ICCJ. Decizia nr. 4576/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4576/2010
Dosar nr. 11937/2/2009
Şedinţa publică din 16 decembrie 2010
Asupra recursului penal de faţă;
Prin Sentinţa penală nr. 140 din 17 mai 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, s-a admis excepţia lipsei calităţii de reprezentant legal a petentului B.C. pentru S.C. L.I.P.C. S.A. şi s-a respins ca inadmisibilă plângerea formulată de petent împotriva Rezoluţiei din 5 noiembrie 2009, dispusă în Dosarul nr. 753/P/2008 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi a Rezoluţiei din 26 noiembrie 2009 dispusă în Dosarul nr. 1767/II/2/2009 de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
A fost obligat petentul la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că prin plângerea înregistrată la această instanţă la data de 18 decembrie 2009, petenta S.C. L.I.P.C. S.A. a solicitat desfiinţarea Rezoluţiei din 5 noiembrie 2009 dispusă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti în Dosarul nr. 753/P/2008 şi a Rezoluţiei din 26 noiembrie 2009 dispusă de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti în Dosarul nr. 1767/II/2/2009 prin care s-a dispus şi confirmat măsura de neîncepere a urmăririi penale faţă de intimaţii D.Ş.A., N.S.C., S.S., M.C., M.Co., M.Cr., B.I. şi B.P.F. sub aspectul comiterii infracţiunilor prev. de art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP), art. 290 C. pen., art. 291 C. pen.
Prin plângerea formulată şi depusă în scris, petenta a solicitat trimiterea cauzei la procuror şi începerea urmăririi penale.
În motivarea plângerii, petenta a susţinut că cercetările efectuate de procuror cu privire la faptele penale reclamate şi comise de intimaţi nu au avut în vedere toate probele administrate.
S-a susţinut că într-o cauză civilă ce s-a aflat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, (Dosar nr. 1756/2/2005), petenta a fost obligată la plata unor cheltuieli de judecată în cuantum mai mare (44.105,17 RON), nu ca urmare a unei erori materiale, ci din cauza actelor de înşelăciune, fals şi uz de fals comise de intimaţi.
Îndreptarea acestei erori de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, (Încheierea nr. 2561 din 24 septembrie 2008) şi stabilirea sumei corecte de plată (30.028,30 RON), nu poate absolvi pe intimate de răspundere penală.
Prin motivele scrise depuse la dosar petenta a solicitat ca în urma desfiinţării actelor procurorului să se reţină cauza pentru judecare potrivit art. 2781 alin. (8) lit. c) C. proc. pen.
Cu privire la plângerea formulată intimaţii D.Ş.A. şi B.P.F. au invocat excepţia lipsei calităţii de reprezentant al petentei a numitului B.C., solicitând respingerea ca inadmisibilă a plângerii formulate.
La dosarul cauzei s-au ataşat dosarele Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti nr. 1767/II/2/2009 şi nr. 753/P/2008.
Constatând că în cauză s-au depus înscrisuri cu privire la desemnarea de către instanţa comercială a unui administrator judiciar al petentei, s-au solicitat acestuia dovezi cu privire la împuternicirea dată numitului B.C. de a formula prezenta plângere, ca reprezentant al petentei.
Curtea, examinând actele şi lucrările dosarului a constatat excepţia invocată de intimaţi ca fiind întemeiată şi, pe cale de consecinţă, a constatat inadmisibilitatea plângerii pentru următoarele considerente:
Plângerea formulată de petentă a fost înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti la 18 decembrie 2009, aceeaşi dată fiind menţionată şi pe plicul de expediere prin poştă, dar poartă ca dată de ";ieşire"; de la S.C. L.I.P.C. S.A., data de 16 decembrie 2009.
Această plângere este semnată de B.C., ca ";administrator special";, dar nu s-a depus nicio împuternicire în acest sens.
La termenul din 1 februarie 2010 s-a depus la dosar de către B.C. o împuternicire emisă de administratorul judiciar B.B.R. SPRL prin care B.C. este împuternicit, ca administrator special, să reprezinte interesele societăţii în Dosarul nr. 11937/2/2009 aflat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală (prezenta cauză), împuternicire ce poartă data de 4 ianuarie 2010 în registrul de ieşire al S.C. L.I.P.C. S.A..
Din Încheierea din 3 februarie 2010 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VII-a comercială (depusă la dosar de intimaţi) a rezultat că, pentru petentă a fost numit un administrator special, respectiv S.C. E.I. SPRL.
Din relaţiile solicitate de la registrul comerţului rezultă că încă din anul 2003, petenta se afla în procedura de insolvenţă/reorganizare judiciară fiind succesiv numit ca administrator judiciar, firme de specialitate, ultima menţiune fiind cu referire la numirea administratorului judiciar B.C. SPRL, prin Sentinţa comercială nr. 329 din 21 ianuarie 2009.
Tribunalul Bucureşti a comunicat prin Adresa din 1 martie 2010 că pentru petentă este desemnat ca administrator judiciar firma B.B.R. SPRL.
Din certificatul de grefă din 18 martie 2010 emis de Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a comercială, depus la dosar, rezultă că pentru petentă este desemnat ca administrator judiciar S.C. E.I. SPRL.
Din relaţiile comunicate de această firmă rezultă că în evidenţele sale, dar şi în cele preluate de la firma B.B.R. SPRL, nu se regăseşte pe numele lui B.C. decât împuternicirea din 4 ianuarie 2010 (şi despre care s-a arătat mai sus), şi care este depusă la dosar.
Din actele şi lucrările dosarului aşa cum au fost prezentate rezultă că B.C. nu avea calitatea juridică de a angaja firma S.C. L.I. S.A. într-un proces penal prin formularea prezentei plângeri, aspecte de altfel recunoscute expres şi personal de acesta la termenul din 10 mai 2010.
Această posibilitate o avea în mod legal doar firma desemnată ca administrator judiciar, care la data de 16 decembrie 2009 era B.B.R. SPRL. Ori din relaţiile comunicate nu rezultă existenţa unei asemenea împuterniciri, formularea unei acţiuni în justiţie fiind un act de dispoziţie, ce poate fi exercitat doar de cei abilitaţi de lege.
Art. 2781 alin. (1) C. proc. pen. prevede că împotriva actelor procurorului poate formula plângere la instanţă ";persoana vătămată, precum şi orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate ...";.
Numitul B.C. a semnat plângerea depusă la instanţă cu menţiunea de ";administrator special";, iar nu în calitate de ";altă persoană"; ale cărei interese au fost vătămate, adică a angajat firma S.C. L.I. S.A. ca reprezentant al acesteia, deşi nu avea nicio împuternicire în acest sens. Din acest motiv nu poate fi primită nici susţinerea procurorului de şedinţă care, deşi recunoaşte lipsa împuternicirii, susţine că B.C. putea formula plângere în calitate de acţionar al firmei, ceea ce nu este însă în sensul art. 2781 alin. (1) C. proc. pen.
Nu s-a făcut nicio dovadă în acest sens pentru situaţia prezentă a semnatarului plângerii, dar prin semnarea plângerii, cum s-a arătat, s-a angajat societatea, în numele căreia s-a prezentat ca reprezentat, iar nu calitatea sa individuală şi personală de persoană ce ar fi fost eventual prejudiciată.
Un aspect ce nu trebuie neglijat şi care conturează poziţia susţinută în proces de B.C. rezultă din înscrisurile aflate la dosar. Înscrisul de la fila x este o împuternicire depusă personal de B.C. la termenul din 1 februarie 2010, iar înscrisul de la fila y este tot o împuternicire comunicată instanţei de firma S.C. E.I. SPRL.
Ambele înscrisuri au conţinut identic (în substanţa lui), sunt semnate de aceeaşi persoană (N.B.) şi poartă aceeaşi ştampilă.
Ambele înscrisuri se referă la împuternicirea lui B.C. pentru reprezentarea firmei în prezentul proces la Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, cu termen la 11 ianuarie 2010.
Dacă ambele înscrisuri au acelaşi conţinut şi poartă o dată de ieşire de la S.C. L.I. S.A. din 4 ianuarie 2010, amplasată grafic identic, se poate observa că înscrisul depus de firma S.C. E.I. SPRL mai are în plus o dată cu menţiunea ";intrarea nr. 13"; din 5 decembrie 2009 şi denumirea firmei B.B.R. SPRL.
Potrivit unei sumare verificări, rezultă că ambele înscrisuri trebuie să poarte aceleaşi menţiuni, ele cum nu se regăsesc, ridică semne de întrebare privind realitatea celor consemnate şi întăresc convingerea instanţei că B.C. nu a semnat plângerea ca reprezentant al petentei.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs petiţionarul B.C. pentru S.C. L.I. S.A., criticând soluţia ca netemeinică şi nelegală.
A fost invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 171 C. proc. pen. - hotărârea este contrară legii sau s-a făcut o greşită aplicare a legii.
Înalta Curte, analizând hotărârea prin prisma criticilor formulate, cât şi din oficiu, conform dispoziţiilor art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., constată că aceasta este temeinică şi legală.
În mod corect a constatat prima instanţă că firma S.C. L.I. S.A., fiind în procedura insolvenţei nu putea formula cereri decât prin intermediul administratorului judiciar, firma B.B.R. SPRL. Numitul B.C. care a semnat plângerea întemeiată pe disp. art. 2781 C. proc. pen. depusă la instanţă la 18 decembrie 2009 a primit împuternicire din partea firmei S.C. L.I. S.A. pentru formularea plângerii abia ulterior, la 4 ianuarie 2010, şi cum o asemenea împuternicire nu poate avea caracter retroactiv, în mod corect prima instanţă a admis excepţia lipsei calităţii de reprezentant legal a petentului B.C., respingând plângerea ca inadmisibilă.
De aceea, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge ca nefondat recursul, urmând ca recurentul să fie obligat la cheltuieli judiciare către stat, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul petiţionar B.C. împotriva Sentinţei penale nr. 140 din 17 mai 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 300 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 decembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1555/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4582/2010. Penal → |
|---|
