ICCJ. Decizia nr. 4222/2010. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs

Comentarii

0

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr.4222/2010

Dosar nr.2376/91/2009

Şedinţa publică din 25 noiembrie 2010

Asupra cauzei penale de faţă;

În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 331 din 02 decembrie 2009, Tribunalul Vrancea, în baza art. 335 alin. (2) C. proc. pen., a reunit cauzele ce au format obiectul Dosarului nr. 886/91/2006 în care s-a pronunţat sentinţa penală nr. 183 din aprilie 2007 a Tribunalului Vrancea, cauză trimisă în rejudecare prin Decizia penală nr. 72/ A din 19 iunie 2009 a Curţii de Apel Galaţi şi reînregistrată la Tribunalul Vrancea sub nr. 2376/91/2009 cu cauza ce formează obiectul Dosarului nr. 33/P/2006 în care s-a pronunţat sentinţa penală nr. 82 din 13 martie 2006 a Tribunalului Vrancea.

A desfiinţat în parte sentinţa penală nr. 82 din 13 martie 2006 pronunţată de Tribunalul Vrancea în Dosarul nr. 33/P/2006.

În baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică din infracţiunile de înşelăciune prevăzute de:

 - art. 215 alin. (1), (4), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. a) C. pen. (rechizitoriu nr. 484/P/2005) şi,

 - art. 215 alin. (1), 4 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. (rechizitoriu nr. 1291/P/2005) pentru inculpata T.C., într-o singură infracţiune de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (4), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 10 lit. j) C. proc. pen., a constatat existenţa autorităţii de lucru judecat pentru alin. (2) al art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP) şi a dispus, în baza art. 11 pct. 2 lit. b) şi art. 10 lit. i) C. proc. pen., încetarea procesului penal pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (2) C. pen. faţă de inculpata T.C.

Prin schimbarea încadrării juridice, a condamnat pe inculpata T.C.:

 - pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (4), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. a) C. pen. la 10 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.;

 - pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. a) C. pen. la 4 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

S-a dispus ca în baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., inculpata T.C. să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 83 C. pen., a revocat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 4 ani închisoare aplicată inculpatei prin sentinţa penală nr. 2678/2004 a Judecătoriei Sector 4 Bucureşti şi a dispus executarea pedepsei în cumul cu pedeapsa de 10 ani închisoare, în total inculpata să execute 14 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică pentru inculpata V.E.V. din infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (4), (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) în infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (4) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Prin schimbarea încadrării juridice, a condamnat pe inculpata V.E. pentru săvârşirea infracţiunilor de:

 - complicitate la infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 215 alin. (1) şi 4 C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 lit. c) C. pen. la 2 ani închisoare;

 - înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (4) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 lit. c) C. pen. la 2 ani şi 6 luni închisoare.

S-a dispus ca, în baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., inculpata V.E.V. să execute 2 ani şi 6 luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

S-a dispus ca, în baza art. 11 pct. 2 lit. b) şi art. 10 lit. g) C. proc. pen., să înceteze procesul penal privind pe inculpatul A.C. ca urmare a decesului acestuia.

A respins cererea de aplicare a sechestrului asigurator formulată de SC D.A.S. SRL Iaşi ca neîntemeiată.

A dispus anularea filelor CEC.

A obligat inculpatele T.C. şi V.E.V. în solidar la despăgubiri civile cupă cum urmează:

 - către SC M.I. SRL Focşani la 100.043,84 RON;

 - către SC L. SRL Braşov la 69.944,52 RON;

 - către SC E.R.F. SRL Bucureşti la 9720,00 RON (în total suma de 179.708,36 RON).

A obligat pe inculpata T.C. la despăgubiri civile după cum urmează:

 - către SC I. SRL Braşov la 37.481,4 RON;

 - către SC A. SRL Tecuci la 61.800 RON;

 - către SC S.T. SRL Bucureşti la 86.264,64 RON;

 - către SC D. SRL Iaşi la 5.330,50 RON;

 - către SC A.C. SRL Bucureşti la 59.837,0233 RON;

 - către SC H. SRL Focşani la 10.930,40 RON.

A anulat mandatul de executare din 03 aprilie 2007 emis de Tribunalul Vrancea în Dosarul nr. 33/P/2006 în baza sentinţei penale nr. 82 din 13 martie 2006 desfiinţată în parte prin Decizia penală nr. 149/ A din 1 iunie 2006 a Curţii de Apel Galaţi rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 1784 din 30 martie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.

A dispus emiterea unui nou mandat de executare pentru inculpata T.C., la rămânerea definitivă a sentinţei.

A dedus perioada executată începând cu data de 25 august 2008 la zi.

A obligat inculpatele T.C. şi V.E.V. la câte 600 lei cheltuieli judiciare fiecare, din care suma de 900 lei onorariul apărătorilor din oficiu, a fost avansată din fondul M.J.L.C.

Pentru a fi dispus astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele.

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea nr. 1291/P/2005 înregistrat la Tribunalul Vrancea la nr. 886/91/2006 (788/P/2006) s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor:

- T.C., pentru art. 215 alin. (1), (4) C. pen. cu art. 37 lit. a) C. pen., constând în aceea că împreună cu V.E.V. a înşelat SC M.I. SRL Focşani, prin emiterea unei file CEC fără acoperire, societate căreia i-a produs un prejudiciu de 1.000.438.400 lei;

- V.E.V., pentru art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (4) C. pen. şi art. 215 alin. (1), (4) C. pen. cu art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), cu referire la art. 215 alin. (5) C. pen. cu art. 33 lit. a) C. pen., constând în aceea că în perioada februarie 2005 - iulie 2005 a ajutat-o pe inculpata T.C. să înşele SC F. SRL Cîmpina - cu suma de 375.000.000 lei şi în aceeaşi perioadă împreună cu inculpata T.C. în calitate de asociat şi reprezentant al SC P.C. SRL a înşelat mai multe unităţi cu suma de 4.076.000.000 lei.

- A.C. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (4) C. pen., cu art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), constând în aceea că în perioada iunie - iulie 2005 a ajutat-o pe inculpata T.C. să înşele SC S.T. SRL Afumaţi şi SC H. SRL Focşani prin emiterea unor file CEC fără acoperire cu sumele de 863.000.000 lei şi respectiv 110.000.000 lei.

Prin sentinţa penală nr. 183 din 13 aprilie 2007 pronunţată de Tribunalul Vrancea în Dosarul nr. 886/91/2006 (nr. 788/P/2006 au fost condamnate inculpatele T.C. şi V.E.V. şi achitat inculpatul A.C.

Prin Decizia penală nr. 72/ A din 19 iunie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi în Dosarul nr. 886/91/2006 s-au admis apelurile Parchetului şi ale inculpatelor T.C. şi V.E.V. precum şi al părţii civile SC L. SRL Braşov, s-a desfiinţat sentinţa penală nr. 183 din 13 aprilie 2007 a Tribunalului Vrancea şi s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceiaşi instanţă.

În rejudecare cauza a fost înregistrată la Tribunalul Vrancea sub nr. 2376/91/2009.

Faţă de dispoziţiile deciziei de desfiinţare a sentinţei apelate, instanţa a mai reţinut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea înregistrat sub nr. 484/P/2005, iar la Tribunalul Vrancea sub nr. 33/P/2006 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei T.C. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 215 alin. (1), (4), (5) C. pen. cu art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) cu art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005 cu art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. a) C. pen. constând în aceea că, în perioada martie - octombrie 2005, folosindu-se de două societăţi comerciale înmatriculate în judeţul Vrancea a înşelat un număr de 8 societăţi comerciale cu suma totală de 3.415.000.000 lei prin emiterea unor CEC-uri fără acoperire şi totodată a declarat în mod fictiv sediile celor două societăţi comerciale în vederea sustragerii de la efectuarea verificărilor financiare fiscale de către organele specializate ale statului.

Prin acelaşi rechizitor s-a disjuns cauza cu privire la inculpaţii V.E.V., A.C. şi R.V.L. în vederea continuării cercetării pentru art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (4) C. pen.

Examinând actele şi lucrările dosarului, instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt:

Ca modalitate de operat care să-i permită să devină asociat al unei societăţi comerciale, inculpata T.C., care mai procedase şi anterior în acest mod la comiterea altor fapte, prelua prin cesiune părţi sociale ale unor societăţi comerciale şi intra în posesia documentelor de identificare a arhivei şi instrumentelor de plată. După aceasta, inculpata achiziţiona de la diferite societăţi mărfuri pentru plata cărora completa CEC-uri fără ca să existe disponibil în cont.

Marfa era vândută, iar pentru sumele încasate nu a existat nici un fel de înregistrări în evidenţele sau registrele contabile.

În acest mod, inculpata a preluat părţi sociale de la SC A. SRL Focşani în luna februarie 2005 şi de la SC G.M.C. SRL în luna mai 2005.

După ce a dobândit calitatea de administrator prin înscrierea de menţiuni de la Oficiul Registrului Comerţului, aceasta a început activitatea infracţională.

1. Una dintre primele societăţi comerciale înşelate a fost SC I. SRL Braşov.

În această activitate inculpata a acţionat prin intermediul altei societăţi, respectiv SC F.I. SRL Cîmpina care trebuia să livreze 16 mc de cherestea societăţii înşelate. „Scriptic" această cantitate a fost livrată corect, dar în fapt marfa a fost ridicată de SC A. SRL.

Pentru această SC A. SRL a emis CEC, în valoare de 274.814.000 lei la Banca SC C. SA - Sucursala Focşani.

La data de 9 mai 2005 banca a făcut sesizare pentru lipsa disponibilului în cont şi refuz de plată.

2. La data de 14 iunie 2005, aceeaşi bancă a constatat că SC A. SRL a mai emis un alt CEC, în valoare de 618.800.000 lei, în favoarea SC A. SRL Tecuci, de la care aceasta ridicase mărfuri, fiind refuzată la plată.

3. La data de 17 august 2005, SC S.T. SRL a depus plângere prin care reclama o altă societate a inculpatei, respectiv SC P.M.C. SRL de la care aceasta ridicase mărfuri în valoare de 862.646.400 lei.

4. La data de 5 septembrie 2005, SC F. SRL Bucureşti, a sesizat faptul că a livrat SC P.M.C. SRL Focşani, mărfuri (canapele) pentru care inculpata a emis fila CEC, dintr-un carnet eliberat de B.R.D. - Sucursala Vrancea, în valoare de 97.200.000 lei, sumă refuzată la plată pentru lipsă disponibil în cont.

5. La data de 7 septembrie 2005 a fost înregistrată plângerea penală a SC D. SRL Iaşi care a livrat la SC P.M.C. SRL mărfuri în valoare de 53.305.000 lei, iar pentru plată inculpata a lăsat CEC, dar a fost refuzat la plată din lipsă de disponibil în cont.

6. Din aceleaşi motive, la data de 22 septembrie 2005, SC L. SRL Braşov a făcut plângere împotriva SC A. SRL, deoarece inculpata a lăsat pentru marfa ridicată fila CEC, semnată şi ştampilată de inculpată, dar refuzată la plată pentru lipsa de acoperire, în valoare de 699.445.200 lei.

7. La data de 4 octombrie 2005 SC A. SRL s-a adresat cu plângere pentru înşelăciune, cu suma de 598.370.233 lei pentru marfă ridicată de inculpată cu CEC-ul, pentru care aceasta nu avea nici un fel de disponibil.

8. O altă societate înşelată este SC H. SRL Focşani de la care inculpata a achiziţionat produse electrocasnice, iar după ridicarea mărfurilor a emis pentru achitare, CEC semnat şi ştampilat de inculpată pentru suma de 109.354.000 lei, dar după introducerea la decontare, s-a constatat inexistenţa oricărui disponibil în cont.

De remarcat că inculpata a acţionat în complicitate cu inculpata V.E.V., care s-au prezentat la unele societăţi ca împuternicit a celor două societăţi sau au prezentat în numele inculpatei, în anumite situaţii, instrumentele de plată, respectiv CEC-urile.

Referitor la inculpata T.C., cercetările au stabilit cu certitudine că semnătura şi ştampila cu care aceasta a semnat diferitele contracte de achiziţionare a mărfurilor sunt aceleaşi de pe CEC-urile completate şi prezentate ca instrumente de plată, aceasta fiind recunoscută de reprezentanţii societăţilor înşelate şi din fotografiile prezentate de organele de urmărire penală.

Pentru stabilirea sediilor celor două societăţi, inculpata a încheiat contracte de comodat cu proprietarii apartamentului din Focşani, şi cu un spaţiu din Focşani.

Cu ocazia cercetărilor din faza urmăririi penale însă s-a stabilit că la cele două adrese nu se află nici o persoană, nu există documentele celor două societăţi şi că aceste sedii nici nu au fost folosite, ajungându-se la concluzia că acestea au fost fictive pe toată perioada derulării activităţii infracţionale.

La data de 7 octombrie 2005, Garda Financiară Vrancea a sesizat organele de cercetare asupra comiterii infracţiunii de evaziune fiscală constând în aceea că pentru nici una din societăţi nu s-a găsit nici un fel de evidenţă financiar-contabilă. Cu aceeaşi ocazie a verificărilor, s-a realizat o acţiune de prindere în flagrant de ridicări de mărfuri şi plăţi fără acoperire.

Tribunalul a mai reţinut că inculpata T.C. achiziţiona diferite societăţi comerciale pe raza mai multor judeţe, identificate prin anunţuri din ziarele locale, realiza procedurile de înregistrare la registrele de comerţ şi, folosindu-se de instrumentele de plată puse la dispoziţie de către unităţile bancare a înşelat mai multe societăţi, printre care şi SC M.I. SRL Focşani, prin emiterea de CEC-uri fără acoperire.

În realizarea hotărârii de a obţine pentru sine un folos material injust, inculpata T.C. a pus la dispoziţia inculpatei V.E.V. asociată la aceeaşi societate SC P.M.C. SRL o filă CEC semnată şi ştampilată în scopul de a achiziţiona marfă de la SC M.I. SRL Focşani.

La data de 18 iulie 2005, inculpata V.E.V. a achiziţionat materiale de construcţii în valoare de 1.438.400.000 lei (facturile fiscale) şi pentru efectuarea plăţii a remis fila CEC cu scadenţă la 18 august 2005, filă ce a fost refuzată la plată pe motiv de lipsă de disponibil în cont.

Materialele achiziţionate au fost vândute către SC M.E. SRL Focşani cu suma de 441.340.000 lei, sumă ce a fost însuşită de inculpata T.C.

Operaţiunea comercială efectuată a fost evidenţiată în factura fiscală întocmită a doua zi (19 iulie 2005), în care vânzător figura SC P.M.C. SRL al cărei acţionar majoritar era T.C. şi cumpărător SC M.P. SRL şi în ordinul de plată nr. 108. Suma încasată cu titlu de preţ nu a fost folosită de inculpata T.C. pentru plata chiar parţială a mărfii achiziţionată de la SC M.I. SRL.

În condiţiile în care inculpata cunoştea că nu are disponibil în cont, prin însuşirea sumei în interes personal a fost dovedită intenţia sa de a înşela partenerul de afaceri.

Pe aceeaşi linie se înscrie şi vânzarea unei părţi, din materialul achiziţionat de la SC M.I. SRL Focşani către SC S. SRL (factura fiscală din 19 iulie 2005).

Inculpata V.E.V. a fost atrasă de inculpata T.C. în activitatea infracţională pentru a se folosi de prezenţa şi instruirea ei în scopul de a obţine încrederea celor cu care urma să tranzacţioneze şi să realizeze cu mai multă uşurinţă hotărârea de a înşela diverse societăţi comerciale.

Conform propriilor declaraţii (filele 105-117 Dosar urmărire penală nr. 1291/P/2005) inculpata V.E.V. şi-a dat seama că o ajuta pe inculpata T.C. pentru a înşela patronii diferitelor societăţi comerciale, dar nu a renunţat, întrucât primea lunar sume de bani pentru activitatea prestată.

Prin urmare, cunoscând circumstanţele acţiunii inculpatei T.C., inculpata V.E.V., la sfârşitul lunii aprilie 2005 a însoţit-o în oraşul Câmpina, cu scopul de a achiziţiona cherestea de la SC F.I. SRL Câmpina pentru SC A. SRL al cărei administrator era inculpata T.C.

Împreună cele două inculpate au negociat preţul şi s-a achiziţionat cherestea stejar în valoare totală de 374.814.000 lei (facturile fiscale din 05 mai 2005 şi din 29 aprilie 2005).

Pentru plată inculpata T.C. a emis file CEC cu termen de plată 16 mai 2005, filă ce a fost refuzată la plată datorită lipsei totale de disponibil în contul SC A. SRL Focşani.

La sfârşitul lunii mai 2005, inculpata T.C., i-a propus inculpatei V.E.V. să cumpere în asociaţie SC P.M.C. SRL Focşani a cărei vânzare a fost adusă la cunoştinţa publicului prin mica publicitate.

Inculpata V.E.V. şi-a exprimat acordul, astfel că la data de 25 mai 2005 a devenit acţionară la SC P.M.C. SRL Focşani.

Potrivit declaraţiei dată în faţa instanţei, în Dosarul penal nr. 886/91/2006 - fila 108 - la această societate inculpata V.E.V. desfăşura activitate de secretariat. Prin urmare, avea cunoştinţă de contractele încheiate şi în calitate de acţionară şi de cifra de afaceri a societăţii.

La începutul lunii iulie 2005, inculpata V.E.V. s-a prezentat la magazinul din Focşani al SC E.F. SRL Bucureşti, unde a discutat cu personalul condiţiile de achiziţionare şi de livrare a unor obiecte de mobilier şi uşi. Urmare a acestei discuţii, la data de 12 iulie 2005, inculpata T.C. a încheiat cu societatea SC E.F. SRL Bucureşti, punct de lucru Focşani, un contract pentru achiziţionarea de canapele şi fotolii. Pentru livrarea mărfii s-au emis facturile fiscale în valoare totală de 131.250.000 lei, din care s-a plătit efectiv suma de 30.000.000 lei pentru diferenţă, inculpata T.C. emiţând fila CEC. Fila CEC a fost refuzată la plată din cauza lipsei totale de disponibil.

Faptul că inculpata V.E.V. a contribuit la încheierea contractului prin acţiunea prealabilă de contactare a societăţii vânzătoare şi de negociere a unui eventual contract, rezultă din declaraţia martorului C.L. (fila 77 Dosar urmărire penală nr. 1291/P/2005), lucrător comercial la magazinul de desfacere a obiectelor de mobilier. Martorul a recunoscut-o pe inculpata V.E.V., ca fiind persoana care s-a prezentat în preziua încheierii contractului şi şi-a declinat calitatea de director al SC P.M.C. SRL Focşani, deşi nu a deţinut niciodată o astfel de funcţie.

Din declaraţia aceluiaşi martor a rezultat că inculpata V.E.V. a fost prezentă şi la data încheierii contractului cu inculpata T.C.

În realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale inculpata V.E.V. împreună cu inculpata T.C. au purtat mai multe discuţii telefonice la începutul lunii iunie 2005 cu administratorul SC L. SRL Braşov pentru achiziţionarea de produse pentru amenajări interioare.

Inculpata V.E.V. s-a întâlnit cu administratorul SC L. SRL, C.L., şi, în calitate de reprezentant al SC P.M.C. SRL, pe care şi-a declinat-o, a cerut o ofertă de preţuri. În perioada imediat următoare a făcut comandă telefonic şi la datele de 06 iulie 2005 şi 07 iulie 2005 SC L. SRL Braşov a livrat marfă în valoare de 287.918.810 lei conform facturilor fiscale.

Facturile fiscale au fost întocmite în prezenţa ambelor inculpate, iar pentru plată inculpata T.C. a emis fila CEC, filă ce a fost ştampilată de inculpata V.E.V. Fila CEC a fost refuzată la plată din cauza lipsei totale de disponibil.

Faptul că inculpata V.E.V. a negociat contractul şi a asigurat societatea vânzătoare de efectuarea plăţii rezultă din declaraţiile inculpatei şi ale administratorului SC L. SRL Braşov.

La data de 18 iulie 2005, inculpata V.E.V. s-a prezentat la SC M.I. Focşani de unde cumpărase la data de 31 iunie 2005 materiale de construcţii achitate prin ordin de plată şi în numerar şi a achiziţionat marfă în valoare de 1.000.438.400 lei conform facturilor fiscale.

Pentru plata mărfii, inculpata a lăsat societăţii vânzătoare fila CEC semnată de T.C., filă CEC ce a fost refuzată la plată din cauza lipsei de disponibil în cont.

Inculpata nu a recunoscut în faţa instanţei, la fila 108 Dosar nr. 866/91/2006, că avea cunoştinţă de manoperele frauduloase ale inculpatei T.C., întrucât activitatea sa se limita la munca specifică de secretariat şi prin urmare nu ştia situaţia financiară a firmei SC P.M.C. SRL.

Apărarea inculpatei nu a putut fi reţinută având în vedere că în declaraţiile date la urmărire penală, în Dosar nr. 1291/P/2005 - fila 105, a arătat că şi-a dat seama de faptul că inculpata T.C. înşela diverse societăţi comerciale prin emiterea de file CEC fără acoperire şi că prin prezenţa sa a contribuit încheierea contractului cu SC F.I. SRL Cîmpina prin înşelarea reprezentanţilor acestei societăţi.

De asemenea, inculpata V.E.V. a oferit amănunte cu privire la modul în care a acţionat în negocierea contractelor cu SC L. SRL Braşov, SC E.F. SRL Bucureşti şi SC M.I. Focşani şi faptul că a purtat convorbiri telefonice cu administratorii unor societăţi şi i-a asigurat de efectuarea plăţilor în scopul obţinerii unei amânări la plată.

S-a dovedit însă că această amânare a fost solicitată pentru ca cele două inculpate să aibă timpul necesar pentru a se sustrage de la orice posibilitate de a fi contactate de administratorii societăţilor înşelate pentru efectuarea plăţii (declaraţia R.V. - administrator la SC M.I. SRL Focşani dată la fila 97 Dosar urmărire penală nr. 1291/P/2005).

De altfel, din declaraţiile administratorilor societăţilor înşelate a rezultat că după încheierea contractului, inculpatele nu mai puteau fi contactate la numerele de telefon cunoscute şi dispăreau şi de la sediul declarat al societăţii. Acest comportament al inculpatei V.E.V. a fost apreciat de instanţă că demonstrează că ştia despre activitatea infracţională a inculpatei T.C. şi cu toate acestea a acţionat alături de ea pentru încheierea de contracte în scopul obţinerii de foloase materiale injuste.

Coroborând declaraţiile inculpatei V.E.V., ale martorilor R.V.L. (filele 118-121), A.C.A. (filele 79-81), B.A. (fila 86), date la urmărirea penală în Dosarul penal nr. 1291/P/2005, Tribunalul a reţinut că inculpatul A.C. desfăşura activitate de identificare a firmelor care vindeau produse ieftine şi aducea la cunoştinţa inculpatei posibilitatea de achiziţionare de marfă de la aceste firme. Din actele dosarului de urmărire penală de mai sus, nu a rezultat că inculpatul A.C. era angajat al societăţii şi nici că desfăşura activitate cu caracter permanent pentru firma SC P.M.C. SRL. Probatoriile amintite şi declaraţiile martorilor Ş.C. şi M.V. au dovedit faptul că inculpatul le însoţea pe inculpatele T.C. sau V.E.V. pentru ridicarea mărfii după ce se completau facturile fiscale şi se lăsau filele CEC în vederea efectuării plăţii. Martorul R.V.L. a mai precizat că pentru serviciul prestat el şi inculpatul A. au luat produse electronice şi electrocasnice dintre cele achiziţionate de la SC S.T. SRL Afumaţi. Cum nu există nicio altă probă din care să rezulte cu certitudine că inculpatul A.C. a cunoscut că inculpatele T.C. şi V.E.V. înşelau societăţile comerciale prin emiterea şi folosirea de file CEC fără acoperire pentru plată, Tribunalul nu a putut reţine în sarcina inculpatelor comiterea de acte materiale specifice unei complicităţi la infracţiunea de înşelăciune. La această concluzie s-a ajuns şi având în vedere că prin probatoriul administrat nu a rezultat că inculpatul A.C. şi-a însuşit din marfa luată de la SC M.I. SRL Focşani şi SC H. SRL Focşani şi că ar fi cunoscut situaţia financiară a SC P.M.C. SRL Focşani.

De remarcat a fost şi faptul că, deşi inculpatul A.C. a fost prezent la negociere cu reprezentanţii SC M.I. Focşani, nu a fost trimis în judecată şi pentru complicitate la înşelăciunea comisă în dauna acestei societăţi. Simpla prezenţă alături de inculpată, explicată de altfel prin aşteptarea momentului de ridicare a mărfii, nu constituie un act de complicitate atâta timp cât nu s-a dovedit că inculpatul a avut vreo contribuţie la încheierea afacerii şi a cunoscut circumstanţele în care au acţionat cele două inculpate.

Nici împrejurarea că inculpatul A.C. a înlesnit achiziţionarea de marfă de la SC S.T. SRL Afumaţi prin prezentarea unui bon de comandă cu ştampila societăţii SC P.M.C. SRL şi prin predarea filei CEC ştampilată şi semnată de inculpata T.C., nu dovedeşte prin ea însăşi că inculpatul a cunoscut faptul că fila CEC a fost emisă în condiţiile în care societatea nu avea disponibil în cont.

Mai mult, din declaraţia martorei A.C.A. (fila 79) a rezultat că SC S.T. SRL, înainte de a furniza marfa, a verificat situaţia societăţii SC P.M.C. SRL la registrul comerţului şi la bancă şi s-a constatat că nu există probleme.

În cazul societăţii SC H. SRL Focşani, inculpatul A.C. nu a fost de faţă la negocierea contractului de vânzare-cumpărare, ci doar a însoţit-o pe inculpata T.C. la data de 19 iulie 2005 pentru a ridica marfa. Inculpata T.C. a semnat şi a ştampilat fila CEC, care apoi a fost refuzată la plată pentru lipsa de disponibil. Şi în acest caz nu s-a dovedit că inculpatul A.C. a cunoscut că inculpata T.C. urmăreşte să înşele societatea furnizoare prin emiterea unei file CEC fără acoperire.

În consecinţă, Tribunalul a apreciat că inculpatul A.C. nu a acţionat cu scopul de a sprijini activitatea ilicită a inculpatelor T.C. şi V.E.V., ci doar pentru a facilita achiziţionarea de mărfuri la un preţ mai mic prin identificarea societăţilor vânzătoare, activitate pentru care primea un comision.

Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatelor a fost dovedită cu probele administrate în faza de urmărire penală şi cea de judecată.

La dozarea şi individualizarea pedepselor au fost avute în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), persoana fiecărei inculpate, prezenţa sau absenţa antecedentelor penale.

Împotriva acestei hotărâri în termenul prevăzut de lege au declarat apel inculpatele T.C. şi V.E.V.

Prin motivele de apel inculpata T.C. a apreciat că hotărârea instanţei de fond este nelegală, invocându-se faptul că organele judiciare, din oficiu trebuie să aibă în vedere în exercitarea dreptului la apărare şi aspectele favorabile părţii implicate în proces.

S-a arătat faptul că societatea administrată de inculpata T.C. a intrat în incidenţă de plată datorită unor file de CEC furate şi care au fost declarate la emitentul B.R.D. Focşani, dar că organele judiciare nu au făcut verificări în acest sens.

S-a mai susţinut că societăţile cumpărătoare, în vederea vânzării (carne) aveau timp destul de lung până la achitarea mărfii (scadenţa) şi că ar fi putut să alimenteze contul inculpatei, cu toate că, în momentul emiterii filelor CEC acestea nu aveau acoperire cu disponibil, situaţie în care se apreciază că nu există faptă de înşelăciune, ci doar infracţiune la Legea CEC-ului.

S-a invocat, de asemenea în motivele de apel, că inculpata pe motive de sănătate nu a mai putut să-şi administreze societatea şi că practic activitatea a fost preluată de inculpatul A.C., iar inculpata doar semna actele.

S-a mai susţinut că, la dozarea şi individualizarea pedepsei, instanţa nu ar fi avut în vedere circumstanţele personale ale inculpatei, în principal legate de starea sa de sănătate (diagnosticată cu cancer, diabet zaharat, cataractă).

Se solicită ca în rejudecare să fie achitată inculpata pentru infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1) C. pen., iar în subsidiar, la stabilirea pedepsei să se aibă în vedere vârsta şi starea sa de sănătate.

Cu privire la apelul declarat de inculpata V.E.V. s-a susţinut că aceasta locuia în Craiova şi nu la Focşani şi că a rămas doar o singură dată să încheie contracte, fiind însoţită de inculpatul A.C.

S-a solicitat achitarea acesteia pentru fapta în care a fost condamnată.

Prin Decizia penală nr. 77/ A din 25 martie 2010 a Curţii de Apel Galaţi s-au respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpatele T.C. (fiica lui I. şi A.) deţinută în Penitenciarul Spital Jilava şi V.E.V. (fiica lui C. şi P.) împotriva sentinţei penale nr. 331 din 02 decembrie 2009 a Tribunalului Vrancea.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen. au fost obligate: apelanta T.C. la plata sumei de 50 lei şi inculpata V.E.V. la plata sumei de 250 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpata V.E.V. a fost virat către Baroul Galaţi din fondurile M.J.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de prim control judiciar a apreciat că reprezentanţii părţilor vătămate au fost induşi în eroare, vinovăţia celor două inculpate fiind pe deplin dovedită.

De asemenea, s-a considerat că pedepsele au fost corect individualizate în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)

Împotriva acestei hotărâri, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi şi inculpatele T.C. şi V.E.V.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi a considerat Decizia penală ca fiind nelegală, întrucât a făcut o aplicare incorectă a dispoziţiilor art. 335 alin. (2) C. proc. pen. în ceea ce o priveşte pe inculpata T.C., atât sub aspectul laturii penale, cât şi civile, invocând cazul de casare prevăzut de ar.385⁹ pct. 17¹ C. proc. pen.

Reprezentantul parchetului a extins oral motivele de recurs şi la cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 10 C. proc. pen., în sensul că deşi inculpata T.C. în apelul său a formulat multiple critici, acestea nu au fost analizate în totalitate de către instanţa de prim control judiciar.

Cele două inculpate au invocat dispoziţiile art. 385⁹ pct. 9 C. proc. pen. (motivarea soluţiei nu se înţelege), pct. 10 (instanţa nu s-a pronunţat asupra probelor administrate), pct. 18 (s-a comis o gravă eroare de fapt) şi pct. 14 (s-au aplicat pedepse greşit individualizate).

Motivele de recurs au fost detaliate în scris, iar susţinerile reprezentantului M.P., ale apărătorilor inculpatelor, precum şi ultimul cuvânt al inculpatei T.C. au fost consemnate în practicaua prezentei hotărâri.

Examinând recursurile declarate prin prisma motivelor invocate, cât şi din oficiu, conform art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte le consideră fondate, prioritar pentru cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 9 C. proc. pen.

Cenzurând cauza sub acest aspect se constată că instanţa nu a analizat punctual criticile invocate de către cele două inculpate, cu trimitere la probele administrate în cauză, limitându-se la a aprecia că „situaţia de fapt şi încadrarea juridică au fost corect stabilite, iar din probe rezultă că acestea au comis faptele deduse judecăţii".

Este evidentă lipsa de motivare a deciziei recurate şi, implicit, a elementelor necesare pentru exercitarea controlului judecătoresc de către instanţa de recurs, caz de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 9 C. proc. pen., care impune casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel.

Astfel, din considerentele deciziei nu rezultă care au fost motivele pentru care instanţa de control nu a apreciat întemeiate criticile invocate de apelante, de ce susţinerile acestora privind achitarea şi individualizarea pedepsei nu au fost analizate, ignorându-se dispoziţiile art. 383 C. proc. pen. şi dispoziţiile art. 6 paragraful 1 din C.E.D.O.

Chiar dacă obligaţia impusă instanţelor naţionale prin dispoziţiile art. 6 din Convenţie, de a-şi motiva deciziile (cauza Boldea versus România) nu presupune existenţa unui răspuns detaliat la fiecare problemă ridicată. Curtea Europeană a decis că trebuie să fie examinate în mod real problemele esenţiale, care au fost supuse analizei instanţei, iar în considerentele hotărârii să fie redate argumentele care au condus la pronunţarea acesteia.

În speţă, este de observat că instanţa de prim control judiciar nu a argumentat apărările inculpatelor T.C. şi V.E.V., formulate atât în scris, cât şi susţinute oral, limitându-se la o singură frază în analizarea probelor dosarului, neefectuând un examen propriu şi obiectiv a probelor şi mijloacelor de probă şi nerăspunzând detaliat criticilor formulate.

Aspectele invocate de către inculpate erau esenţiale în aflarea adevărului, conform art. 3 C. proc. pen. (în desfăşurarea procesului penal trebuie să se asigure aflarea adevărului cu privire la faptele şi împrejurările cauzei, precum şi cu privire la persoana făptuitorului), de natură să asigure realizarea scopului procesului penal şi anume acela ca orice infractor să fie pedepsit numai în măsura vinovăţiei sale şi nici o persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală.

Motivarea hotărârii reprezintă un element de transparenţă a justiţiei, inerent oricărui act jurisdicţional. Hotărârea judecătorească nu reprezintă un act discreţionar, ci este rezultatul unui proces logic de analiză ştiinţifică a probelor administrate în cauză în scopul aflării adevărului, proces de analiză necesar stabilirii stării de fapt desprinse din acestea prin înlăturarea unor probe şi reţinerea altora, urmare a unor raţionamente logice făcute de instanţă şi care îşi găsesc exponenţialul în motivarea hotărârii judecătoreşti.

Hotărârea judecătorească reprezintă rezultatul concret, sinteza operei de judecată, iar motivarea acesteia reprezintă argumentarea în scris a raţiunii ce determină pe judecător să adopte soluţia dispusă în cauză.

Instanţa de apel nu se poate limita să preia total sau parţial motivarea instanţei de fond (cauza Boldea versus România), ci printr-o nouă examinare a cauzei, trebuie să răspundă cu argumente la fiecare dintre criticile şi mijloacele de apărare invocate de părţi.

Instanţa de control judiciar este datoare să procedeze la un examen propriu al pricinii, chiar dacă îşi însuşeşte concluziile şi motivele instanţei a cărei hotărâre este atacată, fiind obligată să verifice ori să dea o apreciere personală materialului probator.

În consecinţă, în raport de considerentele expuse, în conformitate cu art. 385¹⁵ pct. 2 lit. c) C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursurile declarate, va casa Decizia prioritar pentru cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 9 C. proc. pen. şi va trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Galaţi.

În urma rejudecării apelurilor, vor fi avute în vedere şi celelalte critici, care de altfel au constituit şi motive de apel, instanţa urmând a le analiza şi a răspunde prin hotărârea pe care o va pronunţa.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi şi de inculpatele T.C. şi V.E.V. împotriva Deciziei penale nr. 47/ A din 25 martie 2010 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală.

Casează Decizia penală atacată şi trimite cauze spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Constată că recurenta inculpată T.C. este arestată în altă cauză.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales al inculpatei V.E.V., în sumă de 75 lei, precum şi onorariul apărătorului desemnat din oficiu al inculpatei T.C., în sumă de 300 lei, se vor plăti din fondul M.J.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 noiembrie 2010.

← ICCJ. Decizia nr. 3388/2010. Penal. Plângere împotriva...		ICCJ. Decizia nr. 4293/2010. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 3999/2010. Penal. Falsul în înscrisuri sub semnătură privată (art. 290 C.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 4092/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 4146/2010. Penal ICCJ. Decizia nr. 4221/2010. Penal ICCJ. Decizia nr. 4293/2010. Penal ICCJ. Decizia nr. 4316/2010. Penal. Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Recurs ICCJ. Decizia nr. 4336/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 4556/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs