ICCJ. Decizia nr. 4596/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4596/2010
Dosar nr. 600/39/2010
Şedinţa publică din 17 decembrie 2010
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 93 din 24 septembrie 2010, Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a respins, ca nefondată plângerea formulată de petentul T.V. împotriva rezoluţiei din 13 aprilie 2010 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel în Dosarul nr. 149/P/2009 şi a Rezoluţiei nr. 175/II/2/2010 a Procurorului General al aceleiaşi instituţii. A menţinut rezoluţiile.
A fost obligat petentul să plătească statului suma de 50 RON, cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că prin plângerea formulată la data de 20 aprilie 2009, petentul T.V. a solicitat a se efectua cercetări faţă de executorul judecătoresc S.D. pentru infracţiunile de fals intelectual prev. de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) şi uz de fals prev. de art. 291 C. pen., constând în aceea că în dosarul execuţional nr. 314/2003 al B.E.J. ";S.D."; a ";inserat date neconforme cu realitatea, în sensul că a menţionat că executarea silită a fost încheiată cu toate că prevederile din titlul executoriu nu au fost aduse în totalitate la îndeplinire, iar în cursul anului 2008 a prezentat în instanţă procesul-verbal de încheiere a executării silite.";
Prin rezoluţia din 13 aprilie 2010 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava în Dosarul nr. 149/P/2009, în baza art. 228 alin. (6) rap. la art. 10 lit. d) şi g) C. proc. pen. s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de numitul S.D. pentru săvârşirea infracţiunilor de fals intelectual prev. de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) şi uz de fals prev. de art. 291 C. pen., întrucât pentru prima infracţiune a intervenit prescripţia răspunderii penale, iar pentru a doua lipseşte unul din elementele constitutive ale infracţiunii.
Soluţia a fost supusă controlului prev. de art. 278 C. proc. pen., fiind menţinută prin Rezoluţia nr. 175/II/2/2010 din 1 iunie 2010 de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava.
În conformitate cu prevederile art. 2781 C. proc. pen., petiţionarul a formulat plângere la instanţa de fond, respinsă prin Sentinţa penală nr. 93 din 24 septembrie 2010, apreciindu-se că soluţia de neîncepere a urmăririi penale este legală şi temeinică.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs petiţionarul, reiterând criticile din plângerea penală iniţială şi solicitând tragerea la răspundere penală a intimatului executor judecătoresc pentru infracţiunile reclamate.
Recursul este neîntemeiat.
Înalta Curte, analizând sentinţa primei instanţe, atât sub aspectul criticilor formulate cât şi în conformitate cu prevederile art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., apreciază că aceasta este legală şi temeinică.
Examinând actele şi lucrările dosarului se constată că la data de 20 aprilie 2009, petentul a formulat plângere prin care a solicitat efectuarea de cercetări faţă de intimat pentru că în cadrul dosarului execuţional nr. 314/2003, a trecut date nereale în procesul-verbal întocmit la 10 decembrie 2003, pe care i la comunicat şi, pe care, ulterior, l-a folosit, în anul 2008, în dosare cu acţiuni civile, judecate la Judecătoria Botoşani şi Tribunalul Botoşani.
După înregistrarea cererii petentului - în dosarul execuţional nr. 314/2003, prin care solicită punerea în executare a Sentinţei civile nr. 53/2003 a Tribunalului Botoşani - executorul a emis somaţia cu acelaşi număr din 6 octombrie 2003. Întrucât prin Actul Adiţional emis la data de 1 septembrie 2003 - la Contractul de muncă nr. 699 - există meseria de ";operator punct termic";, în care, prin sus-menţionata sentinţă, instanţa obligase SC T. SA Botoşani să-l reintegreze pe petent, acesta a fost înştiinţat de unitate despre reintegrare.
Urmare a acestei constatări, precum şi a faptului că debitoarea plătise suma de bani, calculată, potrivit raportului de expertiză, executorul judecătoresc a întocmit la data de 10 decembrie 2003, procesul-verbal prin care a constatat încetarea executării, potrivit art. 3715 C. proc. civ. De altfel, din verificările efectuate, după cum însuşi petentul a avut cunoştinţă, SC T. SA Botoşani l-a invitat să se prezinte la locul de muncă, făcându-i cunoscut că prin Hotărârea nr. 8 din 18 aprilie 2002 se desfiinţase postul de ";operator punct termic";. Din acest motiv, aşa cum rezultă şi din Decizia nr. 130 din 13 august 2002 a SC T. SA Botoşani, petentului i s-a oferit ocuparea unui post în profesia de lăcătuş, pentru care era calificat - petentul refuzând să accepte această meserie.
Din aceste constatări nu rezultă că executorul judecătoresc cu intenţie a consemnat în procesul-verbal întocmit la data de 10 decembrie 2003, date nereale şi deci inexistenţa infracţiunii de fals intelectual prev. de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) De altfel, aşa cum s-a reţinut şi în motivarea rezoluţiilor, în cauză s-a împlinit termenul de prescripţie prev. de art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen., existând astfel şi o cauză care înlătură răspunderea penală a executorului judecătoresc [art. 10 lit. g) C. proc. pen.].
Cât priveşte săvârşirea infracţiunii de uz de fals prev. de art. 291 C. pen., se constată că procesul-verbal din 10 decembrie 2003, pretins a fi întocmit cu date false, folosit în Dosarul civil nr. 2990/193/2008 al Judecătoriei Botoşani, a fost solicitat de instanţă şi nu folosit de executor.
De asemenea, referitor la activitatea defectuoasă în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu de către executor, referitoare la necomunicarea către petent a procesului-verbal din 10 decembrie 2003, privind încetarea executării silite, precum şi perimarea executării invocate în plângere de petent - fapte care vizau săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) (dacă există intenţie) sau neglijenţă în serviciu prev. de art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP) - s-a împlinit termenul de prescripţie prev. de art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen., astfel încât şi pentru aceste infracţiuni răspunderea penală a intimatului este înlăturată [art. 10 lit. g) C. proc. pen.].
Aşa fiind, se constată că în mod corect s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de numitul S.D. pentru infracţiunile de fals intelectual prev. de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) şi uz de fals prev. de art. 291 C. pen., întrucât pentru prima infracţiune a intervenit prescripţia răspunderii penale, iar pentru a doua lipseşte unul din elementele constitutive ale infracţiunii.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionar cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul T.V. împotriva Sentinţei penale nr. 93 din 24 septembrie 2010 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 decembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 179/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 4597/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
