ICCJ. Decizia nr. 4582/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4582/2010
Dosar nr. 4664/103/2009
Şedinţa publică din 17 decembrie 2010
Asupra recursului penal de faţă:
Analizând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 111/P din 2 iunie 2010, Tribunalul Neamţ a condamnat pe inculpatul T.G., de cetăţenie română, studii 10 clase, agricultor, necăsătorit, cu antecedente penale, stagiul militar satisfăcut cu gradul de fruntaş, în prezent arestat preventiv în Penitenciarul Bacău, pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174, art. 175 lit. i) C. pen., la pedeapsa principală de 18 (optsprezece) ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 4 (patru) ani, după executarea pedepsei principale.
A constatat că infracţiunea din prezenta cauză este concurentă cu infracţiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin Sentinţa penală nr. 67 din 12 februarie 2010, pronunţată de Judecătoria Roman, rămasă definitivă prin neapelare.
A descontopit pedeapsa rezultantă de 2 (doi) ani închisoare, aplicată prin sentinţa sus-menţionată, în pedepsele componente de:
- 2 (doi) ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. g) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (2) şi art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen.;
- 1 (un) an şi 6 (şase) luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (2), şi art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen.
În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa rezultantă principală cea mai grea, de 18 (optsprezece) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 4 (patru) ani, după executarea pedepsei principale.
A interzis inculpatului drepturile civile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., în condiţiile şi pe durata prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen.
În temeiul art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a menţinut măsura arestării preventive luată faţă de inculpat, iar în temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus din pedeapsa principală rezultantă, durata reţinerii preventive din zilele de 10 februarie 2009 şi 05 octombrie 2009, precum şi durata arestării preventive efectuată de la data de 06 octombrie 2009 şi până la data pronunţării prezentei sentinţe, respectiv 02 iunie 2010.
A anulat formele de executare emise în baza Sentinţei penale nr. 67 din 12 februarie 2010 a Judecătoriei Roman şi a dispus emiterea unor noi forme de executare în baza sentinţei penale de faţă.
În temeiul art. 118 lit. b) C. pen., a dispus confiscarea cuţitului - corp delict, aflat la Camera de corpuri delicte din cadrul Tribunalului Neamţ.
În temeiul art. 14 şi art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 998 şi următoarele C. civ., a obligat inculpatul să plătească părţii civile - T.V., suma de 8000 RON, cu titlu de daune materiale, actualizată la data executării hotărârii.
În temeiul art. 189 C. proc. pen., onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 200 RON, s-a avansat către Biroul de Avocaţi Neamţ, din fondul Ministerului Justiţiei.
În temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a obligat inculpatul să plătească statului, suma de 3000 RON, cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că inculpatul T.G. s-a stabilit la începutul anului 2009, la domiciliul mamei sale - T.A.
În ziua de 04 octombrie 2009, în cursul prânzului, inculpatul a mers la magazinul mixt aparţinând SC M. SRL, administrat de A.V., unde a consumat băuturi alcoolice. Tot în jurul prânzului, a venit la magazin şi T.V., tatăl victimei T.V.Z., care a luat o bere.
În aceeaşi zi, în jurul orei 1700, a venit la magazin şi victima T.V.Z., care şi-a cumpărat o bere şi a ieşit afară să o bea.
Toţi consumatorii magazinului au stat afară, pe terasă şi acolo au băut şi au discutat. Între inculpat şi victima T.V.Z. a avut loc o discuţie normală, referitoare la nişte păsări aduse de cineva din sat la locuinţa lui T.V.Z., inculpatul întrebându-l de ce a oprit păsările în gospodăria sa, acesta răspunzându-i să-i spună cetăţeanului care le-a lăsat să vină să şi le ia. T.V.Z. a stat pe terasa magazinului aproximativ o jumătate de oră, după care a plecat cu tatăl său acasă. A plecat şi inculpatul, dar a revenit după un sfert de oră, împreună cu nepoata sa, I.I., a cumpărat o sticlă de 2 litri de vin, mergând apoi acasă.
În jurul orei 1800, victima T.V.Z. a plecat în sat să aducă vaca de la păşunat. A plecat imediat de acasă şi tatăl acestuia, T.V. şi după ce a trecut mai întâi pe la fratele său - T.C., a ieşit în întâmpinarea fiului său, care tocmai venea cu vaca spre casă. După ce tatăl a ajuns lângă fiu, amândoi s-au îndreptat spre casă, ţinând vaca de funie. În acest timp, inculpatul T.G. se afla în faţa locuinţei mamei sale şi, când a văzut că tatăl şi fiul se apropiau, a ieşit în drum, în faţa lor şi fără a purta vreo discuţie cu aceştia, a scos un cuţit cu lama de 11 cm, cu care l-a lovit pe T.V.Z., de 3 ori în zona abdomenului şi o dată în spate. Loviturile au fost aplicate prin haine şi au fost foarte puternice, determinând decesul victimei de 36 de ani, aproape instantaneu. După ce a lovit victima, inculpatul a intrat în curtea locuinţei mamei sale, cu cuţitul în mână, după care a ieşit şi a mers la unchiul său - T.D., căruia i-a spus că ";l-am aranjat pe T.V.Z., l-am omorât";.
În momentul în care inculpatul a lovit victima, nimeni din familia lui nu era în stradă, şi abia după ce victima a decedat, la faţa locului au venit mama, sora şi nepoata inculpatului - I.I., iar apoi foarte multă lume.
Martorii oculari ai faptei comise de inculpat au fost: mama victimei - T.R. şi N.V., aceasta din urmă relatând cu lux de amănunte locul şi modalitatea de comitere a infracţiunii de omor calificat împotriva victimei T.V.Z.
La scurt timp, la faţa locului au venit organele de poliţie şi ambulanţa, fiind constatat decesul victimei.
Conform raportului de constatare medico-legală necropsie nr. 280 din 05 octombrie 2009, întocmit victimei T.V.Z., de către Serviciul de Medicină Legală Neamţ, moartea sus-numitului a fost violentă şi s-a datorat traumatismului toracic cu multiple plăgi penetrante în cavitatea toracică, cu hemopneumotorax stâng, hemopericard şi insuficienţă cardio-circulatorie acută consecutivă. Leziunile traumatice constatate s-au putut produce prin lovire cu corp dur şi tăietor/înţepător şi au legătură directă de cauzalitate cu decesul.
Situaţia de fapt, astfel cum a fost reţinută de instanţa de fond a fost dovedită cu procesul-verbal de cercetare la faţa locului şi planşa foto, proces-verbal de ridicare a cuţitului corp delict, raportul de constatare medico-legală de necropsie, declaraţiile părţii civile, declaraţiile martorilor, toate coroborate cu declaraţia inculpatului.
Fiind audiat în faza de urmărire penală, inculpatul a recunoscut fapta, însă a încercat să acrediteze ideea că a comis această faptă fiind determinat de comportamentul violent al victimei, situaţie ce nu a fost dovedită în niciun mod.
La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului, instanţa de fond a avut în vedere criteriile generale reglementate de disp. art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul T.G., solicitând a se reţine că a comis fapta în stare de provocare cu consecinţa aplicării unei pedepse într-un cuantum mai mic.
Prin Decizia penală nr. 110 din 5 octombrie 2010, Curtea de Apel Bacău, în temeiul art. 379 C. proc. pen. a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul-inculpat T.G., împotriva Sentinţei penale nr. 111/P din 02 iunie 2010 pronunţată de Tribunalul Neamţ în Dosarul penal nr. 4664/103/2009.
În conformitate cu dispoziţiile art. 383 alin. (11) C. proc. pen. coroborat cu art. 350 C. proc. pen. a menţinut starea de arest preventiv a inculpatului.
În conformitate cu dispoziţiile art. 381 alin. (1) C. proc. pen. a dedus în continuare arestarea preventivă de la 02 iunie 2010 la zi.
A dispus plata din fondurile Ministerului Justiţiei a sumei de 200 RON către Baroul Bacău - ap. B.M.
În conformitate cu dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a obligat inculpatul să plătească statului suma de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut că sentinţa atacată este legală şi temeinică, situaţia de fapt a fost corect stabilită în raport de materialul probator administrat în cauză, iar pedeapsa aplicată just dozată în raport de dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul T.G., solicitând reducerea pedepsei aplicate, urmând a se reţine că a comis fapta, fiind provocat de victimă.
Inculpatul invocă în susţinerea recursului, cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Critica adusă nu este fondată.
Analizând legalitatea şi temeinicia deciziei recurate prin prisma cazului de casare invocat, conform art. 3856 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că recursul declarat de inculpat nu este fondat, urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce urmează.
Înalta Curte apreciază că situaţia de fapt a fost corect stabilită de instanţa de fond în urma analizei coroborate a întregului material probator administrat atât în faza de urmărire penală, cât şi în faza de cercetare judecătorească, încadrarea juridică dată faptei este justă, corespunzând situaţiei de fapt reţinută, în mod corect, stabilind instanţa de fond că sunt întrunite condiţiile tragerii la răspundere penală a inculpatului pentru infracţiunea prev. de art. 174 - art. 175 lit. i) C. pen.
Din probele administrate în cauză a rezultat că în seara zilei de 4 octombrie 2009, inculpatul T.G. a agresat-o pe partea vătămată T.V.Z. în vârstă de 36 ani, lovindu-l cu un cuţit în mod repetat peste corp, cauzându-i leziuni care au condus la decesul acestuia.
Nicio probă administrată în cauză nu a dovedit susţinerile inculpatului în sensul că acesta a comis fapta sub imperiul unei puternice tulburări cauzate de comportamentul violent al victimei care să justifice aplicarea dispoziţiilor art. 73 lit. b) C. pen.
În mod corect instanţa de fond a înlăturat depoziţia martorei minore în vârstă de 11 ani, I.I., nepoata inculpatului, în condiţiile în care între declaraţia inculpatului şi a martorei există contradicţii, iar pe de altă parte martorul ocular, N.V. a arătat că minora nu a fost de faţă la incidente, revenind ulterior atunci când s-au strâns mai mulţi oameni.
Martora N.V. a declarat în amănunţime, modul de desfăşurare a incidentului, arătând că nu a auzit nicio ceartă între inculpat şi victimă şi a văzut cum inculpatul i-a aplicat victimei mai multe lovituri în zona abdomenului.
Ca atare susţinerile inculpatului în sensul că a fost provocat de victimă să comită fapta nu sunt dovedite, fiind făcute doar în scopul de a-i fi diminuată răspunderea penală.
Pedeapsa aplicată inculpatului a fost corect dozată, instanţa de fond, având în vedere toate criteriile generale de individualizare judiciară a pedepsei prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi anume gradul de pericol social ridicat al faptei comise, limitele speciale de pedeapsă cuprinse între 15 şi 25 din închisoare, modalitatea şi împrejurările comiterii faptei, respectiv inculpatul agresând-o pe victimă prin loviri repetate cu cuţitul, în loc public fără nicio justificare.
De asemenea, la individualizarea pedepsei, instanţa de fond a avut în vedere şi faptul că inculpatul este cunoscut cu antecedente penale şi a avut o poziţie relativ sinceră pe parcursul procesului penal, încercând astfel să inducă ideea că a comis fapta fiind provocat de victimă.
Toate aceste împrejurări avute în vedere la individualizarea pedepsei fac imposibilă aplicarea unei pedepse într-un cuantum mai mic, numai în acest mod putând fi asigurat scopul educativ şi coercitiv al pedepsei, reglementat de disp. art. 52 C. pen.
Fapta comisă de inculpat prezintă un grad de pericol social deosebit de ridicat, el suprimând viaţa unei persoane în vârstă de 36 de ani, fapt ce impune un regim sancţionator mai sever pentru a fi atins în acest mod şi caracterul de exemplaritate al pedepsei.
Întrucât nu există alte cazuri de casare care luate în considerare din oficiu să facă posibilă reformarea deciziei recurate, Înalta Curte urmează ca în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să respingă ca nefondat recursul inculpatului.
În baza art. 383 alin. (2) C. proc. pen. se compută prevenţia inculpatului din zilele de 10 februarie 2009 şi 5 octombrie 2009 şi de la 6 octombrie 2009 la zi.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.G. împotriva Deciziei penale nr. 110 din 5 octombrie 2010 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, reţinerea din zilele de 10 februarie 2009 şi 5 octombrie 2009 şi durata arestării preventive de la 06 octombrie 2009 la 17 decembrie 2010.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 decembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4576/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1682/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
