ICCJ. Decizia nr. 4487/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4487/2010
Dosar nr. 44899/3/2009
Şedinţa publică din 13 decembrie 2010
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 608 din 4 august 2010 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, a fost condamnat inculpatul N.G.C., în baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi a art. 16 din Legea nr. 143/2000 la 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. şi, în baza art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi a art. 16 din Legea nr. 143/2000 la 1 an închisoare, stabilindu-se, conform art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen., ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
S-au aplicat dispoziţiile art. 71 şi art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului şi s-a dedus din pedeapsă durata reţinerii şi arestării preventive de la 21 octombrie 2009 la zi.
În baza art. 118 lit. f) C. pen. şi a art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea cantităţii de 3,51 grame heroină rămasă după efectuarea analizei de laborator.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa a reţinut că la data de 21 octombrie 2009, inculpatul N.G.C. a vândut martorului denunţător T.C. o doză de heroină de 0,15 grame, cu suma de 100 RON, iar la domiciliul său, cu prilejul percheziţiei a fost găsită cantitatea de 3,63 grame heroină deţinută fără drept, pentru consum propriu. Anterior, inculpatul i-a mai vândut heroină în mai multe rânduri aceluiaşi martor.
În timpul urmăririi penale, inculpatul a depus un denunţ penal, în urma căruia au fost depistate, arestate şi trimise în judecată două persoane pentru trafic de droguri de mare risc.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului au fost stabilite în baza procesului-verbal de constatare a infracţiunii flagrante, a procesului-verbal de percheziţie domiciliară, a raportului de constatare tehnico-ştiinţifică, aflat în dosar, a declaraţiilor martorului denunţător T.C., probe coroborate cu declaraţiile de recunoaştere ale inculpatului.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia penală nr. 188 din 6 septembrie 2010 a respins apelul declarat de inculpat împotriva hotărârii primei instanţe, considerând nefondate criticile formulate în sensul că ar fi fost provocat de denunţător şi că pedeapsa stabilită este prea severă.
Astfel instanţa de control judiciar a constatat că, de bună voie şi nedeterminat de altă persoană a vândut martorului denunţător T.C. doza de heroină de 0,15 grame, iar referitor la pedeapsă, s-a apreciat că ea a fost corect individualizată, prin reducerea limitelor legale, conform art. 16 din Legea nr. 143/2000.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen legal, inculpatul N.G.C. care, invocând dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., a susţinut că pedeapsa aplicată este prea severă şi a solicitat, având în vedere conduita sinceră pe parcursul procesului, reducerea ei prin aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen.
Recursul declarat nu este întemeiat.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului se constată că instanţele au stabilit în mod corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului N.G.C. în săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi de art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, constând în aceea că la 21 octombrie 2009 a vândut o doză de heroină de 0,15 grame martorului denunţător T.C., că anterior martorului a mai cumpărat heroină de la inculpat şi că la domiciliul său a fost găsită cantitatea de 3,63 grame, de heroină, drog de mare risc, deţinut fără drept, în vederea consumului propriu.
Referitor la pedepsele aplicate pentru cele două infracţiuni se constată că ele au fost individualizate la minimul legal, ca urmare a reducerii limitelor pedepselor, în baza art. 16 din Legea nr. 143/2000, inculpatul denunţând şi facilitând identificarea şi tragerea la răspundere penală a două persoane care au săvârşit infracţiuni legate de droguri.
La individualizarea pedepselor instanţele au mai ţinut seama, conform art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), de pericolul social al faptelor, de împrejurările comiterii lor, de cantitatea de droguri vândută ori deţinută pentru consum propriu şi de persoana inculpatului care a avut o poziţie sinceră pe parcursul procesului şi se află în starea de recidivă prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), faptele fiind comise după executarea unei pedepse de 5 ani închisoare pentru complicitate la infracţiunea de furt calificat, prin Sentinţa penală nr. 1330 din 8 august 2003 a Judecătoriei Sector 3 Bucureşti.
Din analiza actelor dosarului nu rezultă existenţa unor împrejurări din cele prevăzute în art. 74 C. pen., cărora să le fie conferită semnificaţia juridică a circumstanţelor atenuante şi care să justifice reducerea pedepsei.
Se mai constată de către Curte, că pedepsele aplicate, ca şi pedeapsa de executat, sunt de natură a asigura, potrivit art. 52 din C. pen., constrângerea, reeducarea şi reintegrarea în comunitate a inculpatului şi prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni.
În consecinţă critica formulată de inculpat în sensul greşitei individualizări a pedepsei nu este întemeiată.
Faţă de considerentele expuse, constatând nefondat motivul de recurs invocat de inculpat şi, nerezultând existenţa unor cazuri de casare din cele prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) şi a art. 192 alin. (2) C. proc. pen., urmează a respinge ca nefondat recursul declarat cu obligarea inculpatului la cheltuieli judiciare către stat.
Se va deduce din pedeapsa aplicată timpul reţinerii şi al arestării preventive de la 21 octombrie 2009 la 18 octombrie 2010 şi se va stabili ca onorariul pentru apărătorul din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul N.G.C. împotriva Deciziei penale nr. 188/A din 6 septembrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat, reţinerea şi arestarea preventivă de la 21 octombrie 2009 la 13 decembrie 2010.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi 13 decembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4479/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1146/2010. Penal - → |
|---|
