ICCJ. Decizia nr. 557/2010. Penal. Omorul calificat (art. 175 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 557/2010
Dosar nr. 3716/121/2008
Şedinţa publică din 15 februarie 2010
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 258 din 5 mai 2009, Tribunalul Galaţi a condamnat pe inculpatul C.M., fiul lui G.F. şi M., născut la data de 29 februarie 1984 în Galaţi la pedeapsa de 20 de ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat prev. de art. 174 - 175 lit. i) C. pen.
A făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reţinerii şi arestării preventive începând cu data de 23 aprilie 2008 la zi.
Conform art. 14 C. proc. pen., coroborat cu art. 998 C. civ., inculpatul a fost obligat să plătească părţii civile C.L.N. suma de 5.000 RON cu titlu de despăgubiri materiale şi 10.000 RON daune morale şi câte 300 RON lunar către minorii C.D.C. şi C.M.V. de la data rămânerii definitive a hotărârii şi până la împlinirea vârstei de 26 de ani.
Pentru a se pronunţa astfel, Tribunalul a reţinut următoarele:
La data de 23 aprilie 2008, inculpatul C.M. se afla - împreună cu mai mulţi prieteni - în incinta unui bar din Galaţi, bar frecventat şi de victima C.N.D. şi alţi muncitori care lucrau la construcţia unui E.
Astfel, sub influenţa băuturilor alcoolice, inculpatul a scos din sacoşă un cuţit cu care a început să se joace.
Întrucât prietenii săi îl ştiau ca fiind impulsiv, i-au cerut să ascundă cuţitul, dar acesta a continuat să se joace, iar la un moment dat, în glumă, a îndreptat cuţitul spre pieptul martorului A.G..
În jurul orelor 19,00 - 20,00 în bar a intrat victima C.N.D. împreună cu martorii M.A.M., G.G., M.F., C.Ş.S. şi B.D.N.; în bar, alături de inculpat, se mai aflau martorii M.C., S.D.M. şi C.M.
Inculpatul l-a întrebat pe martorul G.G. dacă ei sunt cei care lucrează la ";V.S."; şi, văzând că nu i-a răspuns, a mers afară să întrebe şi celelalte persoane, singurul care i-a răspuns fiind C.N.D., replicându-i ";care e problema?";.
Deranjat de atitudinea victimei, inculpatul a luat cuţitul din sacoşă şi s-a repezit spre grupul în care se afla victima C.N.D..
Victima a încercat să fugă, la fel şi colegii săi, dar a fost ajuns din urmă de inculpat, care l-a lovit cu cuţitul de mai multe ori în fesa stângă, pumnul stâng şi în partea stângă a toracelui.
Victima a căzut pe trotuar, iar inculpatul a fugit, împreună cu martorul M.C. spre locuinţă, martorii zicându-i acestuia că l-a omorât pe C.N.D., ascunzând apoi cuţitul.
Urmare multitudinii şi intensităţii loviturilor, dar şi a zonelor vitale vizate, victima a decedat, din raportul de constatare medico-legală rezultând că moartea sa a fost violentă şi a fost cauzată de insuficienţa cardio-respiratorii acute consecutive unui traumatism toraco-abdominal închis cu plagă penetrantă şi perforantă toraco-abdominală ce a intersectat pericardul şi vârful inimii, diafragmul şi peretele anterior al stomacului, cu hemiperitoneu şi pneumotorax stâng; leziunile au putut fi produse prin loviri cu un corp tăietor înţepător cu lungimea lamei de aproximativ 16 cm şi lăţimea aproximativ 3 cm.
Situaţia de fapt a fost stabilită pe baza declaraţiilor martorilor, inculpatul a recunoscut că a lovit victima cu cuţitul, dar numai pentru a se apăra de atitudinea violentă a victimei şi prietenilor acestuia, aspect însă neconfirmat de probele administrate.
Martorii, prieteni ai inculpatului, au declarat că acesta este cunoscut ca fiind violent, motiv pentru care, la un moment dat, i-a cerut să nu se mai joace cu cuţitul, iar atitudinea sa războinică faţă de victimă şi ceilalţi martori - muncitori în construcţii nu avea nicio justificare, el fiind cel care a provocat incidentul.
Apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi, şi de inculpat au fost admise de Curtea de Apel Galaţi, prin Decizia penală nr. 118/A din 30 noiembrie 2009.
Parchetul a solicitat interzicerea dreptului de a fi tutore sau curator, prev. de art. 64 lit. e) C. pen., aceasta impunându-se în raport de natura infracţiunii şi cuantumul pedepsei aplicate, cât şi pentru greşita soluţionare a laturii civile, în sensul că prestaţia lunară pentru cei doi copii minori ai victimei a fost greşit acordată de la data rămânerii definitive a hotărârii, şi nu de la data săvârşirii faptei.
Inculpatul a solicitat reţinerea în favoarea sa a scuzei provocării prev. de art. 73 lit. b) C. pen., întrucât din probe rezultă că a fost provocat şi a comis fapta în stare de tulburare determinat de atitudinea victimei; a cerut şi înlăturarea pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a alege prev. de art. 64 lit. a) teza I C. pen., care nu se impunea.
Curtea de Apel a casat sentinţa atacată şi a redus pedeapsa principală aplicată inculpatului de la 20 de ani la 17 ani închisoare şi a înlăturat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza I C. pen.
A obligat inculpatul la plata sumei de 200 RON cu titlu de prestaţie periodică pentru minorul C.D.C. şi suma de 100 RON pentru minorul C.M.V., cei doi copii minori ai victimei, începând cu data de 23 aprilie 2008.
A reţinut celelalte obligaţii ale hotărârii atacate.
Curtea de Apel a constatat nefondat motivul vizând comiterea infracţiunea de omor în stare de provocare, prev. de art. 73 lit. b) C. pen., întrucât din probe nu a rezultat că a fost ameninţat cu moartea şi că însoţitorii săi ar fi avut asupra lor obiecte contondente.
Recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi şi inculpat sunt nefondate.
Parchetul a criticat decizia sub aspectul omisiunii instanţei de a interzice dreptul de a alege prevăzut de art. 64 lit. a) C. pen. ca pedeapsă complementară, care se impune în raport de cuantumul pedepsei. Motivul nu este fondat, întrucât aplicarea pedepsei complementare a interzicerii dreptului de a alege prevăzut de art. 64 lit. a) teza I C. pen. nu este obligatoriu, ci se supune aprecierii de către instanţa, în raport de criteriile stabilite în art. 71 alin. (3) C. pen., ori în speţă, Curtea apreciază că nu se impune interzicerea dreptului constituţional de a alege, raportat la vârsta şi persoana inculpatului.
Inculpatul şi-a susţinut recursul pe motivul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18, 17, 9, 14 şi 19 C. proc. pen., susţinând că instanţele au încălcat dispoziţiile art. 62 şi art. 66 din C. proc. pen., nu au confruntat toate probele cauzei, nu s-au pronunţat asupra materialului probator, încălcându-se principiul contradictorialităţii procesului penal şi aflării adevărului.
S-a mai susţinut că inculpatul a fost provocat de victimă şi de mai multe persoane ce îl însoţeau fiind agresat fizic şi verbal.
În motivele scrise, nu s-a indicat niciunul din cazurile de casare prevăzute de art. 3859 C. proc. pen., criticând soluţiile care sunt în contradicţie cu susţinerile inculpatului şi care în opinia sa, sunt dovedite.
Din examinarea cauzei, rezultă că instanţele au făcut o corectă apreciere a probelor şi, pe cale de consecinţă, au stabilit corect vinovăţia inculpatului şi împrejurarea că în cauză nu se impune reţinerea scuzei provocării.
Martorii audiaţi în cauză au infirmat susţinerea inculpatului; nu s-a constatat că acesta ar fi avut vreo leziune şi, dacă lucrurile s-ar fi petrecut în acest mod, victima nu ar fi putut fi lovită cu cuţitul într-un cerc de mai multe persoane, pretins violente.
Chiar martorii, prieteni cu inculpatul, l-au descris pe acesta ca fiind o persoană impulsivă şi i-au atras atenţia să nu se mai joace cu cuţitul şi ";să nu facă vreo prostie";.
Din modul de localizare a leziunilor rezultă că victima a încercat să fugă dar a fost lovit în zona fesieră, deci când era cu spatele, fie în picioare, fie culcat (zona piciorului stâng) - în încercarea de a se apăra de lovituri - în zona trunchiului.
În atare situaţie este exclus reţinerea stării de provocare - care presupune existenţa unei puternice stări de tulburare determinată de atitudinea violentă a victimei - şi care este de natură a justifica violenţa inculpatului.
Nefondat este şi motivul prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., pedeapsa de 17 ani închisoare fiind justificată în raport de natura şi gravitatea. infracţiunii săvârşite - omor calificat, de urmările acesteia şi de persoana inculpatului - cunoscut ca o fire violentă, în curs de cercetare penală pentru o altă infracţiune comisă tot cu violenţă.
Întrucât nu se constată motive care, examinate din oficiu, să determine casarea hotărârilor, recursurile declarate de parchet şi inculpat vor fi respinse ca nefondate, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi şi de inculpatul C.M. împotriva Deciziei penale nr. 118/A din 30 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi al arestării preventive de la 23 aprilie 2008 la 15 februarie 2010.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 350 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4539/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 56/2010. Penal → |
|---|
