ICCJ. Decizia nr. 4594/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4594/2010
Dosar nr. 747/44/2010
Şedinţa publică din 17 decembrie 2010
Asupra recursurilor penale de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 131/F din 13 septembrie 2010, Curtea de Apel Galaţi a respins ca nefondată plângerea formulată de petenţii C.E., C.I.H., domiciliaţi în Focşani şi Fundaţia pentru educaţie “A."; Focşani, cu sediul în Focşani, împotriva Rezoluţiei nr. 13/P/2010 din 24 martie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, astfel cum a fost confirmată prin Rezoluţia nr. 441/II/2/2010 din 6 mai 2010 a Procurorului General Adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi.
A menţinut rezoluţia atacată.
A obligat fiecare petent la plata către stat a câte 30 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că la data de 20 ianuarie 2010, petiţionarii C.E., C.I.H. şi Fundaţia pentru Educaţie ";A."; au formulat o plângere penală faţă de executorul judecătoresc B.C. executor judecătoresc în municipiul Focşani solicitând a se efectua cercetări faţă de acesta sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
În motivarea plângerii s-a arătat că executorul judecătoresc şi-a exercitat în mod necorespunzător atribuţiile de serviciu cu prilejul punerii în executare a Sentinţei civile nr. 1939 din 14 mai 2007 a Judecătoriei Focşani, respectiv a procedat la evacuarea lor în mod nelegal din imobilul situat în Focşani, deşi hotărârea nu cuprindea dispoziţii privind evacuarea, că a întrerupt activitatea grădiniţei aparţinând fundaţiei şi a refuzat să le permită accesul în imobil pentru recuperarea bunurilor personale cauzându-le în acest mod traume psihice şi o pagubă de 300.000 euro.
Petenţii au arătat de asemenea că hotărârea pusă în executare a fost obţinută în condiţii nelegale şi nu este prevăzută în mod expres de art. 3712 C. proc. civ., în cauză fiind vorba despre o obligaţie de a face, că somaţia de executor a privit şi pe C.E. deşi convenţia de vânzare-cumpărare, perfectată prin Sentinţa civilă nr. 1939 din 14 mai 2007 a Judecătoriei Focşani, nu o privea şi pe aceasta, că suma de bani pe care soţii T.N. şi S. o datorau petentului C.I.H. nu a fost predată acestuia la momentul încheierii procesului-verbal de executare din 20 octombrie 2008, că antecontractul de vânzare-cumpărare din 4 noiembrie 2008 a fost semnat de C.I.H. sub presiune psihică, că punerea în executare a ordonanţei preşedinţiale nr. 2900 din 2 iunie 2009 a Judecătoriei Focşani a fost efectuată de acelaşi executor judecătoresc ";de urgenţă";, lăsând nesoluţionate solicitările lor privind inventarierea şi predarea bunurilor personale, că ordonanţa preşedinţială a fost desfiinţată dar instanţa nu a dispus întoarcerea executării iar executorul nu le-a restituit bunurile proprii din imobil; fără înştiinţarea petenţilor, executorul judecătoresc a încheiat, la 8 decembrie 2009, un proces-verbal de predare a imobilului către soţii T.N. şi S..
Prin Rezoluţia nr. 13/P/2010 din 24 martie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de făptuitorul B.C. reţinând că nu au rezultat indicii cu privire la săvârşirea vreunei fapte penale.
Soluţia a fost menţinută prin Rezoluţia nr. 441/II/2/2010 din 6 mai 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi.
Împotriva acestei rezoluţii de neîncepere a urmăririi penale, în baza dispoziţiilor art. 2781 C. proc. pen. au formulat plângere petiţionarii solicitând trimiterea cauzei la procuror, în vederea începerii urmăririi penale faţă de intimat sub aspectul comiterii infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Analizând plângerea formulată de petiţionari reţine instanţa de fond că între petenţi şi numiţii T.N. şi T.S. au existat şi există şi în prezent o multitudine de procese civile cu privire la imobilul situat în Focşani, şi, în raport de hotărârile civile pronunţate (începând cu Sentinţa civilă nr. 1939 din 14 mai 2007 a Judecătoriei Focşani), la solicitarea soţilor T. s-au format Dosarele de executare silită nr. 420/2008 şi nr. 746/2009 ale Biroului Executorului Judecătoresc B.C., procedurile execuţionale declanşate deşi diferite, au vizat aceeaşi finalitate şi anume pierderea posesiei imobilului în discuţie de către petenţi şi, corelativ, intrarea în posesia aceluiaşi imobilul a numiţilor T.N. şi T. S..
Astfel, prin Sentinţa civilă nr. 1939 din 14 mai 2007 a Judecătoriei Focşani, s-a admis acţiunea civilă formulată de numiţii T.N. şi T. S. (soţi), s-a perfectat convenţia de vânzare-cumpărare încheiată între aceştia şi petentul C.H. pentru imobilul situat în Focşani, s-a constatat că preţul vânzării în sumă de 850.000.000 lei ROL a fost acoperit parţial, urmând ca diferenţa de 350.000.000 lei ROL să fie achitată de T.N. şi T. S. la data intrării în posesia imobilului.
Prin Decizia civilă nr. 968 din 17 octombrie 2007, Tribunalul Vrancea a admis recursul declarat de C.H. şi C.E., a modificat în parte Sentinţa civilă nr. 1939 din 14 mai 2007 a Judecătoriei Focşani şi, în rejudecare, a admis cererea de intervenţie formulată de C.E., respingând ca neîntemeiată acţiunea civilă privind perfectarea actului de vânzare-cumpărare formulată de T.N. şi T. S..
Recursul declarat de T.N. şi T. S. împotriva Deciziei civile nr. 968 din 17 octombrie 2007 a Tribunalului Vrancea a fost respins ca nefondat, prin Decizia civilă nr. 101/R din 5 februarie 2008 a Curţii de Apel Galaţi.
Împotriva Deciziei civile nr. 968 din 17 octombrie 2007 a Tribunalului Vrancea, numiţii T.N. şi T. S. au formulat contestaţie în anulare;
Prin Decizia civilă nr. 467 din 15 mai 2008 a Tribunalului Vrancea, s-a admis contestaţia în anulare, s-a anulat Decizia nr. 968 din 17 octombrie 2007 a Tribunalului Vrancea, şi s-a procedat la rejudecarea recursului declarat împotriva Sentinţei civile nr. 1939 din 14 mai 2007 a Judecătoriei Focşani.
Prin Decizia civilă nr. 467 din 1 iulie 2008 a Tribunalului Vrancea, s-a respins ca nefondat recursul declarat de C.I.H. şi C.E. împotriva Sentinţei civile nr. 1939 din 14 mai 2007 a Judecătoriei Focşani.
La data de 1 august 2008, T.N. şi T. S. au solicitat executorului judecătoresc B.C. punerea în executare a Sentinţei civile nr. 1939 din 14 mai 2007 a Judecătoriei Focşani, respectiv punerea în posesie asupra imobilului din Focşani.
Cererea a făcut obiectul Dosarului de executare nr. 420 din 1 august 2008, dată la care executorul judecătoresc B.C. a emis somaţia prin care a solicitat petenţilor C.I.H. şi C.E. să predea soţilor T.N. şi T. S. imobilul asupra căruia s-a perfectat vânzarea-cumpărarea.
Petenţii au solicitat suspendarea executării silite; prin încheierea din 7 august 2008 pronunţată în Dosarul nr. 6874/231/2008 al Judecătoriei Focşani, s-a dispus suspendarea provizorie a executării silite până la soluţionarea cererii de suspendare a executării din cadrul contestaţiei la executare înregistrată sub nr. 6873/231/2008 pe rolul Judecătoriei Focşani.
Prin Sentinţa civilă nr. 4545 din 14 octombrie 2008, contestaţia la executare formulată de petenţi a fost respinsă ca neîntemeiată.
La data de 21 octombrie 2008, executorul judecătoresc B.C. a procedat la predarea-primirea imobilului în discuţie, de la petenţii C.I.H. şi C.E. către soţii T.N. şi T. S.. În procesul-verbal încheiat cu acel prilej s-a consemnat că predarea-primirea imobilului s-a făcut cu consimţământul părţilor, că părţile au convenit ca petenţii să elibereze imobilul în termen de 15 zile, că în caz contrar aceştia din urmă renunţau la suma de 35.000 RON, sumă ce rămânea consemnată la dispoziţia Biroului Executorul Judecătoresc B.C. urmând să fie încasată de soţii T.N. şi T. S.. Procesul-verbal a fost semnat de toate părţile în litigiu, fără obiecţiuni.
La data de 4 noiembrie 2008, T.N., T. S. şi C.I.H. s-au prezentat la sediul Biroului Executorului Judecătoresc B.C. unde au arătat că au convenit să prelungească termenul de folosire a imobilului de către C.I.H., C.E. şi Fundaţia pentru Educaţie ";A."; Focşani până la data 31 martie 2009, împrejurare atestată prin procesul-verbal aflat la dosarul nr. 13/P/2010, semnat de părţi şi executor.
La aceeaşi dată, 4 noiembrie 2008, T.N. şi T. S., în calitate de promitenţi-vânzători şi C.I.H. - în calitate de promitent - cumpărător, au încheiat un antecontract de vânzare-cumpărare cu privire la acelaşi imobil, preţul vânzării fiind de 550.000 euro şi un autoturism T. Părţile au convenit ca, în cazul nerespectării promisiunii de vânzare-cumpărare până la 31 martie 2009, să se procedeze la evacuarea petenţilor din imobil.
La solicitarea numiţilor T.N. şi T. S., executorul judecătoresc B.C. a emis somaţia din 17 martie 2009, punând astfel în vedere petenţilor C.I.H. şi C.E. că la data de 1 aprilie 2009 se va proceda la punerea în executare silită a Sentinţei civile nr. 1939/2007 a Judecătoriei Focşani.
Întrucât pe rolul instanţelor de judecată se afla o altă contestaţie la executare formulată de petenţi, termenul pentru eliberarea imobilului a fost prelungit, fiind emisă o altă somaţie la data de 21 noiembrie 2009, după soluţionarea definitivă a contestaţiei la executare, prin respingerea acesteia.
Numiţii T.N. şi T. S. au fost declaraţi puşi în posesie şi în deplină proprietate asupra imobilului prin procesul-verbal din 8 decembrie 2009.
Anterior, prin Sentinţa penală nr. 2900 din 2 iunie 2009 a Judecătoriei Focşani s-a dispus, pe calea unei ordonanţe preşedinţiale, evacuarea provizorie a petenţilor C.E., C.I.H. şi Fundaţia pentru Educaţie ";A."; Focşani din imobilul în litigiu până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a Dosarului nr. 2700/231/2009 al Judecătoriei Focşani.
Numiţii T.N. şi T. S. au solicitat intimatului punerea în executare silită a Sentinţei civile nr. 2900 din 2 iunie 2009 a Judecătoriei Focşani, formându-se Dosarul nr. 746/2009 al Biroului Executorului Judecătoresc B.C..
Întrucât această hotărâre era executorie şi fără somaţie, la data de 11 iunie 2009, executorul judecătoresc s-a deplasat la imobilul în litigiu şi, în prezenţa părţilor, a procedat la inventarierea bunurilor şi i-a declarat evacuaţi pe petenţi, bunurile rămânând în custodia soţilor T.N. şi T. S..
Prin Decizia civilă nr. 697 din 25 iunie 2009, Tribunalul Vrancea a admis recursul petenţilor declarat împotriva Sentinţei civile nr. 2900 din 2 iunie 2009 a Judecătoriei Focşani şi a respins ca neîntemeiată cererea de ordonanţă preşedinţială, actele de executare efectuate în baza Sentinţei civile nr. 2900/2009 fiind anulate ulterior prin Sentinţa civilă nr. 4287 din 20 octombrie 2009.
Prin Sentinţa civilă nr. 425 din 28 ianuarie 2010 a Judecătoriei Focşani s-a dispus întoarcerea executării silite, în sensul restabilirii situaţiei anterioare existente în Dosarul de executare nr. 746/2009 al BEJ B.C., instanţa reţinând că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 4042 C. proc. civ.
Prin Decizia civilă nr. 420 din 20 aprilie 2010 a Tribunalului Vrancea s-a admis recursul declarat de numiţii T.N. şi T.S. împotriva Sentinţei civile nr. 425 din 28 ianuarie 2010 a Judecătoriei Focşani, s-a modificat în parte sentinţa recurată în sensul că s-a respins ca nefondată cererea de întoarcere a executării silite formulată de petenţii C.I.H. şi C.E., menţinându-se soluţia primei instanţe cu privire la petenta Fundaţia pentru Educaţie ";A.";.
Prin Sentinţa civilă nr. 427 din 28 ianuarie 2010 a Judecătoriei Focşani s-a respins ca neîntemeiată contestaţia la executare împotriva formelor de executare pornite în dosarul de executare nr. 420/2008 al BEJ B.C. (somaţia din 12 noiembrie 2009) formulată de petenţii C.I.H. şi C.E., soluţie menţinută prin Decizia civilă nr. 406 din 22 aprilie 2010 a Tribunalului Vrancea.
Prin Decizia civilă nr. 667 din 1 iulie 2010 a Tribunalului Vrancea s-a admis contestaţia în anulare formulată de petenţii C.I.H. şi C.E., s-a anulat Decizia civilă nr. 406 din 22 aprilie 2010 a Tribunalului Vrancea, s-a admis recursul (declarat împotriva Sentinţei civile nr. 427/2010) şi în rejudecare s-a admis contestaţia (la executare) şi s-a anulat somaţia din 21 noiembrie 2009, precum şi actele de executare ulterioare acesteia.
În urma actelor premergătoare efectuate în cauză, reţine instanţa de fond că plângerea formulată de petiţionari nu este întemeiată cât timp nu rezultă că intimatul şi-ar fi încălcat atribuţiile de serviciu cu ocazia punerii în executare a titlurilor executorii care au stat la baza formării dosarelor de executare nr. 420/2008 şi nr. 746/2009.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, au declarat recurs petiţionarii C.E., C.I.H. şi Fundaţia pentru Educaţie ";A."; solicitând admiterea recursului, desfiinţarea sentinţei penale atacate şi restituirea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale.
Critica adusă nu este întemeiată.
Analizând legalitatea şi temeinicia sentinţei recurate, sub aspectul motivelor de recurs invocate cât şi din oficiu, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., sub toate aspectele de fapt şi de drept, Înalta Curte apreciază că recursurile declarate de petiţionari nu sunt întemeiate urmând a fi respinse ca atare pentru considerentele ce urmează:
Înalta Curte apreciază că sentinţa instanţei de fond este legală şi temeinică, în mod corect apreciind că rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale corespunde actelor premergătoare efectuate în cauză.
Potrivit dispoziţiilor art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) - fapta funcţionarului public care, în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu, cu ştiinţă nu îndeplineşte un act ori îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin acesta cauzează o vătămare intereselor legale ale unei persoane se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.
Ca atare, sub aspectul laturii obiective, infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), constă în neîndeplinirea unui act sau îndeplinirea în mod defectuos a unui act în exercitarea atribuţiilor de serviciu.
Or, din actele premergătoare efectuate în cauză nu rezultă că intimatul B.C. şi-ar fi îndeplinit în mod defectuos atribuţiile de serviciu, el doar punând în executare o hotărâre judecătorească la solicitarea numiţilor T.N. şi T. S..
Între petenţii C.E. şi C.I.H., pe de o parte şi numiţii T.N. şi T. S., pe de altă parte, au existat foarte multe procese civile, petiţionarii uzând de toate căile de atac prevăzute de lege, situaţie în care apreciază Înalta Curte că nu poate fi atrasă răspundere penală a executorului judecătoresc pentru punerea în executare a unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile la momentul punerii în executare.
Nelegalitatea unui act de executare este prevăzut sub sancţiunea anulării actului nelegal potrivit dispoziţiilor art. 399 alin. (2) C. proc. civ. şi în niciun caz nu poate antrena răspunderea penală a executorului judecătoresc aşa cum de altfel în mod corect s-a reţinut prin Rezoluţia nr. 13/P/2010 din 24 martie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi.
Situaţia juridică a imobilului situat în Focşani, urmează a fi stabilită pe calea proceselor civile existente între petiţionari şi numiţii T.N. şi T. S., în cauză nefiind identificate aspecte de natură penală în activitatea desfăşurată de executorul judecătoresc B.C. care să facă posibilă tragerea la răspundere penală a executorului sub aspectul infracţiunii reclamate.
Faţă de considerentele arătate, Înalta Curte urmează ca în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să respingă ca nefondate recursurile petiţionarilor.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de petiţionarii C.E., C.I.H. şi Fundaţia pentru Educaţie A. împotriva Sentinţei penale nr. 131/F din 13 septembrie 2010 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală.
Obligă recurenţii petiţionari la plata sumelor de câte 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 decembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4592/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1697/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
