ICCJ. Decizia nr. 562/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.562/2010
Dosar nr. 7639/99/2007
Şedinţa publică din 15 februarie 2010
Asupra recursului penal de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 51 din 23 ianuarie 2009 a Tribunalului Iaşi au fost condamnaţi inculpaţii: D.G.S. (fiul lui V. şi A.) şi D.R. (fiul lui V. şi A.) în baza art. 20 raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c) şi art. 76 alin. (2) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) C. pen. la câte 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. şi în baza art. 189 alin. (2) cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c) şi art. 76 alin. (1) lit. b) şi art. 33 lit. b) C. pen. la câte 1 an închisoare (câte 2 infracţiuni) stabilindu-se, conform art. 33 lit. a) şi b) şi art. 34 lit. b) C. pen. inculpaţii să execute câte 5 ani închisoare şi câte 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-au aplicat dispoziţiile art. 71 şi art. 64 lit. a) şi b) C. pen., iar potrivit art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea corpurilor delicte respective: un băţ ciobănesc din corn cu lungimea de 1,4 m, un băţ ciobănesc cu lungimea de 1,5 m şi 2 bucăţi lemn de 60 cm, ridicate de la locul agresiunii.
În baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen. şi a art. 998 C. civ. s-a dispus obligarea inculpatului D.G.S. la plata sumelor de 2853 lei daune materiale, şi de 5000 lei daune morale către partea civilă B.M., de 1472,86 lei cheltuieli de spitalizare a acestei părţi civile către Spitalul Clinic S.T. Iaşi şi de 249 lei cheltuieli de transport către Serviciul Judeţean de Ambulanţă Iaşi şi obligarea inculpatului D.R. la plata sumelor de 787,51 lei către partea civilă Spitalul Clinic de Urgenţă Iaşi, reprezentând cheltuieli de spitalizare a victimei B.C.G. şi de 366 lei cheltuieli de transport către Serviciul de Ambulanţă Iaşi.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa a reţinut în fapt că inculpaţii se aflau în ziua de 29 aprilie 2007 la stâna lor amenajată lângă satul Pauşeşti, comuna Dumeşti, judeţul Iaşi în punctul denumit Dealul Vrancea.
La această dată părţile vătămate B.M. şi B.C.G. care avea stâna în aceeaşi zonă la punctul numit B., s-au deplasat la cantonul pădurarului V.C., din pădurea satului Pauşeşti unde au stat mai mult timp şi au consumat băuturi alcoolice.
Spre seară, partea vătămată B.M. şi fiul său B.C.G. s-au deplasat spre stâna lor, trecând pe şesul situat în apropierea stânei inculpaţilor, unde D.G.S. păştea oile împreună cu martorul Z.N.
Aflat în stare de ebrietate B.M. i-a adresat inculpatului cuvinte vulgare, acesta replicându-i în acelaşi mod.
În acest context, inculpatul i-a aplicat părţii vătămate B.M. mai multe lovituri peste cap, cu băţul ciobănesc până când acesta a căzut la pământ în stare de inconştienţă.
Fiul victimei, de faţă la incident, a alergat spre a-i chema pe ceilalţi membri ai familiei în ajutorul tatălui său. În drum spre casă acesta l-a întâlnit pe B.C.G. cu căruţa, care a aflat despre incidentul consumat între inculpatul D.G.S. şi B.M. Până să ajungă în acest loc partea vătămată B.C.G. şi martorii menţionaţi s-au întâlnit şi cu martorul B.E. care i-a însoţit în continuare.
Găsind-o pe partea vătămată B.M., întinsă pe iarbă, curgându-i sânge din zona capului şi acuzând dureri de cap, au aşezat-o în căruţa care a fost deplasată pe drumul ce trece pe lângă cimitirul satului.
Între timp, inculpatul D.G.S. întâlnindu-se cu fratele său D.R., care venise la stână şi apreciind că cei din familia victimei B.M. vor veni în acel loc, au hotărât să meargă în sat pentru a-i anunţa pe ceilalţi fraţi despre incidentul consumat.
Căruţa condusă de B.C.G. a pornit spre sat pe drumul H., însă fiind observate mai multe persoane din familia D., căruţa a fost întoarsă deplasându-se spre acele persoane pentru a se lămuri în legătură cu motivele ce au declanşat atacul inculpatului D.G.S. asupra părţii vătămate B.M.
Întâlnindu-se cu aceste persoane partea vătămată B.C.G. a oprit căruţa şi în timp ce le cerea explicaţii în legătură cu lovirea fratelui său B.M., inculpatul D.R. i-a aplicat cu un par mai multe lovituri peste cap şi corp.
În acelaşi context inculpatul D.G.S. i-a aplicat părţii vătămate B.M. mai multe lovituri peste cap şi corp cu un băţ ciobănesc.
La locul agresiunii a apărut şi soţia victimei, B.M., care fusese anunţată de martorul B.B.M.
Aici martora le-a găsit pe cele două victime în căruţă, iar în faţa acesteia se afla inculpatul D.G.S., care, împreună cu ceilalţi fraţi s-au opus deplasării căruţei, considerând că acest lucru ar fi necesar până la sosirea organelor poliţiei.
Realizând că cele două victime se aflau într-o stare gravă, D.M. a apelat serviciul de urgenţă la orele 19,13 şi apoi la 19,44, ambulanţa ajungând la 20,20.
În timp ce şeful postului de poliţie U.C., se deplasa cu martorul B.Ş. spre locul agresiunii, s-au întâlnit cu D.M., care a relatat că fraţii B. i-ar fi distrus stâna şi unele bunuri, au aruncat coşul pe jos, acesta fiind motivul agresiunii părţilor vătămate.
Pe drum a mai fost întâlnită căruţa condusă de martorul B.E., în care se aflau victimele şi martora B.M., iar la circa 50 m se aflau fraţii D. având asupra lor obiecte contondente, respectiv pari şi unelte agricole.
Victimele au fost transportate pe drumul principal din satul Răuşeşti iar după ce au primit primele îngrijiri medicale de la echipajul ambulanţei au fost transportate la spital.
Victima B.M. a fost internată la Spitalul Clinic de Urgenţă S.T. Iaşi în perioada 29 aprilie - 7 iulie 2007 cu diagnosticul „Politraumatism. Comă I-II. Fractură cominutivă cu înfundare P. stg. Cu hematom extradural subfractrat. Hematom extradural parietal dr. nechirurgical. Contuzie dilacerare ant. sinusului dr. (Agresiune)".
Potrivit raportului de constatare medico-legală aflat în dosar victima B.M. a prezentat un traumatism cranio-cerebral acut deschis cu fractură acut deschis cu fractură cominutivă cu înfundare parietală stg. şi hematom extradural subfracturat pentru care s-a intervenit chirurgical, hematom extradural perietal drept nechirurgical, contuzie - delacerare cerebrală şi a prezentat comă grad I-II - leziuni ce au fost produse prin lovire activă cu obiect contondent putând data din 29 aprilie 2007, că acestea necesită 65-70 zile îngrijiri medicale pentru vindecare din momentul producerii lor. S-a mai concluzionat că leziunile prezentate de victimă au fost de natură să-i pună în primejdie viaţa.
Victima B.C.G. a fost internată la Spitalul Clinic de Urgenţă S.I. Iaşi în perioada 30 aprilie - 4 mai 2007 cu diagnosticul „Politraumatism, traumatism comă cerebrală, plagă parietală dreapta, fractură 1/3 medie antebraţ dr. cu deplasare, contuzie umăr şi radial".
De asemenea, a fost internată şi la Spitalul Clinic de urgenţe S.S. Iaşi, în perioada 4 mai- 8 mai 2007, cu diagnosticul de „Fractură dublă de mandibulă subcandiliană bilaterală, fractură 1-3 medie antebraţ drept operată, agresiune".
Potrivit raportului de constatare medico-legală, victima B.C.G. a prezentat fractură 1-3 medie antebraţ drept, fractură dublă de mandibulă subcandiliană bilaterală, contuzie umăr stg., contuzie hemitorace stg. şi plagă contuză, leziuni care au putut fi produse prin lovire cu obiecte contondente şi pot data din 29 aprilie 2007, necesitând pentru vindecare 70-75 zile îngrijiri medicale (fractură de antebraţ drept necesitând 70-75 zile, fractură de 30-35 zile, iar restul leziunilor necesitând 7-9 zile, timpii nu se sumează).
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor au fost stabilite în baza procesului verbal de constatare întocmit de organele de urmărire penală, a actelor medicale şi medico-legale aflate în dosar, a declaraţiilor martorilor B.E., A.C., A.D., B.M., U.C., B.C., a declaraţiilor părţilor vătămate B.M. şi B.C.G., probe coroborate cu declaraţiile inculpaţilor care au recunoscut lovirea victimei.
Apărările formulate de inculpaţi în sensul că s-ar fi aflat în legitimă apărare sau că ar fi fost provocate de atitudinea victimelor, au fost înlăturate de instanţă, care a considerat că nu sunt întrunite cerinţele art. 44 alin. (2) şi art. 73 lit. b) C. proc. pen. În drept s-a apreciat că fapta inculpatului dumitraşcu G.S. constând în aceea că în seara zilei de 29 aprilie 2007, în loc public, cu un băţ, a aplicat victimei mai multe lovituri în zona capului cauzându-i leziuni grave, respectiv un traumatism cranio-cerebral acut deschis cu fractură cominutivă, cu înfundare perietală stânga şi hematom extradural (subfractural), leziuni care au necesitat 65-70 zile de îngrijiri medicale, şi au fost de natură să îi pună în primejdie viaţa întruneşte elementele constitutive ale tentativei la infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) şi art. 175 lit. i) C. pen.
S-a mai apreciat că, în drept, fapta inculpatului D.R. constând în aceea că în seara zilei de 29 aprilie 2007, cu un par, a aplicat părţii vătămate B.C.G., aflat pe un drum public, mai multe lovituri, în zona capului, cu intenţia de a ucide, împrejurări care i-au cauzat fractură antebraţ drept, fractură dublă subcondiliană bilateral, contuzie umăr stâng, contuzie hemitorace stâng şi plagă contuză, leziuni care au necesitat pentru vindecare 70-75 zile de îngrijiri medicale, întruneşte elementele constitutive ale tentativei la infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.
Faptele inculpaţilor D.G.S. şi D.R. constând în aceea că, în seara de 29 aprilie 2007, după consumarea agresiunii fizice comisă asupra celor două părţi vătămate, le-au lipsit de libertatea fizică, respectiv de a se deplasa şi acţiona asupra propriei lor voinţă, prin blocarea accesului căruţei cu care se deplasau spre satul Păuşeşti, deşi cunoşteau că ambele se află într-o stare gravă, punându-le în pericol viaţa, întrunesc elementele constitutive a câte două infracţiuni de lipsire de libertate prevăzută de art. 189 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. b) C. pen.
Instanţa a reţinut că, pe plan subiectiv, inculpaţii au acţionat cu intenţia de a ucide victimele, având în vedere zona anatomică vizată, folosirea unor instrumente apte a suprima viaţa, intensitatea loviturilor şi consecinţele grave produse.
Întrucât faptele s-au petrecut în locuri care prin natura şi destinaţia lor sunt accesibile publicului, respectiv pe un şes şi apoi pe un drum public, s-a apreciat că sunt incidente dispoziţiile agravante prevăzute de art. 175 lit. i) C. pen.
Având în vedere că inculpaţii sunt infractori primari, că au o bună conduită în comunitate, că au un grad redus de instrucţie, iar în privinţa inculpatului D.R. expertiza medico-legală psihiatrică a pus în evidenţă o deficienţă mintală uşoară, cu păstrarea însă a discernământului, instanţa a reţinut în favoarea inculpaţilor circumstanţe atenuante potrivit art. 74 lit. a) şi c) C. pen., coborând pedepsele, conform art. 76 alin. (2) din acelaşi cod sub minimul legal.
Referitor la latura civilă, instanţa a apreciat ca întemeiate cererile de despăgubiri formulate de unităţile medicale şi, parţial, de părţile vătămate care au cerut daune materiale şi daune morale în cuantumul menţionat mai sus.
Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, prin Decizia penală nr. 90 din 25 iunie 2009 a respins apelurile declarate de inculpaţii D.G.S. şi D.R. şi de părţile civile B.C. şi B.M. împotriva hotărârii primei instanţe.
Pentru a decide astfel, instanţa de control judiciar a considerat neîntemeiate criticile formulate de inculpaţi, în principal, în sensul că nu au săvârşit infracţiunile de lipsire de libertate şi, în subsidiar, că pedepsele aplicate sunt prea severe, impunându-se reducerea prin reţinerea circumstanţei atenuante a provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen. şi aplicarea dispoziţiilor art. 81 sau art. 861 C. pen.
De asemenea, au fost considerate nefondate susţinerile din apelurile părţilor vătămate în sensul că pedepsele aplicate sunt prea blânde şi că s-ar impune majorarea lor şi aplicarea unui spor.
Instanţa de apel, a considerat că pedepsele sunt conforme cu pericolul social al faptelor, că nu sunt întrunite cerinţele art. 73 lit. b) C. pen. şi că reeducarea şi reintegrarea socială a inculpaţilor sunt posibile prin executarea pedepselor în regim de detenţie.
Sub aspectul laturii civile s-a apreciat că prima instanţă a stabilit în mod corect cuantumul despăgubirilor cuvenite părţilor vătămate şi că solicitarea lor din apel, de majorare a daunelor materiale şi a celor morale nu se justifică.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpaţii D.G.S. şi D.R. care, invocând dispoziţiile art. 3859 pct. 18, 17 şi 16 C. proc. pen. au susţinut că au acţionat la comiterea agresiunii în legitimă apărare, că soluţia de condamnare pentru infracţiunea prevăzută de art. 189 alin. (2) C. pen. este greşită, neexistând probe de vinovăţie, că faptele de lovire a victimelor trebuiau încadrate în dispoziţiile art. 182 alin. (2) C. pen. şi că pedepsele stabilite sunt prea severe, impunându-se reducerea lor prin reţinerea circumstanţa atenuantă a provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen. şi aplicarea dispoziţiilor art. 81, art. 861 sau art. 867 C. pen.
Sub aspectul laturii civile, inculpaţii au susţinut că daunele morale şi materiale acordate părţilor vătămate nu sunt justificate şi că se impunea respingerea ori micşorarea lor.
S-a solicitat admiterea recursurilor, casarea hotărârii atacate şi rejucarea cauzei.
Recursurile declarate nu sunt întemeiate.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului se constată că instanţele au stabilit în mod corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor în săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) şi art. 175 lit. i) C. pen. şi de art. 189 alin. (2) C. pen.
Probele administrate în cauză, evocate anterior, au confirmat că în seara zilei de 29 august 2007, inculpatul D.G.S. a aplicat părţii vătămate B.M., aflat într-un loc public, cu un băţ ciobănesc, mai multe lovituri în zona capului, cauzându-i un hematom cranio-cerebral acut deschis cu fractură cominutivă cu înfundare parietală stânga şi hematom extradural subfracturat, leziuni ce au necesitat pentru vindecare 65-70 zile de îngrijire medicală şi au fost de natură să îi pună viaţa în primejdie.
De asemenea, din materialul probator al cauzei a rezultat că inculpatul D.R., în aceeaşi seară de 29 august 2007, cu un par, a aplicat părţii vătămate B.C.G., aflat pe un drum public, mai multe lovituri în zona capului, cu intenţia de a ucide, cauzându-i o fractură de antebraţ drept, ridicat într-un gest de apărare, fractură dublă subcondiliană bilateral, contuzie umăr stâng, contuzie hemitorace stâng, plagă contuză, leziuni ce au necesitat pentru vindecare 75-80 zile îngrijiri medicale.
Tot astfel, din probe a mai reieşit că inculpaţii D.G.S. şi D.R., după consumarea agresiunii fizice asupra celor două victime, le-au lipsit pe acestea de libertatea fizică de a se deplasa şi a acţiona potrivit propriei voinţe, blocând accesul căruţei cu care se deplasau spre satul Păuşeşti, deşi cunoşteau că acele persoane se aflau în stare gravă în urma violenţelor pe care ei le-au exercitat, viaţa fiindu-le pusă în primejdie.
Având în vedere obiectele vulnerante folosite de inculpaţi, apte de a ucide, zonele vitale vizate, intensitatea deosebită a loviturilor aplicate şi consecinţele descrise în actele medico-legale menţionate, la care au fost expuse cele două victime, în mod justificat instanţele au tras concluzia că inculpaţii au acţionat pe plan subiectiv cu intenţia directă de ucidere, ceea ce caracterizează infracţiunea de omor calificat rămasă în faza de tentativă.
Ca atare, nu sunt incidente dispoziţiile art. 182 alin. (2) C. pen. referitoare la vătămarea corporală gravă, comisă cu intenţie depăşită.
Prin urmare, faptele au fost corect încadrate în dispoziţiile art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) şi 175 lit. i) C. pen.
Privitor la infracţiunea de lipsire de libertate, aceasta cum s-a arătat, a fost pe deplin dovedită, inculpaţii oprind din drum în mod nelegal căruţa în care se aflau cele două victime grav rănite, lipsindu-le de posibilitatea de a se deplasa şi acţiona conform propriei voinţe, sănătatea sau viaţa fiindu-le puse în pericol.
Aşa fiind, nu subzistă eroarea gravă de fapt invocată în recurs.
Referitor la dispoziţiilor art. 44 C. pen. şi a circumstanţei atenuante a provocării prevăzută de art. 73 alin. (6) C. pen., invocată de recurenţi se constată că acestea nu pot fi aplicate în cauză.
Astfel, după consumarea unui prim incident în care partea vătămată B.M. şi inculpatul D.G.S. şi-au adresat în mod reciproc cuvinte şi expresii triviale, acesta din urmă a declanşat în mod nejustificat atacul prin aplicarea de puternice lovituri în zona capului victimei, cauzându-i leziuni ce i-au pus în pericol viaţa. Ca atare, el nu poate beneficia de circumstanţa provocării, nerezultând că expresiile folosite de victimă ar fi trezit în făptuitor o intensă reacţie psihică, o stare de tulburare sau o puternică emoţie.
De asemenea, premergător agresiunii, nu s-a probat existenţa din partea victimelor a unui atac direct, imediat şi injust care să pună în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat în sensul art. 44 alin. (2) C. pen.
În consecinţă, întreaga agresiune este imputabilă inculpaţilor.
În legătură cu pedepsele aplicate pentru infracţiunile săvârşite în concurs, se constată că acestea au fost individualizate sub minimul prevăzut de lege, avându-se în vedere conform art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen. lipsa antecedentelor penale, conduita general bună a inculpaţilor şi comportarea sinceră în cursul procesului penal, fiind respectate şi celelalte criterii prevăzute de art. 72 din acelaşi cod, respectiv, gradul de pericol social al faptelor, împrejurările săvârşirii lor şi consecinţele la care au fost expuse părţile vătămate.
Se mai constată că aceste pedepse, cu executare în loc de detenţie conform art. 57 C. pen. sunt de natură a asigura, potrivit art. 52 din acelaşi cod, prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni şi reintegrarea în comunitate a inculpaţilor.
Întrucât au fost respectate aceste dispoziţii legale şi nu există temeiuri de reducere a pedepselor ori de schimbare a modalităţii de executare, critica din recursul inculpaţilor întemeiată pe dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. nu poate fi primită.
Relativ la soluţionarea laturii civile se constată că instanţele aplicând în mod corect dispoziţiile art. 998 C. civ. cât şi pe cele ale art. 14 şi art. 346 C. proc. pen. au dispus obligarea inculpaţilor la despăgubirile menţionate mai sus către unităţile spitaliceşti şi către cele două părţi civile, sumele acordate reprezentând o justă şi integrală despăgubire pentru prejudiciul material şi moral suferit de victime.
Ca atare, neexistând motive care să justifice înlăturarea obligării inculpaţilor la despăgubiri ori diminuarea acestora, critica formulată în recurs în sensul greşitei soluţionări a laturii civile nu poate fi primită.
Faţă de considerentele expuse, constatând neîntemeiate motivele de recurs invocate şi nerezultând cazuri de casare din cele prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) şi a art. 192 alin. (2) C. proc. pen., urmează a respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpaţii D.G.S. şi D.R., cu obligarea acestora la cheltuielile judiciare către stat.
Se va stabili ca onorariul cuvenit apărătorului din oficiu până la prezentarea apărătorului ales să fie avansat din fondul M.J.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii D.G.S. şi D.R. împotriva Deciziei penale nr. 90 din 25 iunie 2009 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul M.J.L.C.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 488/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 727/2010. Penal → |
|---|
