ICCJ. Decizia nr. 4310/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4310/2010
Dosar nr. 508/42/2010
Şedinţa publică din 30 noiembrie 2010
Deliberând asupra recursului de faţă pe baza lucrărilor şi materialului aflate în dosarul cauzei constată următoarele:
I. Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin sentinţa penală nr. 89 din 30 iunie 2010 pronunţată în Dosar nr. 508/42/2010 a dispus ca nefondată plângerea în baza art. 2781 C. proc. pen. formulată în calitate de persoană vătămată de petenta C.F. menţinând rezoluţia din 19 ianuarie 2010 dată în Dosar nr. 136/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti - confirmată la controlul administrativ-jurisdicţional ulterior prevăzut de art. 278 C. proc. pen. conform rezoluţiei nr. 201/II-2/2010 din 29 martie 2010 a procurorului general al organului judiciar amintit - prin care a fost dispusă soluţia de neîncepere a urmăririi penale în temeiul art. 228 alin. (4) rap.la art. 10 lit. f) C. proc. pen. [„lipseşte o altă condiţie prevăzută de lege, necesară pentru punerea în mişcare a acţiunii" în speţă pretinsa faptă ilicită fiind comisă anterior incriminării sale ca infracţiune] faţă de numitul B.C. funcţionar al biroului urbanism din cadrul Primăriei oraş Slănic judeţul Prahova sub aspectul săvârşirii infracţiunii de conflict de interese prevăzută de art. 2531 C. pen.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligată petenta C.F. la plata sumei de 50 lei cheltuieli judiciare statului.
Hotărând astfel, judecătorul cauzei a reţinut următoarele:
Prin plângerea înregistrată la data de 20 mai 2010 în conformitate cu dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen. petenta - persoană vătămată C.F. domiciliată în Bucureşti, sector 3, a solicitat desfiinţarea rezoluţiilor din 19 ianuarie 2010 şi nr. 201/II/2/2010 din 29 martie 2010, adoptate în Dosarul nr. 136/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, prin care în baza art. 228 alin. (4) şi art. 10 lit. f) C. proc. pen. s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de intimatul-făptuitor B.C., domiciliat în comuna Bertea, judeţul Prahova, pentru săvârşirea infracţiunii de conflict de interese prev. de art. 253 C. pen.
În fapt, s-a susţinut că soluţia adoptată de cei doi procurori este nelegală şi netemeinică, deoarece chiar dacă fapta a fost săvârşită în anul 2003, noţiunea de conflict de interese ca şi incompatibilitatea funcţiilor de funcţionar public la biroul de urbanism-cadastru din cadrul unei primării şi prestarea de activitate de persoană fizică autorizată de oficiul de cadastru judeţean, de către acelaşi funcţionar public, erau reglementate şi sancţionate potrivit Statutului funcţionarului public în vigoare.
Ca urmare, dovedindu-se că în calitate de funcţionar public la Biroul de Urbanism - Cadastru din cadrul Primăriei Slănic, judeţul Prahova, contrar normelor statutare, intimatul B.C. a prestat şi activitate de persoană fizică autorizată de Oficiul de Cadastru Judeţean, chiar pe raza oraşului Slănic, ajungând să-şi aprobe în prima calitate, lucrarea executată de el în cea de a doua calitate, nu există temei legal pentru împiedicarea punerii în mişcare a acţiunii penale în sensul art. 228 alin. (4) teza I rap. la art. 10 lit. f) C. proc. pen.
S-a solicitat desfiinţarea celor două acte procedurale şi restituirea cauzei la parchet pentru continuarea cercetărilor şi trimiterea în judecată pentru a răspunde penal pentru abuzurile comise la întocmirea documentaţiei cadastrale privind imobilul din Slănic, judeţul Prahova, în calitate de persoană fizică autorizată de Oficiul de Cadastru Judeţean Prahova.
În cauză s-a dispus ataşarea Dosarului penal nr. 136/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti în care s-au adoptat rezoluţiile atacate şi s-au depus o serie de înscrisuri atât de persoana vătămată cât şi de făptuitor, vizând aspectele de nelegalitate şi netemeinicie detaliate în concluziile orale susţinute în Şedinţa publică din data de 30 iunie 2010.
Examinând plângerea formulată de petenta-persoană vătămată C.F., în raport de lucrările şi materialul Dosarului nr. 136/P/2009, actele depuse ca înscrisuri noi în faţa instanţei de judecată şi dispoziţiile procedurale aplicabile în speţă, rezultă că soluţia de neîncepere a urmăririi penale faţă de intimatul B.C. pentru săvârşirea infracţiunii de conflict de interese incriminată în art. 2531 C. pen. este legală, pentru motivele ce se vor expune în continuare:
Prin plângerea adresată Preşedintelui României înregistrată sub nr. DRA/1/3126 din 17 februarie 2009, trimisă spre competentă soluţionare Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova şi respectiv Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, petenta C.F. a solicitat efectuarea de verificări inclusiv sub aspect penal faţă de intimatul B.C., funcţionar public la Biroul Urbanism-Cadastru din cadrul Primăriei oraşului Slănic şi care în această calitate a prestat pe raza localităţii respective în anul 2003 şi activitate de persoană fizică autorizată de către Oficiul de Cadastru Prahova, aflându-se în conflict de interese.
În fapt, s-a arătat că făptuitorul a realizat o documentaţie cadastrală privind imobilul din Slănic, judeţul Prahova, deşi la data executării lucrării era funcţionar public.
În plus, lucrarea s-a efectuat cu încălcarea legii cadastrului, acceptând persoane să-i arate limitele imobilului şi chiar să semneze, în fals, acte şi anume declaraţia pe propria răspundere că bunul măsurat este proprietatea sa, declaraţia semnată de o persoană ce nu are calitate de vânzător ori curator al acesteia.
Distinct de aceasta, s-au mai semnalat şi alte abuzuri sau erori comise acelaşi funcţionar, cum ar fi consemnarea în mod eronat în inventarul bunurilor ce alcătuiesc domeniul public al oraşului Slănic, respectiv lungimea străzii ca fiind numai de 50 ml, menţionarea în documentaţia cadastrală întocmită pentru imobilul în litigiu, drept act de proprietate, o adeverinţă de rol agricol deşi actul de proprietate îl constituia un act de donaţie în care vecinătatea acestuia cu strada era corect menţionată.
Prin Ordonanţa nr. 136/P/2009 din 13 aprilie 2009, pe baza actelor premergătoare efectuate procurorul sesizat cu instrumentarea cauzei a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de făptuitorul B.C., cercetat sub aspectul săvârşii infracţiunii de conflict de interese prev. de art. 2531 C. pen., apreciindu-se că acţiunea nu poate fi pusă în mişcare în sensul art. 10 lit. d) C. proc. pen., deoarece lipseşte subiectul activ calificat ce întregeşte latura subiectivă din conţinutul acesteia.
S-a avut în vedere adresa din 2 aprilie 2009 eliberată de Primăria oraşului Slănic şi din care a rezultat faptul că potrivit Dispoziţiei primarului nr. 267 din 2 februarie 2003 la data promulgării Legii nr. 278/2006 ce a incriminat infracţiunea de conflict de interese în sensul art. 2531 C. pen., făptuitorul nu mai avea calitatea de funcţionar public.
Ca urmare, conform art. 38 C. proc. pen., pentru restul faptelor reclamate s-a dispus disjungerea cauzei şi declinarea competenţei de soluţionare a acestora în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Vălenii de Munte.
Această soluţie a fost infirmată prin Ordonanţa nr. 583/II/6/2009 din 15 mai 2009 emisă de Procurorul General Adjunct al unităţii de parchet, care admiţând plângerea formulată conform art. 278 C. proc. pen. de petenta-persoană vătămată, a dispus completarea urmăririi penale de Secţia de urmărire penală a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti.
În considerentele ordonanţei s-a apreciat că măsura dispusă de procurorul de caz este nelegală, faţă de împrejurarea că Dispoziţia nr. 267 din 2 iulie 2003 emisă de Primarul oraşului Slănic şi din care rezulta faptul că şi după această dată intimatul B.C. a fost desemnat să îndeplinească atribuţiile ce-i revin Compartimentul Urbanism şi amenajarea teritoriului din cadrul Primăriei oraşului Slănic, deşi s-a aflat la dosarul cauzei nu a fost analizată prin actul procedural atacat.
Separat de aceasta, petenta C.F. a pretins că faptele nu au fost reţinute corect pentru că este posibil ca Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti să se fi trimis numai un rezumat al petiţiei adresate instituţiei prezidenţiale şi nu întregul memoriu.
După completarea cercetărilor, respectiv ataşarea unor acte procedurale aflate în Dosarele civile nr. 1010/331/2006 al Judecătoriei Vălenii de Munte şi nr. 6421/105/2008 al Tribunalului Prahova, dosarul nr. 859/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Văleni, a memoriilor depuse de persoana vătămată şi documentaţiei deţinută de Primăria oraşului Slănic, a declaraţiilor luate de poliţia judiciară petentei C.F. şi făptuitorilor B.C. şi S.I.
Constantin (la 6 iulie 2009, 30 iunie 2009 şi respectiv 19 august 2009), prin Rezoluţia nr. 136/P/2009 din 19 ianuarie 2010 procurorul sesizat a reiterat soluţia de neîncepere a urmăririi penale pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 2531 C. pen., schimbând numai temeiul juridic privind cauza de împiedicare a exercitării acţiunii penale în art. 10 lit. f) C. proc. pen.
Acest ultim act procedural a fost confirmat prin Rezoluţia nr. 201/II/2/2010 emisă la 21 martie 2010 de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, respingându-se plângerea formulată de persoana vătămată C.F., ca neîntemeiată.
Rezoluţiile adoptate de cei doi procurori sunt legale şi temeinice iar starea de fapt reţinută corespunde întocmai actelor premergătoare administrate la acest moment incipient al procesului penal şi dispoziţiilor legale ce condiţionează începerea urmăririi penale numai în situaţia în care punerea în mişcare a acţiunii penale nu este împiedicată de constatarea incidenţei vreunuia dintre cauzele de împiedicare înscrise sub art. 10 C. proc. pen., între care şi acela prevăzut sub lit. f), potrivit căruia legea penală nu retroactivează, deci nu se aplică faptelor care la data când au fost săvârşite nu erau prevăzute ca infracţiuni.
În speţă este de necontestat că actele materiale imputate intimatului B.C. pretins a fi comise în dubla calitate de funcţionar public în cadrul Biroului de Urbanism şi Cadastru la Primăria oraşului Slănic şi persoană fizică autorizată de către Oficiul de Cadastru Prahova, inclusiv încălcarea incompatibilităţii privind conflictul de interese şi având consecinţe prejudiciabile pentru petenta-persoană vătămată C.F., se referă la întocmirea şi avizarea în acelaşi timp a documentaţiei cadastrale privind un imobil situat pe raza oraşului Slănic, în data de 1 aprilie 2003.
Prin urmare, obiectul actelor premergătoare instrumentate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti raportat la calitatea de funcţionar public a făptuitorului şi natura faptei sesizate, respectiv aceea prev. de art. 2531 C. pen., îl constituie acţiuni ce ar putea fi raportate la atragerea răspunderii penale instituite prin promulgarea Legii nr. 278/2006 pentru modificarea şi completarea C. pen., publicată în M. Of. nr. 601 din 12 februarie 2006.
Este real că o atare incompatibilitate se regăseşte şi în Legea nr. 161/2003, însă dispoziţiile legale nu sunt aplicabile în cauză, deoarece s-a făcut dovada că prin declaraţia depusă la 19 iunie 2003 făptuitorul B.C. şi-a îndeplinit obligaţia de încunoştiinţare a conducătorului autorităţii publice asupra conflictului de interese existent între cele două calităţi vizate, deci cu respectarea termenului de 60 zile cerut de art. 112 alin. (1) din Legea nr. 161/2003.
S-a probat de asemenea că luându-se act de incompatibilitatea legală, prin Dispoziţia nr. 267 din 2 iulie 2003, intimatul a fost eliberat din funcţia publică de inspector şi încadrat cu contract individual de muncă pe postul de tehnician, îndeplinind pe viitor atribuţii specifice Compartimentului Urbanism şi amenajare a teritoriului şi care excludeau acordarea de avize a documentaţiilor cadastrale întocmite în calitate de persoană fizică autorizată.
Cât priveşte eventualele abuzuri comise în exerciţiul funcţiei publice de inspector şi aceea la întocmirea respectivei documentaţii şi care în opinia persoanei vătămate C.F. ar atrage răspunderea penală în sensul art. 246, art. 288 C. pen. ori al altei fapte penale, astfel cum s-a expus în precedente, Curtea observă că disjungerea cercetărilor dispusă prin Ordonanţa din 13 aprilie 2009 s-a menţinut prin Ordonanţa din 15 mai 2009.
Aşa fiind, eventuala soluţie adoptată de Parchetul de pe lângă Judecători Vălenii de Munte în Dosarul nr. 136/P/2009 nu poate forma obiectul controlului judiciar în cadrul plângerii penale formulate conform art. 2781 C. proc. pen. în prezentul dosar, ştiut fiind faptul că o atare competenţă materială revine. judecătorului de la instanţa care potrivit legii poate soluţiona cauza în primă instanţa.
De altfel, nu este de neglijat nici conduita inconstantă adoptată de petentă, care prin declaraţia dată în faţa Parchetului de pe lângă Judecătoria Vălenii de Munte la data de 7 aprilie 2010 a precizat că documentaţia cadastrală în litigiu nu produce consecinţe juridice asupra drepturilor sale, fapt ce o determină să nu mai solicite continuarea cercetărilor în cauză faţă de intimatul B.C. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor menţionate şi nici faţă de făptuitorul S.C., persoana care a semnat în fals, în numele şi cu numele vânzătorului, declaraţia făcută pe proprie răspundere că bunul imobil măsurat este proprietatea sa.
Concluzionând, în circumstanţele expuse, deoarece fapta de conflict de interese, într-o formă apropiată de faptele reclamate de persoana vătămată C.F., a fost incriminată pentru prima dată în legislaţia română abia prin Legea nr. 278/2006, publicată în M. Of. nr. 601, Partea I din 12 iulie 2006 şi intrată în, vigoare la 11 august 2006, rezultă că în mod legal prin rezoluţiile atacate s-a dispus neînceperea urmăririi penale, fiind incidente dispoziţiile art. 228 alin. (4) teza II C. proc. pen., care împiedică continuarea cercetărilor în această fază procesuală, atunci când punerea în mişcare a acţiunii penale cade sub incidenţa articolului 10 lit. f) din acelaşi cod, lipsind o condiţie esenţială pentru tragerea la răspundere penală.
Împrejurarea că prin acţiunile exercitate până în prezent petenta nu a obţinut o soluţie favorabilă în faţa instanţelor civile sesizate cu rezolvarea limitelor şi condiţiilor dobândirii proprietăţii asupra imobilului aflat pe raza oraşului Slănic, faţă de cele ce preced, nu constituie suficient temei de natură a conduce la desfiinţarea actelor procedurale adoptate de procuror şi redeschiderea cercetărilor sub aspectele analizate.
II. Recursul în termen declarat în cauză de către petenta C.F. reiterând solicitarea adresată primei instanţe privind desfăşurarea rezoluţiei actuale de netrimitere în judecată şi înaintarea dosarului organului judiciar iniţial sesizat în vederea începerii urmăririi penale faţă de intimatul făptuitor B.C. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 2531, 246 şi art. 288 C. pen. prin aplicarea în cauză a dispoziţiilor art. 2781 alin. (8) lit. b) C. proc. pen. este nefondat urmând a fi respins ca atare în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. pentru considerentele arătate în continuare.
În conformitate cu dispoziţiile art. 2781 alin. (1) C. proc. pen. obiectul controlului judecătoresc pendinte îl constituie doar soluţia de neîncepere a urmăririi penale adoptată prin rezoluţia nr. 136/P/2009 din 19 ianuarie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti cu privire la intimatul B.C. sub aspectul infracţiunii prevăzute de art. 2531 C. pen. [soluţia administrativă de disjungere / declinare, a competenţei de soluţionare a cauzei sub aspectul infracţiunilor prevăzute de art. 246 şi 288 C. pen. la Parchetul de per lângă Judecătoria Vălenii de Munte / dispusă prin ordonanţa iniţială nr. 136/P/2009 din 13 aprilie 2009, putând fi atacată exclusiv înlăuntrul ministerului public potrivit dispoziţiilor art. 278 C. proc. pen.].
Referitor la soluţia de neîncepere a urmăririi penale în temeiul art. 228 alin. (4) rap. la art. 10 lit. f) C. proc. pen. sub aspectul infracţiunii prevăzute de art. 2531 C. pen. hotărârea primei instanţe de respingere a plângerii în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. este fondată din considerentele arătate în expunerea sentinţei penale recurate respectiv:
Fapta de conflict de interese într-o formă apropiată de faptele reclamate de persoana vătămată C.F., a fost incriminată pentru prima dată în legislaţia română abia prin Legea nr. 278/2006, publicată în M. Of. nr. 601, Partea I din 12 iulie 2006 şi intrată în, vigoare la 11 august 2006, rezultă că în mod legal prin rezoluţiile atacate s-a dispus neînceperea urmăririi penale, fiind incidente dispoziţiile art. 228 alin. (4) teza II C. proc. pen., care împiedică continuarea cercetărilor în această fază procesuală, atunci când punerea în mişcare a acţiunii penale cade sub incidenţa articolului 10 lit. f) din acelaşi cod, lipsind o condiţie esenţială pentru tragerea la răspundere penală.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., obligă recurenta petentă la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat şi la 500 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către intimatul B.C.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petenta C.F. împotriva sentinţei penale nr. 89 din 30 iunie 2010 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurenta petentă la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat şi la 500 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către intimatul B.C.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 30 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4304/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4097/2010. Penal → |
|---|
