ICCJ. Decizia nr. 4461/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4461/2010
Dosar nr. 3172/98/2010
Şedinţa publică din 10 decembrie 2010
Asupra recursului de faţă:
În baza actelor şi lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 223/F din 14 iulie 2010 pronunţată de Tribunalul Ialomiţa în Dosarul nr. 3172/98/2010, în temeiul art. 20 raportat la art. 174 - 175 lit. c) C. pen. a fost condamnat inculpatul B.G. studii - 8 clase, fără antecedente penale), la pedeapsa de 9 ani închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pentru comiterea infracţiunii de tentativă la omor calificat.
În temeiul art. 112 lit. a) şi art. 113 C. pen. a fost obligat inculpatul la tratament medical până la însănătoşire, tratamentul urmând a fi efectuat şi în timpul executării pedepsei închisorii.
În temeiul art. 350 C. proc. pen. s-a menţinut starea de arest a inculpatului şi în temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a scăzut din durata pedepsei închisorii perioada reţinerii şi arestării preventive de la 30 martie 2010 la zi.
În temeiul art. 71 C. pen., pe durata executării pedepsei închisorii a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În temeiul art. 14 şi 346 C. proc. pen., art. 998 C. civ. şi art. 313 din Legea nr. 95/2006 modificată prin O.U.G. nr. 72 din 20 septembrie 2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, a fost obligat inculpatul la despăgubiri în cuantum de 8.311,20 RON către S.C.U. B.A. Bucureşti.
În temeiul art. 7 din Legea nr. 76 din 08 aprilie 2008 privind organizarea şi funcţionarea Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat în vederea introducerii profilelor genetice în S.N.D.G.J.
A fost obligat inculpatul la 2.500 RON cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Inculpatul B.G. şi partea vătămată B.M. au domiciliul în comuna S. şi sunt căsătoriţi din anul 1973, având împreună 5 copii, toţi majori.
În prima parte a zilei de 03 decembrie 2009 inculpatul a mers cu căruţa în oraşul Ţăndărei pentru rezolvarea unor probleme personale şi a revenit acasă în jurul orei 1400, interval de timp în care băuse 200 ml. ţuică şi un litru vin. Sub pretextul că soţia sa - partea vătămată B.M. - nu i-a deschis poarta, inculpatul a intrat cu căruţa în curte şi a început să o lovească, mai întâi cu pumnii şi picioarele, iar apoi cu o furcă şi o bâtă, loviturile aplicate vizând practic toate zonele anatomice ale corpului, nici intervenţia verbală a unor vecini, nereuşind să schimbe atitudinea inculpatului.
Inculpatul şi-a bătut soţia în mai multe reprize, pe durata a câtorva ore, folosind o furcă şi o bâtă, bâtă care s-a şi rupt la unul din capete, intervenţia verbală a martorilor neavând alt efect decât întreruperea temporară a agresiunii exercitate de inculpat.
Urmare apelului telefonic al unui martor, partea vătămată B.M. a fost ridicată de ambulanţă în stare de inconştienţă şi transportată la S.C.U. B.A. Bucureşti., fiind spitalizată în perioada 04 - 14 decembrie 2009. Conform menţiunilor cuprinse în Foaia de Observaţie şi în biletul de externare, B.M. a suferit 11 leziuni (hematom subdural acut emisfer stâng, fracturi costale, claviculare, de rotulă şi tibie stângă etc.), medico-legal, concluzionându-se că leziunile traumatice suferite de partea vătămată s-au putut produce prin loviri repetate cu un corp dur, au necesitat pentru vindecare 65 - 70 zile de îngrijiri medicale, hematomul subdural acut de emisfer stâng care a impus intervenţie chirurgicală de urgenţă punând în primejdie viaţa victimei.
Din declaraţiile martorilor şi ale persoanei vătămate instanţa de fond a reţinut că inculpatul şi-a bătut soţia şi anterior datei de 3 decembrie 2009, folosind diverse obiecte cum ar fi bâtă, furcă, lopată, furtun de cauciuc etc., partea vătămată fiind nevoită să se refugieze la cunoştinţe sau la rude pentru a scăpa de comportarea violentă a inculpatului.
În cauză s-a dispus şi s-a efectuat o expertiză medico-legală psihiatrică inculpatului, concluzia fiind aceea că inculpatul prezintă diagnosticul ";tulburare organică de personalitate pe fond mixt toxietilic şi vascular cu deteriorare cognitivă incipientă";, având discernământul diminuat în raport cu fapta pentru care este cercetat, recomandându-se măsuri conform art. 113 C. pen.
În raport de situaţia de fapt dedusă judecăţii, în sarcina inculpatului B.G. s-a reţinut vinovăţia pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat prev. şi ped. de art. 20 rap. la art. 174 - 175 lit. c) C. pen.
La individualizarea judiciară a pedepsei aplicată inculpatului, tribunalul a avut în vedere criteriile generale de individualizare legală prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi anume, dispoziţiile părţii generale ale Codului penal, limitele de pedeapsă prevăzute în partea specială, gradul de pericol social al faptei, persoana infractorului şi împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Fapta comisă de inculpat a fost apreciată de către judecătorul fondului ca având un pericol social sporit în condiţiile în care, acesta şi-a lovit cu bestialitate soţia timp de aproape trei ore cu diferite obiecte, bâtă, furcoi, lopată, furtun de cauciuc, în toate părţile anatomice ale corpului după care a lăsat-o căzută la pământ în stare de inconştienţă şi desfigurată, plecând pe izlazul comunei să-şi aducă vaca acasă.
Având în vedere condiţiile concrete în care a fost comisă fapta, chiar dacă inculpatul a recunoscut săvârşirea ei, instanţa de fond a considerat că nu se justifică în niciun mod reţinerea în favoarea inculpatului de circumstanţe atenuante şi că scopul pedepsei, aşa cum este definit în art. 52 C. pen., poate fi atins prin executarea acesteia în condiţii de penitenciar. Pe lângă pedeapsa principală de 9 ani închisoare, inculpatului i s-a aplicat şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. şi ped. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 4 ani.
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), din durata pedepsei închisorii s-a dedus reţinerea şi arestarea preventivă de la 30 martie 2010 la zi.
În ce priveşte latura civilă a cauzei, inculpatul a fost obligat la plata sumei de 8.311,20 RON către S.C.U. B.A. Bucureşti., reprezentând cuantumul cheltuielilor de spitalizare ocazionate de asistenţa medicală acordată părţii vătămate.
Împotriva sentinţei a declarat apel inculpatul B.G., care a solicitat desfiinţarea acesteia şi, în rejudecare, reindividualizarea pedepsei în sensul reducerii cuantumului acesteia. În susţinerea orală a apelului, inculpatul prin apărătorul ales, a arătat că pedeapsa este prea severă în raport de circumstanţele reale ale comiterii faptei şi de circumstanţele sale personale, solicitând aplicarea unei pedepse orientată spre minimul special sau reţinerea dispoziţiilor art. 74 C. pen. În subsidiar, inculpatul a invocat şi un alt motiv de apel, făcând referire la dispoziţiile art. 3859 pct. 21 C. proc. pen., în sensul că în dosar nu a existat parte vătămată şi nu înţelege de ce s-a dispus citarea părţii vătămate în această fază procesuală.
Prin Decizia penală nr. 193/A din 16 septembrie 2010, pronunţată în Dosarul penal nr. 3172/98/2010, Curtea de Apel Bucureşti a admis apelul formulat de inculpatul B.G. împotriva Sentinţei penale nr. 223/F din data de 14 iulie 2010 a Tribunalului Ialomiţa şi, în fond, rejudecând, în baza art. 20 C. pen. rap. la art. 174 - 175 lit. c) C. pen. l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 7 ani şi 6 luni închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În temeiul art. 71 C. pen., pe durata executării pedepsei închisorii s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
Instanţa de apel a menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei, în baza art. 383 alin. (11) C. proc. pen. rap. la art. 350 din acelaşi cod a menţinut arestarea preventivă a inculpatului apelant, iar în temeiul art. 383 alin. (2) C. proc. pen. rap. la art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada prevenţiei de la 30 martie 2010 la zi.
În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare s-a dispus a rămâne în sarcina statului.
În considerentele deciziei, instanţa de apel a reţinut că tribunalul a stabilit corect situaţia de fapt rezultată din întreg ansamblul probator administrat în cauză în ambele faze ale procesului penal şi din care rezultă, fără putinţă de tăgadă, că în ziua de 3 decembrie 2009, inculpatul B.G. i-a aplicat părţii vătămate B.M., soţia sa, mai multe lovituri cu pumnii şi cu picioarele, iar apoi cu o furcă şi cu o bâtă, inclusiv în zona capului, consecinţa loviturilor fiind producerea unui hematom subdural care a impus intervenţie chirurgicală. Leziunile suferite de partea vătămată au necesitat pentru vindecare un număr de 65 - 70 zile de îngrijiri medicale şi i-au pus viaţa în primejdie.
Cât priveşte individualizarea judiciară a pedepsei, instanţa de apel a reţinut că, într-adevăr, fapta prezintă un grad de pericol social ridicat, reliefat prin modul şi mijloacele de comitere şi prin urmările produse însă, în acelaşi timp, nu pot fi omise celelalte criterii cumulative prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi anume împrejurările comiterii infracţiunii (atât inculpatul cât şi partea vătămată se aflau în stare de ebrietate), circumstanţele personale ale inculpatului (necunoscut cu antecedente penale, potrivit declaraţiilor martorilor i-a mai aplicat corecţii fizice soţiei şi anterior), atitudinea sinceră manifestată pe întreg parcursul procesului penal şi, nu în ultimul rând, afecţiunile psihice de care inculpatul suferă, certificate de expertiza medico-legală psihiatrică efectuată în cauză, care concluzionează că inculpatul a avut discernământul diminuat în raport cu fapta comisă.
În raport de criteriile sus-menţionate, constatând că însăşi partea vătămată s-a prezentat în faţa Curţii şi a declarat că îl iartă pe inculpat, solicitând ca instanţa să dea dovadă de clemenţă faţă de acesta, instanţa de prim control judiciar a apreciat că scopul preventiv-educativ al pedepsei se poate realiza şi prin aplicarea unei pedepse situată la limita minimă prevăzută de textul sancţionator.
Celălalt caz de desfiinţare a hotărârii invocat de către apărare s-a apreciat că nu poate fi primit, lipsa de procedură cu partea vătămată în faţa instanţei de fond neputând fi invocată decât de către partea în raport cu care s-a produs vicierea procedurii (cu consecinţa vătămării acesteia), cu atât mai mult cu cât partea vătămată s-a prezentat în faţa Curţii de apel şi nu a menţionat vreo eventuală vătămare care i-ar fi fost cauzată prin necitarea sa în faţa instanţei de fond.
Împotriva deciziei a declarat recurs inculpatul B.G. care, prin apărătorul ales a solicitat reţinerea prevederilor art. 74 C. pen., cu consecinţa reducerii cuantumului pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, invocând cazul de casare prev. de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. În ultimul cuvânt, recurentul inculpat a susţinut că a recunoscut comiterea infracţiunii, nu are antecedente penale, are cinci copii şi nu prezintă pericol public, aspecte care în opinia sa se circumscriu noţiunii de circumstanţe atenuante judiciare ce se impun a fi reţinute în cauză cu consecinţa reducerii cuantumului pedepsei stabilit de instanţa de apel.
Examinând hotărârea atacată, atât prin prisma motivelor invocate de inculpat, care în drept se încadrează în cazul de casare prev. de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., cât şi din oficiu în conformitate cu dispoziţiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.
Instanţa de fond şi instanţa de prim control judiciar au stabilit în mod corect situaţia de fapt, astfel cum aceasta rezultă din probele administrate atât în cursul urmăririi penale, cât şi în faza cercetării judecătoreşti, vinovăţia recurentului inculpat şi încadrarea juridică a infracţiunii dedusă judecăţii.
Este necontestată împrejurarea că în ziua de 3 decembrie 2009, cu intenţie, recurentul inculpat i-a aplicat părţii vătămate care este soţia sa, mai multe lovituri, iniţial cu pumnii şi cu picioarele, iar apoi cu o furcă şi o bâtă, inclusiv în zona capului, cauzându-i multiple leziuni grave, inclusiv un hematom subdural care a impus intervenţie chirurgicală şi care a pus în primejdie viaţa victimei. Pentru vindecarea leziunilor suferite, partea vătămată a avut nevoie de 65 - 70 zile de îngrijiri medicale.
În ce priveşte individualizarea pedepsei, Înalta Curte, constată că instanţa de apel a dat eficienţa cuvenită criteriilor generale prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), executarea de către recurent a unei pedepse de 7 ani şi 6 luni închisoare, care reprezintă minimul prevăzut de lege în cazul tentativei la infracţiunea de omor calificat, fiind de natură a-şi atinge scopul preventiv şi educativ al pedepsei cerut de art. 52 C. pen. şi de a contribui la reeducarea inculpatului.
Circumstanţele personale ale inculpatului invocate în susţinerea recursului au fost avute în vedere de către instanţa de apel care a redus pedeapsa iniţială aplicată inculpatului de către instanţa de fond de la 9 ani închisoare la limita minimă prevăzută de lege.
În cauză nu se justifică reţinerea în favoarea recurentului inculpat de circumstanţe atenuante judiciare, aşa cum acesta a solicitat deoarece, între criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) se înscriu, pe lângă datele ce caracterizează persoana inculpatului şi împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Or, din declaraţiile martorilor S.V., M.D., D.M. şi C.C., rezultă că recurentul inculpat obişnuia să o bată în mod frecvent pe partea vătămată, iar în ziua de 3 decembrie 2009, a lovit-o în mai multe reprize, timp de câteva ore, mai întâi cu pumnii şi cu picioarele, apoi cu o furcă şi o bâtă care s-a şi rupt la unul din capete, în toate zonele corpului, inclusiv în regiunea capului, viaţa victimei fiind salvată numai datorită intervenţiei medicilor de la ambulanţă, care au fost anunţaţi telefonic de către martorul M.D. Agresivitatea cu care inculpatul şi-a lovit soţia pe care a lăsat-o căzută la pământ în stare de inconştienţă şi desfigurată demonstrează - contrar celor susţinute de inculpat - periculozitatea deosebită a acestuia.
Recunoaşterea anumitor împrejurări ca şi circumstanţe atenuante judiciare nu este posibilă decât dacă, împrejurările luate în considerare, reduc în asemenea măsură gravitatea faptei în ansamblu, sau caracterizează favorabil persoana făptuitorului de o asemenea manieră încât, numai aplicarea unei pedepse sub minimul special este de natură a satisface în cazul concret, imperativul justei individualizări a pedepsei. Astfel, ";conduita bună"; în sensul art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. nu se reduce, în mod exclusiv, la absenţa antecedentelor penale invocată de inculpat în susţinerea recursului.
Prin urmare, Înalta Curte, apreciază ca neîntemeiată cererea inculpatului, care solicită reţinerea de circumstanţe atenuante şi neconstatând din oficiu alte motive de nelegalitate şi netemeinicie a deciziei atacate, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge, ca nefondat recursul formulat în cauză.
În conformitate cu dispoziţiile art. 38517 alin. (2) C. proc. pen., din pedeapsa aplicată recurentului inculpat se va deduce durata reţinerii şi arestării preventive de la 30 martie 2010 la 10 decembrie 2010.
Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat B.G. va fi obligat la plata sumei de 250 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.G. împotriva Deciziei penale nr. 193/A din 16 septembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 30 martie 2010 la 10 decembrie 2010.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 250 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 decembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1026/2010. Penal. Infracţiuni la regimul... | ICCJ. Decizia nr. 4464/2010. Penal. Luare de mită (art. 254... → |
|---|
