ICCJ. Decizia nr. 4539/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4539/2010
Dosar nr.6130/1/2010
Şedinţa publică din 14 decembrie 2010
Verificând admisibilitatea în principiu a cererii de contestaţie în anulare în cauză pe baza lucrărilor dosarului a constatat următoarele:
1. Prin cererea adresată instanţei supreme la data de 12 iulie 2010 petentul P.C., a formulat contestaţie în anulare întemeiată pe dispoziţiile art. 386 şi urm. C. proc. pen. împotriva Deciziei penale nr. 2570 din 28 iunie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în Dosar nr. 1568/46/2009, (prin care i s-a respins ca tardiv introdus recursul declarat împotriva Sentinţei penale nr. 36/F din 25 martie 2010 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, având ca obiect o procedură penală prevăzută de art. 2781 C. proc. pen.).
În promovarea cererii de contestaţie amintite s-a motivat că „instanţa de recurs nu face nicio referire la apărările în fond invocate (...) şi consider că nu s-a soluţionat recursul pentru toate motivele invocate”.
Cererea amintită a format obiectul noului Dosar penal nr. 6130/1/2010 fiind acordat termen de judecată în şedinţa publică la data de 14 decembrie 2010 fără citarea părţilor în vederea examinării admisibilităţii sale în principiu în conformitate cu dispoziţiile art. 391 alin. (1) C. proc. pen.
2. Contestaţia în anulare pendinte împotriva Deciziei penale nr. 2570 din 28 iunie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, formulată în soluţionarea recursului petentului în cadrul unei proceduri prevăzute de art. 2781 C. proc. pen., este inadmisibil în principiu şi urmează a fi respinsă ca atare potrivit art. 391 alin. (2) raportat la art. 386 C. proc. pen.
Conform dispoziţiilor art. 386 C. proc. pen. împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestaţie în anulare în următoarele cazuri:
„a) când procedura de citare a părţii pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs nu a fost îndeplinită conform legii;
b) când partea dovedeşte că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a încunoştinţa instanţa despre această împiedicare;
c) când instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute în art. 10 alin. (1) lit. f) - i), cu privire la care existau probe în dosar;
d) când împotriva unei persoane s-au pronunţat două hotărâri definitive pentru aceeaşi faptă;
e) când, la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanţa de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 38514 alin. (11) ori art. 38516 alin. (1).”
Cazurile de contestaţie în anulare sus-menţionate avându-se în vedere caracterul extraordinar al procedurii amintite sunt limitativ prevăzute de legiuitor.
În acest sens a şi fost instituită prin art. 391 C. proc. pen. procedura prealabilă de verificare a admisibilităţii în principiu a contestaţiei în anulare, în cadrul căreia pentru a se putea trece la judecare în fond trebuia să se constate cumulativ că „cererea de contestaţie este făcută în termenul prevăzut de lege, că motivul pe care se sprijină contestaţia este dintre cele prevăzute de art. 386 şi că în sprijinul contestaţiei se depun ori se invocă dovezi care sunt la dosar”.
Motivele expuse în cererea introductivă privind nemulţumirea petentului recurent pentru faptul că „instanţa de recurs nu face nici-o referire la apărările în fond (...) şi consider că nu ni s-a soluţionat recursul” exced cazurilor de contestaţie în anulare prevăzute de legiuitor anterior prezentate.
Ca atare nefiind îndeplinite una din condiţiile cumulative prevăzute de art. 391 alin. (2) C. proc. pen. [„(…) motivul pe care se sprijină contestaţia este dintre cele prevăzute de art. 386”].
Cererea de contestaţie în anulare va fi respinsă ca inadmisibilă.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul P.C. împotriva Deciziei penale nr. 2570 din 28 iunie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. 1568/46/2009.
Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 14 decembrie 2010.
Procesat de GGC - CT
| ← ICCJ. Decizia nr. 4533/2010. Penal. Lovirile sau vătămările... | ICCJ. Decizia nr. 557/2010. Penal. Omorul calificat (art. 175... → |
|---|
