ICCJ. Decizia nr. 4488/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4488/2010
Dosar nr. 45790/3/2009
Şedinţa publică din 13 decembrie 2010
Asupra recursului penal de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 265 A din 29 martie 2010, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a fost condamnat, printre alţii, inculpatul C.R. (fiul lui C. şi al M., născut la data de 18 februarie 1973 în Bucureşti, recidivist, în prezent deţinut în Penitenciarul Rahova) la pedeapsa de 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea unor drepturi pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b), art. 74 lit. c), art. 76 lit. a) şi art. 80 C. pen.
A fost menţinută starea de arest a inculpatului şi s-a dedus reţinerea şi arestarea preventivă cu începere de la data de 29 octombrie 2009, la zi.
Totodată, s-a confiscat de la inculpat cantitatea de 3,64 grame pulbere heroină şi cofeină.
Prin aceeaşi sentinţă a mai fost condamnat şi inculpatul C.S. la pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 2 alin. (2) şi art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74, 76 C. pen.
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarea situaţie de fapt:
La data de 29 octombrie 2009, inculpatul C.S. a fost surprins în timp ce a vândut denunţătorului D.P.C. trei punguţe cu 0,30 grame heroină cu suma de 150 RON.
Pentru a beneficia de dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 143/2000, în aceeaşi zi (29 octombrie 2009) inculpatul C.S. a formulat un denunţ împotriva inculpatului C.R., indicându-l pe acesta din urmă ca furnizor de heroină şi a precizat că inculpatul C.R. vinde gramul de heroină cu suma de 150 RON.
La aceeaşi dată, ulterior formulării denunţului, în baza ordonanţei de delegare a procurorului, în prezenţa martorului asistent P.A.M., lucrătorii de poliţie au înseriat patru bancnote de câte 100 RON şi şapte bancnote de câte 50 RON, pe care le-au dat inculpatului C.S. în scopul de a cumpăra heroină de la C.R..
În jurul orelor 2030 cei doi inculpaţi s-au întâlnit, inculpatul C.S. i-a dat inculpatului C.R. suma de 750 RON, în schimbul căreia, acesta din urmă i-a vândut o punguţă ce conţinea 3,80 grame.
După încheierea tranzacţiei, inculpatul C.R. a părăsit locul, a observat însă pe lucrătorii de poliţie, moment în care a dat suma de 750 RON martorului N.M.
Inculpatul a fost imobilizat şi la percheziţia corporală efectuată asupra acestuia şi a martorului, a fost găsită suma de 750 RON la martor. La verificarea efectuată s-a constatat că seriile bancnotelor ce compuneau suma de 750 RON sunt identice cu cele menţionate în procesul-verbal întocmit anterior realizării prinderii în flagrant a inculpatului C.R..
Situaţia de fapt expusă a fost stabilită pe baza denunţului formulat de inculpatul C.S., a proceselor-verbale încheiate de organele de cercetare, rapoartele de constatare tehnico-ştiinţifică, depoziţiilor martorilor D.P.C., C.D., P.A.M. şi N.M., probe coroborate cu declaraţiile inculpatului C.R. care a recunoscut constant infracţiunea pentru care a fost trimis în judecată.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin Decizia penală nr. 152A din 21 iunie 2010 a admis apelul declarat de inculpatul C.R. şi rejudecând, l-a condamnat pe inculpat în baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), art. 19 din Legea nr. 682/2002 şi art. 74 alin. (1) lit. c), art. 76 alin. (1) lit. b) şi art. 80 C. pen. la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea unor drepturi.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
S-a dedus reţinerea şi arestarea preventivă, menţinându-se starea de arest a inculpatului.
Pentru a pronunţa această decizie, Curtea de apel a reţinut că, în cauză, sunt aplicabile dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 682/2002 întrucât în urma demersului inculpatului C.R. s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de persoanele denunţate de inculpat şi arestarea preventivă a acestora, motiv pentru care s-a redus pedeapsa aplicată inculpatului de la 5 ani închisoare la 3 ani închisoare, ce se va executa în regim de detenţie.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, inculpatul a declarat recurs invocând dispoziţiile art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., solicitând reducerea pedepsei.
Recursul nu este fondat.
Potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Aceste criterii de individualizare au fost analizate de instanţa de fond şi reanalizate de instanţa de control judiciar, iar pedeapsa aplicată, în cuantumul stabilit, a fost bine individualizată.
Împrejurările în care a fost comisă infracţiunea, consecinţele acesteia relevă un grad de pericol social, just apreciat de instanţa de apel.
Referitor la profilul moral al inculpatului se reţine că acesta este recidivist postexecutoriu, fiind condamnat anterior prin Sentinţa penală nr. 2190/2002 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, pedeapsă graţiată prin Legea nr. 543/2002 şi din care a fost liberat la data de 5 februarie 2004, având un rest neexecutat de 745 zile.
Tot sub acest aspect, Înalta Curte reţine că inculpatul a recunoscut fapta comisă, a cooperat cu organele de urmărire penală, elemente de circumstanţiere avute în vedere de instanţa de apel.
Stabilind o pedeapsă într-un cuantum orientat sub minimul prevăzut de lege, în modalitatea aleasă, instanţa de apel a făcut o justă aplicare a dispoziţiilor art. 52 şi 72 C. pen., astfel încât sancţiunea să-şi atingă scopul preventiv educativ şi coercitiv, motiv pentru care, hotărârea pronunţată fiind temeinică şi legală, recursul declarat va fi respins ca nefondat în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Se va computa perioada arestării preventive, iar în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul C.R. împotriva Deciziei penale nr. 152/A din 21 iunie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat, reţinerea şi arestarea preventivă de la 29 octombrie 2009 la 13 decembrie 2010.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 250 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 decembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1157/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4490/2010. Penal. înşelăciunea (art. 215... → |
|---|
