ICCJ. Decizia nr. 4495/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4495/2010
Dosar nr. 336/39/2010
Şedinţa publică din 13 decembrie 2010
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin plângerea formulată la 5 februarie 2001 petiţionara C.I. (fostă L.) a solicitat tragerea la răspunderea penală a executorului judecătoresc H.V. pentru infracţiunile prevăzute de art. 246, 2151, 289, 291 şi 292 C. pen., constând în aceea că în dosarul execuţional nr. 117/2006 având ca obiect executarea unei creanţe, reprezentând sultă într-un proces de partaj cu fostul său soţ L.L.W., nu a depus diligenţe pentru reactualizarea sumei, cu ocazia depunerii la dosar a unei expertize de actualizare a debitului, că a întocmit adrese şi declaraţii false şi că după refuzul de a ridica de la CEC banii depuşi de executorul judecătoresc acesta a depus suma în contul său personal la Banca Transilvania - Sucursala Suceava.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, prin Ordonanţa nr. 34/P/2008 din 8 februarie 2010 a dispus în baza art. 249 raportat la art. 11 pct. 1 lit. b) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. scoaterea de sub urmărire penală a numitului H.V. pentru toate infracţiunile reclamate de delapidare, abuz în serviciu contra intereselor personale, fals intelectual, uz de fals şi fals în declaraţii, prevăzute de art. 2151, 246, 289, 291 şi 292 C. pen., cu motivarea că faptele nu există şi că executorul judecătoresc şi-a îndeplinit atribuţiile de serviciu cu respectarea legii.
Împotriva acestei ordonanţe a formulat plângere petiţionara C.I. care a fost respinsă prin Ordonanţa nr. 91/11/2/2010 din 28 martie 2010 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava.
S-a apreciat de către procurorul ierarhic superior că infracţiunile reclamate nu există în materialitatea lor, că petiţionara nu a cerut actualizarea creanţei sale faţă de fostul soţ, că procesul-verbal de constatare a încheierii executării şi adresa de radiere a somaţiei imobiliare nu conţine date conforme cu realitatea şi că suma consemnată de debitor, la dispoziţia executorului judecătoresc a fost depusă de către acesta la Banca Transilvania Sucursala Suceava, în contul personal, cu ştiinţa petiţionarei.
În contra soluţiei procurorului de netrimitere în judecată, petiţionara C.I. (fosta L.) a formulat, în baza art. 2781 alin. (1) din C. proc. pen., plângere care a fost respinsă prin Sentinţa penală nr. 88 din 10 septembrie 2010 a Curţii de Apel Suceava.
Pentru a hotărî astfel instanţa a considerat că toate operaţiunile efectuate de executorul judecătoresc H.V. în Dosarul nr. 117/2006 au fost conforme cu dispoziţiile legii şi că nu au existat în materialitatea lor infracţiunile de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), fals intelectual şi uz de fals prevăzute de art. 289 şi 291 din C. pen., delapidare şi fals în declaraţii prevăzute de art. 2151 şi 292 C. pen.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen legal petiţionara C.I. (fostă L.) care a susţinut că faptele reclamate au fost comise cu vinovăţie de executorul judecătoresc şi a solicitat casarea sentinţei atacate, desfiinţarea ordonanţei de scoatere de sub urmărire penală şi trimiterea cauzei la procuror în vederea redeschiderii urmăririi penale.
Recursul declarat nu este întemeiat.
Din examinarea lucrărilor şi materialului din dosarul cauzei se constată că soluţia procurorului de scoatere de sub urmărire penală a intimatului H.V. executor judecătoresc, pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 2151, 246, 289, 291 şi 292 C. pen., a fost corect adoptată şi just menţinută de prima instanţă şi ca atare hotărârea atacată este legală şi temeinică.
Astfel rezultă că executorul judecătoresc H.V. a efectuat acte de executare în Dosarul nr. 117/2006 în vederea recuperării sumei de 188.893 lei prevăzută în Sentinţa civilă nr. 845 din 9 noiembrie 2004 a Judecătoriei Fălticeni suma datorată drept sultă de debitorul L.L.W. creditoarei C.I. (fostă L.) în urma partajului bunurilor comune.
Până la data de 31 octombrie 2007, când s-a încheiat executarea, petiţionara nu a solicitat actualizarea debitului.
Întrucât expertiza extrajudiciară de actualizare a sumei a fost depusă la biroul executorului judecătoresc la 15 noiembrie 2007, după ce executarea fusese încheiată la 30 octombrie 2010, în mod justificat prin ordonanţa procurorului, menţinută de prima instanţă, s-a considerat că nu există infracţiunea de abuz în serviciu prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Din actele dosarului mai rezultă că prin procesul-verbal din 30 octombrie 2007 s-a constatat încheiată executarea în Dosarul nr. 117/2006 al Biroului Executorului Judecătoresc H.V. iar prin Adresa nr. 117 din 31 octombrie 2007 s-a solicitat Biroului de Carte Funciară Fălticeni radierea somaţiei imobiliare nr. 117 din 26 noiembrie 2006.
Deoarece aceste acte nu conţin date neconforme cu realitatea în mod corect s-a reţinut prin ordonanţa procurorului menţinută de prima instanţă că nu există infracţiunile de fals intelectual şi uz de fals, prevăzută de art. 289 şi 291 C. pen.
Se mai constată că la 30 octombrie 2007 debitorul L.L.W. a consemnat suma de 188.893 lei la dispoziţia executorului judecătoresc H.V. şi pentru că fosta soţie, creditoarea C.I. (L.) nu a înţeles să încaseze debitul, a depus banii cu înştiinţarea prealabilă a petiţionarei într-un cont personal la Banca Transilvania.
Întrucât operaţiunea a fost efectuată cu ştiinţa creditoarei şi nu s-a urmărit producerea unei consecinţe juridice în dauna petiţionarei nu există infracţiunile de delapidare în niciuna din modalităţile prevăzute de lege de însuşire, folosire sau traficare prevăzută de art. 2151 C. pen. şi de fals în declaraţii prevăzută de art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP)
În consecinţă constatând că susţinerile recurentei-petiţionare nu pot fi primite şi nerezultând aspecte de nelegalitate şi netemeinicie care pot fi luate în considerare la examinarea hotărârii în baza art. 3856 alin. (3) din C. proc. pen., Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) şi a art. 192 alin. (2) din acelaşi cod urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de petiţionara C.I. (fostă L.) cu obligarea acesteia la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de petiţionara C.I. împotriva Sentinţei penale nr. 88 din 10 septembrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurenta petiţionară la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţa publică, azi 13 decembrie 2010
| ← ICCJ. Decizia nr. 1161/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 4500/2010. Penal. Insulta (art. 205 C.p.).... → |
|---|
