ICCJ. Decizia nr. 4515/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4515/2010
Dosar nr. 3074/2/2010
Şedinţa publică din 13 decembrie 2010
Asupra recursului de faţă:
În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 176/F din 8 iunie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petenta D.E. împotriva rezoluţiei procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, pronunţată în Dosarul nr. 345/II/2/2010.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin plângerea adresată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, petenta D.E. a solicitat cercetarea executorilor judecătoreşti P.F. şi P.S., a lucrătorilor de poliţie I.C. şi N.I.I., a avocatului M.M. şi a lui D.I., D.F. şi T.A. pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 209, art. 217 şi art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), constând în aceea că, în ziua de 25 ianuarie 2008, cu prilejul punerii în executare a unei hotărâri judecătoreşti, i s-au sustras mai multe bunuri şi i-a fost demolată locuinţa.
Din actele premergătoare efectuate de procuror, rezultă că prin Sentinţa civilă nr. 11564 din 7 septembrie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 11938/299/2007 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti a fost admisă acţiunea civilă formulată de reclamanta F.M.I. în contradictoriu cu pârâta D.E. - petenta din prezenta cauză şi, pe cale de consecinţă s-a dispus evacuarea pârâtei din imobilul proprietatea reclamantei situat în Bucureşti, str. J., iar hotărârea a rămas definitivă şi irevocabilă prin neapelare.
La data de 10 ianuarie 2008, creditoarea F.M.I. a formulat cerere de executare silită la B.E.J. P.S. şi P.F., a sentinţei civile arătate mai sus, învestită cu formulă executorie, cerere redactată de avocaţii N.I. şi M.M. şi în acest sens s-a format Dosarul execuţional nr. 1/2008.
Creditoarea F.M.I. a stăruit în continuarea executării silite şi după emiterea Somaţiei nr. 1/2008 din 10 ianuarie 2008 împotriva debitoarei D.E., conform art. 387 C. proc. civ., astfel că executorii judecătoreşti au înştiinţat-o pe debitoare că la data de 25 ianuarie 2008, se va proceda a evacuarea sa din imobilul pe care-l ocupa fără drept şi, în ziua stabilită s-au deplasat la adresa debitoarei şi au pus în executare hotărârea judecătorească menţionată.
Despre modul de executare s-a întocmit proces-verbal din care rezultă că debitoarea se afla în locuinţă, primise înştiinţarea de evacuare, dar nu a părăsit locuinţa, deoarece nu deţine alta şi, în cadrul executării silite propriu-zise, în prezenţa executorilor, a organelor de poliţie, a martorilor şi a debitoarei, creditoarea a scos bunurile din spaţiul ocupat de D.E., s-au schimbat încuietorile şi s-a constatat executată hotărârea şi debitoarea evacuată.
Susţinerile petentei D.E. în sensul că a fost evacuată abuziv, i s-au sustras bunuri şi i-a fost demolată casa sunt infirmate de înscrisurile oficiale întocmite cu prilejul executării silite şi de depoziţiile executorilor judecătoreşti P.S. şi P.F., I.C. şi N.I.I. - lucrători de poliţie la Secţia 2 Compartimentul ";Proceduri";, M.M. - apărător ales al creditoarei, D.F., D.I. şi T.A. - persoane care au asistat la evacuarea debitoarei.
Din actele premergătoare arătate rezultă că imobilul era degradat, bunurile scoase din locuinţă aveau o uzură ridicată, ele nu au fost distruse sau degradate şi au fost transportate la un vecin care s-a oferit s-o găzduiască pe D.E.
Prin Rezoluţia nr. 217/P/2008 din 1 februarie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, procurorul, în temeiul art. 228 alin. (4) rap. la art. 10 lit. b) C. proc. pen. a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de executorii judecătoreşti P.S. şi P.F., lucrătorii de poliţie I.C. şi N.I.I., avocat M.M., D.F., D.I. şi T.A. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. de art. 246, art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), art. 26 rap. la art. 217 alin. (1) C. pen., deoarece s-a constatat că nu au fost comise fapte de natură penală.
Împotriva acestei rezoluţii, petenta D.E., prin avocat P.I. a formulat plângere şi a solicitat reluarea cercetărilor penale în cauză şi confruntarea petentei cu persoanele care au efectuat evacuarea acesteia.
Prin Rezoluţia nr. 345/II/2/2010 din 11 martie 2010, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a respins, ca neîntemeiată, plângerea petentei împotriva rezoluţiei dispusă în Dosarul nr. 217/P/2008, reţinând că evacuarea petentei a avut loc în baza unei hotărâri judecătoreşti, adică în mod legal.
În temeiul art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., petenta a formulat în termen legal, plângere împotriva Rezoluţiei nr. 217/P/2008 din 1 februarie 2010, plângere care a fost respinsă ca nefondată prin Sentinţa penală nr. 176/F din 8 iunie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, cu motivarea că în cursul soluţionării plângerii petentei D.E., în instanţă, nu au fost aduse probe care să conducă la concluzia săvârşirii unor fapte de natură penală de către persoanele cercetate, context în care, soluţia dispusă de procuror este temeinică şi legală.
Împotriva soluţiei de respingere a plângerii împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale împotriva executorilor judecătoreşti P.S. şi P.F., lucrătorilor de poliţie I.C. şi N.I.I., avocatului M.M. şi D.F., D.I. şi T.A., petenta D.E., prin apărător a declarat recurs şi a solicitat, în esenţă, casarea hotărârii instanţei de fond şi trimiterea cauzei spre rejudecare.
Examinând hotărârea atacată, potrivit art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Curtea constată că recursul declarat de petentă nu este fondat.
Din analiza actelor premergătoare efectuate a rezultat că la punerea în executare a Sentinţei civile nr. 11564 din 7 septembrie 2007 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, definitivă prin neapelare, învestită cu formulă executorie, executorii judecătoreşti P.S. şi P.F. au respectat normele de procedură civilă, privind executarea silită în sensul că au emis Somaţia nr. 1/2008 din 10 ianuarie 2008, pe care au afişat-o în aceeaşi zi, după care au înştiinţat pe debitoarea D.E. despre faptul că la 25 ianuarie 2008, între orele 1200 - 1300, va avea loc evacuarea din imobilul situat în str. J. Bucureşti, prin depunerea înscrisului în cutia poştală.
De asemenea, din procesul-verbal de executare silită din 25 ianuarie 2008, rezultă că debitoarea a declarat că a primit somaţia şi înştiinţarea de evacuare, dar se opune la executare, deoarece nu are unde locui şi a refuzat semnarea înscrisului întocmit de executori, înscris pe care nu l-a contestat în instanţă, potrivit art. 399 şi următoarele C. proc. civ.
Mai mult decât atât, în depoziţia petentei din 31 iulie 2008, dată la organele de urmărire penală, în prezenţa apărătorului P.I., aceasta a arătat că, ulterior executării silite, au venit echipe de muncitori cu utilaje şi au demolat imobilul, contrar celor arătate în plângerea penală din 11 februarie 2008. Pe de altă parte, din expertiza tehnică judiciară, depusă de petentă la instanţa de fond, rezultă că în actul de partaj voluntar autentificat sub nr. 1165 din 4 aprilie 2001, încheiat de petentă, s-a consemnat faptul că pe terenul de la adresa arătată mai sus, cu excepţia unei magazii de 49,14 mp., restul construcţiilor se află în stare de uzură avansată şi urmează a fi dezafectate.
În consecinţă, soluţia primei instanţe de respingere a plângerii petentei împotriva Rezoluţiei nr. 217/P/2008 din 1 februarie 2010 şi a Rezoluţiei nr. 345/II/2 din 11 martie 2010 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti este legală şi temeinică.
Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge, ca nefondat recursul declarat de petenta D.E. împotriva sentinţei primei instanţe.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta petentă va fi obligată la plata sumei de 200 RON, cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petenta D.E. împotriva Sentinţei penale nr. 176/F din data de 8 iunie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurenta petentă la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 decembrie 2010
| ← ICCJ. Decizia nr. 1246/2010. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 4523/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
