ICCJ. Decizia nr. 4469/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4469/2010
Dosar nr. 6898/2/2010
Şedinţa publică din 10 decembrie 2010
Asupra recursului de faţă:
În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 292/F din 28 septembrie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 6898/2/2010 (2078/2010), Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de petenta M.A., împotriva Rezoluţiei din 27 mai 2010, dispusă în Dosarul nr. 397/P/2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi a Rezoluţiei din 7 iulie 2010, dispusă în Dosarul nr. 1311/II-2/2010 de procurorul general al aceluiaşi parchet, rezoluţii pe care le-a menţinut.
Pentru a adopta această sentinţă, instanţa de fond a reţinut următoarele:
La data de 12 martie 2010, petenta M.A. a formulat plângere penală împotriva numitei R.A.A., judecător la Tribunalul Bucureşti pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, favorizarea infractorului şi înşelăciune prev. de art. 246, art. 264 şi art. 215 alin. (2) C. pen., constând în aceea că în calitate de judecător a efectuat cercetarea judecătorească în Dosarul nr. 43247/3/2009 şi a pronunţat Sentinţa penală nr. 34 din 19 ianuarie 2010 a Tribunalului Bucureşti, prin care a respins ca nefondată plângerea petentei împotriva Rezoluţiilor nr. 2214/P/2009 şi nr. 2077/II-2/2009 ale Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, fără constata că din dosarul cauzei respective lipseşte o plângere adresată procurorului, iar pe de altă parte, prin conţinutul hotărârii pronunţate, a justificat intrarea fără drept în domiciliul său a organului de executare a unei hotărâri civile şi a reţinut calitatea de proprietar a apartamentului supus executării silite a unei persoane care nu avea titlu de proprietate pe acel bun.
Prin Rezoluţia nr. 397/P/2010 din 27 mai 2010, procurorul a dispus, în temeiul art. 228 alin. (1) şi (6) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, favorizarea infractorului şi înşelăciune. prev. de art. 246, art. 264 şi art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP), faţă de intimata R.A.A., judecător la Tribunalul Bucureşti.
Din actele premergătoare efectuate rezultă că prin Sentinţa penală nr. 34 din 19 ianuarie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 43247/3/2009, de intimata R.A.A. a fost respinsă, ca nefondată plângerea formulată de petenţii M.A. şi M.T., în contradictoriu cu intimatul P.N., împotriva Rezoluţiei nr. 2214/P/2009 din 6 august 2009 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, iar pentru a decide în acest sens, a reţinut că faptele imputate, intimatului P.N. nu există în materialitatea lor, deoarece acesta, la data de 20 decembrie 2008 şi-a exercitat atribuţiile de serviciu cu respectarea dispoziţiilor legale, în sensul că în calitate de lucrător de poliţie la Secţia a II-a de Poliţie a efectuat cercetări faţă de M.A. şi M.T., pentru infracţiunile de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (2) C. pen. ş.a., la plângerea penală a persoanei vătămate B.A.M., fiica defunctului A.C., proprietarul imobilului, ocupat de cei doi petenţi.
Pentru a dispune în sensul celor arătate mai sus procurorul a constatat că judecătorul R.A.A. a aplicat prevederile legale în baza actelor de la dosarul cauzei, fără a încălca atribuţiile de serviciu, fără a ajuta o persoană care anterior să fi săvârşit o infracţiune şi nu a indus în eroare pe petentă prin hotărârea pronunţată.
În luarea măsurii, procurorul a ţinut seama şi de prevederile art. 2 din Legea nr. 303/2004 şi art. 16 din Legea nr. 304/2004, prevederi, potrivit cărora judecătorii sunt independenţi şi se supun numai legii, iar hotărârile pronunţate nu pot fi desfiinţate sau modificate decât în căile de atac prevăzute de lege.
Plângerea formulată de persoana vătămată M.A., în temeiul art. 278 alin. (1) C. proc. pen. a fost respinsă prin Rezoluţia nr. 1311/II-2/2010 din 7 iulie 2010 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
În temeiul art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., petenta a formulat plângere, în termen legal împotriva Rezoluţiei nr. 397/P/2010 din 27 mai 2010 şi a Rezoluţiei nr. 1311/II-2/2010 din 7 iulie 2010, plângere respinsă, ca neîntemeiată, deoarece intimata R.A.A. a dispus o soluţie în mod legal, soluţie faţă de care petenta putea doar exercita căile de atac prevăzute de lege, iar pe de altă parte, o hotărâre pronunţată de judecător nu poate fi circumscrisă ilicitului penal, decât în condiţiile producerii unor dovezi certe cu privire la existenţa acestui ilicit, mai mult, decât atât, petenta a încercat pe această cale ocolită, respectiv declanşarea unui proces penal să obţină o soluţie favorabilă în cauza iniţială, ceea ce este contrar sensului reglementării plângerii în temeiul art. 2781 alin. (1) C. proc. pen.
Împotriva acestei soluţii a declarat recurs, în termen legal petenta M.A., pe care nu l-a motivat.
Recursul declarat de petentă este nefondat.
Din examinarea actelor dosarului se constată că soluţia procurorului de neîncepere a urmăririi penale faţă de intimata R.A.A. - judecător la Tribunalul Bucureşti, este corectă, iar faptele de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, favorizarea infractorului şi înşelăciune prev. de art. 246, art. 264 şi art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP), reclamate de persoana vătămată M.A. nu există.
Actele premergătoare efectuate de procuror au confirmat că intimata judecătoare, la pronunţarea Sentinţei penale nr. 34 din 19 ianuarie 2010 nu a săvârşit acte sau fapte cărora să le fie conferită semnificaţia juridică a infracţiunilor doar evidenţiate în plângerea penală a recurentei petente, fără a fi dovedită, iar pe de altă parte, hotărârea astfel pronunţată putea fi supusă controlului judiciar prin exercitarea căilor de atac prevăzute de lege.
Instanţa penală, sesizată în condiţiile art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., nu se poate substitui unei instanţe de control judiciar şi, în consecinţă, nu se poate pronunţa asupra temeiniciei şi legalităţii Sentinţei penale nr. 34 din 19 ianuarie 2010, pronunţată de intimata R.A.A., în calitate de magistrat judecător al respectivei cauze.
În consecinţă, soluţia primei instanţe de respingere a plângerii petiţionarei M.A. împotriva Rezoluţiilor nr. 397/P/2010 din 27 mai 2010 şi a Rezoluţiei nr. 1311/II-2/2010 din 7 iulie 2010 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti este legală şi temeinică.
Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de petenta M.A., împotriva sentinţei primei instanţe.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta petiţionară a fost obligată la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionara M.A. împotriva Sentinţei penale nr. 292/F din 28 septembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurenta petiţionară la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 decembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1049/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 4470/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
