ICCJ. Decizia nr. 4435/2010. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4435/2010
Dosar nr. 9976/1/2010
Şedinţa publică din 8 decembrie 2010
Asupra recursurilor de faţă, în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 29 noiembrie 2010, Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, investită cu soluţionarea în primă instanţă a cauzei, a dispus, printre altele:
- în baza art. 3002 raportat la art. 160b alin. (3) C. proc. pen., menţinerea măsurii arestării preventive a inculpaţilor:
- M.V. (fiul lui V. şi R.);
- D.F. (fiul lui F. şi E.),
- F.I. (fiul l. şi A.);
- H.A.I. (fiul lui l. şi H.);
- HGS. (fiul lui G. si I.);
- K.R. (fiul lui l. şi A.);
- M.S. (fiul lui A. şi I.); toţi deţinuţi în Penitenciarul Oradea,
- Ş.E.T. (fiica lui G.P. si V., deţinută în Penitenciarul Arad).
Au fot respinse cererile formulate de către inculpaţii F.l., D.F., M.S., K.R. si H.A.I. privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi ţara sau localitatea.
Au fost respinse cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpaţii Ş.E.T., H.A.I., M.S. şi HGS.
A fost respinsă cererea formulată de inculpatul C.M.S. privind înlocuirea măsurii obligării de a nu depăşi limita territorială a judeţului Satu Mare respectiv de înlocuire a măsurii restrictive actuale dispusă, către Înalta Curte de Casaţie si Justiţie cu obligarea de a nu părăsi ţara.
În baza art. 192 C. proc. pen., inculpaţii Ş.E.T., M.S., HGS. şi H.A.I. la plata sumelor de câte 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această încheiere, instanţa a reţinut că:
1. Cu privire la cererile formulate de inculpaţii Ş.E.T., H.A.I., M.S., HGS., prin care au solicitat liberarea provizorie sub control judiciar, Curtea de Apel a reţinut că, sub aspectul îndeplinirii cerinţelor legale privind admisibilitatea în principiu a cererilor, acestea se circumscriu dispoziţiilor art. 1602 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., dar că opţiunea aparţine instanţei de judecată, avându-se în vedere circumstanţele specifice cauzei. S-a mai reţinut că măsura solicitată de sus-numiţii inculpaţi este nejustificată în speţă avându-se în vedere nastura şi pericolul social al faptelor de care sunt acuzaţi inculpaţii, fapte care, în măsura în care se va dovedi că există şi au fost săvârşite cu vinovăţie, sunt grave şi că această măsură ar avea un impact negative asupr aopiniei publice, întrucât asemenea infracţiuni proliferează în ultima periodă de timp.
Instanţa a apreciat că în cauză sunt întrunite şi rigorile instituite de art. 5, paragr. 1, lit. c) şi paragr. 3 din C.E.D.O., întrucât există pe de o parte, motive verosimile de a-i bănui pe inculpaţi de săvârşirea faptelor pentru care sunt acuzaţi, iar pe de altă parte că durata arestării nu poate fi apreciată că a depăşit termenul rezonabil.
2. Cu privire la cererea inculpatului C.M.S. privind înlocuirea măsuri obligaţiei de a nu depăşi limita teritorială a judeţului Satu Mare cu măsura obligaţiei de a nu părăsi ţara, pe motiv că este angajat ca şofer şi are ca atribuţii de serviciu transportul de marfă în alte judeţe şi, datorită interdicţiei, nu îşi poate exercita atribuţiile de serviciu, fiindu-i restricţionat dreptul la muncă, instanţa a apreciat-o ca fiind neîntemeiată. S-a motivate că necesitatea prezentării la noul loc de muncă dintr-o altă localitate nu constituie temei pentru revocarea măsurii obligaţiei de a nu depăşi limita teritorială fixată şi anume judeţul Satu Mare şi nici pentru înlocuirea acastei măsuri cu măsura obligării de a nu părăsi ţara.
3. Cu privire la legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaţilor M.V., D.F., F.l., H.A.I., Ş.E.T., HGS., K.R. şi M.S., s-a apreciat că, faţă de natura şi gravitatea acuzaţiilor precum şi a circumstanţelor în care se reţine că ar fi fost săvârşite aceste infracţiuni, se justifică aprecierea că şi la acest moment persistă pericolul pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a acestora. S-a mai reţinut că este vorba despre o activitate de mare anvergură, presupus a fi desfăşurată de 13 inculpaţi, între care se regăsesc doi agenţi ai poliţiei de frontieră şi un ofiţer de poliţie, iar valoarea bunurilor - ţigări - care au făcut obiectul contrabandei este de peste 2 milioane de euro.
Nu în ultimul rând, instanţa avut în vedere şi faptul că lăsarea în libertate a inculpaţilor ar încuraja posibile conduite infracţionale de acelaşi gen ale altor personae, în condiţiile în care activităţile de contrabandă în zona frontieră cu Ucraina reprezintă un fenomen îngrijorător prin amploarea sa în condiţiile economice şi financiare dificile din România. Nici în ceea ce priveşte durata arestării preventive, instanţa nu consideră că ar fi depăşit un termen rezonabil ţinând seama de stadiul cercetării judecătoreşti prin raportare la obiectul şi complexitatea cauzei.
Împotriva acestei încheieri, inculpaţii H.A.I., HGS., K.R., M.S., Ş.E.T. şi C.M.S. au declarat, în termen legal, prezentul recurs.
Inculpaţii H.A.I., HGS., K.R., M.S. şi Ş.E.T. au solicitat admiterea recursurilor, casarea încheierii şi admiterea cererilor de liberare provizorie sub control judiciar sau înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara sau localitatea.
Inculpatul C.M.S. a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii recurate şi admiterea cererii privind înlocuirea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi limita teritorială a judeţului Satu Mare cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara.
Examinând hotărârea atacată şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul formulat de inculpatul HGS. este fondat.
Potrivit art. 1602 C. proc. pen., liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda in cazul infracţiunilor săvârşite din culpă, precum şi in cazul infracţiunilor intenţionate pentru care legea prevede pedeaps aînchisorii ce nu depăşete 18 ani.
Potrivit art. 1602 alin. (2) C. proc. pen., liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârşească alte infracţiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influenţarea unor părţi, martori sau experţi, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
Analizând actele şi lucrările dosarului se constată că faţă de inculpatul HGS. sunt îndepline condiţiile prevăzute de lege pentru acordarea liberării provizorii sub control judiciar, întrucât există date (referatul de evaluare) din care rezultă că acesta nu va săvârşi alte infracţiuni şi nu va încerca să influenţeze buna desfăşurare a procesului penal.
Cu toate că există date verosimile cu privire la săvârşirea de către inculpat a infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată, Înalta Curte, având în vedere şi situaţia familială a inculpatului (soţia grav bolnavă), precum şi faptul că inculpatul nu are antecedente penale, provine dintr-o familie organizată, are 2 copii minori în întreţinere, apreciază că obligaţiile prevăzute de art. 1602 alin. (3) sunt suficiente pentru inculpat. Totodată, Curtea apreciază că perioada de arest preventiv, din 24 martie 2009 până în prezent a fost, pentru inculpate, un mijloc de reeducare şi de formare a unei atitudini corecte faţă de muncă, faţă de regulile de drep şi faţă de regulile de conveţiure socială.
Aşa fiind, urmează ca, admiţându-se recursul inculpatului să fie casată, în parte, încheierea atacată, şi rejudecându-se, în aceste limite, să se dispună:
În baza art. 1602 C. proc. pen. admiterea cererii formulate de inculpatul HGS. privind liberarea sa provizorie sub control judiciar.
În baza art. 1602 alin. (3) C. proc. pen., pe timpul liberării provizorii sub control judiciar, inculpatul va fi obligat să respecte următoarele obligaţii:
a) să nu depăşească limita teritorială a judeţului Satu Mare fără încuviinţarea instanţei;
b) să se prezinte la instanţa de judecată ori de câte ori este chemat;
c) să se prezinte la Secţia de poliţie unde domiciliază conform programului de supraveghere întocmit de către această secţie, ori de câte ori este chemat;
d) să nu schimbe locuinţa fără încuviinţarea instanţei;
e) să nu deţină, să nu folosească şi să nu poarte nici o categorie de arme.
În baza art. 1602 alin. (3)2 C. proc. pen., instanţa atrage atenţia inculpatului că, în caz de încălcare cu rea-credinţă a obligaţiilor care îi revin, va lua faţă de elmăsura arestării preventive.
Se va dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului HGS., dacă nu este arestat în altă cauză.
Vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale încheierii recurate.
Recursurile declarate de inculpaţii H.A.I., K.R., M.S., Ş.E.T. şi C.M.S. sunt nefondate.
Astfel, din actele şi lucrările dosarului se reţine că, prin încheierea nr. 1 din 24 martie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 329/35/P/2009, Curtea de Apel Oradea a dispus arestarea preventivă a inculpaţilor M.V., D.F., F.l., H.A.I., Ş.E.T., C.M.S., HGS., K.R., M.S. şi G.C., reţinându-se că sunt cercetaţi pentru constituire, respectiv aderare şi sprijinire sub orice formă a unui grup infracţional organizat, în vederea săvârşirii de infracţiuni grave, precum şi pentru contrabandă calificată, respectiv complicitate la contrabandă calificată.
Au fost reţinute ca temeiuri ale arestării preventive dispoziţiile art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., apreciindu-se că în cauză există indicii care fac verosimilă bănuiala că inculpaţii au comis faptele reţinute în sarcina lor, precum şi faptul că infracţiunile pentru care aceştia sunt cercetaţi sunt pedepsite de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, pericol ce rezultă din gravitatea extrem de ridicată a faptelor, modalitatea de comitere a acestora şi sentimental acut de insecuritate socială şi dezaprobare publică.
Potrivit art. 3002 C. proc. pen., în cauzele în care inculpatul este arestat, instanţa legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecăţii, legalitatea şi temeinicia arestării preventive.
Potrivit art. 160b alin. (3) C. proc. pen., când constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instaţa dispune, prin încheiere motivată, menţinerea arestării preventive.
Pe de altă parte, prin art. 5 alin. (1) lit. c) din C.E.D.O., s-a stabilit că o persoană poate fi lipsită de libertate când există motive verosimile de a bănui că a săvârşit o infracţiune.
Din examinarea actelor dosarului se constată că inculpaţii H.A.I., K.R., M.S. şi Ş.E.T. au fost arestaţi în baza art. 148 lit. f) C. proc. pen.
În fapt, s-a reţinut că, în perioada sentembrie 2008 - ianuarie 2009, grupul infracţional coordonat de inculpatul M.V., din care făceau parte inculpaţii D.F., F.l., C.M.S., H.A.l., Ş.E.T., HGS., K.R., G.C. şi M.S., fiecare cu atribuţii prestabilite, în baza aceleaşi rezoluţii infracţionale, a introdus în ţară, din Ucraina, prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal, cantitatea de 1.194.340 pachete de ţigări, valoarea acestora fiind, conform raportului de constatare, de 1.552.453 euro.
În cauză, verificându-se actele şi lucrările de la dosar, se constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpaţilor subzistă, avându-se în vedere activitatea bine organizată şi structurată, de mare anvergură. Totodată, Înalta Curte apreciază că lăsarea acestora în libertate prezintă un pericol concret şi actual pentru ordinea publică, prin crearea unui sentiment de insecuritate şi neîncredere în buna desfăşurare a actului de justiţie.
Nici recursul inculpatului C.M.S. nu se îndeverează a fi fondat. Curtea de Apel Oradea a apreciat în mod corect că schimbarea locului de muncă nu impune înlocuirea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea cu măsura obligării de a nu părăsi ţara.
Recursurile declarate declarate de inculpaţii H.A.I., K.R., M.S., Ş.E.T. şi C.M.S. învederându-se, aşadar, nefondate, urmează ca, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să fie respinse, cu obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare către stat conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul HGS. împotriva încheierii din 29 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori pronunţată în Dosarul nr. 329/35/2009.
Casează, în parte, încheierea atacată şi rejudecând:
În baza art. 1602 C. proc. pen. admite cererea formulată de inculpatul HGS. şi dispune liberarea provizorie sub control judiciar a acestuia.
În baza art. 1602 alin. (3) C. proc. pen., pe timpul liberării provizorii sub control judiciar, inculpatul este obligat să respecte următoarele obligaţii:
a) să nu depăşească limita teritorială a judeţului Satu Mare fără încuviinţarea instanţei;
b) să se prezinte la instanţa de judecată ori de câte ori este chemat;
c) să se prezinte la Secţia de poliţie unde domiciliază conform programului de supraveghere întocmit de către această secţie, ori de câte ori este chemat;
d) să nu schimbe locuinţa fără încuviinţarea instanţei;
e) să nu deţină, să nu folosească şi să nu poarte nicio categorie de arme.
În baza art. 1602 alin. (3)2 C. proc. pen., instanţa atrage atenţia inculpatului că, în caz de încălcare cu rea-credinţă a obligaţiilor care îi revin, va lua faţă de acesta măsura arestării preventive.
Dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului HGS. (fiul lui G. şi I.) de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 7 din 24 martie 2009 emis de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. 329/35/P/2009, dacă nu este arestat în altă cauză.
Menţine celelalte dispoziţii ale încheierii recurate.
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii H.A.I., K.R., M.S., Ş.E.T. şi C.M.S. împotriva aceleiaşi încheieri.
Obligă recurenţii inculpaţi H.A.I., K.R., M.S., Ş.E.T. şi C.M.S. la plata sumei de câte 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu, se vor avansa din fondul M.J.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat HGS., în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul M.J.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 8 decembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1457/2010. Penal. Infracţiuni privind... | ICCJ. Decizia nr. 4474/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
