ICCJ. Decizia nr. 522/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 522/2010
Dosar nr. 1044/44/2009
Şedinţa publică din 11 februarie 2010
Asupra cauzei penale de faţă;
În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 193/F din 21 octombrie 2009, Curtea de Apel Galaţi a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul U.P. împotriva Rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale din 4 februarie 2008 emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Galaţi şi a Rezoluţiei de respingere a plângerii din 11 martie 2008, emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat petentul la plata sumei de 30 RON, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele:
La 23 ianuarie 2008, petentul U.P. a formulat plângere penală împotriva executorului judecătoresc M.C., a numiţilor P.A., P.Ş., avocat D.G. şi a ofiţerului de poliţie P.S., solicitând efectuarea de cercetări pentru comiterea infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, favorizarea infractorului, complicitate la fals în înscrisuri oficiale şi nerespectarea hotărârilor judecătoreşti.
În ceea ce-l priveşte pe executorul judecătoresc M.C., îl reclamă pentru evacuarea abuzivă a numitei N.M., în condiţiile în care Sentinţa civilă nr. 5165 din 28 iulie 2006 a Judecătoriei Galaţi nu era definitivă.
Numiţii P.A. şi P.Ş. au săvârşit, în opinia petentului, infracţiunile de fals în înscrisuri oficiale şi nerespectarea Sentinţei civile nr. 415 din 20 ianuarie 2006, iar avocatul D.G. a fost complice la falsurile acestora.
De asemenea, comisarul P.S. apreciază că se face vinovat de infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, deoarece ar fi desemnat doi agenţi de poliţie din cadrul Secţiei 4 Poliţie, pentru a asigura sprijinul executorului judecătoresc M.C.
De asemenea, a arătat că acesta ar fi luat mită pentru a-şi încălca atribuţiile de serviciu.
Prin Rezoluţia din 4 februarie 2008 dată în Dosarul nr. 18/P/2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Galaţi s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de făptuitorul P.S. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. în referire la art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.
De asemenea, s-a dispus disjungerea cauzei şi înaintarea acesteia la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, pentru a se efectua cercetări faţă de:
- M.C. şi P.S., sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP);
- P.A. şi P.Ş., sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzută de art. 288 C. pen. şi art. 271 C. pen.;
- P.Ş., sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen.;
- B.L., sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen.;
- D.G., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) în referire la art. 288 C. pen.
Pentru a pronunţa această soluţie s-a reţinut că, prin Sentinţa civilă nr. 5165 din 28 iulie 2006 a Judecătoriei Galaţi, pronunţată în Dosarul nr. 4508/C/2006, s-a admis acţiunea civilă în evacuare formulată de P.A., în contradictoriu cu N.M., U.R., U.D. şi U.P. Hotărârea a rămas definitivă prin Decizia civilă nr. 413 din 3 noiembrie 2006 a Tribunalului Galaţi şi irevocabilă prin Decizia civilă nr. 115/R din 27 februarie 2007 a Curţii de Apel Galaţi.
În baza titlului menţionat, P.A. s-a adresat cu o cerere executorului judecătoresc M.C. pentru a pune în executare hotărârea de evacuare. Executorul a îndeplinit procedura de somare şi a constatat că N.M. nu mai locuia în acel imobil.
La data de 12 martie 2007, executorul judecătoresc a hotărât punerea în executare a hotărârii. În acest sens, acesta a solicitat sprijinul unor lucrători de poliţie de la Secţia 4 din Galaţi. Astfel, au fost desemnaţi să participe la executare agenţii de poliţie R.C.E. şi D.C., de către şeful Secţiei 4 Poliţie, comisar O.I.
Cei doi agenţi de poliţie împreună cu executorul şi cu P.A. s-au deplasat la imobilul în cauză, unde aşteptau tatăl şi fratele numitei P.A.
P.A. împreună cu tatăl şi fratele acesteia au spart uşa de acces în imobil şi, pătrunzând în interior, împreună cu executorul au procedat la inventarierea bunurilor numitei N.M., ce au fost lăsate în custodie.
Executarea silită s-a efectuat fără incidente.
Din declaraţia făptuitorului P.S. rezultă că acesta nu s-a implicat în niciun fel în procedura de evacuare.
Împotriva acestei rezoluţii, petentul U.P. a formulat plângere, în condiţiile art. 278 C. proc. pen., iar prin Rezoluţia din 11 martie 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Secţia de Combatere a Corupţiei dată în Dosarul nr. 111/II-2/2008 de către procurorul-şef al secţiei de combatere a corupţiei, în temeiul dispoziţiilor art. 278 alin. (1) C. proc. pen., a dispus respingerea, ca neîntemeiată, a plângerii petentului, precum şi comunicarea soluţiei.
Nemulţumit de modul de soluţionare a plângerilor sale, petentul U.P. s-a adresat, în condiţiile art. 2781 C. proc. pen., Curţii de Apel Galaţi, care a apreciat că nu s-a constatat niciun indiciu privind săvârşirea de către comisarul de poliţie P.S. a faptei de luare de mită în legătură cu executarea silită efectuată în luna martie 2007.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal a declarat recurs petentul U.P., fără a-l motiva.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând recursul petentului sub toate aspectele de fapt şi de drept, îl consideră nefondat pentru următoarele considerente:
Din economia dispoziţiilor art. 228 C. proc. pen., cu referire la art. 200 din acelaşi cod, rezultă că finalitatea actelor premergătoare constă în obţinerea datelor necesare începerii urmăririi penale. Aceste date privesc existenţa faptei, împrejurarea că fapta a fost săvârşită de către învinuit şi că făptuitorul răspunde penal.
Prin acelaşi text, legiuitorul a avut în vedere şi situaţia în care actele premergătoare relevă inutilitatea începerii urmăririi penale.
Convingerea formată în temeiul actelor premergătoare obligă procurorul, după caz, la o soluţie de începere a urmăririi penale sau de neîncepere a acesteia.
Înalta Curte consideră că procurorul, în mod judicios, a evaluat conţinutul actelor premergătoare efectuate, dispunând o soluţie legală şi temeinică, în cauză neexistând date care să justifice începerea urmăririi penale împotriva ofiţerului de poliţie P.S. (nu a indicat în mod concret care sunt mijloacele de probă care susţin acuzaţiile sale şi a făcut referiri cu caracter general, nedovedibile).
În consecinţă, respingând plângerea întemeiată pe dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen. şi menţinând rezoluţia atacată, prima instanţă a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul petentului.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul U.P. împotriva Sentinţei penale nr. 193/F din 21 octombrie 2009 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală.
Obligă recurentul-petent la plata sumei de 200 RON, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 515/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 592/2010. Penal. Violul (art.197 C.p.). Recurs → |
|---|
