ICCJ. Decizia nr. 4592/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4592/2010
Dosar nr. 411/32/2010
Şedinţa publică din 17 decembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 123 din 23 septembrie 2010 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie, în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. a respins plângerea petentului L.I. formulată împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale nr. 326/P/2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău din 6 mai 2010, ca nefondată.
A obligat petentul la cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bacău petiţionarul L.I. a atacat rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale nr. 326/P/2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău din data de 6 mai 2010 faţă de făptuitorii P.D., D.V., T.C. şi N.V., cercetaţi pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 215 şi 246 C. pen. întrucât nu s-a confirmat existenţa acestor infracţiuni.
În motivarea plângerii petentul a arătat că este nemulţumit de soluţia dispusă de procuror întrucât el se deplasa la V.M. întrucât era bolnavă de diabet şi în mod abuziv a fost trecut la întreţinere.
Din actele şi lucrările dosarului s-a reţinut:
Prin Rezoluţia nr. 326/P/2010 din 6 mai 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău s-a constatat că:
La data de 1 februarie 2010, petentul L.C.I. s-a adresat organelor de anchetă cu o plângere penală în care i-a reclamat pe judecător P.D., procuror D.V. precum şi pe T.C. şi N.V., preşedinte şi respectiv administrator al Asociaţiei de proprietari din Oneşti pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor şi înşelăciune prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP) Petentul a reclamat faptul că având de soluţionat o cauză penală procurorul D.V. şi judecător P.D. au dat soluţii nelegale în cauză, fără să se ţină cont de probele administrate în dosar, fără să fie administrate alte probe pertinente cauzei, în felul acesta prejudiciind partea vătămată V.M. care locuieşte singură într-o garsonieră din municipiul Oneşti şi pe care T.C. şi N.V. au trecut-o în mod abuziv cu două persoane la întreţinere.
Din verificările efectuate, a rezultat faptul că în legătură cu cele reclamate de L.I. a existat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Oneşti Dosarul nr. 1746/P/2009, în care s-au efectuat cercetări faţă de N.V. şi T.C. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de art. 246 şi art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP)
Reclamantă în cauză era numita V.M. din Oneşti, care a solicitat cercetarea celor doi, întrucât din luna noiembrie 2008 i-au calculat întreţinerea pentru două persoane, deşi dânsa a locuit singură în apartament.
În urma cercetărilor efectuate, la data de 24 august 2009 procurorul D.V. a dispus neînceperea urmăririi penale în cauză.
Împotriva acestei soluţii, V.M. a formulat plângere la conducerea parchetului care i-a fost respinsă ca neîntemeiată, prin Rezoluţia nr. 379/II/2/2009 din 15 septembrie 2009.
Nemulţumită de respingerea plângerii, V.M. s-a adresat instanţei de judecată care prin Sentinţa penală nr. 678 din 16 noiembrie 2009, i-a respins plângerea formulată împotriva soluţiei date de către procuror şi a menţinut soluţia din rezoluţia atacată.
Această soluţie deşi a fost dată cu drept de recurs, nu a fost atacată de către V.M., rămânând definitivă prin nerecurare.
La data de 1 februarie 2010, petentul L.I. care nu avea nicio calitate în dosarul de la instanţă a făcut reclamaţie împotriva judecătorului şi a procurorului de caz acuzându-i de abuz în serviciu.
Din verificările efectuate nu a rezultat însă că în cauză s-ar fi comis infracţiunile de abuz în serviciu sau înşelăciune de către persoanele reclamate de L.I., neexistând niciun indiciu în acest sens. Nu s-au descoperit fapte sau împrejurări noi ce nu au fost cunoscute de organul de urmărire penală la data când s-a dispus neînceperea urmăririi penale în cauză, în ceea ce-i priveşte pe numiţii T.C. şi N.V..
Nu a rezultat, din verificările făcute, încălcarea vreunei dispoziţii legale de către magistraţii reclamaţi şi nici comiterea vreunui abuz de către aceştia. Nu au rezultat aspecte de natură penală care să poată fi reţinute în sarcina judecătorului P.D. şi procurorului D.V., astfel dispunându-se neînceperea urmăririi penale în cauză.
Prin Rezoluţia nr. 277/II/2/2010 din 10 iunie 2010 procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău a dispus respingerea plângerii împotriva primei rezoluţii, arătând că nu rezultă încălcarea vreunei dispoziţii legale de către magistraţii reclamaţi care au soluţionat cauzele respective cu respectarea prevederilor legale şi în raport cu probatoriul administrat.
Împotriva sentinţei pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie, petiţionarul L.I. a declarat recurs.
Recursul este nefondat şi va fi respins ca atare pentru următoarele considerente:
Examinându-se actele şi lucrările dosarului se constată că prin Rezoluţia din 6 mai 2010 a Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, dată în Dosarul nr. 326/P/2010 s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de P.D. - judecător, D.V. - procuror, T.C. şi N.V. - preşedinte şi respectiv administrator al Asociaţiei de Proprietari nr. 9 din Oneşti, faţă de care s-au efectuat acte premergătoare sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor şi înşelăciune prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP), întrucât din cercetările efectuate faptele nu s-au confirmat.
Pentru a dispune astfel, procurorul de caz a reţinut că din verificările efectuate nu a rezultat că în cauză s-au comis infracţiunile de abuz în serviciu sau înşelăciune de către persoanele reclamate de L.I., neexistând niciun indiciu în acest sens. Nu s-au descoperit fapte sau împrejurări noi ce nu au fost cunoscute de organul de urmărire penală la data când s-a dispus neînceperea urmăririi penale în cauză, în ceea ce-i priveşte pe numiţii T.C. şi N.V..
S-a mai arătat de asemenea că din verificările făcute, nu rezultă încălcarea vreunei dispoziţii legale de către magistraţii reclamaţi şi nici comiterea vreunui abuz de către aceştia. Nu rezultă aspecte de natură penală care să poată fi reţinute în sarcina judecătorului P.D. şi procurorului D.V..
Împotriva acestei rezoluţii petiţionarul L.I. a formulat plângere la procurorul ierarhic superior.
Prin Rezoluţia nr. 277/II/2/2010 din 10 iunie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău plângerea petiţionarului a fost respinsă confirmându-se prima rezoluţie a procurorului de caz.
Nemulţumit de cele două rezoluţii, petiţionarul în termen legal a formulat plângere conform art. 2781 C. proc. pen. pe care a depus-o la instanţa competentă.
Curtea de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie, prin Sentinţa penală nr. 123 din 23 septembrie 2010 a respins ca nefondată plângerea petentului împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale nr. 326/P/2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău.
Soluţia dispusă de intimatul procuror, se cenzurează exclusiv în tiparul căilor de atac prevăzute de art. 278 C. proc. pen. pe calea plângerii împotriva actelor sale, ori în cel instituit prin dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen. care reglementează plângerea în faţa judecătorului împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată, coroborat cu aspectul independenţei funcţionale a procurorilor în darea soluţiilor stabilită prin dispoziţiile Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor şi nu pe calea unei plângeri penale precum cea de faţă.
Pe de altă parte, soluţiile dispuse de magistraţi pe baza probelor administrate reflectă modul în care aceştia le-au apreciat în urma examinării lor, fapt care nu poate să conducă automat la concluzia săvârşirii vreunei fapte prevăzute de legea penală pe motiv că soluţia este nefavorabilă uneia dintre părţi.
Aşa fiind, se conchide că în cauză în mod legal s-a reţinut inexistenţa unor indicii temeinice că persoanele reclamate de petiţionar şi-ar fi încălcat atribuţiile de serviciu (art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)) sau ar fi săvârşit infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP) şi în consecinţă, prin sentinţa recurată s-a dispus justificat respingerea plângerii formulată de petiţionarul L.I..
Recurentul petiţionar va fi obligat la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat şi la plata sumei de 312 RON cheltuieli judiciare către intimata N.V..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul L.I. împotriva Sentinţei penale nr. 123 din 23 septembrie 2010 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat şi la plata sumei de 312 RON cheltuieli judiciare către intimata N.V..
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 decembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1695/2010. Penal. Recunoaşterea hotărârilor... | ICCJ. Decizia nr. 4594/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
