ICCJ. Decizia nr. 4474/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4474/2010
Dosar nr. 700/59/2010
Şedinţa publică din 10 decembrie 201.
Asupra recursurilor penale de faţă;
Examinând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 193/PI din 13 septembrie 2010 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, s-a respins ca nefondată plângerea formulată de petenţii S.M. şi S.L. împotriva Rezoluţiilor Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara nr. 581/II/2/2010 şi nr. 734/P/2009 şi au fost obligaţi petenţii la câte 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut că rezoluţiile atacate sunt temeinice şi legale, că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor de uzurpare de calităţi oficiale, prevăzută de art. 240 C. pen., abuz în serviciu prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi purtare abuzivă, prevăzută de art. 250 C. pen. pentru care s-a formulat plângere penală împotriva intimatului M.D.A., că nu se poate reţine că intimatul a exercitat profesia de executor judecătoresc în mod abuziv până la data de 29 martie 2010.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat recurs petenţii S.M. şi S.L., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, întrucât:
- s-a reţinut starea de fapt reală, dar se apreciază în mod greşit dispoziţiile legale aplicabile stării de fapt reţinute;
- se fac aprecieri subiective fără a indica temeiul de drept al acestor aprecieri, precum: o pensionare a avut loc pentru activitatea de executor judecătoresc desfăşurată anterior, fără a indica temeiul de drept care prevede aceasta posibilitate
- reţine ca fiind valid argumentul numitului M.D.A., privind dreptul de a cumula pensia si veniturile realizate din executarea profesiei de executor judecătoresc;
- nu se indică temeiul de drept sau vreun alt aspect legal care să reţină ca fiind validă această apărare;
- parchetul a apreciat că încetarea activităţii de executor este legală doar după emiterea Ordinului nr. 914/C/2010.
S-a susţinut că procurorul a ignorat toate probele depuse la dosar, nu a făcut referire la aceste probe şi a interpretat dispoziţiile art. 22 alin. (1) lit. B) din Legea nr. 188/2000 si a art. 47 din Regulamentul de aplicare al Legii nr. 188/2000, texte deosebit de clare şi relevante în cauză.
Obligaţia de a înştiinţa Camera Executorilor Judecătoreşti despre pensionarea sa, revenea în exclusivitate intimatului. Omisiunea de a proceda astfel, în vederea aplicării dispoziţiilor art. 22 lit. B) din Legea nr. 188/2000 şi, pe cale de consecinţă, răspunderea în privinţa neemiterii Ordinului de încetare a calităţii de executor judecătoresc revine în totalitate acestuia.
S-a mai arătat că fapta numitului M.D.A. întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 248 C. pen., care arată: „Fapta funcţionarului public, care, în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu, cu ştiinţă nu îndeplineşte un act ori îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o tulburare însemnată bunului mers al unui organ sau al unei instituţii de stat ori al unei unităţi din cele la care se referă art. 145 sau o pagubă patrimoniului acestuia."
Astfel, acesta cu ştiinţă nu a depus actele de pensionare la camera Executorilor Judecătoreşti Timişoara şi astfel Ministerul Justiţiei nu a putut fi informat în legătură cu situaţia sa.
Acest fapt a determinat funcţionarea ilegală a lui M.D.A., începând cu 08 august 2001, în funcţia de executor judecătoresc.
S-a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii primei instanţe şi, în rejudecare, admiterea plângerii formulate, desfiinţarea rezoluţiilor atacate şi trimiterea cauzei la procuror, în vederea începerii urmăririi penale împotriva intimatului pentru infracţiunile pentru care s-a formulat plângere penală.
Recursul este nefondat.
Analizând hotărârea recurată, actele şi lucrările dosarului, prin prisma motivelor invocate de petenţi, dar şi a dispoziţiilor art. 3856 alin. (3) C. proc. pen. cu referire la art. 2781 C. proc. pen., constată că aceasta este legală şi temeinică.
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 2781 alin. (7) C. proc. pen., „Judecătorul, soluţionând plângerea, verifică rezoluţie sau ordonanţa atacată, pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei şi a oricăror înscrisuri noi prezentate".
Prin prisma acestor dispoziţii legale, instanţa de fond, învestită cu soluţionarea plângerii formulată de petenţi împotriva rezoluţiilor procurorului de netrimitere în judecată a intimatului M.D. pentru infracţiunile reclamate a dispus, în mod corect, conform dispoziţiilor art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., respingerea acesteia ca nefondată.
S-a reţinut în mod just că la data de 18 noiembrie 2009 a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara plângerea numiţilor S.M. şi S.L. prin care aceştia reclamau săvârşirea infracţiunilor de abuz în servicii, fals în declaraţii, evaziune fiscală şi complicitate la evaziune fiscală de către numitul M.D.A., executor judecătoresc.
Potrivit plângerii, intimatul M.D.A., executor judecătoresc, s-ar ocupa cu activităţi de cămătărie, împrumutând diverse sume de bani cu dobândă şi ar fi pus în executare silită mai multe contracte cu privire la care avea cunoştinţă că sunt false, respectiv că suma menţionată ca împrumutată, conţine în fapt şi dobânda.
Din declaraţiile petentului, S.M. din 16 decembrie 2009, rezultă că acesta a împrumutat de la numitul M.D.A. suma de 15.000 Euro, care era purtătoarea unei dobânzi de 5 %/lună. Suma împrumutată era în fapt mai mică, dar cea menţionată în contract cuprindea şi dobânda. Ulterior, acesta a mai împrumutat, în aceleaşi condiţii, diverse sume de bani de la numiţii G.I.M. şi V.A.G., persoane pe care le-a cunoscut tot prin intermediul numitului M.D.A.
Împrumuturile au fost garantate cu imobilul proprietatea mandanţilor garanţi ipotecari R.M.E. şi S.A., situat în Timişoara, judeţul Timiş, înscris în C.F. nr. 4530 şi întrucât, la scadenţă, S.M. nu a restituit suma menţionată în contracte, s-a procedat la executarea silită imobiliară.
Din conţinutul plângerii formulate rezultă că numitul M.D.A. a continuat să-şi exercite activitatea în calitate de executor judecătoresc şi după pensionarea acestuia intervenită în cursul anului 2004, săvârşind astfel infracţiunea de uzurpare de calităţi oficiale.
Din actele depuse la dosarul cauzei rezultă că numitul M.D. i-a împrumutat suma de 15.000 Euro lui S.M., iar numiţii G.I.M., C.M. şi V.A.G. au împrumutat-o pe numita S.L. şi aceste împrumuturi au fost garantate cu imobilul proprietatea împrumutatei, situat în Timişoara.
Având în vedere că aceste contracte de împrumut au fost încheiate în formă autentică consfinţind astfel voinţa părţilor care le-au semnat după citire („redactat, semnat şi autentificat la sediul biroului notarial şi semnat de părţi după citirea acestuia" – menţiune inserată în fiecare contract de împrumut), rezultă, aşa cum în mod corect a reţinut şi instanţa de fond, că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor de fals în declaraţii prevăzută de art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP), evaziune fiscală prevăzută de art. 3-9 din Legea nr. 241/2005 şi complicitate la evaziune fiscală prevăzută de art. 26 raportat la art. 3-9 din Legea nr. 241/2005.
În ceea ce priveşte faptul că intimatul M.D. a continuat să-şi exercite activitatea în calitate de executor judecătoresc şi după pensionarea acestuia intervenită în cursul anului 2004 şi ar fi săvârşit astfel infracţiunile de uzurpare de calităţi oficiale prevăzută de art. 240 C. pen., abuz în serviciu prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi purtare abuzivă prevăzută de art. 250 C. pen., în urma analizei textelor legale incidente în materie precum şi a actelor existente la dosarul cauzei, rezultă că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor reclamate sub aspectul laturii obiective.
Din adresa Casei judeţene de Pensii Timiş - Direcţia Stabiliri şi Plăţi Prestaţii nr. 27566 din 02 noiembrie 2009 rezultă că intimatul are calitatea de pensionar pentru munca depusă şi limită de vârstă începând cu data de 08 august 2001. În perioada 10 mai 2001 – 08 august 2001 a beneficiat de pensie anticipată. Prin Decizia nr. 204936 din 21 februarie 2002 a fost stabilită pensia pentru munca depusă şi limită de vârstă conform Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale.
Articolul 22 alin. (1) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti prevede că încetarea calităţii de executor judecătoresc are loc:
a) la cerere;
b) prin pensionare sau în cazul constatării incapacităţii de muncă, în condiţiile legii.
Potrivit alin. (2) „Încetarea calităţii de executor judecătoresc se constată sau se dispune, după caz, de ministrul justiţiei, la solicitarea Consiliului Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti sau din oficiu."
Articolul 47 din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti prevede că:
„Încetarea calităţii de executor judecătoresc se constată sau se dispune, după caz, de ministrul justiţiei, după cum urmează:
b) în cazul prevăzut la art. 22 alin. (1) lit. b), la data pensionării, respectiv a constatării incapacităţii de muncă, potrivit procedurii legale."
De altfel, în cadrul contestaţiei la executare înregistrată la Judecătoria Timişoara, petentul S.M. a sesizat faptul că numitul M.D.A. îşi desfăşoară activitatea cu încălcarea legii, întrucât exercită profesia de executor judecătoresc deşi s-a pensionat anterior din sistemul public de pensii, iar instanţa a solicitat punctul de vedere al Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti şi s-a adresat Direcţiei Servicii Conexe din cadrul Ministerului Justiţiei.
Prin ordinul nr. 914/C din 29 martie 2010 al Ministrului Justiţiei s-a dispus încetarea calităţii de executor judecătoresc, prin pensionare, a intimatului, executor judecătoresc în circumscripţia Judecătoriei Timişoara, Camera Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Timişoara.
Intimatul M.D.A. a declarat că s-a pensionat din sistemul public de pensii pentru limită de vârstă în urma îndeplinirii stagiului de cotizare (42 de ani) fără a intenţiona să se pensioneze din activitatea de executor judecătoresc. Totodată, a menţionat că prin ordinul nr. 685/2001 al Ministrului Justiţiei a fost numit executor judecătoresc, astfel încât pensionarea sa a intervenit pentru activitatea desfăşurată anterior şi nu ca urmare a exercitării profesiei independenţe de executor judecătoresc în conformitate cu Legea nr. 188/2000. Astfel, executorii judecătoreşti exercită o activitate liberală, această categorie profesională putând cumula pensia cu veniturile realizate dintr-o altă activitate.
Aşadar, cum pensionarea executorului judecătoresc M.D.A. din activitatea de executor judecătoresc a intervenit doar în urma ordinului Ministrului Justiţiei nr. 914/C din 29 martie 2010 rezultă că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor de uzurpare de calităţi oficiale prevăzută de art. 240 C. pen., abuz în serviciu prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi purtare abuzivă prevăzută de art. 250 C. pen.
În raport de considerentele arătate, criticile recurenţilor petenţi sunt nefondate, întrucât prima instanţă a verificat rezoluţia de netrimitere în judecată a intimatului M.D., în mod legal şi temeinic, pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarului cauzei, constatând în mod just că plângerea formulată de aceştia este nefondată.
Aşa fiind, vizând şi dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. cu referire la art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de petenţii S.M. şi S.L. împotriva sentinţei penale nr. 193/PI din 13 septembrie 2010 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, pe care o menţine ca legală şi temeinică.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., urmează a dispune obligarea recurenţilor petenţi la plata cheltuielilor judiciare către stat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de petiţionarii S.M. şi S.L. împotriva sentinţei penale nr. 193/Pi din 13 septembrie 2010 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Obligă recurenţii petiţionari la plata sumei de câte 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 decembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4435/2010. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 1466/2010. Penal → |
|---|
