ICCJ. Decizia nr. 4548/2010. Penal

Decizii penale ICCJ 2010

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 4548/2010

Dosar nr. 4615/63/2010

Şedinţa publică din 15 decembrie 2010

Asupra recursului de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

A. Prin sentinţa penală nr. 24 din 3 iunie 2010, pronunţată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. 4615/63/2010, în baza art. 174-175 lit. c) şi d) C. pen. cu aplic. art. 99 şi urm., art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) şi alin. (2) şi art. 76 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul P.A.C., în prezent deţinut în Penitenciarul de Minori şi Tineri Craiova, fără antecedente penale, la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare.

În baza art. 86 alin. (1) din OUG nr. 195/2002 cu aplic. art. 99 şi urm., art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) şi art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 3 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) rap. la art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit cele 2 pedepse aplicate inculpatului, astfel încât acesta va executa pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani şi 6 luni închisoare.

S-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe durata prev. de art. 71 C. pen., după împlinirea vârstei de 18 ani.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsă perioada reţinerii şi arestului preventiv de la 07 februarie 2010 la zi, iar în baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului.

În baza art. 118 lit. b) C. pen., a fost confiscată o ţeava metalică în lungime de 95 cm şi diametrul exterior de 3 cm, obiect folosit de inculpat pentru uciderea victimei.

S-a luat act că nu există părţi civile constituite în cauză.

În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpat la plata sumei de 3.200 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care 843 lei reprezintă contravaloarea raportului de constatare medico-legală de autopsie nr. 457 din 24 martie 2010 emis de IML Craiova, 181 lei reprezintă contravaloarea raportului de constatare medico-legală nr. 1573/A1/26 martie 2010 emis de IML Craiova, 594 lei reprezintă contravaloarea buletinului de analiză nr. 27 din 22 februarie 2010 emis de IML Craiova, iar 600 lei reprezintă contravaloarea onorariilor avocaţilor din oficiu, din faza urmăririi penale şi din cea a judecăţii.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a constatat că, prin rechizitoriul nr. 106/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj, a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv, inculpatul P.A.C. pentru infracţiunea de omor calificat, prev. de art. 174-175 lit. c) şi d) C. pen. cu aplic. art. 99 şi urm. C. pen. şi pentru infracţiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prev. de art. 86 alin. (1) din OUG nr. 195/2002, cu aplic. art. 99 şi urm. C. pen.

Prin acelaşi rechizitoriu, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de P.A.C., pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 85 alin. (1) din OUG nr. 195/2002, neînceperea urmăririi penale faţă de R.F., R.D. şi P.R.M., pentru săvârşirea infr. prev. de art. 26 rap. la art. 174, art. 175 C. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de R.F. şi R.D. pentru infracţiunea prevăzută de art. 262 C. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de P.R.M. pentru infracţiunea prevăzută de art. 262 C. pen.

În fapt, s-a reţinut că minorul P.A.C., în vârstă de 16 ani şi sora sa, P.R.M., în vârstă de 18 ani, locuiau împreună cu tatăl lor, P.M., în comuna Daneţi, judeţul Dolj, în timp ce mama, M.P., era plecată la muncă în Portugalia.

Cei doi copii ai familiei P. erau elevi la Grupul Şcolar "Traian Vuia" din Craiova, în timpul săptămânii erau cazaţi la internatul liceului iar la sfârşitul săptămânii se întorceau la locuinţa lor, din comuna Daneţi.

În data de 05 februarie 2010, vineri după amiaza, martorul B.I.L., prieten cu inculpatul, a venit la domiciliul familiei P. pentru a-şi invita prietenul la petrecerea zilei sale de naştere care urma să aibă loc în data de 06 februarie 2010, la locuinţa acestuia tot din comuna Daneţi.

Iniţial, victima P.M. a fost de acord să îl lase pe fiul său să meargă la petrecerea respectivă.

A doua zi, în jurul orelor 17,00, martorul B.I.L. împreună cu martorii R.F., R.D. - cei doi fiind prieteni comuni şi colegi şi cu inculpatul P.A.C. - fiind însoţiţi şi de fratele cel mic al sărbătoritului, B.D., au mers la locuinţa familiei P., unde au stat de vorbă cu acesta o scurtă perioadă de timp, după care au plecat, fiind însoţiţi şi de P.A.C.

Victima P.M. i-a comunicat fiicei sale că nu i-a plăcut modul în care a fost salutat de prietenii fiului său, iar în momentul în care inculpatul s-a întors la domiciliu i-a spus că nu mai are voie să meargă la petrecerea respectivă, întrucât nu a fost salutat în mod corespunzător de prietenii săi.

În jurul orelor 19,30, B.I. împreună cu R.F. şi R.D. au revenit la domiciliul familiei P. pentru a-l lua şi pe P.A.C. la petrecere. Acesta a ieşit însă la poartă şi, la solicitarea tatălui său, Ie-a spus că nu mai poate să meargă la petrecere întrucât îl doare capul.

Martorul B.I.L. i-a solicitat numărul de telefon al lui P.M. pentru a-l apela şi convinge să-şi lase fiul să meargă la petrecere. La scurt timp a sunat pe acest număr însă P.M. nu i-a răspuns şi a dat telefonul fiului său pentru a-i comunica lui B.I. că a adormit şi să nu îl deranjeze.

Victima P.M. a început să îşi certe fiul şi să-i reproşeze că din cauza prietenilor are note proaste la liceu şi chiar I-a ameninţat că nu îi va mai permite să frecventeze cursurile şcolare pe semestrul al II-lea, cu toate că media notelor pe primul semestrul a fost de 8,47.

Pe fondul acestei stări tensionate, în baza unor conflicte permanente provocate de comportamentul violent al tatălui său şi a mai multor nemulţumiri acumulate de-a lungul timpului, toate acestea culminând cu ameninţarea de a nu mai avea voie să urmeze cursurile şcolare pe semestrul al II-lea, au determinat luarea hotărârii de către inculpatul minor P.A.C. de a suprima viaţa tatălui său.

În jurul orelor 21,45, victima P.M. a adormit cu televizorul deschis în camera care se învecina cu cea în care stăteau, pe timpul iernii, cei doi copii ai familiei P.

În jurul orelor 22,00, inculpatul a apelat de pe telefonul tatălui său pe martorul R.F., rugându-l să vină împreună cu martorul R.D. pentru a-l lua la petrecere.

Până să vină prietenii săi, inculpatul a luat din faţa casei o ţeava metalică în lungime de 95 cm şi diametrul exterior de 3 cm pe care a adus-o în camera sa, aşezând-o sub pat.

În jurul orelor 22,30, au ajuns la locuinţă martorii R.F. şi R.D., iar în momentul în care au intrat în camera prietenului lor, acesta i-a solicitat surorii sale să părăsească încăperea.

Inculpatul a adus la cunoştinţă celor doi martori că a luat hotărârea să-şi omoare tatăl, însă R.F. şi R.D. i-au solicitat să renunţe la această hotărâre, să se gândească bine la ce va face întrucât există şi alte soluţii, însă cei doi martori nu au realizat că prietenul lor va pune în aplicare această hotărâre.

Inculpatul P.A.C. a luat ţeava metalică din cameră, moment în care cei doi martori s-au panicat şi au ieşit din cameră în hol.

În continuarea hotărârii de a-i suprima viaţa tatălui său, P.A.C. a intrat în camera unde dormea victima şi i-a aplicat o lovitură în zona lateral-dreapta a capului, după care a părăsit imediat încăperea ieşind pe hol unde se aflau martorii R.F. şi R.D., precum şi sora sa P.R.M.

Şocaţi de cele întâmplate, R.F. şi R.D. l-au întrebat cum a putut să facă aşa ceva iar sora sa, P.R.M. a început să plângă.

La scurt timp, victima P.M. s-a ridicat încet din pat fiind ameţită în urma loviturii, a aprins lumina în încăpere şi a început să-şi strige fiica, după care a căzut lângă uşa de la intrarea în cameră.

Auzind-o, P.A.C. a revenit în încăpere şi, în timp ce victima încerca să se ridice, i-a aplicat mai multe lovituri în zona capului cu muchia ţevii metalice cu care o lovise şi prima dată.

Inculpatul a părăsit încăperea şi a ieşit în faţa casei unde se aflau R.F., R.D. şi sora sa, P.R.M. care erau şocaţi de cele întâmplate.

P.A.C. a înfipt ţeava metalică care purta urme de sânge în zăpada din faţa casei şi s-a deplasat în imobilul alăturat pentru a se schimba de hainele care erau murdare de sânge.

Cei prezenţi s-au urcat în autoturismul familiei P., marca Ford Escort cu nr. şi s-au deplasat spre locuinţa martorului B.I.L., autoturismul fiind condus pe drumurile publice de către inculpatul P.A.C., care însă nu posedă permis de conducere.

În jurul orelor 23,00, au ajuns la petrecere unde au stat până în jurul orelor 24,30 când inculpatul şi martorii R.F. şi R.D. au plecat cu autoturismul spre staţia Rompetrol din localitate pentru a alimenta cu benzină.

Întrucât staţia de benzină era cu autoservire, iar inculpatul nu a ştiut cum funcţionează, acesta a condus autoturismul cu nr. spre altă staţie din localitate "Autodom", unde a purtat o discuţie cu martorul D.P., angajatul staţiei care i-a comunicat faptul că pompa de benzină nu funcţionează.

Cei trei s-au întors la locuinţa lui B.I. iar inculpatul I-a apelat de pe telefonul mobil al tatălui său şi I-a rugat să-l însoţească la staţia Rompetrol pentru a le arăta cum funcţionează.

Martorul B.I.L. a fost de acord şi împreună cu prietenii săi s-a deplasat la staţia respectivă, inculpatul conducând în continuare autoturismul respectiv iar la staţia Rompetrol, cu ajutorul acestuia, a reuşit să alimenteze cu benzină.

În autoturism, inculpatul i-a declarat martorului B.I.L. faptul că I-a omorât pe tatăl său, însă prietenul său nu I-a crezut.

Au convenit să se deplaseze toţi patru la locuinţa familiei P., iar în momentul în care a ajuns, inculpatul P.A.C. a intrat în curte de unde s-a întors cu ţeava metalică cu care îşi lovise tatăl.

A introdus corpul delict în autoturism şi au plecat spre locuinţa lui B.I.L., unde acesta a rămas, iar inculpatul împreună cu martorii R.F. şi R.D. şi-au continuat deplasarea cu autoturismul pe DJ 561 C spre comuna Dobroteşti. Când au ajuns la podul de peste canalul de irigaţii, inculpatul a oprit autoturismul, a coborât şi a aruncat ţeava metalică în zăpadă sub podul rutier care traversează canalul.

Corpul delict a fost recuperat în aceeaşi zi, cu ocazia conducerii în teren efectuată cu inculpatul P.A.C., acesta indicând organelor de anchetă locul unde a aruncat ţeava metalică.

După ce s-au întors la petrecere, inculpatul Ie-a declarat celor care cunoşteau ceea ce făcuse că va încerca să însceneze un jaf la locuinţa sa pentru a ascunde omorul săvârşit asupra tatălui său.

În jurul orelor 0550, P.A.C. împreună cu sora sa, P.R.M. au plecat de la petrecere şi s-au întors cu autoturismul la locuinţa lor.

Martora P.R.M. a rămas în autoturism iar inculpatul a intrat în locuinţă şi, de aici, în încăperea unde săvârşise fapta de unde a luat o draperie şi un recipient din plastic cu aracet care purtau urme de sângele victimei, pe care Ie-a scos din încăpere şi Ie-a aruncat în zăpadă, în spatele curţii, în grădina vecinului său, C.M.

A revenit în casa mare unde a ascuns blugii şi bluza de culoare albastră după mobilă iar din camera unde se afla decedat tatăl său a luat două telefoane mobile, marca Nokia şi suma de 533 lei pe care victima le avea în buzunarul pantalonului şi Ie-a dus în autoturism, unde Ie-a ascuns într-un compartiment din partea stângă a portbagajului.

Toate aceste bunuri au fost recuperate ulterior, în data de 07 februarie 2010, cu ocazia conducerii în teren a inculpatului P.A.C.

În urma discuţiei avute cu sora sa, i-a solicitat acesteia să anunţe rudele şi autorităţile cu privire la faptul că după ce s-au întors de la petrecere l-au găsit pe tatăl lor decedat în locuinţa comună.

În jurul orelor 600 P.R.M. l-a apelat pe unchiul lor V.M. şi i-a comunicat aspectele convenite cu fratele său. Acesta a îndrumat-o să sune la Serviciul de Urgenţă 112 pentru a anunţa cele întâmplate.

La ora 600 a fost primit un apel la SNUAU 112 în care P.R.M. a sesizat faptul că la locuinţa din comuna Daneţi I-a găsit decedat pe tatăl ei, P.M., acesta prezentând leziuni de violenţă la nivelul capului.

În urma acestei sesizări a fost formată echipa operativă care s-a deplasat la faţa locului în vederea efectuării de cercetări.

Conform raportului medico-legal de necropsie nr. 457/A3 din 24 martie 2010, întocmit de I.M.L. Craiova, în urma examenului extern al victimei au rezultat următoarele leziuni traumatice: supraclavicular stânga, plagă de 3,5/0,5 cm cu margini uşor neregulate; pe cotul drept, posterior, excoriaţie de 4/3 cm; pe hemitoracele stâng, posterior, 1/3 superioară, echimoză roşie violacee de 4,5 cm; echimoză violacee de 13/3,5 cm mandibular stâng, obraz stâng, zigomatic stâng, la nivel zigomatic plagă de 2,5 cm ce centrează echimoza precedentă; pe pleoapa superioară stângă, plagă de 0,5 cm; sprâncenos stânga, plagă de 0,5 cm; echimoză orbită-periorbitală bilaterală; frontal stânga, plagă cu margini neregulate în "T" inversat, de 3/2 cm; sprâncenos dreapta, plagă de 3/0,5 cm pe fond echimotic; suborbitar stânga, excoriaţie de 1,5/1 cm; temporal stânga, plagă de 8 cm cu marginile neregulate; temporo-parietal stânga, plagă de 8 cm cu margini neregulate anterior de precedenta; occipital median, plagă de 8 cm; temporal dreapta, plagă de 6 cm cu marginile neregulate; retroauricular stânga, plagă în "L" cu marginile neregulate de 4/3 cm

Din concluziile raportului medico-legal cu numărul de mai sus, a rezultat că moartea numitului P.M. a fost violentă. Ea s-a datorat hemoragiei şi dilacerării meningo-cerebrale, consecinţa unui traumatism cranio-cerebral cu fracturi cominutive de boltă şi baza craniană. Leziunile de violenţă s-au putut produce prin lovire cu corp dur. între traumatism şi deces există legătură de cauzalitate directă, necondiţionată. Sângele recoltat de la cadavru aparţine grupei sanguine « A », în sângele recoltat de la cadavru nu s-a evidenţiat prezenţa alcoolului etilic.

Deşi iniţial inculpatul P.A.C. a prezentat organelor de anchetă varianta jafului petrecut la locuinţa tatălui său, în aceeaşi zi, a revenit asupra declaraţiei şi a recunoscut săvârşirea faptei, cooperând cu organele judiciare pe care Ie-a condus în teren în vederea recuperării mijloacelor materiale de probă şi stabilirii situaţiei de fapt.

Mijloacele de probă au fost înaintate la I.M.L. Craiova - Serviciul Serologie iar în urma analizării acestora, conform buletinului de analiză serologică nr. 27 din 22 februarie 2010, a rezultat că: ţeava de aluminiu, bluza de tip hanorac, pantalonii tip blugi, draperia, recipientul cu aracet, au prezentat pete de culoare brun roşcată, fiind evidenţiat sânge de origine umană, ce aparţine grupei sanguine « A ».

Din referatul de evaluare nr. 335 din 08 martie 2010 întocmit de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Dolj a rezultat că cei doi copii ai familiei P. au crescut şi s-au dezvoltat într-un mediu caracterizat de insecuritate şi violenţă verbală şi fizică, încă de mici au fost obligaţi de tatăl lor să respecte anumite restricţii: "nu aveam voie să ieşim cu copii la joacă, mergeam numai la şcoală, nici până la magazin nu aveam voie să mergem" (P.R.M.).

În cazul inculpatului minor P.A.C. "fapta a reprezentat o manifestare de violenţă extremă pe fondul acumulării în timp a unei stări psihice deosebit de tensionate (emotivitate accentuată dublată de experienţele traumatizante din familie". În acest context, P.A.C. nu a reuşit să identifice căi alternative de acţiune prin care să evite exacerbarea conflictului.

Inculpatul P.A.C. a recunoscut şi regretat săvârşirea faptei iar întreaga situaţie de fapt este confirmată de martorii oculari R.F. şi R.D., precum şi de martorii B.I. şi P.R.M.

Din caracterizarea inculpatului P.A.C., a rezultat că acesta are vârstă de 16 ani, elev în clasa a X-a la Grupul Şcolar" Traian Vuia" din Craiova, nu are antecedente penale, iar conform referatului de evaluare întocmit de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Dolj minorul era integrat şcolar la data faptei, doreşte să urmeze în continuare cursurile şcolare, regretă fapta comisă şi îşi asumă responsabilitatea ei, iar înainte de săvârşirea infracţiunii a avut un comportament constant pozitiv, conform cu regulile şi normele sociale.

Inculpatul P.A.C. a recunoscut săvârşirea infracţiunii şi a cooperat cu organele judiciare efectuând conducerea în teren în vederea fixării şi recuperării mijloacelor materiale de probă .

M.P., soţia victimei şi P.R.M., fiica acesteia, au declarat că nu se constituie parte civilă în procesul penal.

În drept, fapta inculpatului P.A.C., care la data de 06 februarie 2010, a aplicat mai multe lovituri tatălui său, P.M., cu un corp contondent în zona capului, profitând de faptul că victima dormea iar în urma acestei lovituri s-a produs decesul acesteia, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat, prev. de art. 174, art. 175 alin. (1) lit. c) şi d) C. pen. cu aplic. art. 99 şi urm. C. pen.

Fapta inculpatului P.A.C., de a conduce în noaptea de 06/07 februarie 2010, pe drumurile publice, autoturismul marca Ford Escort cu nr., fără a poseda permis de conducere, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prev. de art. 86 alin. (1) din OUG nr. 195/2002, cu aplic. art. 99 şi urm. C. pen., în final cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

Având în vedere intervalul redus de timp din momentul din care a luat hotărârea infracţională de a suprima viaţa tatălui său şi până în momentul în care a pus-o în executare, nu s-a reţinut în sarcina inculpatului săvârşirea infracţiunii de omor calificat cu premeditare, prev. de art. 174, art. 175 lit. a) C. pen.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa a constatat că starea de fapt şi de drept stabilite prin rechizitoriu au fost corecte şi au fost reţinute ca atare, fiind dovedite cu următoarele mijloace de probă: proces verbal de cercetare la faţa locului şi planşa foto anexă, raportul de constatare medico-legală de necropsie nr. 457/A3/2010 al I.M.L. Craiova, raportul de constatare medico-legală nr. 1573/A1/2010 din 26 martie 2010 al I.M.L. Craiova, buletin de analiză serologică nr. 27 din 22 februarie 2010, declaraţiile inculpatului, declaraţiile martorilor şi înscrisuri.

Astfel, instanţa a constatat că fapta inculpatului din seara zilei de 06 februarie 2010, de a-i aplica tatălui său mai multe lovituri cu o ţeava metalică în zona capului în timp ce acesta dormea, lovituri care au dus la decesul acestuia, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat, prev. de art. 174-175 lit. c) şi d) C. pen. întrucât fapta de omor s-a săvârşit asupra unei rude apropriate şi profitând de neputinţa victimei de a se apăra (prima lovitură fiind aplicată în timp ce victima dormea).

De asemenea, fapta inculpatului de a conduce în noaptea de 06/07 februarie 2010, pe drumurile publice, autoturismul marca Ford Escort cu nr. de înmatriculare, fără a poseda permis de conducere, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prev. de art. 86 alin. (1) din OUG nr. 195/2002.

La individualizarea judiciară a pedepselor, prima instanţă a avut în vedere gradul de pericol social concret al faptelor, împrejurările şi modalităţile săvârşirii acestora, precum şi persoana inculpatului, în sensul că acesta este minor şi se află la prima abatere de natură penală.

Instanţa a reţinut în favoarea inculpatului, pentru ambele infracţiuni, circumstanţele atenuante prev. de art. 74 lit. a) şi c) C. pen., având în vedere atitudinea bună a inculpatului înainte de săvârşirea faptelor, rezultată atâta din lipsa antecedentelor penale, cât şi din declaraţiile tuturor martorilor audiaţi în cauză, care au arătat că inculpatul era un copil deosebit de cuminte şi disciplinat, respectuos, stăruitor în muncă şi în învăţătură, dar şi atitudinea sinceră a acestuia pe parcursul procesului, recunoscând şi regretând faptele săvârşite.

Din declaraţiile tuturor martorilor audiaţi în cauză, dar şi din copia mesajelor găsite în telefonul surorii inculpatului şi transmise către o prietenă a sa (filele 103-104 dosar de urmărire penală), a reieşit că victima era o persoană cu un comportament deviant, agresiv şi violent, exercitând permanent violenţe fizice şi psihice asupra ambilor copii ai săi, dar şi asupra soţiei, fiind chiar arestat o perioadă de câteva luni pentru uciderea tatălui său cu mai mulţi ani în urmă (nefiind pronunţată o hotărâre de condamnare) şi le impunea acestora tot felul de restricţii, supunându-i pe copii la muncă forţată (copiii fiind nevoiţi de vineri seara, de când veneau de la Craiova de la liceu şi până luni dimineaţa, când plecau înapoi la Craiova, să muncească în atelierul de tâmplărie pe care îl deţinea victima în curtea locuinţei din comuna Daneti, sat Daneti, jud. Dolj).

O atare atitudine a victimei a condus la acumularea unei tensiuni în familie. Această atitudine, dublată şi de ameninţarea din seara incidentului, cum că victima îl va retrage pe inculpat de la liceu pentru a munci în acel atelier, deşi inculpatul îşi dorea foarte mult să urmeze cursurile liceului, având şi medii bune (8,50), a produs o surescitare nervoasă a acestuia, răpindu-i acestuia posibilitatea de control asupra acţiunilor sale şi astfel, acesta a hotărât să-şi ucidă tatăl, punând în aplicare imediat această hotărâre, considerând că aceasta este singura cale de a scăpa de agresivitatea şi severitatea excesivă a tatălui.

Prin urmare, instanţa a reţinut ca circumstanţă atenuantă, în raport de dispoziţiile art. 74 alin. (2) C. pen., dar numai pentru infracţiunea de omor calificat şi această stare de surescitare în care s-a aflat inculpatul la momentul săvârşirii infracţiunii, surescitare determinată de atitudinea tatălui-victimă, care, aşa cum s-a arătat mai sus, exercita permanent ameninţări, violenţe fizice şi psihice asupra tuturor membrilor familiei, dar mai ales asupra inculpatului, supunându-i la muncă forţată şi impunându-le tot felul de restricţii excesive.

În atare situaţie, reţinând aceste circumstanţe atenuante, la individualizarea judiciară a pedepselor instanţa a avut în vedere şi dispoziţiile art. 76 alin. (1) lit. e) şi art. 76 alin. (2) C. pen.

Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei, instanţa a considerat, având în vedere în primul rând natura infracţiunilor săvârşite, în special cea de omor calificat, că nu se impune decât executarea pedepsei în regim de detenţie. Pe de altă parte, oricum inculpatul nu ar putea beneficia de altă modalitate, decât cea a executării în regim de detenţie întrucât nu sunt îndeplinite condiţiile pentru aplicarea oricăreia dintre instituţiile prev. de art. 81, art. 861 sau art. 867 C. pen. deoarece pedeapsa este rezultatul unui concurs de infracţiuni.

B. împotriva acestei sentinţe, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj şi inculpatul.

Prin criticile formulate, parchetul a considerat că nu s-a ţinut seama de împrejurările concrete ale comiterii faptei, de criteriile generale prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), astfel că se impune înlăturarea dispoziţiilor art. 74, art. 76 C. pen. Suplimentar, în apel, s-a solicitat reţinerea circumstanţei agravante prev. de art. 75 lit. d) C. pen., pentru că fapta a fost comisă din răzbunare, a formei continuată la infracţiunea de conducere fără permis şi, totodată, să se înlăture cheltuielile reţinute la urmărirea penală privind onorariile avocatului din oficiu.

La rândul său, inculpatul a criticat sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie, însă la şedinţa din 8 septembrie 2010, personal, asistat de avocat şi de reprezentantul legal, a învederat că îşi retrage apelul declarat.

Prin Decizia penală nr. 193 din 29 septembrie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, s-a respins apelul declarat de parchet ca nefondat, luându-se totodată act că inculpatul îşi retrage apelul declarat împotriva aceleiaşi sentinţe penale.

S-a menţinut starea de arest şi s-a dedus detenţia la zi.

C. împotriva acestei decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, criticând-o pentru netemeinicie sub aspectul greşitei individualizări a pedepsei aplicate inculpatului P.A.C., solicitând înlăturarea circumstanţelor atenuante reţinute în favoarea acestuia şi, pe cale de consecinţă, majorarea pedepsei. Cu ocazia dezbaterilor, procurorul de şedinţă a precizat că nu susţine distinct motivul de recurs scris privind omisiunea reţinerii circumstanţei agravante prev. de art. 75 lit. d) C. pen., ci solicită ca aceasta să fie avut în vedere la individualizarea pedepsei.

Decizia a mai fost criticată prin prisma criticilor din apel vizând nereţinerea formei continuate la infracţiunea de conducere fără permis şi, totodată, a greşitei obligări la plata cheltuielile judiciare ocazionate la urmărirea penală de onorariile avocatului din oficiu, deşi asistenţa juridică era obligatorie.

Examinând Decizia recurată prin prisma cazurilor de casare invocate, prev. de art. 385/9 pct. 14, 17 şi 17/1 C. proc. pen., ÎNALTA CURTE constată că recursul este nefondat.

1. Critica vizând nereţinerea formei continuate la infracţiunea de conducere fără permis este nefondată, întrucât, aşa cum corect au reţinut primele două instanţe, inculpatul a condus autoturismul o perioadă de timp relativ scurtă, între orele 2230 - 530 dimineaţa, în realizarea unei rezoluţii infracţionale singulare, spontane, luând hotărârea de merge la discotecă, apoi făcând mai multe drumuri pentru a alimenta cu benzină şi pentru a se întoarce acasă, în condiţiile descrise. Practic, inculpatul nu a condus în mod repetat, la intervale de timp suficient de mari care să denote acţiuni de conducere fără permis cu rezoluţii distincte, ci există dovezi doar în sensul activităţii infracţionale din noaptea de 6/7 februarie 2010, descrisă în considerentele instanţei de fond.

2. Este nefondată şi critica parchetului ce vizează greşita includere în cheltuielile judiciare a onorariului avocatului din oficiu de la urmărirea penală.

Primele două instanţe au reţinut corect că urmărirea penală a ocazionat cheltuieli judiciare în cuantum de 600 lei reprezentând onorariul apărătorilor din oficiu care s-au prezentat pentru inculpat, sumă la care a fost obligat inculpatul, cu acest titlu, nefiind întemeiată critica parchetului în sensul că asistenţa juridică fiind obligatorie în cauză, inculpatul nu trebuia să fie obligat la plata sumelor reprezentând onorariul avocaţilor din oficiu. Practic, procurorul face confuzie între asistenţa juridică obligatorie şi cea gratuită la care se referă teza finală a art. 191 alin. (1) C. proc. pen., împrejurarea că asistenţa juridică este obligatorie, în cazurile prev. de art 171 alin. (2) şi (3) C. proc. pen., neînsemnând că ea este şi gratuită. Situaţiile în care se acordă asistenţă gratuită sunt reglementate distinct în art. 68 din Legea nr. 51/1995, nefiind însă incidente în speţă.

3. Sub aspectul individualizării pedepsei, Înalta Curte constată că instanţa de fond a aplicat corect criteriile de individualizare prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), soluţia fiind menţinută şi de instanţa de apel.

Astfel, instanţa de fond a reţinut motivat în favoarea inculpatului circumstanţele atenuante prev. de art. 74 lit. a) şi c) C. pen., având în vedere atitudinea bună a inculpatului înainte de săvârşirea faptelor - rezultată atâta din lipsa antecedentelor penale, cât şi din declaraţiile tuturor martorilor audiaţi în cauză, care au arătat că inculpatul era un copil deosebit de cuminte şi disciplinat, respectuos, stăruitor în muncă şi în învăţătură, dar şi atitudinea sinceră a acestuia pe parcursul procesului, de recunoaştere şi regret a faptelor comise.

Totodată, prima instanţă a reţinut motivat ca circumstanţă atenuantă, în raport de dispoziţiile art. 74 alin. (2) C. pen., pentru infracţiunea de omor calificat, starea de surescitare în care s-a aflat inculpatul la momentul săvârşirii infracţiunii, surescitare determinată de atitudinea tatălui-victimă, care exercita permanent ameninţări, violenţe fizice şi psihice asupra tuturor membrilor familiei, dar mai ales asupra inculpatului, supunându-i la muncă forţată şi impunându-le tot felul de restricţii excesive. Astfel, din declaraţiile tuturor martorilor audiaţi în cauză, dar şi din copia mesajelor găsite în telefonul surorii inculpatului şi transmise către o prietenă a sa, a reieşit că victima era o persoană cu un comportament deviant, agresiv şi violent, exercitând permanent violenţe fizice şi psihice asupra ambilor copii ai săi, dar şi asupra soţiei, fiind chiar arestat o perioadă de câteva luni pentru uciderea tatălui său cu mai mulţi ani în urmă (nefiind pronunţată o hotărâre de condamnare), impunându-le acestora tot felul de restricţii, supunându-i pe copii la muncă forţată (copiii fiind nevoiţi de vineri seara, de când veneau de la Craiova de la liceu şi până luni dimineaţa, când plecau înapoi la Craiova, să muncească în atelierul de tâmplărie pe care îl deţinea victima în curtea locuinţei din comuna Daneţi, sat Daneţi, jud. Dolj).

De asemenea, a reţinut în mod pertinent că o atare atitudine a victimei a condus la acumularea unei tensiuni în familie, atitudine care, dublată şi de ameninţarea din seara incidentului, cum că victima îl va retrage pe inculpat de la liceu pentru a munci în acel atelier, deşi acesta îşi dorea foarte mult să urmeze cursurile liceului, având şi medii bune, a produs o surescitare nervoasă a inculpatului, răpindu-i acestuia posibilitatea de control asupra acţiunilor sale şi astfel acesta a hotărât să-şi ucidă tatăl şi a pus în aplicare imediat această hotărâre, considerând că este singura cale de a scăpa de agresivitatea şi severitatea excesivă a tatălui.

Or, în aceste condiţii, este mai mult decât evident că nu se poate reţine că inculpatul a săvârşit fapta din motive josnice, aşa cum a solicitat parchetul în motivele de recurs, dimpotrivă acesta a acţionat sub impulsul de moment, în starea psihică descrisă, rezultată din mijloacele de probă aflate la dosar.

Totodată, reţinând că atingerea dublului scop educativ şi preventiv al pedepsei este condiţionată de caracterul adecvat al acesteia, că prin aplicarea unei pedepse se urmăreşte să se obţină reeducarea inculpatului, în scopul prevenirii săvârşirii de noi infracţiuni, astfel că pedeapsa trebuie să fie adaptată infractorului, instanţa de fond a apreciat în mod corect că în raport de natura faptelor comise, pericolul social al acestora, împrejurările în care au fost comise şi datele ce caracterizează pozitiv persoana inculpatului, aplicarea unei pedepse privative de libertate, orientată cu un an peste minimul special prevăzut de lege, este suficientă pentru realizarea scopului pedepsei, cerut de art. 52 C. pen.

În concluzie, apreciind că individualizarea făcută de instanţa de fond este justă atât sub aspectul cuantumului pedepsei cât şi al modalităţii de executare, Înalta Curte va respinge recursul declarat de parchet, apreciind că pedeapsa aplicată este aptă să asigure reeducarea inculpatului, prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni dar şi o constrângere corespunzătoare încălcării legii penale.

Pentru toate aceste considerente, având în vedere şi faptul că nu există motive de casare care să fie luate în considerare din oficiu, conform dispoziţiilor art. 385/9 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte, în baza art. 385/15 pct.1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva deciziei penale recurate.

Conform dispoziţiilor art. 385/16 alin. (2) C. proc. pen. se va computa durata arestării preventive, la zi.

În baza dispoziţiilor art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva deciziei penale nr. 193 din 29 septembrie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori privind pe intimatul inculpat P.A.C.

Deduce din cuantumul pedepsei aplicate intimatului inculpat P.A.C., durata reţinerii şi arestării preventive de la 07 februarie 2010 la 15 decembrie 2010.

Onorariul parţial al apărătorului desemnat din oficiu intimatului inculpat până la prezentarea apărătorului ales în sumă de 100 lei se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 decembrie 2010.

← ICCJ. Decizia nr. 1470/2010. Penal  ICCJ. Decizia nr. 4564/2010. Penal. înlocuirea măsurii... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 4548/2010. Penal