ICCJ. Decizia nr. 4390/2010. Penal

Decizii penale ICCJ 2010

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 4390/2010

Dosar nr. 2118/89/2009

Şedinţa publică din 6 decembrie 2010

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 73 din 17 martie 2010, Tribunalul Vaslui a dispus condamnarea inculpatului S.P., cetăţenie română, recidivist, studii medii, fără loc de muncă, fără ocupaţie, în prezent aflat în stare de arest preventiv în Penitenciarul Iaşi, la următoarele pedepse:

- 4 (patru) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP);

- 10 (zece) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de tâlhărie prevăzută de art. 20 raportat la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (2¹) lit. a) şi c) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.;

- 12 (doisprezece) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de viol prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi 7 (şapte) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.;

- 25 (douăzeci şi cinci) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav prevăzută de art. 174, 176 lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi 7 (şapte ) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

S-a constatat că infracţiunile pentru care inculpatul este judecat în prezenta cauză sunt concurente cu infracţiunea de conducere pe drumurile publice fără a poseda permis de conducere, prevăzută de art. 86 alin. (1) din O.U.G. 195/2002 şi pentru care i s-a aplicat pedeapsa de 8 luni închisoare prin Sentinţa penală nr. 378 din 23 iunie 2009 a Judecătoriei Bârlad, definitivă prin neapelare la data de 20 iulie 2009.

În baza art. 36 alin. (1) C. pen., art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate în prezenta cauză cu pedeapsa de 8 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 378 din 23 iunie 2009 a Judecătoriei Bârlad, definitivă prin neapelare, la data de 20 iulie 2009, dispunând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 25 (douăzeci şi cinci) ani închisoare şi 7 (şapte) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

A fost condamnat inculpatului F.F.F., cetăţenie română, studii 8 clase, fără antecedente penale, fără loc de muncă, ocupaţie - muncitor sezonier, în prezent aflat în stare de arest preventiv la Penitenciarul Iaşi, la următoarele pedepse:

- 3 (trei) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen.;

- 7 (şapte) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de tâlhărie prevăzută de art. 20 raportat la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (2¹) lit. a) şi c) C. pen.;

- 10 (zece) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de viol prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen. şi 5 (cinci) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.;

- 18 (optsprezece) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav prevăzută de art. 174, 176 lit. d) C. pen. şi 5(cinci) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate şi s-a dispus ca inculpatul F.F.F. să execute pedeapsa cea mai grea, de 18 (optsprezece) ani închisoare şi 5 (cinci) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

Pe durata executării pedepselor, în temeiul art. 71 alin. (2) C. pen., a fost interzisă fiecărui inculpat în parte exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

Conform dispoziţiilor art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a fost menţinută starea de arest preventiv luată faţă de inculpaţi şi în temeiul art. 88 alin. (1) C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată fiecărui inculpat în parte durata reţinerii şi arestării preventive, începând cu data de 10 martie 2009 la zi.

S-a dispus conservarea în continuare a următoarelor mijloace de probă: colet sigilat cu sigiliu 2985, conţinând probe care au făcut obiectul expertizei ADN; plic conţinând CD-ul marca T. cuprinzând înregistrările privind pe inculpatul S.P.; plic conţinând CD-ul marca T. cuprinzând înregistrările telefonice privind pe inculpatul F.F.F., înregistrate la poziţia 76/2009 în registrul de corpuri delicte al Tribunalului Vaslui.

În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat fiecare inculpat în parte să plătească statului cheltuieli judiciare în sumă de câte 3.010 RON, din care suma de câte 300 RON, reprezentând onorarii pentru apărători desemnaţi din oficiu în cursul judecăţii, care s-au avansat din fondurile Ministerului Justiţiei.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că inculpatul S.P., în vârstă de 35 de ani, şi inculpatul F.F.F., în vârstă de 20 de ani, sunt locuitori ai satului C., com. C., jud. Vaslui şi se cunoşteau, fiind şi rude mai îndepărtate. Victima D.A., în vârstă de 69 de ani, era şi ea locuitoare a satului C., locuind singură, într-o locuinţă relativ izolată, formată dintr-o singură încăpere, prevăzută cu o uşă de acces din scânduri.

În după-amiaza zilei de 8 martie 2009, inculpaţii S.P. şi F.F.F. s-au întâlnit şi au mers în satul C.N., zis şi „R.M.";, unde inculpatul S.P. i-a vândut numitei L.L. un telefon mobil. După aceasta, inculpaţii au consumat băuturi alcoolice la un bar din sat, după care s-au deplasat spre satul C. Afară se întunecase. Inculpaţii aveau asupra lor un PET de 2,5 litri cu bere şi ţigări marca „W.";. În timpul deplasării lor, inculpaţii S.P. şi F.F.F. au discutat şi au luat de comun acord hotărârea să meargă la locuinţa victimei D.A., despre care ştiau că locuia singura, pentru a o deposeda de banii pe care i-ar fi avut aceasta şi pentru a o viola.

După ce au ajuns în drum, în faţa porţii locuinţei victimei D.A., inculpaţii S.P. şi F.F.F. au pătruns în curtea victimei, pe poarta neasigurată şi, fiind noapte, nu au urmat cărarea din curte care ocolea o porţiune de teren pe care se afla nisip, ci au călcat peste acea grămadă de nisip, imprimând astfel urmele încălţămintei pe care o aveau, respectiv pantofii tip sport purtaţi de inculpatul S.P. şi pantofii purtaţi de inculpatul F.F.F.

Ajungând la uşa locuinţei victimei D.A., în jurul orelor 22:00, cei doi inculpaţi au constatat că uşa era asigurată prin interior, astfel că au tras de uşa din scânduri prin care se făcea accesul în locuinţă şi au pătruns astfel în singura încăpere a locuinţei, unde, pe pat, se afla victima D.A.

În continuare victima D.A. a fost lovită de inculpaţi, i s-au cerut banii, după care a fost violată repetat de aceştia, atât vaginal cât şi oral, pe rând şi chiar concomitent.

În condiţiile violului, victima D.A. a fost lovită repetat de ambii inculpaţi, care s-au urcat şi pe toracele acesteia, pentru a întreţinere relaţii sexuale orale, au strâns-o de gât.

Acestea s-au petrecut în patul din încăpere, iar pe parcursul celor arătate, inculpatului S.P. i-a căzut în pat un carneţel cu mai multe acte şi fotografii care îl privesc.

În timpul derulării celor de mai sus, inculpaţii S.P. şi F.F.F. au avut şi momente de intermitenţă, când au fumat mai multe ţigări în locuinţa victimei, chiştoacele fiind lăsate de inculpaţi pe jos, respectiv la marginea sobei din încăpere.

La un moment dat, inculpatul F.F.F. a fost apelat de numita G.F., cu care a vorbit, violul şi violenţele faţă de victimă continuând şi după aceasta.

Apoi cei doi inculpaţi au ieşit din locuinţă, au mers către poartă, călcând din nou pe grămada de nisip din curte, dar au hotărât să se întoarcă, pentru a căuta din nou banii victimei şi a repeta violul, astfel ca au intrat din nou în locuinţă, au căutat banii victimei şi au încercat să o violeze din nou, însă posibil de această dată nu au mai avut erecţie.

Pe fondul celor arătate, inculpaţii au lovit din nou victima, au strâns-o de gât, cel mai probabil în ideea suprimării vieţii acesteia, pentru a nu putea ulterior să relateze infracţiunile ce s-au comis împotriva sa de către inculpaţi.

După aceea inculpaţii S.P. şi F.F.F. au părăsit locuinţa victimei D.A. şi s-au deplasat la locuinţa lui S.L., frate cu inculpatul S.P., unde acesta din urma şi-a luat o altă geacă, deoarece geaca de culoare albă cu care a fost îmbrăcat în timpul comiterii infracţiunilor arătate se pătase cu sânge provenind de la victimă.

Apoi, inculpaţii au plecat la domiciliul părinţilor inculpatului S.P., pe parcursul deplasării cumpărând de la numitul B.G. o sticlă cu vin şi ţigări.

La domiciliul părinţilor săi, inculpatul S.P. a afirmat că s-a bătut în sat, iar ulterior, la un moment ce nu s-a putut stabili, mama sa a ars geaca albă cu care a venit acasă inculpatul, pe care a purtat-o la momentul săvârşirii infracţiunilor, care purta urme de sânge.

După ce inculpaţii au consumat nişte vin la domiciliul părinţilor inculpatului S.P., au discutat să plece din sat, iar inculpatul F.F.F. l-a apelat pe numitul A.I., care este taximetrist, care s-a deplasat din municipiul B. în satul C. şi i-a luat pe inculpaţi cu autoturismul.

Aceştia s-au deplasat cu taxi-ul către satul C.N., în ideea de a o lua cu ei la Bucureşti şi pe U.A., dar la aceasta era lumina stinsă, astfel că au renunţat, au revenit cu taxi-ul în centrul satului C., după care inculpatul S.P. s-a hotărât să nu mai plece, dar a plătit cursa taxi-ului, cu care inculpatul F.F.F. s-a deplasat în acea noapte în municipiul B.

A doua zi a fost descoperit cadavrul victimei D.A., moartea acesteia era suspectă, astfel că au început cercetările, iar inculpatul S.P. a fost găsit în timp ce se afla pe un teren viran, la fotbal.

Deşi iniţial a negat verbal implicarea sa în moartea victimei D.A., ulterior inculpatul S.P. a cooperat cu organele de urmărire penale, şi-a recunoscut implicarea în săvârşirea infracţiunilor comise împotriva victimei, chiar dacă a încercat să acrediteze ideea că inculpatul F.F.F. ar fi mult mai vinovat.

În după-amiaza zilei de 9 martie 2009. inculpatul F.F.F. a revenit din municipiul B. în preajma satului C., a ţinut legătura telefonic cu familia sa, iar când, pe baza interceptărilor efectuate, s-a stabilit că a ajuns la domiciliul părinţilor săi, acesta a fost invitat la Postul de poliţie C., unde ulterior a dat declaraţie detaliată, prin care şi-a recunoscut faptele încercând însă să acrediteze ideea că inculpatul S.P. are o vinovăţie mai mare.

Cei doi inculpaţi au predat totodată, fiecare, încălţămintea pe care au purtat-o la momentul săvârşirii faptelor, iar pe calea constatării tehnico-ştiinţifice traseologice s-a stabilit ulterior că urmele plantare identificate cu ocazia cercetării la faţa locului, pe nisipul din curtea victimei, au fost produse de aceştia.

În urma efectuării autopsiei cadavrului victimei D.A. s-a pus în evidenţă atât împrejurarea că au apărut indicii că aceasta a fost victima unui viol, cât şi împrejurarea că moartea acesteia a fost violentă, ulterior fiind întocmit Raportul de expertiză medico-legală (autopsie) nr. 27/C/2009 al Cabinetului Medico-Legal B., prin care s-au concluzionat următoarele:

Moartea numitei D.A. a fost violentă, datorându-se insuficienţei cardio-respiratorii acute, consecutive comprimării regiunii cervicale cu degetele (sugrumare), posibil în condiţiile unui viol.

Cadavrul prezenta multiple lovituri la nivelul feţei şi scalpului (excoriaţii, tumefieri, plagă contuză), care au putut fi produse prin lovire cu mijloace contondente din faţa victimei (dar nu se exclude şi folosirea unui obiect contondent - plaga din regiunea parietală stânga), în seara zilei de 8 martie 2009, sau în noaptea de 8 - 9 martie 2009 şi care nu au legătură de cauzalitate cu decesul. În condiţiile supravieţuirii victimei, aceste leziuni ar fi necesitat aprox. 8 - 9 zile îngrijiri medicale pentru vindecare.

Traumatismul toraco-abdominal (cu fractură de stern, fracturi multiple costale bilateral mai multe planuri şi contuzia de pancreas) a putut fi produs prin comprimare toraco-abdominală cu genunchii şi având în vedere starea precară de sănătate a victimei şi vârsta, puteau conduce la deces chiar şi în absenţa comprimării regiunii cervicale.

Cadavrul prezenta echimoze pe faţa internă a coapselor, care ar putea sugera producerea lor prin comprimare cu degetele, în condiţiile unui viol.

În secreţia vaginală s-au pus în evidenţă spermatozoizi, ceea ce atestă consumarea unuia sau mai multor raporturi sexuale vaginale, în ultimele 24 - 48 de ore. În momentul decesului, victima nu se afla sub influenţa intoxicaţiei alcoolice. Sângele victimei aparţine grupei sanguine AB(IV).

Concluziile medico-legale completează datele de anchetă, coroborându-se cu celelalte probe, inclusiv Raportul de expertiză biocriminalistică întocmit în cauză, prin care a fost identificată amprenta genetică a inculpaţilor la faţa locului respectiv, ţigările fumate, ca fracţie spermatică, recoltată din zona genitală şi perianală a victimei, provenind de la inculpatul F.F.F., a existat şi o fracţie spermatică recoltată de la victimă care nu a putut fi valorificată, datorită cantităţii insuficiente de ADN matriţă.

În drept, faptele inculpaţilor S.P. şi F.F.F., aşa cum au fost expuse, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de violare de domiciliu, tentativă de tâlhărie, viol şi omor deosebit grav, prevăzute de art. 192 alin. (2), art. 20 raportat la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) alin. (2¹) lit. a) şi c), art. 197 alin. (1) şi art. 174, 176 lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., pentru ambii inculpaţi, şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) pentru inculpatul S.P.

Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor a rezultat din coroborarea probelor administrate în cauză, respectiv declaraţiile martorilor C.G., P.M., S.L., T.C., B.G., S.I., B.L., I.G., T.D., T.A.D. şi G.D., proces-verbal de cercetare la faţa locului, cu planşă foto anexă, proces-verbal de căutare a gecii cu care a fost îmbrăcat inculpatul S.P., dovezi de ridicare a pantofilor purtaţi de inculpaţii S.P. şi F.F.F., proces-verbal de redare scrisă a convorbirilor telefonice purtate între inculpaţii F.F.F. şi S.P., raport de constatare tehnico-ştiinţifică traseologică nr. 29.913/2009, raport de expertiză biocriminalistică (ADN) nr. 342692/2009, raport de expertiză medico-legală (autopsie) nr. 27/C/2009 al C.M.L. B., cu planşă foto anexă, proces-verbal de reconstituire, efectuat cu inculpatul S.P., cu planşă foto anexă.

Constatând că faptele există, că ele constituie infracţiuni şi că au fost săvârşite de inculpaţi, instanţa a dispus condamnarea acestora.

La individualizarea judiciară a pedepselor, pentru fiecare inculpat au fost avute în vedere criteriile enumerate de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), gradul de pericol social al faptelor comise, limitele de pedeapsă fixate în partea specială a Codului penal, urmarea produsă - respectiv moartea victimei, conduita relativ sinceră a inculpaţilor.

În plus, pentru inculpatul S.P. au fost avute în vedere starea de recidivă postexecutorie în care se afla, aspectul că a mai săvârşit o faptă de viol pentru care s-a dispus încetarea urmăririi penale ca urmare a retragerii plângerii de către partea vătămată, persistenţa infracţională, el suferind mai multe condamnări.

De asemenea, tot faţă de acest inculpat s-a avut în vedere faptul că el a avut iniţiativa săvârşirii faptelor, că a profitat oarecum de vârsta celuilalt inculpat şi că i-a cerut în timpul procesului penal, printr-un bileţel trimis celuilalt coinculpat, să ia faptele asupra sa revenind la locul faptei, ceea ce atestă că inculpatul S.P. este un inculpat periculos.

Faţă de inculpatul F.F.F. s-a reţinut lipsa antecedentelor penale, vârsta acestuia, starea de ebrietate, influenţa negativă a inculpatului S.P. asupra sa.

Faţă de aspectele arătate mai sus, instanţa a apreciat că nu se impune reţinerea în favoarea inculpaţilor a dispoziţiilor art. 74 C. pen.

Pe durata executării pedepselor, cât şi pentru perioada stabilită după executarea pedepselor, li s-a interzis inculpaţilor exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a şi lit. b) C. pen., deoarece gravitatea faptelor comise îi face nedemni pe inculpaţi de a fi aleşi în autorităţile publice sau funcţii elective sau de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat.

Deoarece inculpaţii au fost condamnaţi la pedepse privative de libertate, în temeiul dispoziţiilor art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a dispus menţinerea măsurii arestării preventive luate faţă de aceştia, iar conform dispoziţiilor art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedepsele aplicate durata reţinerii şi arestării preventive, începând cu data de 10 martie 2009 la zi.

Împotriva Sentinţei penale nr. 73 din 17 martie 2010 a Tribunalului Vaslui, în termen legal au declarat apel inculpaţii S.P. şi F.F.F. şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui.

Inculpatul S.P. a solicitat reducerea pedepsei, faţă de circumstanţele reale şi personale, solicitând a se avea în vedere atitudinea sa procesuală, respectiv faptul că în apel a recunoscut comiterea faptelor pentru care a fost trimis în judecată.

Aceeaşi motivare a fost prezentată şi de către inculpatul-apelant F.F.F., solicitându-se reducerea pedepsei aplicate, care a menţionat însă că a recunoscut săvârşirea tuturor infracţiunilor, cu excepţia celei de omor deosebit de grav.

Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui a invocat nelegalitatea şi netemeinicia hotărârii apelate, arătând că faptele inculpaţilor se circumscriu infracţiunii de viol în formă calificată, prevăzută de art. 197 alin. (2) lit. a) C. pen., pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de la 5 la 18 ani, deoarece aceştia, împreună, au întreţinut acte sexuale cu victima D.A., prin constrângere şi profitând de imposibilitatea ei de a se apăra. Astfel, apare greşită încadrarea dată faptei de viol în forma simplă, pentru aceasta apărând ca nelegală şi pedeapsa de 12 ani închisoare, deoarece pentru această infracţiune legea prevede pedeapsa închisorii de până la 10 ani.

S-a mai invocat faptul că hotărârea instanţei de fond se bazează pe o greşită apreciere a criteriilor de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), care ar fi impus aplicarea unor pedepse la limita maximului special prevăzut de lege, cu aplicarea unor sporuri în condiţiile art. 78 alin. (1) C. pen.

S-a solicitat a se avea în vedere că victima era o femeie în vârstă, săracă, bolnavă de diabet, ce a fost ajutată de vecini, de autoritatea locală să-şi ducă traiul de pe o zi pe alta. Cei doi inculpaţii au comis violenţe de o intensitate foarte mare, fractură de stern, fracturi multiple costale bilateral pe mai multe planuri, contuzie de pancreas, echimoze la nivelul scalpului, feţei şi a coapselor, fapt ce a determinat suferinţe fizice deosebite care au condus la decesul instalat într-un timp foarte scurt.

În plus, pentru inculpatul S.P. s-a avut în vedere starea de recidivă postexecutorie în care se afla, acesta suferind multiple condamnări începând din anul 1987, pentru diverse infracţiuni, unele cu violenţă, şi că a mai săvârşit o faptă de viol pentru care s-a dispus încetarea urmăririi penale ca urmare a retragerii plângerii de către partea vătămată, inculpatul manifestând persistenţă infracţională deosebită.

S-a mai solicitat a se reţine în procesul de individualizare poziţia procesuală incorectă a inculpaţilor, precum şi impactul produs de faptele inculpaţilor la nivelul comunităţii din care fac parte.

Examinând apelurile declarate de către inculpaţi şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui, sub aspectul motivelor invocate, dar şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, Curtea de Apel Iaşi, secţia Penală şi pentru cauze cu minori, prin Decizia penală nr. 126 din 20 iulie 2010, a dispus:

A admis apelul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui împotriva Sentinţei penale nr. 73 din 17 martie 2010 a Tribunalului Vaslui, pe care o desfiinţează în parte în latură penală. Rejudecând cauza:

A. A descontopit pedeapsa rezultantă de 25 (douăzeci şi cinci) ani închisoare aplicată inculpatului S.P. şi a repus în individualitatea lor pedepsele componente de:

a) 4 (patru) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP);

b) 10 (zece) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la infracţiunea de tâlhărie prev. de art. 20 rap. la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (2¹) lit. a) şi c) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.;

c) 12 (doisprezece ) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de viol prev. de art. 197 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi 7 (şapte) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.;

d) 25 (douăzeci şi cinci) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav prev. de art. 174, 176 lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi 7 (şapte ) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.;

e) 8 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 378 din 23 iunie 2009 a Judecătorii Bârlad, definitivă prin neapelare la data de 20 iulie 2009, pentru infracţiunea de conducere pe drumurile publice fără a poseda permis de conducere prev. de art. 86 alin. (1) din O.U.G. 195/2001.

În baza dispoziţiilor art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică a faptei inculpatului, arătată mai sus la punctul A-c) din prezenta decizie, din infracţiunea de viol prev. de art. 197 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), în infracţiunea de viol calificat prev. de art. 197 alin. (2) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)

A condamnat inculpatul S.P., pentru săvârşirea infracţiunii de viol calificat prev. de art. 197 alin. (2) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), la pedeapsa de 15 (cincisprezece) ani închisoare şi 7 (şapte) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 36 alin. (1) C. pen., art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen., a contopit pedeapsa aplicată prin prezenta decizie cu pedepsele stabilite pentru celelalte infracţiuni concurente, arătate mai sus la punctul A, literele a), b), d), e), dispunând ca inculpatul S.P. să execute pedeapsa cea mai grea, de 25 (douăzeci şi cinci) ani închisoare, pe care a sporit-o cu 3 (trei) ani închisoare şi 7 (şapte) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

S-a stabilit total pedeapsă principală de executat pentru inculpatul S.P. de 28 (douăzeci şi opt) ani închisoare şi pedeapsa complementară de 7 (şapte) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

B. A descontopit pedeapsa rezultantă de 18 (optsprezece) ani închisoare aplicată inculpatului F.F.F. şi a repus în individualitatea lor pedepsele componente de:

a) 3 (trei) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu prev. art. 192 alin. (2) C. pen.;

b) 7 (şapte) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la infracţiunea de tâlhărie prev. de art. 20 rap. la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (2¹) lit. a) şi c) C. pen.;

c) 10 (zece) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de viol prev. de art. 197 alin. (1) C. pen. şi 5 (cinci) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C pen.

d) 18 (optsprezece) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav prev. de art. 174, 176 lit. d) C. pen. şi 5(cinci) ani interzicerea drepturilor prev. de art. lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În baza dispoziţiilor art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei inculpatului, arătată mai sus la punctul B-c) din prezenta decizie, din infracţiunea de viol prev. art. 197 alin. (1) C. pen., în infracţiunea de viol calificat prev. de art. 197 alin. (2) lit. a) C. pen.

A condamnat inculpatul F.F.F. pentru săvârşirea infracţiunii de viol prev. de art. 197 alin. (2) lit. a) C. pen. la pedeapsa de 12 (doisprezece) ani închisoare şi 5 (cinci) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 36 alin. (1) C. pen., art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen., a contopit pedeapsa aplicată prin prezenta decizie cu pedepsele stabilite pentru celelalte infracţiuni concurente, arătate mai sus la punctul B, literele a), b), d), dispunând ca inculpatul F.F.F. să execute pedeapsa cea mai grea, de 18 (optsprezece) ani închisoare, care a sporit-o cu 2 (doi) ani închisoare şi 5 (cinci) ani interzicerea drepturilor prev. de art. lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

S-a dispus totalul pedepsei principale de executat de inculpatul F.F.F. de 20 (douăzeci) ani închisoare şi pedeapsa complementară de 5 (cinci) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

A menţinut celelalte dispoziţii ale Sentinţei penale nr. 73 din 17 martie 2010 a Tribunalului Vaslui, care nu sunt contrare prezentei decizii.

A menţinut măsura arestării preventive a inculpaţilor S.P. şi F.F.F. şi a dedus din pedepsele aplicate acestora perioada arestării preventive de după data de 17 martie 2010.

A respins ca nefondate apelurile formulate de inculpaţii S.P. şi F.F.F. împotriva aceleiaşi hotărâri.

Cheltuielile judiciare avansate de stat, ocazionate de soluţionarea apelului Parchetului de pe lângă Tribunalul Vaslui, au rămas în sarcina acestuia, în temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen.

În baza dispoziţiilor art. 189 şi art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat inculpaţii-apelanţi să plătească statului fiecare câte de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare din apel, în acestea fiind incluse şi onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu, în cuantum de 200 RON, ce vor fi avansate către Baroul Iaşi din fondurile Ministerului Justiţiei.

Pentru a hotărî astfel, a reţinut următoarele:

Prima instanţă a reţinut în mod corect situaţia de fapt şi încadrarea în drept a faptelor inculpaţilor, cu excepţia încadrării juridice pentru viol, dând o interpretare probatoriului administrat în cauză şi, ca urmare a coroborării acestuia, a stării asupra vinovăţiei inculpaţilor S.P. şi F.F.F., pentru săvârşirea infracţiunilor de violare de domiciliu, tentativă de tâlhărie, viol şi omor deosebit grav, prev. de art. 192 alin. (2), art. 20 rap. la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (2¹) lit. a) şi c), art. 197 alin. (1) şi art. 174, 176 lit. d) C. pen., cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., pentru ambii inculpaţi, şi art 37 lit. b) C. pen. pentru inculpatul S.P.

Din analiza întregului material probator administrat în cursul cercetării judecătoreşti asupra fondului, Curtea a constatat că instanţa de fond a reţinut o situaţie faptică fundamentată şi o amănunţită analiză a probatoriului administrat, expunând în detaliu elementele care au determinat reţinerea probelor coroborate ce au dus la concluzia vinovăţiei inculpaţilor, precum motivele înlăturării apărărilor acestora, care la judecata în fond nu au recunoscut comiterea infracţiunii de omor deosebit de grav.

Reaudiaţi şi în apel, inculpaţii şi-au menţinut susţinerile de la instanţa de fond, inculpatul S.P. a recunoscut că a lovit victima cu palmele în timpul derulării actelor sexuale, însă consideră că aceste violenţe nu i-au produs decesul, acesta survenind datorită vârstei înaintate a acesteia.

Reevaluând probatoriul administrat, Curtea a constatat că reţinerea situaţiei faptice în prezenta cauză s-a realizat prin coroborarea unor probe directe şi indirecte, din a căror înlănţuire a rezultat cursivitatea argumentaţiei logice, care duce la concluzia înlăturării oricăror dubii asupra nevinovăţiei inculpaţilor cu privire la toate infracţiunile pentru care au fost trimişi în judecată.

Din punct de vedere al situaţiei de fapt, s-a dovedit că, în seara zilei de 8 martie 2009, inculpaţii S.P. şi F.F.F., după ce au ajuns în drum, în faţa porţii locuinţei victimei D.A., au pătruns în curtea victimei, pe poarta neasigurată, au călcat pe o grămadă de nisip, imprimând astfel urmele încălţămintei pe care o aveau, respectiv pantofi tip sport purtaţi de inculpatul S.P. şi pantofii purtaţi de inculpatul F.F.F.

În continuare, victima D.A. a fost lovită de inculpaţi, şi i s-au cerut banii, după care a fost violată repetat de aceştia, atât vaginal cât şi oral, pe rând şi chiar concomitent, victima D.A. fiind lovită repetat de ambii inculpaţi, care au urcat şi pe toracele acesteia, pentru a întreţine relaţii sexuale orale, au strâns-o de gât.

Violenţele de o intensitate foarte mare, respectiv fractură de stern, fracturi multiple costale bilateral pe mai multe planuri atestă acţiunile inculpaţilor care, pentru a putea realiza actele sexuale orale, s-au urcat cu toată greutatea lor pe zona toracică a victimei, iar producerea sugrumării este dovedită de fractura totală de cartilagiu tiroidian.

Intenţia de a ucide victima a fost dovedită de faptul că au realizat comprimarea regiunii cervicale cu degetele (sugrumare), fracturând total cartilagiul tiroidian, aşa cum rezultă din raportul de autopsie. Aşadar, intenţia de a ucide a îmbrăcat forma directă, în sensul că au prevăzut şi urmărit rezultatul acţiunilor lor, şi anume decesul victimei, aspect care derivă din zona vitală asupra căreia au acţionat, respectiv gâtul, şi din modalitatea de comitere, în principal prin mijlocul utilizat, sugrumarea cu mâinile, acţiuni apte de a produce decesul.

De altfel, acţiunile conjugate ale inculpaţilor, care împreună au întreţinut acte sexuale cu victima D.A., profitând de imposibilitatea ei de a se apăra, fiind o femeie în vârstă (69 ani, bolnavă de diabet, nedeplasabilă, se circumscriu infracţiunii de viol în formă calificată prevăzută de art. 197 alin. (2) lit. a) C. pen., pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de la 5 la 18 ani.

A mai reţinut Curtea de Apel Iaşi că există viol în această formă agravată, aşa cum s-a statuat în practica juridică a instanţelor, chiar şi atunci când fiecare făptuitor s-a aflat, în timpul actelor sexuale, în încăperi diferite; dacă au acţionat împreună pentru intimidarea victimei şi înfrângerea voinţei acesteia, în speţa de faţă, situaţia este mult mai complexă, vădind realizarea formei calificate a violului, deoarece inculpaţii şi-au împletit acţiunile pentru realizarea violului, acţiunile lor dându-le o mai mare încredere în reuşita infracţională.

Curtea a reţinut, ca şi instanţa de fond, că declaraţiile inculpaţilor care reflectă adevărul sunt cele date în cursul urmăririi penale, deoarece, pe de o parte se coroborează cu restul probelor administrate, iar, pe de altă parte, au constituit şi coerenţă în expunere. De altfel, declaraţii olografe ale inculpaţilor sunt în acord total cu situaţia faptică reţinută de instanţă şi sunt apreciate ca fiind complete şi corecte şi prin aprecierea proximităţii de evenimente analizate. În timpul cercetării judecătoreşti, inculpaţii au făcut declaraţii trunchiate, încercând să acrediteze ideea că nu au omorât victima, arătând că loviturile pe care i le-au aplicat au fost de intensitate mică. Aceste susţineri contrazic declaraţiile pe care le-au scris chiar ei la urmărirea penală şi în cuprinsul cărora au relatat cum au lovit victima, cum s-au urcat cu picioare pe toracele ei, precum şi urmele rămase pe cadavru, prezentate în detaliu mai sus.

Fiind fondat motivul de apel al parchetului în ceea ce priveşte încadrarea infracţiunii de viol, Curtea a procedat la schimbarea încadrării juridice în acest sens.

Ca şi consecinţă a schimbării încadrării juridice, Curtea a procedat la condamnarea inculpaţilor pentru infracţiunea de viol calificat, cu efectul stabilirii unor pedepse pentru care vor avea în vedere toate criteriile legale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), care conduc la concluzia necesităţii aplicării unei pedepse principale cu închisoarea, orientată spre maximul special prevăzut de lege pentru infracţiunea de viol în formă calificată pentru inculpatul S.P., spre mediu, pentru inculpatul F.F.F., aşa cum a procedat şi instanţa de fond în mod corect cu privire la celelalte infracţiuni.

Atât pentru indicarea parametrilor care determină stabilirea unor pedepse în cuantumul maxim special prevăzut de lege pentru infracţiunea de viol în formă calificată, pentru săvârşirea căreia Curtea a dispus condamnarea inculpaţilor, dar şi pentru analiza pedepsei stabilite de instanţa de fond pentru infracţiunile de violare de domiciliu, tentativă de tâlhărie, omor deosebit grav, apreciate de Curte ca fiind legale şi temeinice, s-a procedat la analiza în amănunt a criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)

Gradul de pericol social concret al infracţiunilor săvârşite de către inculpaţi este ridicat, rezultând în parte din modalitatea de comitere a acestora, şi în aprecierea de faţă sunt concludente următoarele elemente: pătrunderea, pe timp de noapte, prin forţarea uşii de acces, în locuinţa victimei, despre care ştiau că este o femeie în vârstă de 69 ani, bolnavă de diabet, nedeplasabilă, pentru a-i lua banii şi pentru a o viola, aspecte care conturează analiza anterioară a elementelor care-i poziţionau într-o stare de avantaj; violarea repetată a victimei, profitând de imposibilitatea ei de a se apăra, prin realizarea de acte sexuale normale şi orale, în timpul cărora inculpaţii s-au ajutat reciproc, ţinând-o, alternativ, de mâini, de gură, realizând chiar acte sexuale concomitente asupra ei; lovirea repetată a victimei în timpul actelor sexuale la care o supuneau, precum şi acţiunile inculpaţilor care, pentru a putea realiza actele sexuale orale, s-au urcat cu picioarele, cu toată greutatea lor pe zona toracică a victimei, violenţe de o intensitate foarte mare, care i-au produs un traumatism toraco-abdominal cu fractură de stern, fracturi multiple costale bilateral pe mai multe planuri şi contuzie de pancreas; sugrumarea victimei, pentru a nu fi descoperite faptele pe care le comiseseră.

Aspectele prezentate mai sus relevă gradul ridicat de agresivitate reală al inculpaţilor, care au manifestat într-un context situaţional o reacţie puternică de violenţă fizică şi sexuală, culminând cu sugrumarea victimei în scopul arătat.

Toate aceste aspecte justifică aplicarea unei pedepse principale cu închisoarea, pentru infracţiunea de viol calificat, orientată spre maximul special prevăzut de lege, pentru inculpatul S.P., şi într-un cuantum mediu, pentru inculpatul F.F.F., precum şi menţinerea pedepselor aplicate de către instanţa de fond pentru infracţiunile de violare de domiciliu, tentativă de tâlhărie şi omor deosebit grav, deoarece acest tratament sancţionator constituie o manieră optimă de atingere a scopurilor şi funcţiilor pedepsei, redozarea solicitată de către inculpaţi nefiind de natură a asigura reeducarea şi reinserţia lor socială.

Pe de altă parte, stabilirea unor pedepse pentru infracţiunea de viol calificat de maniera arătată mai sus instituie un tratament sancţionator unitar, fiind guvernate de aceleaşi coordonate care au fost trasate şi de către instanţa de fond în stabilirea pedepselor pentru celelalte infracţiuni, pentru comiterea cărora inculpaţii au fost condamnaţi.

Ca şi consecinţă, având în vedere aceleaşi criterii de mai sus, Curtea a stabilit şi o durată corespunzătoare a pedepsei complementare pentru infracţiunea de viol calificat pentru fiecare dintre cei doi inculpaţi, printr-o păstrare a proporţiilor cu aspectele avute în vedere la stabilirea cuantumului pedepsei principale, dar şi în raport de limitele prevăzute de lege pentru cele două tipuri de pedepse.

În procesul de contopire a pedepselor stabilite pentru infracţiunile concurente, Curtea a apreciat ca fiind necesară aplicarea unui spor de pedeapsă, în raport de cuantumul pedepselor stabilite pentru infracţiunile concurente, de numărul acestora, de aprecierea de ansamblu a situaţiei faptice cu toate implicaţiile arătate, care demonstrează periculozitatea ridicată şi agresivitatea sporită a inculpaţilor, natura relaţiilor sociale înfrânte de către aceştia şi de necesitatea sancţionării corespunzătoare a activităţii lor infracţionale, tocmai pentru a atinge scopul final al pedepsei.

Împotriva Deciziei penale nr. 126 din 20 iulie 2010 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, au declarat recurs inculpaţii F.F.F. şi S.P.

Inculpatul F.F.F. a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei penale atacate, invocând motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen.

A solicitat reindividualizarea pedepsei stabilite în sarcina inculpatului şi înlăturarea sporului de 2 ani închisoare aplicat de instanţa de apel şi reducerea pedepsei la 18 ani închisoare.

Inculpatul S.P. a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei pronunţată de instanţa de apel, invocând motivele de casare prevăzute de dispoziţiile art. 385⁹ pct. 6, pct. 18, pct. 17 şi pct. 14 C. proc. pen.

A solicitat achitarea inculpatului S.P. pentru infracţiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 211 C. pen., în temeiul dispoziţiilor art. 11 alin. (2) lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen.; achitarea pentru infracţiunea prevăzută de art. 197 C. pen., în temeiul dispoziţiilor art. 11 alin. (2) lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., susţinând că, eventual, se poate reţine o tentativă la infracţiunea de viol; şi achitarea pentru infracţiunea prevăzută de art. 176 lit. d) C. pen., solicitând de fapt înlăturarea literei d), pentru că nu se mai justifică în cauză.

Examinând hotărârea atacată atât prin prisma criticilor formulate, în scris, şi susţinute în cursul dezbaterilor în faţa instanţei de recurs, cât şi din oficiu, conform art. 385⁶ alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursurile declarate de inculpaţii F.F.F. şi S.P. sunt fondate, dar numai în ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., privind individualizarea judiciară a pedepselor stabilite în sarcina inculpaţilor.

Va casa în parte decizia atacată numai cu privire la sporurile de pedeapsă aplicate inculpaţilor, pe care le înlătură, urmând ca în final inculpatul F.F.F. să execute pedeapsa de 18 ani închisoare şi inculpatul S.P. să execute pedeapsa de 25 ani închisoare.

Va menţine celelalte dispoziţii ale deciziei atacate, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Principiul individualizării sancţiunilor de drept penal priveşte deopotrivă stabilirea, cât şi aplicarea acestor sancţiuni şi adaptarea acestora în funcţie de gradul de pericol social al faptei, al periculozităţii făptuitorului.

Pedeapsa, pe lângă funcţia de constrângere ce o exercită asupra condamnatului, îndeplineşte şi funcţia de exemplaritate şi de reeducare a acestuia, pedeapsa fiind menită să determine înlăturarea deprinderilor antisociale ale condamnatului.

Funcţia de exemplaritate a pedepsei se manifestă şi decurge din caracterul ei inevitabil atunci când a fost săvârşită o infracţiune. Funcţia de exemplaritate a pedepsei nu se poate restrânge la exemplaritatea pedepsei aplicate, în sensul de gravitate, ce ar viza maximul pedepsei prevăzute pentru respectiva infracţiune.

Individualizarea judiciară a pedepsei şi a modului ei de executare trebuie să aibă în vedere toate criteriile referitoare la dispoziţiile dreptului penal general, de limitele speciale ale pedepsei, de gradul de pericol social al faptei comise, de persoana infractorului şi de împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală.

La individualizarea pedepsei, instanţa de apel a avut în vedere criteriile generale prevăzute de dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la stabilirea şi aplicarea pedepselor ţinând seama de pericolul social al faptelor săvârşite de către cei doi inculpaţi şi de împrejurările care agravează răspunderea penală a acestora.

Astfel, faptele săvârşite de către cei doi inculpaţi, respectiv de inculpatul S.P., infracţiunea prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), infracţiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (2¹) lit. a) şi c) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP); art. 197 alin. (1) C. pen. şi art. 174 - 176 lit. d) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi de către inculpatul F.F.F., infracţiunea prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., infracţiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (2¹) lit. a) şi c) C. pen.; art. 197 alin. (1) C. pen. şi art. 174 - 176 lit. d) C. pen. negreşit sunt fapte grave cu un pericol social foarte ridicat, care atrag răspunderea penală cu aplicarea unor pedepse orientate spre maximul special al limitelor de pedeapsă stabilite de către legiuitor pentru fiecare infracţiune în parte, însă împrejurarea că scopul care a determinat deplasarea acestora la locuinţa victimei D.A. atestă faptul că inculpaţii au urmărit, cu claritate, scopul activităţii infracţionale, acela de a sustrage bani din domiciliul victimei, fiind singura constantă infracţională care a condus şi la săvârşirea celorlalte fapte, precum şi împrejurarea că aceştia au participat prin declaraţiile date la aflarea adevărului cu privire la faptele săvârşite, creează convingerea instanţei de recurs că sporul aplicat de instanţa de apel de 3 ani închisoare pentru inculpatul S.P. şi de 2 ani pentru inculpatul F.F.F. este nejustificat în raport cu circumstanţele generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)

Prin declaraţiile date de F.F.F. la data de 9 - 10 martie 2009, declaraţia inculpatului S.P. din data de 9 martie 2009, aceştia au recunoscut faptele săvârşite, declarând în detaliu exercitarea de violenţe asupra victimei, întreţinerea de raporturi sexuale cu aceasta, violarea domiciliului acesteia prin forţarea uşii de acces, scopul care i-a determinat, în fapt, de a pătrunde în locuinţa acesteia, anume acela de a o tâlhări, sunt împrejurări care au generat aflarea adevărului cu privire la stabilirea vinovăţiei inculpaţilor şi a faptelor comise şi care, ţinând seama de dispoziţiile generale de individualizare a pedepsei, atenuează răspunderea penală a inculpaţilor în sensul dispoziţiilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)

Chiar dacă aceştia şi-au schimbat depoziţiile date la urmărirea penală, într-o proporţie foarte mică, în faza de cercetare judecătorească, cu privire la scopul care i-a determinat pe cei doi inculpaţi să pătrundă în casa victimei, în sensul că inculpatul S.P. a declarat că a intrat în casa victimei cu scopul de a avea cu aceasta relaţii sexuale, iar inculpatul F.F.F. a declarat că scopul a fost acela de a fura, şi nu de a întreţine relaţii sexuale cu victima, însă aceştia în continuare au recunoscut toate celelalte fapte săvârşite, determină o atitudine care conduce la beneficiul aplicării criteriilor generale de individualizare a pedepselor.

Cu privire la motivul de casare invocat de inculpatul S.P., prevăzut de dispoziţiile art. 385⁹ pct. 6 C. proc. pen., în sensul că inculpatul a dat declaraţia din data de 9 martie 2009, fără a fi asistat de apărător, prezenţa acestuia fiind obligatorie întrucât deja începuse urmărirea penală, instanţa de recurs nu poate primi acest motiv de recurs.

La data de 9 martie 2009, declaraţia inculpatului S.P. a început la ora 14:00 şi s-a terminat la ora 19:30 din aceeaşi dată, declaraţie care într-adevăr nu a fost dată în prezenţa unui apărător al inculpatului, însă la acel moment urmărirea penală împotriva inculpatului nu era începută, întrucât începerea urmăririi penale împotriva acestui inculpat a fost dispusă prin Rezoluţia Parchetului de pe lângă Tribunalul Vaslui dată în Dosar nr. 262/P/2009 din data de 9 martie 2009, ora 20:20.

Astfel, dispoziţiile art. 171 alin. (2) C. proc. pen. nu instituie obligativitatea asistenţei juridice a învinuitului sau inculpatului în faza actelor premergătoare, această fază nefiind o parte componentă a procesului penal şi pentru această etapă nu există o reglementare privind exercitarea dreptului la apărare. Garantarea dreptului la apărare nu se poate asigura în afara procesului penal, înainte de începerea urmăriri penale, când făptuitorul nu are calitate de învinuit sau inculpat, aşa cum este cazul declaraţiei dată de către S.P.

Înalta Curte constată că nu sunt incidente dispoziţiile art. 197 alin. (2) raportat la art. 270 lit. b) C. proc. pen. şi, prin urmare, incidentul invocat de apărarea inculpatului S.P. nu este supus sancţiunii nulităţii actelor procedurale realizate şi nu se impune pentru acest motiv de casare trimiterea dosarului la parchet în vederea refacerii urmăririi penale.

Cu privire la motivul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 17 C. proc. pen. privind schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de dispoziţiile art. 197 C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 197 C. pen., susţinând acesta că infracţiunea de viol nu este dovedită, în acest sens existând doar declaraţia inculpatului F.F.F., care îl incriminează pe inculpatul S.P., acesta nefinalizând actul sexual cu victima, acţiunea sa oprindu-se la nivelul tentativei, Înalta Curte constată că nici acest motiv de casare nu este fondat.

Într-adevăr, tentativa de viol poate fi reţinută când făptuitorul pune victima în stare de neputinţă de a se apăra sau de a-şi exprima voinţa pentru a avea cu ea actul sexual, act pe care nu îl poate realiza datorită unor împrejurări independente de voinţa sa, însă instanţa de recurs constată că inculpatul, în declaraţia dată în faza de urmărire penală, a recunoscut că a întreţinut un act sexual cu victima şi în declaraţia din data de 10 martie 2009, inculpatul recunoaşte că a întreţinut raporturi sexuale normale cu victima, dar şi 2 raporturi sexuale orale cu aceasta, neprecizând dacă a avut sau nu finalitate a actelor sexuale, urmând ca apoi în faţa instanţei de fond acesta să-şi schimbe depoziţia, în sensul că a precizat că nu a avut o finalitate a actului sexual.

Faţă de aceste împrejurări, instanţa de recurs nu poate menţine ca unică probă în cauza de faţă ultima declaraţie a inculpatului dată în faza de judecată a cercetării judecătoreşti la instanţa de fond pentru a-i fi aplicabile dispoziţiile art. 20 C. pen. raportat la art. 197 alin. (1) C. pen. inculpatului, întrucât chiar din atitudinea oscilantă a inculpatului nu rezultă o atitudine sinceră, care să conducă la reţinerea ca reală a acestei ultime declaraţii şi, mai mult decât atât, depoziţiile date în faza de urmărire penală şi înainte de începerea urmăririi penale se coroborează cu depoziţiile susţinute în mod constant ale coinculpatului F.F.F.

Cu privire la cazul de casare invocat de inculpatul S.P. în sensul dispoziţiilor art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen., privind achitarea sa pentru infracţiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 211 C. pen., în temeiul dispoziţiilor art. 11 alin. (2) lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte constată că nu este fondat.

Din declaraţiile date în faza de urmărire penală şi înainte de începerea urmăririi penale, inculpatul S.P. a precizat că împreună cu coinculpatul F.F.F. s-au deplasat la locuinţa victimei cu scopul de a o tâlhării, iar în fata instanţei de fond acesta a revenit asupra declaraţiilor date la urmărirea penală, susţinând că s-au deplasat la locuinţa victimei pentru a întreţine relaţii sexuale cu acesta, Înalta Curte nu poate reţine nici acest motiv de recurs ca fondat, atâta timp cât din declaraţiile date şi de coinculpatul F.F.F. rezultă scopul comun al acestora de a tâlhării victima şi de a întreţine raporturi sexuale cu aceasta.

Cât priveşte solicitarea inculpatului S.P. de a se dispune achitarea pentru infracţiunea prevăzută de art. 197 C. pen. în temeiul dispoziţiilor art. 11 alin. (2) lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., nici acest motiv de casare nu poate fi primit, având în vedere recunoaşterea în mod constant a celor doi inculpaţi că au întreţinut în mod repetat acte sexuale normale şi orale cu victima, instanţa nu poate reţine că inculpatul S.P. nu a săvârşit această infracţiune.

Cât priveşte solicitarea inculpatului S.P. de a se dispune achitarea pentru infracţiunea prevăzută de art. 176 lit. d) C. pen., de fapt înlăturarea literei d), pentru că nu se mai justifică în cauză, nici această critică nu poate fi primită de instanţa de recurs, din declaraţiile inculpaţilor, care au recunoscut că în timp ce aceştia întreţineau raporturi sexuale cu victima, în acelaşi timp o loveau pe victimă cu pumnii în zona feţei şi a toracelui, iar în timpul întreţinerii raporturilor sexuale orale cu aceasta inculpaţii se urcau cu genunchii pe sternul acesteia, precum şi din raportul de expertiză medico-legală întocmit de Cabinetul medico-legal B., din care rezultă că moartea victimei a fost violentă, fiind datorată insuficienţei cardio-respiratorii acute, consecutive comprimării regiunii cervicale cu degetele, posibil în condiţiile unui viol, şi că prezenta multiple lovituri la nivelul feţei şi scalpului, care ar fi putut fi produse prin lovire cu mijloace contondente, traumatism toraco-abdominal, coroborate, determină certitudinea săvârşirii faptei de omor calificat prevăzută de art. art. 176 lit. d) C. pen.

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte constată că recursurile inculpaţilor sun fondate numai cu privire la sporurile de pedeapsă aplicate, pe care le va înlătura, urmând ca în final inculpatul F.F.F. să execute pedeapsa de 18 ani închisoare şi inculpatul S.P. să execute pedeapsa de 25 ani închisoare.

Va menţine celelalte dispoziţii ale deciziei atacate.

Va deduce din pedeapsa aplicată inculpaţilor, durata reţinerii şi arestării preventive de la 10 martie 2009 la 6 decembrie 2010.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursurile declarate de inculpaţii F.F.F. şi S.P. împotriva Deciziei penale nr. 126 din 20 iulie 2010 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Casează în parte decizia atacată numai cu privire la sporurile de pedeapsă aplicate inculpaţilor, pe care le înlătură, urmând ca în final inculpatul F.F.F. să execute pedeapsa de 18 ani închisoare şi inculpatul S.P. să execute pedeapsa de 25 ani închisoare.

Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei atacate.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpaţilor, durata reţinerii şi arestării preventive de la 10 martie 2009 la 6 decembrie 2010.

Onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru recurenţii-inculpaţi, în sumă de câte 300 RON, se vor suporta din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 decembrie 2010.

← ICCJ. Decizia nr. 2533/2010. Penal. Cerere de liberare...		ICCJ. Decizia nr. 4394/2010. Penal. Omorul deosebit de grav... →

ICCJ. Decizia nr. 4390/2010. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 4390/2010. Penal