ICCJ. Decizia nr. 4597/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4597/2010
Dosar nr. 589/64/2010
Şedinţa publică din 17 decembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 78/F din 29 septembrie 2010 a Curţii de Apel Braşov s-a respins plângerea formulată de petentul B.N. împotriva Ordonanţei din 21 mai 2010, emisă în Dosar nr. 133/P/2010 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov.
S-a consemnat că, la data de 14 iulie 2010, sub nr. 589/64/2010, s-a înregistrat plângerea formulată de petentul B.N. împotriva Ordonanţei din 21 mai 2010, emisă în Dosar nr. 133/P/2010 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de G.A., B.G., V.C., M.A. pentru infracţiunea prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi totodată, disjungerea şi declinarea cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Zărneşti, competent să efectueze cercetări sub aspectul comiterii infracţiunilor prevăzute de art. 220 alin. (1), (2), (3) C. pen. şi art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., faţă de numiţii C.I., C.M., iar faţă de P.I. relativ la infracţiunea prevăzută de art. 220 alin. (1), (2), (3) C. pen., precum şi împotriva ordonanţei procurorului general din data de 28 iunie 2010, prin care plângerea pe care a formulat-o petentul contra primei soluţii a fost respinsă.
În motivare petentul a arătat că judecătorul G.A., grefierul M.A., executorul judecătoresc B.G., avocatul V.C. nu şi-au îndeplinit atribuţiile de serviciu, deoarece a fost pronunţată o hotărâre judecătorească, fără a se fi ţinut cont de probele de la dosar, fie a fost pus să semneze înscrisuri, fie hotarul cu ţăruş nu a fost trasat corect anterior fiind mutat prin strămutarea semnelor de către C.I. şi M., inclusiv de către P.I..
Au fost ataşate Dosarul penal nr. 133/P/2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov, plângerea petentului împotriva ordonanţei din acest dosar, ordonanţa procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov din data de 28 iunie 2010, prin care a fost rezolvată această plângere, adresa de comunicare a acestei soluţii către petent, precum şi confirmarea de primire.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, instanţa de fond a reţinut că plângerea este neîntemeiată.
În continuare petentul a înţeles a critica sentinţa pronunţată prin promovarea căii de atac a recursului.
În motivarea căii de atac recurentul a revenit cu aceleaşi doleanţe, a arătat că judecătorul G.A., grefierul M.A., executorul judecătoresc B.G., avocatul V.C. nu şi-au îndeplinit atribuţiile de serviciu, deoarece a fost pronunţată o hotărâre judecătorească, fără a se fi ţinut cont de probele de la dosar, fie a fost pus să semneze înscrisuri, fie hotarul cu ţăruş nu a fost trasat corect anterior fiind mutat prin strămutarea semnelor de către C.I. şi M., inclusiv de către P.I., faptele fiind reale, ancorându-şi susţinerile în o serie de împrejurări concrete examinabile într-un cadru ce ţine mai mult de materia civilă.
Instanţa de recurs reţine următoarele:
La data de 20 aprilie 2010, petentul B.N. a sesizat Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov cu plângere penală împotriva judecătorului G.A., grefierului M.A., executorului judecătoresc B.G., avocatului V.C. pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), dat fiind faptul că a fost pronunţată o hotărâre judecătorească contrar probelor de la dosar, i s-au dat înscrisuri să le semneze fără să ştie ce semnează, hotarul i-a fost mutat prin strămutarea semnelor de către C.I. şi M., P.I..
Prin ordonanţa procurorului de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov din 21 mai 2010, emisă în Dosar nr. 133/P/2010 s-a dispus neînceperea urmării penale faţă de G.A., B.G., V.C. şi M.A., respectiv disjungerea şi declinarea cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Zărneşti, competent să efectueze cercetări sub aspectul comiterii infracţiunilor prevăzute de art. 220 alin. (1), (2), (3) C. pen. şi art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., faţă de numiţii C.I., C.M., iar faţă de P.I., pentru art. 220 alin. (1), (2), (3) C. pen.
În aceste condiţii cadrul de examinare al plângerii, implicit şi al recursului, este limitat, ştiindu-se că soluţia de disjungere nu poate fi supusă controlului de la art. 2781 C. proc. pen., deşi recurentul implică în motivele de recurs toate persoanele faţă de care a formulat iniţial plângerea.
Pentru a dispune astfel, procurorul a reţinut următoarele:
În anul 2003 B.G.N. a reclamat pe C.I., C.M. şi P.I. la Judecătoria Zărneşti pentru a se stabili o servitute de trecere, atât cu utilajul, cât şi cu piciorul. S-a dispus, în dosar, efectuarea unei expertize tehnice, potrivit căreia expertul a stabilit că a existat un drum de acces de o lăţime de 4 metri, în urma unei succesiuni după ieşirea din indiviziune (Sentinţa civilă nr. 10043 din 28 noiembrie 1991 a Judecătoriei Braşov). Expertiza tehnică întocmită în anul 2003 arată că drumul de acces, stabilit ca şi servitute la ieşirea din indiviziune, în anul 1991, nu a fost folosit. Prin Sentinţa civilă nr. 116 din 4 noiembrie 2003 a Judecătoriei Zărneşti s-a respins acţiunea reclamantului B.G.N., hotărâre ce a rămas irevocabilă prin Decizia civilă nr. 5944 din 6 iulie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. În apel, reclamantul a formulat o cerere nouă constând în respectarea unui drept de servitute existent şi revendicarea unui teren în suprafaţă de 600 m2 de la B.V., ce nu avea calitatea de pârât. Sentinţa civilă nr. 116 din 4 noiembrie 2003 a Judecătoriei Zărneşti a fost pronunţată de judecător T.D. şi grefier Ş.C. şi nicidecum de judecător G.A..
În anul 2006, acelaşi reclamant a formulat la Judecătoria Zărneşti o altă reclamaţie împotriva numiţilor C.I., P.I., B.V. şi B.M., prin care a solicitat o altă servitute de trecere (Dosar nr. 575/C/2006). S-a pronunţat Sentinţa civilă nr. 439 din 13 aprilie 2007 a Judecătoriei Zărneşti (judecător G.A., grefier M.A.), prin care s-a respins acţiunea reclamantului B.G.N..
Din studierea actelor s-a constat că judecătorul şi grefierul şi-au îndeplinit atribuţiile de serviciu, avocatul, ca şi reprezentant al părţii nu poate fi subiect al infracţiunii prevăzute de art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP), semnând înscrisuri în numele acestora.
Din Dosarul execuţional nr. 8 din 13 ianuarie 2006 rezultă că numiţii C.I., C.M. şi P.I. au solicitat executarea silită a cheltuielilor de judecată dispuse de instanţă, în fond şi căi de atac, în sarcina lui B.N., astfel că executorul B.G. şi-a îndeplinit atribuţiile de serviciu.
Ca detaliu juridic, împotriva soluţiei, petentul a formulat plângere la procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov, care prin ordonanţa din 28 iunie 2010, a respins-o ca nefondată, întrucât hotărârea judecătorească pronunţată de judecător poate fi atacată şi reformată în căile de atac, iar activitatea grefierei, a executorului judecătoresc şi a avocatei se înscrie în limitele legalităţii, nefiind identificată nicio încălcare a atribuţiilor de serviciu.
Faţă de actele şi lucrările dosarului, şi instanţa de control judiciar constată că modul în care judecătorul, grefierul, avocatul şi executorul judecătoresc şi-au îndeplinit atribuţiile de serviciu sunt în concordanţă cu dispoziţiile legale şi nu se poate reţine vreo faptă de natură penală.
Până la urmă o hotărâre judecătorească pronunţată în primă instanţă poate fi atacată cu căile ordinare de atac, prin urmare, judecătorului G.A., care a soluţionat Dosarul civil nr. 439 din 13 aprilie 2007, în care reclamant a fost B.G.N., nu i se poate reţine săvârşirea vreunei infracţiuni fiindcă a respins acţiunea acestuia. Orice persoană nemulţumită de modul de soluţionare a unui dosar poate să uziteze de căile de atac prevăzute de lege şi nu să se prevaleze de dreptul de petiţionare înţeles cu totul greşit în sensul că dacă o persoană se arată dezamăgită de o judecată implicit avem de a face cu comiterea de infracţiuni de către cei ce au înfăptuit-o.
De asemenea, grefierul M.A., executorul judecătoresc B.G. şi avocatul V.C. şi-au îndeplinit atribuţiile de serviciu în mod corespunzător, potrivit legilor şi Regulamentului de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, fie prin tehnoredactarea hotărârii, fie prin reprezentarea părţii adverse sau prin punerea în executare a unei hotărâri.
Aşa fiind, atâta vreme cât instanţa de fond, pe aceleaşi argumente, a constatat ca fiind legală şi temeinică ordonanţa procurorului din 21 mai 2010 dată în Dosar nr. 133/P/2010, în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. respingând, ca nefondată, plângerea formulată de petentul B.G.N., cu obligarea la cheltuieli judiciare, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., soarta recursului de faţă, prin care se reiterează doleanţele iniţiale, respinse de organele judiciare abilitate în a se pronunţa pe problemele ridicate, este de respins ca nefondat pe considerentele art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul B.N. împotriva Sentinţei penale nr. 78/F din 29 septembrie 2010 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 decembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4596/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1804/2010. Penal → |
|---|
