ICCJ. Decizia nr. 4543/2010. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4543/2010
Dosar nr.10128/1/2010
Şedinţa publică din 14 decembrie 2010
Deliberând asupra recursului de faţă pe baza lucrărilor şi materialului aflate în dosarul cauzei constată următoarele:
1. Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în cursul judecăţii în apel, prin Încheierea de şedinţă nr. 2558/90/2010 din 30 noiembrie 2010, a menţinut arestarea preventivă a inculpatului apelant C.I.V. în conformitate cu dispoziţiile art. 3002 raportat la art. 160b alin. (1) şi (3) C. proc. pen.
Dispunând astfel instanţa de control judiciar a argumentat justificativ că acuzaţia adusă inculpatului privind săvârşirea la data de 15 iunie 2010 în municipiul Rm. Vâlcea, infracţiuni flagrante de trafic ilicit de droguri de risc prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, modificată a fost confirmată ulterior prin condamnarea acestuia de către prima instanţă la pedeapsa principală de 3 ani şi 6 luni închisoare, cu executare într-un loc de deţinere potrivit art. 57 alin. (1) C. pen., menţinându-se astfel nemodificate temeiurile iniţiale ce au impus arestarea preventivă în cauză a inculpatului amintit în cursul urmăririi penale la 16 iunie 2010 - măsură prelungită, menţinută succesiv de instanţe până la momentul actual al judecăţii în recurs - conform art. 143 lit. f) C. proc. pen. [săvârşirea unei infracţiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de patru ani şi exceptate de probe ca lăsarea acestuia în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică - posibilităţilor săvârşirii unor fapte similare - şi la momentul actual al judecăţii în apel].
2. Recursul în termen împotriva încheierii amintite declarat de inculpatul C.I.V. cu solicitarea de a i se revoca măsura arestării preventive ca fiind lipsită de temeiuri justificative, aplicarea în cauză a dispoziţiilor art. 160b alin. (2) C. proc. pen. - cu motivarea că luarea sa în libertate la momentul procesual actual al judecăţii în recurs nu mai prezintă pericol concret pentru ordinea publică - este nefondat urmând a fi înscris ca atare în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) raportat la art. 160b alin. (1) şi (3) C. proc. pen. pentru considerentele arătate în continuare.
Conform art. 160b C. proc. pen. „1) În cursul judecăţii, instanţa verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea şi temeinicia arestării preventive; 2) Dacă instanţa constată că arestarea preventivă este nelegală sau că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, revocarea arestării preventive şi punerea de îndată în libertate a inculpatului; 3) Când instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanţa dispune, prin încheiere motivată, menţinerea arestării preventive”.
În speţă, motivele de bănuială fondate pe fapte concrete [surprinderea în flagrant a inculpatului implicit într-o reţea internaţională după ce a ridicat un colet expediat din Italia în care se aflau droguri de risc (haşiş) pentru valorificare făcută pe raza municipiului Rm. Vâlcea] privind săvârşirea infracţiunii grave prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 - ce au impus arestarea sa preventivă în cursul urmăririi penale în temeiul art. 143 raportat la art. 148 lit. f) C. proc. pen. - s-au confirmat ulterior prin condamnare de către prima instanţă la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare cu executare în regim de detenţie; ca atare detenţia preventivă a inculpatului corespunde exigenţelor art. 160b alin. (1) şi (3) C. proc. pen. şi art. 5 parag. 1 lit. c) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Condamnarea în primă instanţă chiar nedefinitivă în condiţiile anterior arătate justifică menţinerea arestării preventive la momentul actual al judecăţii în apel a inculpatului pentru termenul nou prevăzut de art. 5 parag. 1 lit. a) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului [„dacă este deţinut legal pe baza condamnării pronunţate de către un tribunal competent” conform jurisprudenţei relevante în acest sens exprimată de instanţa europeană în cauzele Labita v. Italia, Weimhoff v. Germania].
Ca atare, susţinerile inculpatului privind lipsa de temeiuri justificative, pentru menţinerea arestării sale preventive la momentul procesul al judecăţii în apel sunt nefondate, încheierea atacată fiind legală şi temeinică.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata sumei de 600 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, va fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.I.V. împotriva încheierii din 30 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. 2558/90/2010.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 600 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 14 decembrie 2010.
Procesat de GGC - CT
| ← ICCJ. Decizia nr. 56/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4611/2010. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
