nr. 7271/2005 al Judecătoriei Giurgiu fără a face dovada calităţii (respectiv împuternicire avocaţială) la termenele de judecată din datele de 12 ianuarie 2006 şi 14 februarie 2006, iar împuternicirea avocaţială depusă la dosar la data de 15 februarie 2006 este falsă, deoarece nu are menţionat în rubrica corespunzătoare numărul înregistrare;
- avocatul D.C.Ş., desemnat din oficiu pentru a-i acorda asistenţă juridică, nu a fost prezent la termenul de judecată din data de 20 iunie 2006, fiind totuşi menţionat în încheierea de şedinţă; de asemenea, acelaşi avocat a formulat concluzii împotriva intereselor sale la termenul de judecată la care a avut loc dezbaterea cauzei şi a făcut declaraţii necorespunzătoare adevărului, susţinând în faţa completului de judecată că a fost prezent şi a asistat-o la termenul din data de 20 iunie 2006, împrejurare nereală;
- grefierul de şedinţă B.M.V. a consemnat prezenţa apărătorului din oficiu D.C.Ş. la termenul de judecată din data de 20 iunie 2006, deşi acesta a fost absent;
- numitul V.G. (inculpat în Dosarul înregistrat sub nr. 7271/2005 la Judecătoria Giurgiu) a sustras din dosarul cauzei un suport tip CD conţinând înregistrarea unei convorbiri telefonice ce constituia mijloc de probă.
Din actele premergătoare, a reieşit că prin plângerea adresată Judecătoriei Giurgiu şi înregistrată la data de 10 octombrie 2005 sub nr. 7271/2005, petiţionara N.M.F. a solicitat tragerea la răspundere penală a inculpatului V.G. pentru comiterea infracţiunilor de ameninţare şi insultă prev. de art. 193 C. pen. şi art. 205 C. pen.
La termenul de judecată din data de 12 ianuarie 2006 s-a prezentat inculpatul personal, solicitând acordarea unui termen pentru a-şi angaja apărător, cererea fiind încuviinţată de instanţă.
Începând cu termenul de judecată de la data de 14 februarie 2006, inculpatul a fost asistat de apărător ales, avocat P.G.
În dovedirea raporturilor contractuale a fost prezentat contractul de asistenţă juridică din 14 februarie 2006 încheiat între avocat P.G. şi client V.G., având ca obiect asistare şi reprezentare la Judecătoria Giurgiu. Aferent a fost emisă împuternicire avocaţială, la aceeaşi dată, iar onorariul în cuantum de 100 lei a fost achitat cu chitanţa din 01 septembrie 2006.
În baza solicitării părţii vătămate din data de 10 aprilie 2006, s-a asigurat acesteia asistenţă juridică din oficiu începând cu termenul de judecată din data de 20 iunie 2006.
În acest sens, a fost desemnat pentru a acorda asistenţă juridică avocatul B.M., care a fost substituit de avocatul D.C.Ş.
Conform menţiunilor din încheierea de şedinţă din data de 20 iunie 2006 şi din caietul grefierului de şedinţă, precum şi în urma audierii înregistrării şedinţei de judecată, a rezultat că avocatul D.C.Ş. a asistat partea vătămată la termenul menţionat.
La termenul din data de 05 septembrie 2006, partea vătămată N.M.F. a absentat, însă a fost reprezentată de avocat desemnat din oficiu.
Fiind pusă în discuţie de către instanţă contestarea notiţei grefierului de şedinţă (cerere formulată de partea vătămată la termenul de judecată anterior), apărătorul din oficiu a susţinut că nu apreciază că ar exista motive de contestare.
La acelaşi termen s-a dat cuvântul pe fondul cauzei, iar prin sentinţa penală nr. 2239 din 05 septembrie 2006 a Judecătoriei Giurgiu s-a dispus achitarea inculpatului V.G. pentru comiterea infracţiunilor prev. art. 193 C. pen. şi art. 205 C. pen.
Împotriva acestei hotărâri petiţionara a declarat recurs, cererea fiind însoţită de un suport tip CD Conţinând o înregistrare audio efectuată de aceasta şi cu privire la care a susţinut că a fost sustrasă de la dosar de către inculpat, întrucât nu a fost regăsită cu ocazia studierii acestuia.
Fiind audiat, numitul D.C.Ş. a precizat că a fost desemnat să acorde asistenţă juridică părţii vătămate N.M.F. în Dosarul nr. 7271/2005 al Judecătoriei Giurgiu asistând partea la termenele de judecată din datele de 20 iunie 2006 şi respectiv 05 septembrie 2006. A mai arătat că a fost prezent personal în sala de judecată şi a pus concluzii în conformitate cu actele dosarului.
La rândul său, grefierul B.M.V. a susţinut că cele consemnate în caietul său corespund cu cele întâmplate în şedinţa de judecată şi se reflectă în încheierea de şedinţă din data de 20 iunie 2006.
De asemenea, numitul V.G. a menţionat că în cauza ce a format obiect al Dosarului nr. 7271/2005 a fost asistat de avocat P.G., încheind cu acesta un contract de asistenţă juridică în formele prevăzute de lege. Totodată, a negat sustragerea vreunui înscris din dosarul indicat.
Faţă de cele arătate, s-a constatat că faţă de numiţii B.M.V., V.G., D.C.Ş. şi P.G., se impune neînceperea urmăririi penale,sub aspectul săvârşirii infracţiunii de înşelăciune prev. de art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP), întrucât fapta nu există.
Prin rezoluţia din data de 20 august 2010 dată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti în Dosarul nr. 1583/11/2/2010 a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea formulată de petentă împotriva soluţiei emise la data de 13 iulie 2010 în Dosarul nr. 902/P/2010.
Împotriva soluţiei de neîncepere a urmăririi penale, petenta a formulat plângere la instanţă, aceasta fiind respinsă pentru următoarele considerente:
- cu privire la faptul că procurorul de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti nu s-a pronunţat asupra infracţiunii prevăzute de art. 257 C. pen., pentru care petenta a solicitat a se efectua cercetări, s-a menţionat că D.N.A. - Serviciul Teritorial Bucureşti a dispus prin ordonanţa nr. 211/P/2008, din data de 14 mai 2010, neînceperea urmăririi penale faţă de numiţii P.G., D.C.Ş. şi V.G. pentru săvârşirea infracţiunilor mai sus menţionate, respectiv art. 257 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, întrucât faptele nu există.
Referitor la numita B.M.V., întrucât, pe de o parte, prin plângerea penală s-a solicitat cercetarea sus-numitei cu privire la săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 248, 292 şi art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP), iar pe de altă parte, din actele premergătoare efectuate în cauză nu au rezultat indicii în sensul săvârşirii de către aceasta a infracţiunii prevăzute de art. 257, în mod corect procurorul nu a extins cercetările sub aspectul acestei infracţiuni;
- cât priveşte insuficienţa probelor de la dosar, invocată de petentă, s-a apreciat şi această critică ca fiind nefondată.
Astfel, s-a reţinut că la dosarul de urmărire penală există suficiente probe (plângerea şi declaraţia numitei N.M.F., declaraţia numitului P.G., declaraţia numitului D.C.Ş., declaraţia numitei B.M.V., copii certificate de pe încheierile de şedinţă din datele de 14 februarie 2006, 16 februarie 2006, 03 mai 2006, 30 mai 2006 şi 20 iunie 2006, precum şi de pe sentinţa penală nr. 2239 din 05 septembrie 2006, pronunţate de Judecătoria Giurgiu în Dosarul nr. 7271/2005, copie certificată de pe Decizia penală nr. 839 din 28 decembrie 2006 a Tribunalului Giurgiu, pronunţată în Dosarul nr. 2103/122/2006, copii xerox de pe împuternicirea avocaţială şi de pe contractul de asistenţă juridică cu aceeaşi serie, din data de 14 februarie 2006), care, coroborate, susţin soluţia de neîncepere a urmăririi penale în cauză.
S-a mai reţinut că aspectele indicate de petentă, respectiv nemulţumirile legate de modul de rezolvare a plângerii penale de către procurorul căruia i-a fost repartizată cauza, exced cadrului procesual al unei plângeri formulate în temeiul art. 2781 C. proc. pen., constituind afirmaţii tendenţioase, licenţioase şi care nu pot fi supuse controlului judiciar pe calea plângerii formulate în temeiul art. 2781 C. proc. pen.
De asemenea, susţinerile în sensul că apărătorul său din oficiu din cauza penală care a format obiectul Dosarului nr. 7271/2005, intimatul D.C.Ş., nu a declarat recurs împotriva soluţiei pronunţate în cauză nu este o dovadă că a lipsit la judecata cauzei în fond, susţinerea petentei fiind lipsită de suport legal, având în vedere dispoziţiile art. 3852 C. proc. pen. cu referire la art. 362 C. proc. pen., petentă având dreptul de a exercita căile de atac împotriva hotărârii. împrejurarea că nu a exercitat calea de atac a recursului nu este imputabilă apărătorului din oficiu al cărui mandat a încetat odată cu soluţionarea cauzei pe fond.
De asemenea, referirile la pretinsele consemnări în fals de către grefierul de şedinţă a prezenţei avocatului din oficiu nu se confirmă, la dosarul cauzei existând copia notelor de şedinţă din care rezultă prezenţa acestuia (fila 37).
Susţinerile în sensul că procurorul de caz „a refuzat să audieze pârâţii din cauză" şi respectiv „a uitat să o introducă în acest dosar penal pe d-na judecător M.M.", în maniera în care au fost formulate, de asemenea exced obiectului cauzei. Referitor la prima susţinere, s-a arătat că la Dosarul nr. 902/P/2010 există declaraţiile numiţilor P.G. (fila 56), D.C. (filele 59-61), V.G. (filele 64-65) şi B.M.V. (fila 66), intimaţi în cauză, iar aspectele indicate de aceştia nu susţin aspectele pretinse de petentă.
Referitor la numita M.M., în etapa strângerii datelor necesare organelor de urmărire penală pentru începerea urmăririi penale se efectuează acte premergătoare care pot conduce la concluzia participării şi a altor persoane însă, în speţă, actele premergătoare efectuate în cauză nu au oferit indicii sau date despre comiterea vreunei infracţiuni de către persoanele menţionate în plângere şi cu atât mai puţin de alte persoane, susţinerile petentei nefiind confirmate prin probe.
Referitor la martorul B.S., propus de petentă, instanţa apreciază că în mod corect nu s-a dispus ascultarea acestuia cât timp petentă nici nu a precizat ce aspecte ar putea lămuri acesta, iar faptele indicate de petentă în cuprinsul plângerii nu s-au confirmat pe baza materialului probator administrat.
Totodată, s-a apreciat că nu poate fi transferată răspunderea verificării unor măsuri procesuale luate în cursul judecăţii, sub aspectul legalităţii lor, din sarcina instanţei de control judiciar în sarcina Parchetului şi a instanţelor penale pe calea plângerii îndreptate împotriva lucrătorilor implicaţi în actul de justiţie (grefieri, judecători, avocaţi). Astfel cum rezultă din cuprinsul plângerii formulate, o parte din aspectele invocate, (respectiv lipsa apărătorului, lipsa unor menţiuni din caietul grefierului de şedinţă) puteau fi cenzurate de instanţa de control judiciar.
Constatând că cele învederate de petentă, sub aspectul comiterii unor infracţiuni de către părţi din dosar sau de participanţii la proces cu ocazia soluţionării cauzei penale care a format obiectul Dosarului nr. 7271/2005 în care s-a pronunţat sentinţa penală nr. 2239 din 5 septembrie 2006 de Judecătoria Giurgiu, nu s-au confirmat, instanţa a respins, conform art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., ca neîntemeiată plângerea formulată de petentă N.M.F. împotriva ordonanţei din data de 13 iulie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
Împotriva sentinţei a declarat recurs petiţionara. Recursul declarat de petiţionară, motivat în scris la fila 2 din dosar, este nefondat.
Din examinarea lucrărilor dosarului, se constată că, în mod corect, după o analiză detaliată a situaţiei de fapt şi a înscrisurilor din dosar, instanţa de fond a dispus respingerea plângerii formulate de petiţionară, ca nefondată.
Urmare sesizării printr-o plângere penală, atunci când din conţinutul acesteia nu rezultă suficiente date şi elemente pentru începerea urmăririi penale, organul de urmărire penală este obligat, ca, în conformitate cu dispoziţiile art. 224 alin. (1) C. proc. pen., să efectueze acte premergătoare pentru a constata dacă există temeiuri pentru începerea urmăririi penale.
În cadrul acestei faze exterioare procesului penal, nefiind începută urmărirea penală în cauză, dispoziţiile procesual penale nu permit strângerea de probe, ci doar efectuarea unor verificări ale temeiniciei pretinselor fapte reclamate în conţinutul plângerii.
Aşa fiind, critica referitoare la neadministrarea probelor nu este întemeiată, întrucât în cadrul acestei proceduri, în care nu s-a creat un cadru procesual legal, nu se administrează probe.
Totodată, din actele premergătoare efectuate în cauză rezultă că soluţia de neîncepere a urmăririi penale este legală şi temeinică, întrucât nu au fost relevate indicii cu privire la existenţa infracţiunilor reclamate în sarcina intimaţilor.
Astfel, din examinarea actelor dosarului, rezultă că susţinerile petentei cu privire la lipsa împuternicirii avocaţiale a avocatului P.G. pentru inculpatul V.G., menţionarea greşită a prezenţei apărătorului desemnat din oficiu D.C.Ş. pentru reprezentarea intereselor sale, de către grefierul de şedinţă, B.M.V. şi sustragerea suportului optic din dosar de către inculpatul V.G. au fost infirmate de verificările efectuate în cursul actelor premergătoare, pe baza înscrisurilor care fac dovada contrară afirmaţiilor sale.
În ce priveşte plângerea formulată la prima instanţă de către petiţionară, împotriva magistratului judecător M.M., se constată că faţă de aceasta nu s-a dispus o soluţie de neîncepere a urmăririi penale în cauză, astfel că nu poate face obiectul cenzurii legalităţii şi temeiniciei soluţiei procurorului, în cadrul procedurii strict reglementate de dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen.
De altfel, aşa cum a reţinut şi prima instanţă, criticile petiţionarei constituie în realitate nemulţumiri legate de modul de rezolvare a plângerii penale de către procurorul căruia i-a fost repartizată cauza, acestea excedând cadrului procesual al unei plângeri formulate în temeiul art. 2781 C. proc. pen.
De asemenea, criticile petiţionarei referitoare la modul de desfăşurare a cauzei puteau fi valorificate ca apărări cu ocazia exercitării căii de atac la instanţa superioară, care putea cenzura eventualele acte procesuale şi procedurale întocmite în condiţii de nelegalitate.
În raport de considerentele expuse, se constată că sentinţa primei instanţe este temeinică şi legală, urmând a fi respins, ca nefondat, recursul declarat de recurenta petiţionară N.M.F., cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta petiţionară N.M.F. împotriva sentinţei penale nr. 297/ F din 4 octombrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurenta petiţionară la plata sumei de 100 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 2 decembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4102/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 4443/2010. Penal. Infracţiuni de evaziune... → |
|---|
