ICCJ. Decizia nr. 4321/2010. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4321/2010
Dosar nr. 9757/1/2010
Şedinţa publică din 30 noiembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 18 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, pronunţată în dosarul nr. 1836/33/2008, în baza art. 160/b rap. la art. 300/2 C. proc. pen., a fost menţinută starea de arest a inculpatului L.M.S. (arestat în baza mandatului de arestare preventivă nr. 5/2008 din 16 august 2008, emis de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. 1257/33/2008).
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că temeiurile care au determinat arestarea inculpatului nu s-au modificat, fiind avută în vedere şi Decizia nr. 3312 din 23 septembrie 2010 a Î.C.C.J. prin care s-a menţinut starea de arest a inculpatului, în pofida duratei lungi a arestului preventiv.
Sub aspectul existenţei cerinţelor prevăzute de art. 143 C. proc. pen., s-a constatat că în speţă există indiciile săvârşirii infracţiunilor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, indicii rezultând din declaraţiile părţilor vătămate, ale martorilor audiaţi în cauză, din înscrisurile falsificate existente la dosarul cauzei, etc.
A fost avută în vedere împrejurarea că în sarcina inculpatului s-a reţinut că, în calitate de asociat şi administrator la SC R.E.P. SRL CARANSEBEŞ, iar în unele cazuri de reprezentant al SC E.P. SRL Timişoara, respectiv SC B.E.P.E. SRL Timişoara, SC N.P. (firmă fictivă), în baza unei rezoluţii infracţionale unice, prezentându-se sub calitatea mincinoasă de arhitect, împreună cu reprezentantele Agenţiei imobiliare SC C.G. SRL Cluj-Napoca, respectiv inculpatele B.N.P. (actualmente avocat Baroul Cluj) şi învinuita C.M.S. - secretară, iar ulterior, administrator la SC C.G. SRL Cluj-Napoca, au indus şi menţinut în eroare 120 persoane, prin falsificarea şi folosirea de înscrisuri false contrafăcute.
Faţă de dificultatea stabilirii situaţiei de fapt în care sunt implicate interesele multor persoane, dificultate determinată de propriile acţiuni ale inculpatului, durata arestului preventiv, chiar daca a depăşit doi ani, a fost apreciată ca justificată.
Totodată, instanţa de fond a apreciat că, faţă de anvergura mecanismului infracţional şi a consecinţelor faptelor descrise în actul de sesizare ce se sprijină pe indicii temeinice, există o proporţie rezonabilă între interesul public şi regula respectării libertăţii individuale.
Pe de altă parte, s-a constatat că în cauză subzistă temeiurile arestării preventive, fiind îndeplinite cumulativ şi condiţiile prev. de art. 148 lit. f) C. proc. pen., respectiv pedeapsa prevăzută de legea penală pentru unele dintre infracţiunile pentru care este trimis în judecată (asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni, înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave) este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, pericol apreciat de instanţă raportat la gravitatea faptelor de care este acuzat, gravitate determinată de natura şi împrejurările în care au fost săvârşite, precum şi de urmările, din punct de vedere material, ale acestora.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul L.M.S., solicitând înlocuirea măsurii arestării preventive.
Concluziile formulate de apărătorul desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat şi de reprezentantul Parchetului au fost consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri, urmând a nu mai fi reluate.
Înalta Curte, examinând recursul declarat de inculpat prin prisma motivelor invocate,pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, constată că acesta nu este fondat.
Potrivit dispoziţiilor art. 160b alin. (1) C. proc. pen., instanţa de judecată, în exercitarea atribuţiilor de control judiciar, este obligată să verifice periodic legalitatea şi temeinicia arestării preventive.
Conform alin. (3) din acelaşi text de lege, când instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, menţinerea măsurii arestării preventive.
În cauză, Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, a procedat la efectuarea verificărilor şi a constatat că temeiurile de fapt şi de drept care au stat la baza luării măsurii preventive subzistă, impunându-se în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Înalta Curte, în raport de împrejurările concrete de comitere a faptelor, apreciază că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, aşa cum corect a reţinut şi instanţa de fond.
În acord cu prima instanţă, Înalta Curte apreciază că sunt întrunite şi la acest moment procesual condiţiile prevăzute de art. 3002 coroborat cu art. 160b alin. (3) C. proc. pen., impunându-se, în continuare, privarea de libertate a inculpatului L.M.S.
Se reţine că inculpatul a fost trimis în judecată (împreună cu alte persoane) prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Cluj, din data de 3 dec.2008 pentru săvârşirea următoarelor infracţiuni:
- asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni prev. de art. 323 alin. (1) C. pen. (cu raportare la infracţiunea de înşelăciune şi uz de fals, ambele în formă continuată);
1. înşelăciune în convenţii prin calităţi mincinoase şi mijloace frauduloase cu consecinţe deosebit de grave în formă continuată prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) şi art. 75 lit. a) C. pen. (cu o pagubă de peste 1 milion de Euro).
2. fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
3. uz de fals prev. de art. 291 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
4. fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
5. fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
6. falsificare de instrumente oficiale prev. de art. 286 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
7. folosirea instrumentelor oficiale false prev. de art. 287 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
8. participaţie improprie la infracţiunea de fals intelectual în formă continuată prev. de art. 31 alin. (2) C. pen. rap. la art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
Faţă de inculpat s-a dispus arestarea preventivă în temeiul art. 148 lit. b), c), d), e) C. proc. pen., temeiuri care subzistă şi în prezent.
Având în vedere necesitatea stabilirii cu exactitate a situaţiei de fapt, care să conducă la pronunţarea unei soluţii legale şi temeinice în cauză, văzând şi complexitatea acesteia, Înalta Curte constată că nu se impune înlocuirea măsurii arestării preventive, această măsură fiind necesară pentru buna desfăşurare a procesului penal.
Faţă de cele ce preced, Înalta Curte constată că există suficiente temeiuri pentru a constata că menţinerea detenţiei provizorii este licită, respectându-se legislaţia internă şi prevederile Convenţiei Europene a Drepturilor Omului.
Se reţine, de asemenea, că menţinerea arestării preventive a inculpatului nu contravine dreptului la libertate ocrotit de Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, iar pe de altă parte, având în vedere natura şi complexitatea cauzei, durata detenţiei provizorii nu excede termenului rezonabil la care face referire art. 5 paragraful 3 din Convenţie.
Aceste considerente justifică dispoziţia instanţei de fond, de menţinere a arestării preventive, astfel că, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat va fi respins, ca nefondat.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 300 lei, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul L.M.S. împotriva încheierii din 18 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, pronunţată în dosarul nr. 1836/33/2008.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 30 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4313/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 4584/2010. Penal → |
|---|
