ICCJ. Decizia nr. 4465/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4465/2010
Dosar nr. 539/102/2009
Şedinţa publică din 10 decembrie 2010
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 26 din 22 februarie 2010, pronunţată de Tribunalul Mureş, în baza art. 345 alin. (1) şi (3) C. proc. pen. şi art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. b1) din acelaşi cod, a fost achitat inculpatul V.D.O. pentru săvârşirea infracţiunii de evadare, în stare de recidivă postcondamnatorie prev. de art. 269 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) din acelaşi cod.
În baza art. 181 alin. (3) rap. la art. 91 lit. c) C. pen., instanţa a aplicat inculpatului o sancţiune cu caracter administrativ a amenzii de 300 RON.
Inculpatul a fost obligat la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarea situaţie de fapt:
Inculpatul V.D.O. a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă prin Sentinţa penală nr. 478 din 2 noiembrie 2007 a Judecătoriei Reghin, instanţă care a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 581/2007, iar la data de 28 februarie 2008, inculpatul a fost încarcerat în Penitenciarul Târgu Mureş.
Inculpatul a executat pedeapsa în regim semideschis şi ca urmare a comportamentului corespunzător a fot recompensat, potrivit art. 68 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 275/2006, cu o permisiune de ieşire din penitenciar pe o perioadă de 3 zile, de la 3 iulie 2008 ora 1700 la 6 iulie 2008 ora 1700. La plecare în permisiune inculpatul a luat cunoştinţă de obligaţiile şi interdicţiile pe care le are în perioada părăsirii penitenciarului, sens în care a semnat şi un angajament, iar după părăsirea locului de detenţie, s-a deplasat la domiciliu, unde, împreună cu familia şi rudele a consumat băuturi alcoolice în mod exagerat şi a revenit la penitenciar la data de 8 iulie 2008, orele 600, aşa cum rezultă din registrul de intrări -ieşiri al instituţiei.
În cursul cercetării judecătoreşti, inculpat a fost eliberat condiţionat din executarea pedepsei aplicate anterior şi a plecat la muncă în străinătate.
Instanţa, analizând trăsăturile esenţiale ale infracţiunii de evadare a constatat că fapta săvârşită de inculpat este lipsită de una din cele trei trăsături esenţiale, respectiv pericolul social, pentru a fi apreciată ca infracţiune. Fapta inculpatului de a se întoarce din permisia acordată cu întârziere, chiar şi motivată de petrecerea cu familia şi consumul exagerat de alcool se circumscria conţinutul infracţiunii de evadare săvârşită cu intenţie indirectă, în sensul că inculpatul a realizat că săvârşeşte o acţiune nepermisă care aduce atingere înfăptuirii justiţiei, rezultat pe care, chiar dacă nu l-a urmărit, a acceptat riscul producerii lui. Totodată, instanţa a constatat că inculpatul nu a săvârşit fapta prin părăsirea în mod ilegal a locului de deţinere, prin scăpare de sub escortă sau în formele agravante prevăzute de lege, iar scopul urmărit de acesta nu a fost acela de a se sustrage de la executarea pedepsei închisorii, ci doar a continuat petrecerea după expirarea timpului de permisie, fără a crea o stare puternică de pericol în desfăşurarea normală a activităţii înfăptuirii justiţiei.
S-a mai ţinut seama de faptul că inculpatul a lucrat înainte de încarcerare, precum şi ulterior, iar în timpul executării pedepsei a beneficiat de regim semideschis de executare datorită comportamentului pe care l-a avut. După revenirea în penitenciar, inculpatul a avut o atitudine la fel de pozitivă faţă de muncă, a câştigat 64 zile prin munca prestată şi prin Sentinţa penală nr. 444/2009 a Judecătoriei Aiud a fost liberat condiţionat.
În plan administrativ, după întoarcerea la penitenciar cu o întârziere de 37 ore, i s-a aplicat inculpatului sancţiunea suspendării dreptului de a primi vizite pe o perioadă de trei luni şi a fost amânat cu alte două luni de către Comisia de propuneri pentru liberări condiţionate.
În sfârşit, în timpul urmăririi penale, inculpatul a avut o atitudine sinceră, de recunoaştere a faptei, pe care a regretat-o, astfel că toate acestea au format convingerea instanţei că fapta inculpatului, aşa cum a fost descrisă, nu prezintă gradul de pericol social al infracţiunii de evadare şi aplicarea unei amenzi administrative în sumă de 300 RON este de natură să asigure reeducarea inculpatului.
Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin Decizia penală nr. 41/A din 10 iunie 2010 a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureş împotriva Sentinţei penale nr. 26 din 22 februarie 2010 a Tribunalului Mureş, a desfiinţat în totalitate sentinţa primei instanţe şi rejudecând cauza pe fond:
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. b) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul V.D.O. pentru săvârşirea infracţiunii de evadare prev. de art. 269 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) din acelaşi cod.
Instanţa a înlăturat din sentinţa apelată dispoziţiile privind achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. b1) C. proc. pen. şi dispoziţiile art. 181 alin. (3) rap. la art. 91 lit. c) C. pen., cu privire la aplicarea sancţiunii cu caracter administrativ de 300 RON şi obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare în primă instanţă, care, împreună cu cele din apel, rămân în sarcina statului.
În apelul parchetului s-a criticat soluţia instanţei de fond care, în mod greşit a apreciat că fapta inculpatului nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni şi i-a aplicat o sancţiune cu caracter administrativ constând în amendă în sumă de 300 RON, impunându-se aplicarea unei pedepse pentru infracţiunea săvârşită.
Pentru a decide astfel, instanţa de control judiciar a stabilit că prima instanţă a reţinut o stare de fapt corectă, în sensul că inculpatul, aflat în executarea unei pedepse de 2 ani închisoare la Penitenciarul Târgu Mureş, a beneficiat de o permisiune de a ieşi din penitenciar o perioadă de 3 zile de la 3 iulie 2008 ora 1700 la 6 iulie 2008 ora 1700, dar s-a întors la data de 8 iulie 2007 orele 600, cu o întârziere de 37 ore, dar a considerat că fapta inculpatului de a nu se întoarce la penitenciar la data şi ora stabilită nu constituie infracţiunea de evadare, deoarece nu este îndeplinită latura obiectivă a acestei infracţiuni prev. de art. 269 alin. (1) C. pen., întrucât inculpatul nu a evadat dintr-o stare legală de reţinere sau deţinere, iar omisiunea de a se întoarce la penitenciar la data şi ora stabilită poate constitui eventual o abatere disciplinară prev. de Legea nr. 275/2006, inculpatul fiind de altfel şi sancţionat în acest sens.
În acest context, instanţa de control judiciar a apreciat că apelul procurorului este întemeiat, doar pentru considerentele arătate şi nu pentru cele invocate în scris şi oral.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureş, întemeiat pe prev. art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen. şi a susţinut că achitarea inculpatului dispusă de instanţa de apel este greşită, întrucât fapta inculpatului de a se fi întors la penitenciar cu o întârziere de 37 ore dintr-o permisie de 3 zile, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de evadare, atât sub aspectul laturii obiective cât şi al laturii subiective.
În cadrul dezbaterii recursului, procurorul de şedinţă de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a retras recursul declarat în cauză.
Potrivit disp. art. 3854 alin. (2) teza a II-a C. proc. pen., părţile pot retrage recursul în condiţiile art. 369 din acelaşi cod, fiind îndeplinită cerinţa prev. de alin. (3) din aceste din urmă prevederi, în sensul că recursul a fost retras de procurorul ierarhic celui care l-a declarat.
Fiind respectate dispoziţiile art. 369 alin. (3) C. proc. pen., Curtea urmează a lua act de retragerea recursului solicitat de procuror.
În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Ia act de retragerea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureş împotriva Deciziei penale nr. 41/A din 10 iunie 2010 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, privind pe inculpatul V.D.O.
În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 decembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1032/2010. Penal. Cerere de transfer de... | ICCJ. Decizia nr. 4468/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
