ICCJ. Decizia nr. 4509/2010. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4509/2010
Dosar nr. 10097/1/2010
Şedinţa publică din 13 decembrie 2010
Asupra recursurilor penale de faţă;
Examinând actele şi lucrările dosarului constată următoarele:
Prin încheierea din 30 noiembrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în Dosarul nr. 1957/54/2010, în baza art. 3002 raportat la art. 160b C. proc. pen. s-a menţinut starea de arest a inculpaţilor M.I., fiul lui G. şi M.; C.O.T., fiul lui A. şi A.; A.L.T., fiul lui I. şi L.L., şi D.S.M., fiul lui M. şi S., toţi deţinuţi în Penitenciarul Gherla.
Pentru a pronunţa această încheiere, instanţa de fond a reţinut că prin rechizitoriul nr. 39/P/2010 din 28 iunie 2010 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. - Serviciul Teritorial Craiova, inculpaţii M.I., C.O.T., D.M.B. şi A.L.T. au fost trimişi în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de influenţă, prevăzută de art. 257 C. pen., combinat cu art. 7 din Legea nr. 78/2000, iar acesta din urmă şi pentru complicitate la infracţiunea de luare de mită, prevăzută de art. 26 raportat la art. 254 C. pen., combinat cu art. 7 din Legea nr. 78/2000.
S-a reţinut în sarcina inculpatului M.I., avocat în Baroul Dolj că a pretins şi a primit la data de 5 mai 2010 de la denunţătoml D.G.A. suma de 45.000 euro din care a păstrat pentm sine suma de 13.000 euro în scopul de a interveni prin intermediul inculpaţilor C.O.T., avocat şi A.L., judecător, pe lângă judecătoml D.M.B. pentm ca acesta să dispună judecarea în stare de libertate a numiţilor S.S., D.C. şi C.M. şi să le aplice o pedeapsă favorabilă.
În sarcina inculpatului C.O.T. s-a reţinut că a primit de la denunţător, prin intermediul inculpatului M.I. suma de 32.000 euro din care a oprit pentm sine suma de 12.000 euro, iar 20.000 euro i-a dat inculpatului A.L.T. pentru a interveni pe lângă judecătoml D.M.B. în favoarea celor trei denunţători.
La rândul său, inculpatul A.L.T. a fost trimis în judecată pentm fapta de a fi primt de la denunţători prin intermediul inculpatului C.O.T. suma de 20.000 euro din care a păstrat pentm sine suma de 5000 euro, iar suma de 15.000 euro a predat-o inculpatului D.M.B., în sarcina acestuia reţinându-se că a primit suma de 15.000 euro pentru a aplica o pedeapsă mai blândă celor trei denunţători.
Inculpaţii M.I., C.O.T. şi A.L.T. au fost arestaţi preventiv la data de 6 mai 2010, iar inculpatul D.M.B. la data de 8 iunie 2010, reţinându-se ca temeiuri ale arestării preventive dispoziţiile art. 143 raportat la art. 148 lit. f) C. proc. pen., stabilindu-se că în cauză există indicii temeinice care conduc la presupunerea rezonabilă că inculpaţii au săvârşit infracţiunile pentm care au fost cercetaţi şi că raportat la gravitatea faptelor, calitatea pe care inculpaţi au avut-o la momentul săvârşirii lor şi necesitatea desfăşurării în bune condiţii a procesului penal, lăsarea lor în libertate ar prezenta pericol pentm ordinea publică.
Măsura arestării preventive a fost prelungită prin încheierea din 28 mai 2010 a Curţii de Apel Craiova, iar după investirea Curţii de Apel Craiova cu judecarea în fond a cauzei, la data de 29 iunie 2010 s-a procedat la verificarea legalităţii şi temeiniciei măsurii arestării preventive a celor patru inculpaţi, în conformitate cu dispoziţiile art. 3001 C. proc. pen.
Astfel, în baza art. 3002 raportat la art. 160b C. proc. pen. măsura arestării preventive a fost verificată la termenele din 2 august 2010, 8 septembrie 2010 şi 19 octombrie 2010, reţinându-se de fiecare dată necesitatea menţinerii în stare de arest a inculpaţilor.
Ca urmare a admiterii cererii de strămutare prin încheierea nr. 1669 din 4 noiembrie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. 7125/1/2010 s-a dispus scoaterea cauzei de pe rolul Curţii de Apel Craiova şi înaintarea dosarului la Curtea de Apel Cluj prin încheierea din 9 noiembrie 2010, iar la 30 noiembrie 2010 s-a pus în discuţie legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaţilor, constatându-se că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate şi nu se justifică revocarea sau înlocuirea măsurii arestului preventiv.
S-a reţinut prin încheierea din 30 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Cluj că în cauză există indicii temeinice şi chiar probe care conduc la presupunerea rezonabilă că inculpaţii sunt autorii faptelor pentru care au fost trimişi în judecată, prin declaraţiile date, inculpaţii C.O.T. şi M.I. având o poziţie de recunoaştere a feptelor reţinute în sarcina lor.
S-a arătat că faţă de gravitatea deosebită a faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor, cu un impact negativ nu numai asupra imaginii justiţiei şi a modului de exercitare a atribuţiilor de serviciu de către avocaţi şi magistraţi dar şi cu consecinţe asupra întregii ordini de drept care trebuia protejată în faţa săvâririi unor astfel de fapte, lăsarea în libertate a inculpaţilor prezintă pericol concret pentrru ordinea publică.
S-a mai reţinut în motivarea încheierii că timpul scurs de la luarea măsurii arestării preventive nu a depăşit termenul rezonabil prevăzut de dispoziţiile art. 5 parag. 3 din C.E.D.O., iar faţă de elementele menţionate mai sus, nu se impune luarea unei alte măsuri preventive.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpaţii M.I., C.O.T., A.L.T. şi D.S.M.
Inculpaţii M.I. şi C.O.T. au solicitat revocarea măsurii arestării preventive şi judecarea lor în stare de libertate întmcât temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu se mai menţin întmcât s-au schimbat limitele de pedeapsă pentm faptele pentm care au fost trimişi în judecată, nu mai pot influenţa probele cauzei întmcât acestea au fost administrate şi au recunoscut faptele comise.
În subsidiar au solicitat liberarea provizorie sub control judiciar.
Inculpatul A.L.T. a invocat nulitatea relativă a încheierii de şedinţă, arătând că potrivit dispoziţiilor art. 305 C. proc. pen. În cauză se pronunţă o singură încheiere de dezbateri, iar în ce priveşte măsura arestării preventive a arătat că judecătoml fondului s-a antepronunţat când a reţinut că sunt indicii temeinice cu privire la faptă, iar menţinerea stării de arest nu se mai justifică întrucât inculpatul nu mai poate influenţa probele cauzei, scopul măsurii fiind atins.
Inculpatul D.M.B. a solicitat revocarea măsurii arestării preventive întrucât necesită o intervenţie chirurgicală de urgenţă, iar temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu se mai menţin, solicitând înlocuirea acestei măsuri cu măsura obligării de a nu părăsi ţara.
Recursurile declarate nu sunt fondate.
Inculpaţii M.I., C.O.T., D.M.B. şi A.L.T. au fost trimişi în judecată în stare de arest pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de influenţă prevăzute de art. 257 C. pen., combinat cu art. 6 şi respectiv art. 7 din Legea nr. 78/2000, iar acesta din urmă şi pentru complicitate la infracţiunea de luare de mită, prevăzută de art. 26 raportat la art. 254 C. pen., combinat cu art. 7 din Legea nr. 78/2000.
La luarea măsurii arestării preventive a inculpaţilor s-au avut în vedere temeiurile prevăzute de art. 143 raportat la art. 148 lit. f) C. proc. pen., referitoare la existenţa unor indicii temeinice că au săvârşit faptele pentru care au fost cercetaţi şi la existenţa pericolului concret pentru ordinea publică.
Potrivit dispoziţiilor art. 160b alin. (3) C. proc. pen., „cînd instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, dispune prin încheiere motivată menţinerea arestării preventive."
Astfel, punându-se în discuţie legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaţilor, instanţa de fond a reţinut în mod corect că temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri se menţin.
Inculpaţii, în calitatea pe care au avut-o sunt acuzaţi de săvârşirea unor fapte grave de corupţie, cu o influenţă negativă asupra imaginii justiţiei şi a încrederii în sistemul judiciar, a modului în care populaţia percepe înfăptuirea actului de justiţie şi rolul avocaţilor şi magistraţilor în cadrul acestui proces.
Împrejurarea că inculpaţii M.I. şi C.O.T. au recunoscut săvârşirea infracţiunilor, că sunt arestaţi de 8 luni şi nu mai pot influenţa probele ce vor fi administrate în cauză nu constituie temeiuri noi care să justifice revocarea arestării preventive şi nici liberarea provizorie sub control judiciar.
În ce priveşte inculpatul D.M.B., temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu s-au schimbat, gravitatea deosebită a faptei comise în calitate de magistrat, chemat să contribuie la înfăptuirea corectă a actului de justiţie prezintă pericol concret pentm ordinea publică, iar împrejurarea că este suferind nu dovedeşte imposibilitatea de a fi tratat în regim de detenţie.
Pentru aceleaşi considerente se menţin şi temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatul A.L.T., lăsarea în libertate a acestuia prezentând pericol concret pentru ordinea publică, iar în ce priveşte cazul de nulitate relativă invocat în legătură cu încheierea de şedinţă, critica nu poate fi primită atâta vreme cât dispoziţiile art. 305 C. proc. pen. nu limitează numărul încheierilor de şedinţă. Prin pronunţarea unei încheieri separate cu privire la măsura arestării preventive a inculpaţilor nu s-a adus vreo vătămare intereselor acestora, astfel că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 197 alin. (1) C. proc. pen.
Având în vedere cele menţionate, Înalta Curte constată că hotărârea instanţei de fond este legală şi temeinică, iar recursurile declarate de inculpaţi sunt nefondate, urmând ca în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să fie respinse.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpaţii M.I., C.O.T., A.L.T. şi D.S.M. împotriva încheierii din 30 noiembrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori în Dosarul nr. 1957/54/2010.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 225 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care suma de câte 25 lei reprezentând onorariul apărătorilor desemnaţi din oficiu, până la prezentarea apărătorilor aleşi, se vor avansa din fondul M.J.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi 13 decembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3520/2010. Penal. Infracţiuni de corupţie... | ICCJ. Decizia nr. 4622/2010. Penal. Prelungirea duratei... → |
|---|
