ICCJ. Decizia nr. 4293/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4293/2010
Dosar nr. 22708/3/2009
Şedinţa publică din 30 noiembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1015 din 11 noiembrie 2009, Tribunalul Bucureşti, secţia I-a penală, în temeiul art. 2, alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74, C. pen., a condamnat pe inculpatului T.F. la pedeapsa de 7 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, aplicându-i şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64, lit. a), teza a II-a şi lit. b), C. pen., pe o durată de 3 ani. În temeiul art. 4, alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74, C. pen., l-a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 1 an şi 10 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere de droguri de mare risc, în vederea consumului propriu, fără drept.
În temeiul art. 33, lit. a), C. pen., rap. la art. 34, lit. b), C. pen., a contopit pedepsele cu închisoarea aplicate, astfel că inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea, şi anume pedeapsa de 7 ani închisoare, alături de care a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64, lit. a), teza a II-a şi lit. b), C. pen., pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale a închisorii. De asemenea, prima instanţă a făcut aplicarea art. 71 - art. 64, lit. a), teza a II-a şi lit. b), C. pen., cu titlul de pedeapsă accesorie, şi a menţinut, în temeiul art. 350, alin. (1), C. pen., starea de arest preventiv a inculpatului, a dedus, în temeiul art. 88, alin. (1), C. pen., reţinerea şi arestarea preventivă de la data de 3 mai 2009 la zi.
În temeiul art. 17, alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 143/2000, a dispus confiscarea specială de la inculpat a cantităţilor de 58,35 grame de heroină, în amestec cu cofeină şi paracetamol, 12,22 grame de heroină, în amestec cu cofeină şi paracetamol, 1,80 grame de heroină, în amestec cu cofeină şi paracetamol, 20 de comprimate de methadonă, precum şi a cântarului electronic, depuse la I.G.P.R., în baza dovezii din data de 11 mai 2009. De asemenea, instanţa de fond a dispus restituirea către inculpat a sumei de 830 lei, depusă la C.E.C.B., în baza recipisei de consemnare din 1 din data de 5 mai 2009, şi a dispus obligarea inculpatului, în temeiul art. 191, alin. (1), C. proc. pen., la plata sumei de 1.000 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a dispune în acest sens, prima instanţă a reţinut că există probe de vinovăţie, şi anume: constatările organelor de poliţie, consemnate în procesele-verbale întocmite, însoţite de declaraţiile martorului-asistent M.D., conform cărora asupra inculpatului au fost găsite o mare cantitate de droguri şi un cântar electronic, folosit la cântărire, care confirmă activitatea de porţionare şi de vânzare a drogurilor, raportul de constatare tehnico-ştiinţifică, declaraţiile martorului G.B., înlăturându-se, ca nesincere şi lipsite de credibilitate, declaraţiile inculpatului prin care a susţinut că, în jurul orei 16,00, tocmai sustrăsese întreaga cantitate de droguri şi cântarul electronic de la numita D., pe care, în aceeaşi zi, în jurul orei 12,00, când venise să cumpere droguri de la aceasta, a urmărit-o şi a văzut că i-a adus drogurile din gheena blocului, unde le ţinea ascunse, fără ca inculpatul să poată indica un minimum de elemente în vederea identificării acesteia, astfel că, deşi nu a fost surprins prin procedura flagrantului „stricto sensu", chiar în momentul vânzării efective a drogurilor, fiind posibil să fi observat că este filat, în mod corect a fost reţinută în sarcina sa, alături de infracţiunea de deţinere de droguri de mare risc în vederea consumului propriu, fără drept, şi săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc.
La individualizarea judiciară a pedepselor închisorii, prima instanţă a avut în vedere criteriile generale de individualizare, prevăzute de art. 72, C. pen., respectiv limitele speciale de pedeapsă prevăzute de legea penală, natura şi gradul de pericol social concret ale infracţiunilor, determinate de cantitatea semnificativă de droguri deţinută în vederea vânzării şi consumului propriu, fără drept, datele privind persoana inculpatului, care a avut o conduită anterioară corectă şi care nu are antecedente penale, reţinând în favoarea sa disp. art. 74, C. pen., cu efectul coborârii pedepselor, în mod obligatoriu, sub minimul special prevăzut de legea penală pentru fiecare infracţiune, precum şi atitudinea procesuală nesinceră, acesta susţinând o situaţie de fapt lipsită de veridicitate şi de suport probator, concursul de infracţiuni.
În termen legal, au declarat apel M.P., pentru netemeinicie, şi inculpatul, pentru nelegalitate.
În motivarea apelului, M.P. a susţinut că instanţa de fond în mod greşit a reţinut în favoarea inculpatului circumstanţe atenuante judiciare, fără a avea în vedere gradul sporit de pericol social concret al infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, determinat de împrejurările de comitere, respectiv cantitatea semnificativă de heroină, împrăştiată în autoturism, în care a mai fost găsit un cântar electronic, pe care se aflau urme de heroină, datele privind persoana inculpatului, care a avut o atitudine procesuală nesinceră, prin emiterea versiunii deţinerii cantităţii de droguri pentru consumul propriu, versiune lipsită de credibilitate, astfel că inexistenţa antecedentelor penale nu justifică diminuarea pedepsei închisorii într-o asemenea măsură. A solicitat admiterea apelului, desfiinţarea, în parte, a sentinţei penale şi, rejudecând pe fond, înlăturarea circumstanţelor atenuante judiciare.
În motivarea apelului, apelantul-intimat-inculpat a arătat că singurele probe în acuzare sunt procesele-verbale de depistare şi de efectuare a percheziţiei autoturismului, însă nu s-a găsit nimic asupra sa, deşi a fost imobilizat instantaneu, astfel că nu există probe clare privind traficul de droguri de mare risc, ci doar o presupunere. A solicitat admiterea apelului, desfiinţarea, în parte, a sentinţei penale, iar, pe fond, achitarea sa, în temeiul art. 11, pct. 2, lit. a), C. proc. pen., raportat la art. 10, alin. (1), lit. a), C. proc. pen., pentru infracţiunea de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2, alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 143/2000. De asemenea, a solicitat respingerea, ca nefondat, a apelului declarat de M.P.
Prin Decizia penală nr. 21/ A din 22 ianuarie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia penală, a respins ca nefondate ambele apeluri, şi a menţinut starea de arest a inculpatului, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a dispune în acest sens, instanţa de prim control judiciar a reţinut că instanţa de fond a stabilit, în mod corect, vinovăţia inculpatului, inclusiv pentru infracţiunea de trafic de droguri de mare risc.
Pe situaţia de fapt, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că pe data de 3 mai 2009, în jurul orei 17,15, organele de poliţie, aflate în exercitarea atribuţiilor de serviciu, l-au observat pe inculpat, aflat la volanul autoturismului marca M., de culoare negru, aflat în proprietatea sa, în timp ce înmâna o hârtie mototolită martorului G.B., iar la percheziţia corporală, asupra inculpatului au fost găsite suma de 830 lei, un pachet cu ţigări marca M. şi o brichetă, în timp ce la percheziţia autoturismului, au fost găsite cantitatea totală de 75,07 grame de heroină, în amestec cu cofeină şi cu paracetamol, un număr de 25 de comprimate, ce conţin ca substanţă activă, methadonă clorhidrat, precum şi un cântar electronic, cu urme de heroină în amestec cu cofeină şi paracetamol.
Curtea de Apel Bucureşti a apreciat că solicitarea apelantului-inculpat de a fi achitat pentru infracţiunea de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2, alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 143/2000, motivat prin aceea că fapta nu există, este lipsită de fundament real. Potrivit proceselor-verbale de constatare a infracţiunii flagrante (filele 6 şi 7, dosar de urmărire penală) şi de efectuare a percheziţiei (filele 5 şi 6, dosar de urmărire penală), ambele din data de 3 mai 2009, ora 17,15, întocmite de Secţia 9 Poliţie, cu declaraţiile martorului-asistent M.D. (filele 30, 31, dosar de urmărire penală), organele de poliţie au observat staţionat un autoturism marca M., de culoare negru, la al cărui volan se afla inculpatul, care i-a întins o hârtie mototolită, de mici dimensiuni, martorului G.B., aplecat prin geamul deschis al portierei dreapta faţă, iar la percheziţia corporală, asupra inculpatului a fost găsit un pachet cu ţigări marca M., în timp ce în autoturism au fost găsite pe scaunul şoferului două doze şi 3 comprimate care conţin, ca substanţă activă, cinolazepam, pe podeaua din spatele acestui scaun două pachete cu ţigări marca M., dintre care într-unui se aflau trei doze, ce conţineau cantitatea de 12,28 grame de heroină, în amestec cu cofeină şi paracetamol, şi în altul cantitatea de 0,04 grame de heroină, în amestec cu cofeină şi paracetamol, în torpedoul din dreapta faţă un portofel, care conţinea trei doze şi o folie din aluminiu, cu urme de cinolazepam, pe scaunul din dreapta faţă o doză desfăcută, în spatele acestui scaun o pungă din plastic, pe care se afla cantitatea de 0,07 grame de heroină, în amestec cu cofeină şi paracetamol, în interiorul căreia se afla o doză, conţinând cantitatea de 58,80 grame de heroină, în amestec cu cofeină şi paracetamol, cu precizarea că cele şase doze mici, ridicate de pe scaunul şoferului, din portofel şi de pe scaunul din dreapta faţă, conţin, în total, cantitatea de 1,88 grame de heroină, în amestec cu cofeină şi paracetamol, un cântar electronic, de pe care s-au evidenţiat urme de heroină, în amestec cu cofeină şi paracetamol, un număr de 25 de comprimate, ce conţin, ca substanţă activă, methadonă clorhidrat, toate aceste substanţe şi cantităţi fiind determinate prin raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 5 mai 2009, întocmit de Laboratorul Central de Analiză şi Profil ale Drogurilor (filele 39-51, dosar de urmărire penală), precum şi un număr de 7 telefoane mobile, o baterie şi două cartele telefonice pentru telefon mobil, care au fost restituite inculpatului. Martorul G.B. a declarat că îl oprise pe inculpat, pentru a-i vinde o pereche de blue-geans, pe care acesta i-a luat şi i-a pus în autoturism, fără a-i remite vreo sumă de bani (filele 26, 27, dosar de urmărire penală, fila 44, dosar instanţă de fond). Inculpatul a susţinut că în ziua respectivă, la sugestia unui prieten, pe nume B., a mers, în jurul orei 12,00, la numita D., din zona V., de la care cumpăra droguri pentru consumul propriu, pentru a o urmări unde ţine ascunse drogurile, iar în jurul orei 16,00, a sustras întreaga cantitatea de droguri şi cântarul electronic din gheena blocului în care aceasta locuia, după care, pe drum, a fost oprit de martorul G.B., care i-a arătat pantalonii blue-geans, spre vânzare, moment în care au intervenit organele de poliţie (filele 10-12, 15, 17 şi 18, 59, dosar de urmărire penală, filele 19 şi 20, dosar instanţă de fond). Or, organele de poliţie, care au supravegheat un timp autoturismul staţionat, nu au văzut ca martorul G.B. să-i fi remis inculpatului vreo pereche de blue-geans, care, de altfel, nici nu a fost găsită la percheziţiile efectuate, ci, dimpotrivă, au arătat că inculpatul i-a întins o hârtie mototolită, de mici dimensiuni, martorului G.B. Pe scaunul din dreapta faţă, în dreptul portierei pe al cărui geam intrase martorul G.B., a fost găsită o doză de heroină, în amestec cu cofeină şi cu paracetamol, care era desfăcută, astfel că hârtia mototolită văzută de organele de poliţie era, de fapt, doza cu droguri oferită de inculpat martorului G.B. În plus, drogurile erau împrăştiate peste tot, în interiorul autoturismului, inclusiv într-un portofel aflat în torpedo, precum şi în pachete cu ţigări marca M., aceeaşi marcă cu pachetul de ţigări găsit asupra inculpatului, ceea ce înseamnă că aceste ambalaje proveneau de la ţigările fumate de inculpat. De asemenea, inculpatul nu a putut oferi alte date cu privire la numita D. din V., nici măcar nu a indicat blocul, din a cărui gheenă a susţinut că a sustras drogurile şi cântarul electronic. în aceste condiţii, apărarea inculpatului este neverosimilă, cu atât mai mult cu cât cantitatea de 75,07 grame de heroină, în amestec cu cofeină şi cu paracetamol, depăşeşte cu mult necesarul consumului propriu, astfel că, pe latură obiectivă, elementul material al infracţiunii de trafic de droguri este realizat prin modalitatea normativă a deţinerii. Ca atare, s-a apreciat că nu este necesar ca inculpatul să fie surprins prin procedura specială a flagrantului, în chiar momentul vânzării drogurilor, cum se întâmplă în mod frecvent, ci este suficientă deţinerea de stupefiante peste o cantitate rezonabilă, destinată consumului propriu, pentru ca infracţiunea de trafic de droguri să existe. însăşi găsirea cântarului electronic, care prezenta urme de heroină, în amestec cu cofeină şi paracetamol, folosit la portionarea drogurilor, întăreşte convingerea că inculpatul nu este un simplu consumator, ci se ocupă, de fapt, cu prepararea şi ambalarea dozelor de stupefiante, evident pentru a fi oferite consumatorilor. Ca atare, arată Curtea de Apel Bucureşti în finalul motivării, nu se poate avea în vedere nici declaraţiile subiective ale martorului G.B., interesat să aducă argumente oneste ale prezenţei sale lângă inculpat, şi nici declaraţiile lipsite de credibilitate ale inculpatului.
Conchide instanţa de apel că toate celelalte probe administrate constituie dovezi clare de vinovăţie, a căror lipsă de temeinicie nu a putut fi demonstrată prin argumente convingătoare de către inculpat, potrivit art. 66, alin. (2), C. proc. pen.
În ceea ce priveşte reindividualizarea judiciară a pedepselor închisorii, solicitată de M.P., Curtea de Apel Bucureşti a avut în vedere limitele speciale ale pedepselor închisorii, cuprinse între 10 ani şi 20 de ani pentru infracţiunea de trafic de droguri de mare risc, între 2 ani şi 5 ani pentru infracţiunea de deţinere de droguri, în vederea consumului propriu, fără drept, prevăzute de legea penală, gradul relativ ridicat de pericol social al infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, determinat de cantitatea totală de 75,07 grame de heroină, în amestec cu cofeină şi cu paracetamol, deţinută de inculpat, persoana inculpatului, care, la vârsta sa de 43 de ani, este dependent de heroină de aproximativ 2 ani, potrivit declaraţiilor proprii, este căsătorit încă din anul 2003, conform certificatului de căsătorie emis de Primăria Sectorului II, Bucureşti, pe data de 29 august 2003 (fila 33, dosar instanţă de fond), are un copil minor, potrivit certificatului de naştere eliberat de Primăria Sectorului V, Bucureşti, pe data de 27 mai 2005, pe numele T.L.F., (fila 21, dosar instanţă de fond), şi a lucrat, însă nu în mod continuu, ca lăcătuş şi conducător auto, încă din anul 1983 până pe data de 6 aprilie 2009, când i-a fost desfăcut ultimul contract de muncă încheiat cu SC P.T. SA, după cum atestă carnetul de muncă, întocmit de I.T.A. Bucureşti (filele 22-31, dosar instanţă de fond), coroborat cu nota de lichidare din data de 21 aprilie 2009 (fila 31, dosar instanţă de fond), acesta nu are antecedente penale, astfel că, apreciază în final instanţa de apel, având în vedere toate aceste elemente, şi nu doar lipsa antecedenţei penale, după cum a susţinut M.P., se justifică reţinerea în favoarea inculpatului a circumstanţei atenuante judiciară a bunei conduite anterioară în societate, prevăzută de art. 74, alin. (1), lit. a), C. pen., atitudinea procesuală nesinceră, starea de agravare a răspunderii penale a concursului de infracţiuni care, de altfel, au fost avute în vedere de instanţa de fond. De aceea, s-a concluzionat că, în mod temeinic, instanţa de fond a stabilit că pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare este în măsură să asigure scopurile educativ şi punitiv ale pedepsei închisorii, în raport cu faptele penale şi cu datele personale ale inculpatului, care, în detenţie, are posibilitatea de a conştientiza consecinţele conduitei sale infracţionale. Curtea de apel a apreciat că o pedeapsă cu închisoarea într-un cuantum mai mare are un caracter preponderent punitiv, fără vreun efect în reeducarea inculpatului, care nu necesită un timp atât de îndelungat, ţinându-se seama de împrejurarea că este infractor primar la vârsta de 43 de ani.
Împotriva hotărârilor, în termen legal, inculpatul T.F. a declarat prezentul recurs, motivele fiind menţionate în partea introductivă a deciziei.
Prealabil examinării pe fond a recursului, Înalta Curte constată următoarele:
- la instanţa de fond, cu acordul său, inculpatul a fost ascultat (fii. 19), şi-a menţinut declaraţiile date în cursul urmăririi penale şi, în esenţă, fără a nega găsirea drogurilor în autoturism, a susţinut numai că întreaga cantitate era destinată consumului propriu şi fusese sustrase de la o oarecare D. (fii. 19-20). Inculpatul a beneficiat de asistenţa juridică a unui avocat ales (fii. 18), şi nu a propus probe noi în apărare, cu numai înscrisuri în circumstantiere. După acordarea a 3 termene, faţă de imposibilitatea prezentării şi aducerii unui martor, inclusiv prin emiterea mandatelor de aducere, inculpatul şi apărătorul său ales au arătat că nu insistă în audierea acestuia în faţa instanţei, fiind făcută aplicarea art. 327 alin. (3) C. proc. pen. (fil.47, 48, 56, 57, 66);
- în apel, inculpatul nu a făcut declaraţii, nu a propus probe noi (pag. 1 decizie), şi a beneficiat de asistenţa juridică a unui avocat desemnat din oficiu (fil. 8, 9);
- în cursul judecării recursului, din motive de apărare - la cererea inculpatului - Înalta Curte a acordat 8 termene de judecată, acesta beneficiind de asistenţa judiciară a unui avocat ales (fii.21 şi 27). Cu acordul său inculpatul a fost ascultat, reluând cele declarate anterior în sensul că întreaga cantitate de droguri găsită de organele de cercetare era destinată consumului propriu (fii. 15). În recurs nu au fost solicitate probe noi pe situaţia de fapt, cu excepţia înscrisurilor în circumstantiere, cauza fiind amânată de mai multe ori - la cererea inculpatului - pentru finalizarea activităţilor organelor de cercetare legate de formularea de către acesta a unui denunţ penal pentru a beneficia, în final, de reducerea pedepsei potrivit legii (adresa de răspuns a D.I.I.C.O.T. - fii. 26, din care rezultă că în urma denunţului formulat de inculpat au fost trimise în judecată 2 persoane pentru infracţiuni în materia drogurilor - Legea nr. 143/2000).
Examinând pe fond recursul inculpatului, Înalta Curte reţine următoarele:
La dosar nu au fost depuse motive scrise de recurs, astfel cum dispune art. 38510 C. proc. pen., nici de către inculpat personal, şi nici de către avocatul său ales, acestea - prezentate oral cu ocazia dezbaterilor - fiind menţionate în partea introductivă a deciziei.
Inculpatul nu a negat că în autoturismul său a fost găsită cantitatea totală de droguri despre care se face referire în rechizitoriu, susţinând în apărarea sa că: 1) întreaga cantitate de droguri ar fi fost pentru consum propriu; 2) întreaga cantitate de droguri găsită în autoturism ar fi fost „sustrasă" de la numita D.
În acord cu ambele instanţa, Înalta Curte apreciază că ambele apărări sunt lipsite nu numai de suport probator, dar şi de rezonabilitate.
Este adevărat că inculpatul, potrivit art. 52 şi art. 66 alin. (1) C. proc. pen., beneficiază de prezumţia de nevinovăţie, revenind organelor judiciare obligaţia de a strânge probe pentru dovedirea vinovăţiei acestuia.
Cu toate acestea, conform art. 66 alin. (2) C. proc. pen. când există probe de vinovăţie, inculpatul are dreptul să probeze lipsa lor de temeinicie.
Dreptul la probarea lipsei de temeinicie a probelor în acuzare nu se rezumă la afirmaţii generale de nevinovăţie, la simpla negare a conţinutului informativ al probelor în acuzare, la simpla criticare a modului în care organele judiciare evaluează şi coroborează probele în acuzare.
Or, în măsura în care inculpatul invocă în apărarea sa aspecte pentru probarea cărora este necesară, fie exclusiv, fie parţial, colaborarea cu organele judiciare în vederea identificării şi strângerii respectivelor probe, în lipsa acestei atitudini procesuale nu se poate prevala şi beneficia de respectivele apărări.
Aşa cum s-a menţionat în jurisprudenţa C.E.D.O., sarcina probei aparţine inculpatului atunci când acesta invocă o cauză ce înlătură caracterul penal al faptei, ce a fost anterior dovedită de către organele judiciare, fără ca în acest fel să se încalce prevederile art. 6 paragraful 2 din C.E.D.O. (Comisia Europeană, Decizia din 4 aprilie 1990, în cauza H. contra Marii Britanii).
Astfel, deşi inculpatul a invocat „sustragerea" drogurilor de la numita D., pe durata întregului proces nu a furnizat nici-o informaţie care ar fi putut contribui la identificarea de către organele judiciare a acestei persoane, localizarea şi ascultarea sa, astfel încât să-i poată fi confirmată apărarea (pag. 5 din rechizitoriu).
În condiţiile în care, potrivit declaraţiilor sale, doza zilnică de droguri era de 0,5 grame, cantitatea totală de droguri găsită în autoturismul său (peste 70 de grame substanţă şi, respectiv, comprimate), multiplele locuri în care această cantitate totală de droguri era ascunsă în autoturism şi prezenţa cântarului electronic (necesar porţionării dozelor) care prezenta microurme de substanţă (droguri), sunt elemente de fapt care conduc la depăşirea limitelor „simplei presupuneri a săvârşirii infracţiunilor", astfel cum susţine inculpatul, atingând necesarul de probatoriu care convinge orice observator neutru şi independent, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că inculpatul a săvârşit faptele pentru care a fost trimis în judecată şi condamnat.
Nici împrejurarea că inculpatul nu are antecedente penale, că anterior nu a fost cercetat pentru astfel de fapte, nu este suficientă pentru a justifica apărarea sa în sensul că nu se face vinovat de infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, acesta înţelegând - în final - să-şi asume răspunderea numai pentru infracţiunea prevăzută de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000. De altfel, instanţele au reţinut în favoarea inculpatului toate datele personale ale acestuia (inclusiv lipsa antecedentelor penale, situaţia familială şi socială), ca circumstanţe atenuante care au justificat - în opinia instanţelor anterioare - necesitatea reducerii pedepselor sub minimul special al textului incriminator.
De asemenea, aşa cum s-a arătat anterior, pentru a beneficia de reducerea limitelor de pedeapsă, inculpatul a formulat un denunţ care s-a finalizat prin trimiterea în judecată a 2 persoane pentru infracţiuni în materia drogurilor (fii. 26 adresa D.I.I.C.O.T.).
În consecinţă, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. d) din C. proc. pen., Înalta Curte va admite, în limitele arătate, recursul inculpatului.
După reducerea limitelor pedepselor prevăzute de lege pentru infracţiunile săvârşite, conform art. 19 din Legea nr. 682/2002, şi cu menţinerea circumstanţelor atenuante deja reţinute în favoarea inculpatului de către instanţe, Înalta Curte va avea în vedere la reindividualizarea pedepselor criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi scopul pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen., reţinând - în acest sens - relativa sinceritate a inculpatului şi lipsa antecedentelor penale.
Potrivit art. 38517 alin. (4) raportat la art. 383 alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), din pedeapsa aplicată inculpatului se va deduce durata măsurilor preventive privative de libertate.
Conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursului vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul T.F. împotriva Deciziei penale nr. 21/ A din 22 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Casează, în parte, Decizia atacată şi sentinţa penală nr. 1015 din 11 noiembrie 2009 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, numai cu privire la aplicarea dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002.
Descontopeşte pedeapsa rezultantă principală de 7 ani închisoare în pedepsele componente.
Prin aplicarea dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 şi menţinerea dispoziţiilor art. 74 C. pen., reduce pedepsele principale după cum urmează: de la 7 ani închisoare la 4 ani şi 6 luni închisoare şi de la 1 an şi 10 luni închisoare la 8 luni închisoare.
Potrivit art. 33 - 34 C. pen. contopeşte pedepsele astfel cum au fost reduse şi aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea de 4 ani şi 6 luni închisoare.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi al arestării preventive de la 3 mai 2009 la 30 noiembrie 2010.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul M.J.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 30 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4222/2010. Penal. înşelăciunea (art. 215... | ICCJ. Decizia nr. 3389/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
