ICCJ. Decizia nr. 4533/2010. Penal. Lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte (art. 183 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4533/2010
Dosar nr.1441/113/2007
Şedinţa publică din 14 decembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Brăila, prin Sentinţa penală nr. 158 din 9 noiembrie 2009, în baza disp. art. 334 C. proc. pen. a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei dată prin rechizitoriu, astfel:
- pentru inculpatul A.C. din infracţiunea de lovituri cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. şi art. 37 lit. b) acelaşi cod, în infracţiunea de încăierare prevăzută de art. 322 alin. (1), (2) şi (3) teza a II-a C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
- pentru inculpatul A.D. din aceeaşi infracţiune, prevăzută de art. 183 C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., în aceeaşi infracţiune, prevăzută de art. 322 alin. (1), (2) şi (3) teza a II-a C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
- pentru inculpaţii C.F. şi O.V., din aceeaşi infracţiune, prevăzută de art. 183 C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., în aceeaşi infracţiune, prevăzută de art. 322 alin. (1), (2) şi (3) teza a II-a C. pen.
În baza art. 322 alin. (1), (2) şi (3) teza a II-a C. pen., inculpatul O.V. a fost condamnat la 3 ani închisoare (victimă T.A., faptă din 22/23 octombrie 2005).
S-a făcut aplicarea art. 71 şi a art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza dispoziţiilor art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe durata termenului de încercare de 6 ani, stabilit potrivit dispoziţiilor art. 862 C. pen.
În baza dispoziţiilor art. 863 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca pe durata termenului de încercare, O.V. să se supună măsurilor de supraveghere.
În baza art. 359 C. proc. pen., inculpatului i s-a atras atenţia asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen., privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
Pe latură civilă, în baza art. 14, art. 346 C. proc. pen. cu referire la art. 998 - 999, art. 1003 C. civ. şi art. 313 din Legea nr. 95/2006, inculpaţii au fost obligaţi să plătească, în solidar, despăgubiri civile după cum urmează:
- părţii civile T.F., sumele de 10.000 RON despăgubiri materiale şi 25.000 RON daune morale.
-părţii civile T.V., suma de 25.000 RON daune morale şi 2.640 RON reprezentând jumătate din suma prestaţiilor periodice aferente perioadei 23 octombrie 2005 - 12 august 2007 (de la data comiterii faptei până la data majorat).
- părţii civile S.A.J. Brăila suma de 151,71 RON reprezentând jumătate din contravaloarea asistenţei medicale de urgenţă şi transport pentru victima T.A.
- părţii civile S.J.U. Brăila, suma de 9,45 RON reprezentând jumătate din contravaloarea serviciilor medicale acordate, la 23 octombrie 2005, victimei T.A.
Pentru a pronunţa hotărârea, instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt:
Prin Rechizitoriul nr. 1931/P/2006 din 2 mai 2007, Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila a trimis în judecată, printre alţii, pe inculpatul O.V., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de lovituri cauzatoare de moarte, prev. de art. 183 C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., precum şi disjungerea cauzei, în ce-l priveşte pe acesta, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice, prev. de art. 321 alin. (2) C. pen., al infracţiunii de distrugere, prev. de art. 217 alin. (1) C. pen., de furt calificat, prev. de art. 208 alin. (1), rap. la art. 209 alin. (1) lit. a), g), e) C. pen., cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. şi trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Judecătoria Însurăţei.
În esenţă, actul de inculpare a reţinut că în noaptea de 22/23 octombrie 2005, aflându-se în disco barul SC C.C. SRL Însurăţei, judeţul Brăila, inculpaţii amintiţi şi inculpatul O.V. l-au lovit cu pumnii şi picioarele pe T.A., au răsturnat peste corpul lui o masă metalică, leziunile produse antrenându-i decesul, între leziuni şi moarte existând legătură de cauzalitate.
Cercetarea judecătorească a constatat următoarea situaţie de fapt:
În jurul orelor 2.00 din noaptea de 23 octombrie 2005, Poliţia oraşului Însurăţei s-a sesizat din oficiu privind tulburarea liniştii şi ordinii publice urmare a unui scandal public produs la disco-barul SC C.C. SRL însurăţei.
Cercetarea la faţa locului a stabilit că A.C., A.D., C.F., împreună cu O.V., C.I., C.F., T.I. şi T.A. au făcut scandal în acel bar, au tulburat astfel ordinea şi liniştea publică, aşa atrăgând dezaprobarea şi indignarea celor 70 de persoane prezente, acestea, de teamă şi nesiguranţă, părăsind localul.
Aceiaşi, dar fără participarea fraţilor C. şi a familiei T., au distrus bunuri (scaune, mese, pahare, sticle), în fapt răsturnându-le şi spărgând sticlele de pereţi şi de pardoseală, toate acestea fiind însoţite de larmă şi ameninţări.
Poliţia fusese sesizată şi pentru că după terminarea scandalului, C.F. şi-ar fi pierdut o haină în care avea 170 RON, iar T.A., un telefon mobil, acestea fiind însă găsite.
S-a stabilit că cei amintiţi, după ce s-au certat, cearta degenerând în scandal generalizat, s-au bătut cu C.F., C.I., T.A. şi T.I., la un moment dat T.A. a fost lovit cu pumnii şi picioarele, peste trupul lui căzut a fost răsturnată o masă metalică, toate acestea atunci când cei bătuţi astfel încercau să părăsească barul, iar O.V. a şi urcat cu picioarele pe masa ce acoperea corpul victimei.
Însoţitorii lui T.A., sesizând că acesta nu reuşeşte să fugă, s-au dus spre locul în care era căzut pentru a-l ajuta.
Raportul de expertiză medico-legală eliberat de S.J.M.L. Brăila a înscris că victimei i-ar fi fost necesare 40 - 45 zile de îngrijiri medicale pentru leziunile suferite, constatându-se că avea coaste rupte şi a suferit şi hemoragie internă.
La 28 septembrie 2006, acelaşi organ medico-legal a revenit şi a stabilit că moartea lui T.A. a fost violentă şi s-a datorat şocului traumatic ireversibil survenit în evoluţia traumatismului toracic sever cu multiple fracturi costale bilaterale, contuzie cardiacă, leziunile putându-se produce prin comprimarea toracelui între planuri dure, între deces şi traumatismul toracic existând legătură directă de cauzalitate.
Actul medico-legal a fost confirmat şi avizat la 16 octombrie 2006 şi la 28 iulie 2008, inclusiv de către Comisia Superioară de Medicină Legală din cadrul I.N.M.L. M.M. Bucureşti.
S-a mai reţinut că victima a fost iniţial dusă la un dispensar medical de către familia sa, şi tot la stăruinţa acesteia, a fost transportată cu ambulanţa, decesul ei survenind după circa 4 ore, după aplanarea scandalului din local, iar familia lui a fost permanent cu ea, deci nu a fost agresat în alt mod şi nu s-a efectuat asupra lui nicio intervenţie.
Pentru a schimba încadrarea juridică astfel cum s-a arătat, instanţa de fond a reţinut că cele petrecute în local s-au desfăşurat între două grupuri, participanţii s-au lovit reciproc, în încăierare au fost prinse şi alte persoane, victima a luat parte activă la încăierare alături de fiul său T.I. şi de fraţii C., a lovit şi a primit lovituri de la ceilalţi participanţi, după încetarea scandalului generalizat a fost dus la poliţie pentru a da declaraţii, aici i s-a făcut rău şi pe timpul transportului cu ambulanţa a decedat.
Inculpatul O.V. a recunoscut că în acea noapte a avut un conflict cu fraţii C. pentru că aceştia îl băteau pe O.D., că el a fost lovit de fraţii C. cu o sticlă în cap, şi ulterior, fiind căzut la pământ, a fost lovit cu picioarele de către mai multe persoane, a recunoscut că îl cunoştea pe T.A., dar nu l-a văzut în bar la momentul scandalului, dar l-a văzut la poliţie unde el fusese pentru a se plânge.
S-a mai reţinut că probatoriul administrat nu a dovedit, fără dubiu, cine l-a lovit pe T.A., în opinia instanţei acest fapt constituind argument pentru încadrarea juridică a faptei în infracţiunea prev. de art. 322 alin. (1), (2), (3) teza a II-a C. pen.
Împotriva sentinţei, au declarat apeluri Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila şi inculpatul O.V.
Parchetul a criticat sentinţa pentru greşita schimbare a încadrării juridice a faptei.
Inculpatul, susţinând că în sarcina sa există o contribuţie minimă la comiterea faptei, a cerut achitarea în baza disp. art. 10 lit. b1) C. proc. pen. cu consecinţa aplicării unei sancţiuni cu caracter administrativ.
Curtea de Apel Galaţi, prin Decizia penală nr. 89/A din 7 iunie 2010 a admis apelul declarat de parchet, a desfiinţat, în parte sentinţa şi, printre alţii, l-a condamnat pe inculpatul O.V., la 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de lovituri cauzatoare de moarte, prev. de art. 183 C. pen. cu aplic.art. 75 lit. a) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi a art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
S-au înlăturat dispoziţiile art. 861 şi urm. C. pen.
S-au menţinut restul dispoziţiilor sentinţei.
Apelul declarat de inculpat a fost respins ca nefondat.
Împotriva deciziei instanţei de apel, inculpatul în termenul legal, a declarat recurs, motivul invocat fiind detaliat în prezenta.
Recursul nu este fondat pentru considerentele ce se vor dezvolta.
Încăierarea, ca faptă penală distinctă, incriminată prin art. 322 C. pen., se caracterizează prin săvârşirea de violenţe între mai multe persoane, unele asupra altora, violenţele dezvoltate în înghesuială, îmbrânceală, de esenţa încăierării, trebuie să fie greu de stabilit, însă nu imposibil, în sarcina unuia sau altuia din participanţi. Este de specificul încăierării, gâlceava, cearta, scandalul, dat că ea implică pluralitate de subiecţi activi, fiind o formă a pluralităţii naturale de infracţiuni, numărul lor putând fi variabil, dar, obligatoriu, ei trebuie să se constituie în două grupuri, tabere, care să se lupte între ele, să se bată.
Totodată, pentru ca fapta să fie caracterizată ca infracţiune de încăierare, prev. de art. 322 alin. (3) teza finală C. pen., alături de înghesuială, îmbrânceala proprii încăierării între două grupări, este obligatoriu ca făptuitorul să nu fie cunoscut.
În cauză, probatoriul administrat a conturat că în noaptea de 22/23 octombrie 2005, în acel bar, inculpatul A.C. l-a lovit cu pumnul în cap pe T.I. fiul lui T.A. şi nepot al fraţilor C.I. şi C.F., la acel moment aceştia trei neaflându-se în local. Apelarea lor a fost făcută de martorul B.N. iar când au sosit în bar, legat de lovirea lui T.I., i s-au adresat celui care-l lovise. În apărarea lui A.C., au venit A.D., C.F. şi O.V., manifestările lor degenerând un scandal, aşa cum s-a mai descris deja.
Dar, în încăierare, C.I. şi C.F., în desfăşurarea cronologică a faptelor materiale au descris că inculpaţii A.C., A.D., C.F. şi O.V., fiecare având în mâini cioburi de sticlă, loveau, T.A. era căzut la pământ, toţi îl loveau cu picioarele, A.D. a prăvălit peste el o masă metalică şi toţi s-au urcat pe acea masă şi au continuat să-l lovească.
M.V., cunoscut al inculpaţilor, a aflat de la ei ce s-a întâmplat în bar, A.C., A.D., C.F. şi O.V. fiind cei care au ucis victima.
Aceleaşi susţineri au fost declarate de T.I., B.N., acesta din urmă descriind participarea inculpaţilor la lovirea lui T.A. cu pumnii şi picioarele şi când se afla căzut la pământ, tot el a descris episodul punerii mesei peste corpul celui căzut, tot el descriind şi că a avut reprezentarea că cei patru inculpaţi, erau pe masă.
Martorii B.I., S.G., S.V.G. au relatat că personal i-au văzut pe inculpaţi lovind victima cu pumnii şi picioarele.
Ca atare, coroborând întregul material probator testimonial, şi cu raportul de constatare medico-legală, potrivit căruia moartea lui T.A. s-a datorat şocului traumatic ireversibil survenit în evoluţia traumatismului toracic sever cu multiple fracturi costale, bilaterale, cu contuzie cardiacă, leziuni ce s-au putut produce prin comprimarea toracelui între planuri dure, respectiv decesul fiind urmarea lovirilor şi vătămării corporale grave prev. în art. 180 - 182, fapta se încadrează în art. 183 C. pen. şi se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru aceasta, inculpaţii fiind individualizaţi ca autori ai lovirilor şi vătămării victimei, sub aspect subiectiv, inculpaţii, deşi au săvârşit cu intenţie lovirile şi vătămările ei nu au prevăzut rezultatul mai grav, moartea, dar puteau să-l prevadă odată ce după agresare când victima era căzută la sol şi-i prăvăliseră peste corp masa metalică, au urcat peste aceasta şi au continuat să lovească.
În ce priveşte susţinerea inculpatului recurent că în situaţia sa este aplicabilă disp. art. 322 alin. (4) C. pen., aceasta nu este fondată.
Textul indicat vizează situaţia celui prins în încăierare împotriva voinţei sale sau a celui care a încercat să despartă pe alţii, să respingă un atac ori să apere pe altul.
Situaţia de fapt expusă nu a reţinut ca vreun moment inculpatul să fi fost prins în scandalul generalizat împotriva voinţei sale, el a fost prezent în local de la începuturile tulburării ordinii, a participat activ la loviri, distrugeri de obiecte şi la agresarea victimei, cu consecinţa culpei în decesul acesteia.
Pentru considerentele expuse, Decizia instanţei de apel fiind legală şi temeinică, recursul declarat de inculpat nefiind fondat, în conformitate cu disp. art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va fi respins.
Potrivit disp. art. 192 cu referire la art. 189 alin. (1) acelaşi cod, inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul O.V. împotriva Deciziei penale nr. 89/A din 07 iunie 2010 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 1.000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 14 decembrie 2010.
Procesat de GGC - AS
| ← ICCJ. Decizia nr. 517/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4539/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
