ICCJ. Decizia nr. 4525/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4525/2010
Dosar nr. 3428/104/2009
Şedinţa publică din 14 decembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Olt, prin Sentinţa penală nr. 35 din 16 martie 2010, a condamnat pe inculpatul C.V. (fiul lui C. şi M.), la 16 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pentru infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174 alin. (1), raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi a art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
Pe latură civilă, s-a luat act că partea vătămată P.M. nu s-a constituit parte civilă.
Pentru a pronunţa hotărârea, instanţa a reţinut următoarele:
Spre orele 2200 din seara de 12 mai 2009, inculpatul, aflat în barul S.C. G. S.R.L. Balş, împreună cu C.E. şi G.F., în local aflându-se şi B.M. şi B.D., atunci când barmaniţa R.M.V., constatând că el este în stare de ebrietate a refuzat să-i mai vândă băutură, pe datorie, a lovit-o, în apărarea ei venind B.M. şi G.F..
După acest moment, fraţii B. au părăsit localul, după puţin timp acelaşi lucru făcându-l şi inculpatul, înainte însă acesta a spart un pahar şi a aruncat cioburile în faţa barului.
În continuare, fraţii B. s-au întors şi împreună cu inculpatul, s-au deplasat la localul administrat de N.G. şi C., şi aici ei certându-se până când a intervenit N.G..
Instantaneu, inculpatul a luat de pe o masă un pahar, l-a spart de bara metalică ce susţinea copertina şi cu un fragment de ciob l-a tăiat în zona gâtului, pe B.M.. Lovitura a determinat sângerarea victimei şi deşi a fost transportată de urgenţă la spital, la puţin timp s-a instalat decesul.
Raportul de constatare medico-legală (necropsie) a înscris că moartea lui B.M. a fost violentă, a fost determinată de hemoragia externă antrenată urmare plăgii tăiate latero-cervicale stângă, cu interesarea vasculară şi musculară produsă de agresiune. Leziunile traumatice s-au putut produce prin lovire directă cu corp tăietor-înţepător (posibil marginea unui ciob din sticlă) şi au legătură directă şi necondiţionată cu decesul. S-a mai reţinut că victima a prezentat 1,70 grame ‰ alcool în sângele recoltat.
Inculpatul a recunoscut săvârşirea faptei, a regretat-o şi a precizat că a lovit pentru că fraţii B. l-au bătut, agresiunea fiind consecinţa faptului că i-a fost teamă.
Împotriva sentinţei, inculpatul a declarat apel, cale de atac motivată pe greşita încadrare juridică a faptei, în opinia lui aceasta fiind cea prevăzută de art. 183 C. pen., pe greşita nereţinere a circumstanţei atenuante prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen. şi pe netemeinicia pedepsei aplicată.
Curtea de Apel Craiova, prin Decizia penală nr. 192 din 28 septembrie 2010, a respins, ca nefondat, apelul inculpatului.
Nemulţumit şi de hotărârea pronunţată de instanţa de apel, inculpatul, în termenul legal, a declarat recurs, motivele invocate de apărător şi de recurent fiind detaliate în prezenta.
Recursul declarat de inculpat nu este fondat pentru considerentele ce se vor dezvolta.
Din examinarea lucrărilor cauzei, se constată că situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului în comiterea infracţiunii de omor calificat, sunt legale.
Spre deosebire de infracţiunea prevăzută de art. 183 C. pen., infracţiunea de omor presupune acţionarea cu intenţie directă sau indirectă de a ucide, în timp ce pentru a ne afla în prezenţa infracţiunii de lovituri cauzatoare de moarte, acţiunea inculpatului îmbracă depăşirea intenţiei respectiv poziţia subiectivă cu care a agresat, aceasta stabilindu-se în raport cu împrejurările concrete, instrumentul folosit, zona corpului victimei, intensitatea loviturii.
Or, în cauză, inculpatul a lovit cu un fragment de ciob de sticlă, zona agresată este puternic vascularizată, lovitura a generat o puternică hemoragie, astfel că deşi nu a urmărit să producă moartea victimei, acţionând în modul descris, putea să prevadă rezultatul letal.
În ce priveşte apărarea că ar fi comis fapta pentru că a fost provocat, art. 73 lit. b) C. pen. presupune stabilirea concretă, pe bază de probe, a existenţei unei puternice tulburări sau emoţii consecinţa faptelor victimei, violenţă, atingere gravă a demnităţii sau altă acţiune ilicită gravă.
În cauză, probatoriul administrat nu a relevat vreun moment în care victima să fi provocat reacţia inculpatului, dimpotrivă, deşi a existat între ei o stare conflictuală, aceasta a apărut cauzată fiind de comportamentul inculpatului, care, aflat sub influenţa alcoolului, într-un loc public, a agresat-o pe barmaniţă. În celălalt local despre care s-a făcut vorbire, nicio probă nu a reţinut ca victima să-l provoace, inculpatul fiind cel care, după ce a spart paharul, cu fragmentul din sticlă a lovit gâtul victimei, agresarea lui fiind făcută de B.D., dar tot urmare atitudinii lui.
În ce priveşte pedeapsa aplicată, s-a reţinut că în concordanţă cu toate criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), 16 ani închisoare reprezintă puţin peste minimul special (15 - 25 ani închisoare), fapta, prin consecinţa ei, respectiv moartea unui tânăr - 31 ani, este de pericol social ridicat, inculpatul se afla în stare de ebrietate voluntară, iar numai faptul că a recunoscut şi regretat cele întâmplate, nu poate constitui temei pentru reducerea ei.
Totodată, în concordanţă cu scopul pedepsei, astfel cum este definit în art. 52 C. pen., executarea în regim de privare de libertate este în măsură să realizeze prevenţia specială şi generală.
Ca atare, hotărârea instanţei de apel fiind legală şi temeinică, în baza dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat de inculpat va fi respins ca nefondat.
Potrivit dispoziţiilor art. 192, cu referire la art. 189 alin. (1) acelaşi cod, inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.V. împotriva Deciziei penale nr. 192 din 28 septembrie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 13 mai 2009 la 14 decembrie 2010.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 600 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 decembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1264/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 4545/2010. Penal. Infracţiuni la alte legi... → |
|---|
