ICCJ. Decizia nr. 2753/2010. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2753/2010
Dosar nr. 6213/1/2010
Şedinţa publică din 21 iulie 2010
Asupra recursului penal de faţă;
Prin Încheierea din 8 iulie 2010 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. 1397/109/2008, în baza art. 3002 rap. la art. 160b alin. (3) C. proc. pen. s-a menţinut starea de arest preventiv a inculpatului Z.I.
S-a reţinut în esenţă că există indicii temeinice care conduc la prespunerea că inculpatul a săvârşit faptele pentru care a fost trimis în judecată şi că în cauză se regăsesc condiţiile cerute de art. 148 lit. f) C. proc. pen. în ce priveşte existenţa unor probe că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
S-a avut în vedere astfel gravitatea faptelor reţinute în sarcina sa, iar pe de altă parte eventuala reacţie a publicului că organele îndreptăţite de lege nu ar acţiona suficient de ferm împotriva unor fapte dintre cele imputate inculpatului, dacă inculpatul ar fi pus în libertate.
În legătură cu perioada de timp petrecută de inculpat în arest, s-a apreciat că aceasta nu a depăşit o durată rezonabilă, ţinând seama de complexitatea cauzei, în care sunt trimişi în judecată, alături de apelant, alţi 6 inculpaţi şi există 7 părţi vătămate.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul Z.I., solicitând revocarea măsurii arestării preventive, întrucât nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri.
Examinând încheierea recurată prin prisma susţinerilor inculpatului şi din oficiu conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Din actele şi lucrările dosarului rezultă că inculpatul Z.I. este cercetat în stare de arest preventiv pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 12 alin. (2) lit. a) şi art. 13 alin. (3) din Legea nr. 678/2001 şi de art. 323 alin. (2) C. pen., constând în aceea că în perioada anilor 2005 - 2007 a racolat prin răpire şi lipsire de libertate 3 părţi vătămate minore în scopul exploatării acestora prin obligarea la practicarea prostituţiei şi cerşetoriei, în scopul obţinerii de foloase materiale, de asemenea, împreună cu alte persoane, a recrutat o persoană cu handicap şi a transportat-o la Constanţa în scopul exploatării lui ca cerşetor.
Împotriva inculpatului s-a dispus luarea măsurii arestării preventive începând cu 14 martie 2008, fiind incident cazul prev. de art. 148 lit. f) C. proc. pen., iar prin Sentinţa penală nr. 3/MF din 9 martie 2010 a Tribunalului Argeş inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 12 ani închisoare.
Înalta Curte constată că temeiurile de fapt şi de drept care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive împotriva inculpatului subzistă şi la acest moment, impunând în continuare privarea de libertate a acestuia.
Astfel, presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis fapta pentru care este cercetat este susţinută în prezent de existenţa unei hotărâri de condamnare în primă instanţă.
Pe de altă parte, faptele pentru care inculpatul este cercetat sunt unele grave, săvârşite prin violenţă, asupra unor părţi vătămate minore sau care erau afectate de un handicap, activitatea sa infracţională având un element de extraneitate şi desfăşurându-se într-o perioadă mare de timp.
Toate aceste circumstanţe au condus în mod întemeiat instanţa de apel pe rolul căreia cauza se află, la concluzia că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, fiind de natură a afecta buna desfăşurare a procesului penal şi a spori neîncrederea opiniei publice în actul de justiţie.
Pentru aceste motive, Înalta Curte va respinge recursul inculpatului ca nefondat, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., obligându-l la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul Z.I. împotriva Încheierii din 8 iulie 2010 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. 1397/109/2008.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 iulie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 449/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 453/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
