ICCJ. Decizia nr. 453/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 453/2010
Dosar nr.5399/1/2009
Şedinţa publică din 5 februarie 2010
Asupra contestaţiei de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia penală nr. 2215 din 11 iunie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. 63/42/2009 a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de petiţionara V.M. împotriva sentinţei penale nr. 57 din 30 martie 2009 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, recurenta fiind obligată la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, contestatoarea V.M. a formulat contestaţie în anulare, susţinând că, fiind bolnavă, s-a aflat în imposibilitatea de a se prezenta şi de a anunţa instanţa despre această împrejurare, precum şi faptul că instanţa nu s-a pronunţat asupra schimbării temeiului de drept în ceea ce îi priveşte pe intimaţi, solicitând admiterea în principiu a contestaţiei în anulare şi, pe fond, admiterea plângerii.
Înalta Curte, examinând admisibilitatea în principiu a contestaţiei în anulare, constată că aceasta este inadmisibilă.
Conform dispoziţiilor art. 391 alin. (2) C. proc. pen., admisibilitatea în principiu a contestaţiei în anulare este condiţionată de îndeplinirea cumulativă a cerinţelor privind respectarea termenului de exercitare prevăzut de legea procesual penală, arătarea de motive prevăzute în art. 386 C. proc. pen., precum şi invocarea de dovezi în sprijinul căii extraordinare de atac exercitate, care se depun sau se află la dosarul cauzei.
Prin urmare, examinarea temeiniciei contestaţiei nu poate avea loc decât ulterior procedurii admisibilităţii în principiu.
Potrivit dispoziţiilor art. 386 C. proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestaţie în anulare în următoarele cazuri:
a) când procedura de citare a părţii pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs nu a fost îndeplinită conform legii;
b) când partea dovedeşte că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a încunoştinţa instanţa despre această împiedicare;
c) când instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute în art. 10 alin. (1) lit. f) – i)1, cu privire la care existau probe la dosar;
d) când împotriva unei persoane s-au pronunţat două hotărâri definitive pentru aceeaşi faptă;
e) când, la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanţa de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 38514 alin. (1)1 ori art. 38516 alin. (1) C. proc. pen.
În prezenta cauză, contestatoarea a făcut trimitere la cazul prevăzut de art. 386 lit. b) C. proc. pen., arătând că la termenul din 11 iunie 2009 când s-a judecat cauza de către instanţa de recurs era bolnavă şi astfel nu a avut posibilitatea să se prezinte şi nici să anunţe instanţa de această împrejurare, fără însă a menţiona dovezile de care înţelege să se folosească în sprijinul căii extraordinare de atac pe care a promovat-o.
Având în vedere şi faptul că celelalte motive invocate de contestatoare nu se încadrează în dispoziţiile expres şi limitativ prevăzute de lege, Curtea constată că nu sunt întrunite cumulativ toate condiţiile de a căror îndeplinire este condiţionată admiterea în principiu a contestaţiei în anulare.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă contestaţia în anulare formulată împotriva Deciziei penale nr. 2215 din 11 iunie 2009 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în Dosarul nr. 63/42/2009.
Totodată, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., contestatoarea va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatoarea V.M. împotriva Deciziei penale nr. 2215 din 11 iunie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. 63/42/2009.
Obligă recurenta contestatoare la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2753/2010. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 2756/2010. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
