ICCJ. Decizia nr. 4299/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4299/2010
Dosar nr.2581/87/2009
Şedinţa publică din 30 noiembrie 2010
Deliberând asupra recursului de faţă pe baza lucrărilor şi materialului aflate în dosarul cauzei a constatat următoarele.
1. Tribunalul Teleorman, secţia penală, prin sentinţa penală nr. 20 din 23 februarie 2010 pronunţată în dosar nr. 2581/87/2009 a condamnat pe inculpatul V.F., trimis în judecată în stare de libertate] pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat [„în public"] prevăzută de art. 20 raportat la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c), art. 76 alin. (2) C. pen. la pedeapsa principală de:
- 1 (un) an închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe durata de 1 an [pedeapsă complementară].
S-a făcut aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. şi i) ca pedeapsă accesorie.
Pe latură civilă în conformitate cu dispoziţiile art. 346 rap. la art. 15 C. proc. pen. s-a luat act ca persoana vătămată F.R. nu s-a constituit în cauză parte civilă.
În temeiul art. 15 C. proc. pen. raportat la art. I pct. 34 din OUG nr. 72/2006 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 95/2006, privind reforma în domeniul sănătăţii a fost obligat / inculpatul la despăgubiri civile / contravaloarea cheltuielilor privind transportul sanitar al persoanei vătămate în sumă de 1.135,62 lei cu majorări legale de întârziere către partea civilă Serviciul judeţean de Ambulanţă Teleorman [luându-se act totodată că Spitalul Clinic de Urgenţă „Bagdasar Arseni" Bucureşti nu s-a constituit parte civilă în procesul penal].
Conform art. 189, art. 191 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare statului.
În fapt s-a reţinut că inculpatul V.F. este căsătorit, are 4 copii şi locuieşte în comuna Izlaz, judeţul Teleorman.
La data de 24 iulie 2008 inculpatul (care de altfel este cuscru cu persoana vătămată R.F.) în timp ce se întorcea de la grădină a observat-o pe soţia sa V.L. certându-se cu F.R. şi fiica acesteia R.V. în apropierea locuinţei lor.
Inculpatul a început să o înjure pe partea vătămată şi pe fiica acesteia şi a smuls din grad un par aplicându-i o lovitură la nivelul capului.
În urma loviturii primite partea vătămată a căzut şi şi-a pierdut cunoştinţa, iar R.V. împreună cu martorii T.C., S.A. şi D.F. au sunat la ambulanţă pentru a-i acorda ajutor.
Examinată medico-legal, aşa cum rezultă din certificatul nr. 778/C/1. 721 din 4 august 2008, partea vătămată F.R. „prezintă leziuni traumatice produse prin lovire cu şi de corp dur. Pot data din 24 iulie 2008. Necesită 50-55 zile îngrijiri medicale, dacă nu survin complicaţii.
În drept, fapta inculpatului de a fi aplicat în drumul public unei femei în vârstă de peste 58 ani, o lovitură cu intensitate sporită cu un par în cap, cauzându-i „traumatism cranio-cerebral mediu/ hematom extradural, fractură cranio-temporo parietală operat dreapta lineară"/ leziuni traumatice ce au necesitat intervenţie chirurgicală pentru salvarea vieţii victimei în cadrul Spitalului Clinic de Urgenţă „Bagdasar Arseni"Bucureşti în perioada 25 iulie 2008 / 1 august 2008 în final „necesitând 50-55 zile îngrijiri medicale dacă nu survin complicaţii"/a fost apreciată a realiza elementele constitutive ale tentativei de omor calificat comisă ca formă de vinovăţie fără intenţie indirectă potrivit art. 19 pct. 1 lit. b) C. pen. [„prevede rezultatul faptei sale şi deşi nu-l urmăreşte acceptă posibilitatea producerii lui"] infracţiune prevăzută de art. 20 raportat la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen.
La individualizarea pedepsei, potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) instanţa a avut în vedere împrejurările în care a fost comisă agresiunea fizică – în cursul unei altercaţii verbale dintre soţia şi fiica inculpatului pe de o parte şi victimă pe de altă parte – gravitatea faptei prin modalitatea în care a fost comisă şi consecinţele acesteia anterior arătate, dar şi circumstanţele personale ale autorului acţiunii de omucidere (infractor primar, atitudine sinceră pe parcursul procesului penal) reţinute şi apreciate ca circumstanţe atenuante judiciare prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen. cu consecinţa coborârii pedepsei potrivit art. 76 alin. (2) C. pen. sub minimul legal special de 7 ani şi 6 luni închisoare până la 1 an închisoare .
Potrivit art.71 C. pen. şi art. 8 din Convenţia pentru Apărarea Omului şi a Libertăţilor Fundamentale restrângerea exerciţiului unor drepturi ca pedeapsă complementară şi accesorie s-a considerat a fi necesară / şi proporţională cu infracţiunea de tentativă la omor calificat săvârşită de inculpat în limitele prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. [„dreptul de a alege" şi „dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat"].
În rezolvarea laturii civile a procesului s-a avut în vedere că persoana vătămată şi Spitalul Clinic de Urgenţă „Bagdasar Arseni" Bucureşti nu s-au constituit părţi civile / făcându-se explicaţia art. 15 C. proc. civ. [despăgubiri civile în baza art. 14 alin. (3) şi art. I pct. 34 din OUG nr. 72/2006 pentru modificarea / completarea Legii nr. 95/2006 fiind acordate în cuantum de 1135,62 lei potrivit măsurilor aferente depuse doar părţii civile Serviciul Judeţean de Ambulanţă Teleorman.
2. Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin Decizia penală nr. 131/A din 2 iunie 2010 în apelurile Parchetului de pe lângă Tribunalul Teleorman şi inculpatului V.F. criticând sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie [greşita aplicare a pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi în condiţiile în care pedeapsa principală stabilită este sub limita de 2 ani închisoare prevăzută de art. 65 alin. (1) C. pen. / stabilirea nelegală a cuantumului pedepsei principale în raport cu dispoziţiile art. 76 alin. (2) C. pen. şi individualizarea greşită a acestei sancţiuni penale în raport cu prevederile art. 762 C. pen. inclusiv prin reţinerea nejustificată de circumstanţe atenuante judiciare prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen. în primul caz / respectiv aplicarea unei modalităţi de executare neprivative de libertate în condiţiile art. 81 ori art. 861 C. pen. în cel de-al doilea caz] a procedat la reformarea parţială pe latură penală a hotărârii primei instanţe, consecutiv admiterii apelurilor amintite în baza art. 379 pct. 1 lit. b) după cum urmează:
- a majorat pedeapsa principală aplicată inculpatului pentru săvârşirea tentativei la omor calificat prevăzută de art. 20 raportat la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen. menţinând circumstanţele atenuante judiciare prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen. şi efectele favorabile consecutive stabilite prin art. 76 alin. (2) C. pen. în pofida cererii procurorului pentru înlăturarea lor respinsă ca neîntemeiată de instanţa de apel – la 3 ani închisoare;
- a suspendat condiţionat executarea pedepsei principale astfel majorate pe un termen de 5 ani conform art. 81 şi următoarele C. pen. raportat la art. 359 C. proc. pen. / şi implicit potrivit art. 71 alin. (5) C. pen. şi a pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.;
- a majorat la 2 ani durata pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. [fiind menţinute nemodificate celelalte rezolvări juridice / dispoziţii adoptate prin sentinţa atacată].
3. Recursul în termen împotriva deciziei amintite de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, reiterând critica de netemeinicie din apel privind greşita individualizare a pedepsei principale aplicate inculpatului corespunzător cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. este nefundat urmând a fi respins ca atare în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. pentru considerentele arătate în continuare.
Astfel având în vedere criteriile generale de individualizare din art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) Înalta Curte reţine - astfel cum au făcut şi instanţele anterioare - împrejurările în care fapta a fost comisă (calitatea persoanelor între care a izbucnit conflictul) circumstanţele personale ale inculpatului, acesta nefiind cunoscut cu antecedente penale şi atitudinea sinceră avută pe parcursul procesului penal.
Relevant sub aspectul gravităţii faptei este, aşa cum s-a reţinut mai sus, faptul că incidentul s-a ivit între soţia sa şi partea vătămată, inculpatul intervenind pentru a le despărţi. Totodată, modul de săvârşirea faptei nu denotă o periculozitate sporită a inculpatului, acesta aplicând o singură lovitură cu un par părţii vătămate. Astfel că, în opinia Înaltei Curţi inculpatul a săvârşit infracţiunea cu intenţie indirectă, şi nu directă aşa cum susţine procurorul.
În fine, trebuie avute în vedere şi urmările săvârşirii faptei. Or, aşa cum rezultă din actele dosarului, precum şi din declaraţia părţii vătămate, aceasta nu a rămas cu vreo infirmitate sau altă urmare gravă. Totodată, aceasta a declarat că sunt rude prin alianţă şi l-a iertat pe inculpat, fiind în relaţii bune în aceste moment.
Faţă de toate acestea, Înalta Curte a apreciat că prin aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege, cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei, scopul acesteia poate fi atins şi fără executare.
Conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 50 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva deciziei penale nr. 131/A din 2 iunie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, privind pe inculpatul V.F.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 50 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 30 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4199/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4313/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
